București: Hramul comunității „Sf. Cladiu de la Colombiere”, a Societății lui Isus
În prima sâmbătă din Postul Mare, cu petele pereților nezugrăviți puse și mai tare în lumină de becurile aprinse, cu pregătirile împinse chiar după începerea sfintei Liturghii și cu spațiul mai extins ca niciodată devenit neîncăpător ca întotdeauna, așa s-a desfășurat hramul de Sf. Claudiu de la Colombière al comunității iezuiților din București în noul Centru Arrupe. Cu harul dincolo și chiar împotriva așteptărilor celor mai optimiste ale organizatorilor, împlinirea evenimentului a împlinit totodată cuvântul Psalmului care spune: „Dacă Domnul n-ar zidi casa, zadarnic trudesc cei care o zidesc”.
foto: iezuiti.ro
Rolul vital al lui Cristos, piatra aruncată de zidari care a ajuns în capul unghiului, a fost piatra de temelie și a predicii ținute de Pr. Michael Bugeja, Delegatul noii Misiuni a iezuiților din România: însuflețit de principiul potrivit căruia Dumnezeu lucrează prin noi ceea ce săvârșește mai întâi în noi, iezuitul maltez a arătat că Sf. Claudiu și-a împlinit chemarea tocmai prin îndrumarea acordată Sfintei Margareta Maria Alacoque în răspândirea cultului Preasfintei Inimi a lui Isus. Și tocmai de aceea, ne-a încurajat în încheiere să fim „taximetriști care conduc spre cer”, desigur nu prin accidente, ci prin mărturia propriei vieți.
foto: iezuiti.ro
La rândul său, ÎPS Ioan Robu, în cuvântul său adresat la sfârșitul Euharistiei pe care a prezidat-o și în care a binecuvântat clădirea nou construită, a ținut să amintească importanța Serviciului Iezuiților pentru Refugiați în România, și nu doar ca pe o activitate reflectând carisma ordinului, ci mai ales ca pe un semn al timpului într-o lume frământată de deplasările în masă a milioane și milioane de oameni.
Iar cei de față, atât prin prezență cât mai ales prin rugăciuni, nu au făcut decât să confirme că indiferent de limba pe care o vorbim, de țările de proveniență sau de rasele cărora aparținem, suntem împreună poporul lui Dumnezeu și lucrarea mâinilor Sale. Și tocmai muzica liturgică a fost aceea care, prin corul condus de neobositul părinte Luc, a topit toate diferențele dintre noi într-o cântare adusă spre mereu mai marea mărire a lui Dumnezeu.
Marius Taloș SJ
iezuiti.ro
Foto: iezuiti.ro
Hits: 0