Crăciun 2016: Scrisoare pastorală a ÎPS Ioan Robu

Scrisoare pastorală la sărbătoarea
Nașterii Domnului Isus Cristos

Să ne bucurăm cu toții în Domnul,
căci Mântuitorul nostru s-a născut în lume.
Astăzi a coborât din cer la noi pacea adevărată.

Iubiți frați și surori,
persoane consacrate și
preoți ai Arhidiecezei,

După perioada Adventului, iată-ne ajunşi la sărbătoarea în care contemplăm ceea ce Domnul ne-a făcut cunoscut: „un copil ni s-a născut, un fiu ni s-a dat nouă. Stăpânirea va fi pe umerii lui şi va fi numit sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, părinte veşnic, principe al păcii” (Is 9,5). Cu ochii credinţei şi în simplitatea inimii, asemenea păstoraşilor, ne apropiem de Fiul lui Dumnezeu care s-a făcut om, amintindu-ne de cuvintele Îngerului: „Nu vă temeţi, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul, care este Cristos Domnul. Acesta este semnul: veţi găsi un copil înfăşat şi culcat în iesle” (Lc 2,10-12).

Noi începem celebrarea solemnă a Naşterii Domnului în noaptea dintre 24 şi 25 decembrie; şi aceasta nu pentru că naşterea lui Isus a avut loc noaptea, cum atestă Evangheliile, nu fiindcă noaptea ar da sărbătorii o notă de mister. E drept, şi acestea sunt adevărate, dar este vorba de ceva care-i mult mai mult: noaptea, întunericul sunt imaginea nefericirii oamenilor, a neîmplinirilor, a pasiunilor şi a păcatelor, a tot necazul şi întreaga mizerie spirituală a unei lumi fără Dumnezeu. Cuvântul care a luat trup omenesc a venit să ia asupra lui tot întunericul acesta. Iar noi, celebrând Crăciunul în miez de noapte, recunoaştem că iubirea lui Dumnezeu este mai tare şi decât noaptea cea mai neagră. „Gloria lui Dumnezeu ne învăluie în lumină” şi astfel, ştim că Naşterea Domnului este un mister, că Isus se naşte şi astăzi în casele din cele mai sărace cartiere şi localităţi, în cel sărac, neinstruit sau needucat, în cel închis, în cel persecutat, dispreţuit, torturat etc. Isus se naşte în cel bolnav, în cel lipsit de cele necesare traiului, în cel fără loc de muncă, în necunoscutul respins de toţi. Isus se naşte acolo unde este nevoie de pace şi de iubire, unde se suferă şi se speră; Isus se naşte şi acolo unde se construieşte o lume mai bună şi mai dreaptă. El se naşte şi pe altarele Sfintei Maici Biserici – Una, Sfântă, Catolică şi Apostolică – în Sfânta Euharistie, iar noi împărtăşindu-ne, Isus se naşte şi-n inimile noastre.

În acest fel devine viu cuvântul din Evanghelia Sfântului Ioan care spune despre Isus, fiul lui Dumnezeu Întrupat, că „a locuit între noi”. Contemplându-l, invocându-l sau adorându-l, noi nu-l privim pe Pruncul Isus ca pe o fiinţă care stă departe de noi, aşa cum evreii se uitau cu frică şi cutremur la „slava” lui Dumnezeu care se arată între fulgere şi tunete pe muntele Sinai; dimpotrivă, noi îl simţim aproape pe Cuvântul care s-a făcut trup, îl ştim om adevărat, unul dintre noi, om printre oameni şi în oameni, căci s-a îmbrăcat în natura noastră omenească; ba mai mult, „s-a smerit pe sine, făcându-se ascultător până la moarte şi încă moartea pe cruce” (Fil 2,8).

Crăciunul este începutul unui parcurs pe care Isus îl va străbate pe drumurile oamenilor, amestecându-se cu ei, ca „unul care a fost ispitit în toate, asemenea nouă, în afară de păcat” (Evr 4,15). „A locuit între noi”; adică în mijlocul tuturor oamenilor, fără deosebire; în mijlocul tuturor, dar i-a preferat pe cei umili şi săraci, începând cu Maria, cea care i-a fost mamă, şi cu Iosif, cel pe care toţi îl considerau ca fiind tatăl său. Copiii, bolnavii, suferinzii, cei pe care lumea îi numea „păcătoşi”, cei care nu contau, cei uitaţi sau respinşi, devin apropiaţii lui; pe nimeni nu va respinge, căci tuturor vrea să le dea vestea cea bună a păcii, a bucuriei şi a mântuirii. Programul său era pentru toţi: „Eu am venit ca să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug” (In 10,10). Nu trebuie să căutăm cine ştie unde ca să înţelegem învăţăturile pe care ni le dă Isus încă înainte de a-şi deschide gura pentru a ne vorbi. Iată ce ne spune Sf. Augustin: „Vrei să înţelegi sublimitatea lui Dumnezeu? Înţelege mai întâi umilinţa lui Dumnezeu. Fă bine şi umileşte-te pentru binele tău, căci Dumnezeu s-a umilit nu pentru sine, ci pentru tine. Înţelege, aşadar, umilinţa lui Cristos, învaţă să fii umil şi nu te mândri”. Isus ne învaţă să ne încredem în El şi în Tatăl care l-a trimis la noi ca mântuitor. Văzându-l om ca şi noi, mic, fără putere, sărac, culcat într-o iesle, ştiind că „pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire s-a coborât din ceruri. S-a întrupat de la Duhul Sfânt, din Maria Fecioară, şi s-a făcut om. S-a răstignit pentru noi sub Ponţiu Pilat, a pătimit şi s-a îngropat” pentru ca apoi să învie şi să se suie la cer, cum să nu ne deschidem inimile către cea mai mare speranţă? Fiecare dintre noi poate şi trebuie să spună împreună cu Apostolul Paul: „Ceea ce trăiesc acum în trup, trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Cel care m-a iubit şi s-a dat pe sine pentru mine” (Gal 2,20).

Meditarea misterului Naşterii Domnului, ne atenţionează Sf. Ioan Gură de Aur, trebuie să inspire viaţa noastră de creştini: „După descoperirea acestor adevăruri sublime, nu ne rămâne decât să ne rugăm ca şi viaţa noastră să fie curată, iar comportamentul nostru să fie sfânt; căci nu ar servi la nimic să cunoaştem toate acestea, dacă faptele noastre nu sunt bune”.

Cuvântul care s-a făcut trup pentru a locui printre noi, împins fiind numai de iubirea care vrea mântuirea tuturor, ne învaţă să ne deschidem către fraţii noştri cu umilinţă, cu iubire, cu slujire în toate, până la jertfirea de sine: „Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit eu” (In 15,12); „Dacă Dumnezeu ne-a iubit astfel, şi noi trebuie să ne iubim unii pe alţii” (1In 4,11); „El şi-a dat viaţa pentru noi. De aceea şi noi trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi” (1In 3,16). Ascultând de învăţătura lui Isus, noi ne îmbrăcăm în lumină şi astfel, purtăm în noi şi pretutindeni bucuria, binele şi pacea.

Vouă tuturor din Arhidieceză, credincioşi laici, persoane consacrate, preoţi şi oameni de bunăvoinţă, vă doresc din suflet Sărbători Fericite şi Mulţi Ani!

„Să ne bucurăm cu toții în Domnul, căci Mântuitorul nostru s-a născut în lume. Astăzi a coborât din cer la noi pacea adevărată”.

ÎPS Ioan Robu
Arhiepiscop Mitropolit de București

Hits: 1