Trei ani de la beatificarea Mons. Vladimir Ghika
Pe 31 august s-au împlinit trei ani de la ridicarea la cinstea altarelor a Monseniorului Vladimir Ghika. Cu această ocazie, Postulatura Cauzei de Canonizare a Fericitului a invitat comunităţile din Arhidieceza Romano-Catolică de Bucureşti şi pe toţi cinstitorii lui să aducă mulţumire printr-un triduum de rugăciune pentru acest dar pe care Dumnezeu l-a făcut Bisericii noastre locale.
Triduumul s-a încheiat pe 31 august, cu o Sfântă Liturghie de mulţumire, în Catedrala Sf. Iosif, din București. Liturghia a fost prezidată de PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de Bucureşti, alături de care au concelebrat Pr. Francisc Ungureanu, Postulatorul Cauzei de canonizare a Fericitului Vladimir Ghika, Pr. Ioan Ciobanu, parohul Catedralei Sf. Iosif, preoţi diecezani şi călugări din Arhidieceza Romano-Catolică de Bucureşti.
Jertfa Sfintei Liturghii a fost celebrată cu potirul Fericitului Vladimir Ghika, pe care Monseniorul l-a primit cu ocazia hirotonirii sale, la 7 octombrie 1923, și cu care a celebrat prima sa Sfântă Liturghie.
La predică, PS Cornel Damian, vorbind despre figura Fericitului Vladimir Ghika, a amintit că acesta, știind foarte bine ce-l aștepta în contextul venirii la putere a comuniştilor, știind că va urma o perioadă de persecuție, de care va avea și el parte, nu a uitat că este Păstor și că Păstorul trebuie să meargă înaintea turmei, să-i fie călăuză și să o conducă cu prudență și înțelepciune, pentru că numai adevăratul păstor știe care sunt trebuințele turmei. Fericitul Vladimir a făcut acest lucru, iar activitatea lui de Păstor a fost încununată prin martiriu: Biserica l-a declarat preot și martir. PS Damian a amintit cuvintele Papei emerit Benedict: „Prin credință, martirii și-au dăruit viața pentru a mărturisi adevărul Evangheliei, care i-a transformat și i-a făcut capabili să ajungă până la darul cel mai mare al iubirii: iertarea propriilor persecutori”, considerându-le un portret al Fericitului Vladimir.
„În seara aceasta aș vrea să vorbesc despre activitatea Monseniorului nu ca preot, ci ca laic”, a spus PS Damian, subliniind faptul că însuși Papa Pius al X-lea l-a asigurat pe Fericitul Vladimir că se poate implica, că poate face multe lucruri în Biserică și ca laic; iar el s-a implicat „în activitatea diplomatică, dar, mai presus de toate, s-a implicat într-o puternică, fervoroasă activitate caritativă, pentru că a înțeles cuvintele Mântuitorului: «Ceea ce ați făcut unuia mai mic decât mine, mie mi-ați făcut!». Începe o activitate titanică în favoarea celor săraci, a celor bolnavi și părăsiți”. PS a amintit despre întâlnirea providențială a Monseniorului cu Surorile Carității ale Sf. Vincențiu de Paul și despre activitatea sa împreună cu acestea.
Episcopul auxiliar a vorbit apoi despre suferința din viața Monseniorului și despre felul în care, prin activitatea sa, el a știut să aline suferința celor din jurul său. În acest sens, a prezentat mărturia Reginei Maria a Românei, din cartea autobiografică a acesteia: Povestea vieții mele, unde autoarea vorbește despre prezența Monseniorului la Zimnicea, în mijlocul soldaților bolnavi de holeră. Preasfințitul a menționat și prezența lui Vladimir Ghika la Avezzano, după ce cutremurul din 1915 a distrus această localitate din Italia; el a mers acolo să poarte alinare și mângâiere celor aflați în suferință.
Amintind că suntem în Anul Jubiliar al Milostivirii, PS Cornel i-a îndemnat pe cei prezenți să nu uite că suntem chemați cu toții la fapte concrete de milostivire, de caritate față de aproapele, pentru că, „așa cum spunea Ioan Paul al II-lea, sfinții nu trebuie aplaudați sau admirați, ci imitați”.
Preasfințitul și-a încheiat predica cu un mesaj-îndemn al Fericitului Vladimir Ghika: „Doamne, merg să întâlnesc pe unul dintre aceia pe care Tu i-ai numit «un alt Eu însumi»”, un mesaj pe care să-l purtăm în suflete atunci când ne apropiem de cei aflați în suferință și i-a îndemnat pe cei prezenți să ceară harul de a fi milostivi precum Tatăl.
Hits: 5