Arhitectura mănăstirii carmelitane: o frumoasă simbioză între occidental și românesc, între latin și bizantin
Complexul monahal al călugărilor carmelitani desculți, de la Ciofliceni – Snagov, îmbină într-un mod unic și armonios elemente arhitecturale occidentale (catolic – italian) cu cele specific românești, fiind opera comună a unui arhitect ortodox român, Tudor Rădulescu, și a unui arhitect catolic sloven, Andrej Stepancic.
Alegerile arhitecturale sunt explicate de unul dintre călugării carmelitani desculți, Pr. Antonio Prestipino OCD, italian de origine, cel care s-a ocupat de întregul proiect de construcție, încă de la începuturi: „Aflându-ne într-o țară cu tradiții de valoare, dar diferite, am dorit să realizăm o mănăstire în care cele două culturi să se îmbine și să se întrepătrundă”.
Și au reușit. La mănăstirea de la Ciofliceni, vizitatorul din Occident recunoaște structura monastică, tipic carmelitan – italiană (dispunerea ambientelor şi a curţilor interioare), și descoperă noutatea elementelor tradiționale românești (faţadele, acoperişul în trei ape, porticurile şi balcoanele, elementele din lemn); vizitatorul român recunoaște detaliile din arhitectura tradițională românească și descoperă influențele culturii catolice, în particular italiene.
Complexul, în ansamblul său, este format dintr-un turn, o mănăstire, o casă de oaspeți și o biserică, care împreună creează două curți interioare: una strict monastică, un chiostro, destinată exclusiv călugărilor; alta „publică”, dar legată de biserică, și care face din ea o oază de liniște, de pace.
Biserica mănăstirii ascunde în interiorul său un univers aparte, reuşind să îmbine în mod armonios atât elemente arhitecturale specifice diferitelor zone din România, cât şi caracteristici ale spaţiului sacru din arhitectura italiană: faţada bisericii are „amprentă” muntenească, nava bisericii e de factură transilvană, absida aminteşte de stilul moldovenesc; spaţiul amplu al navei, arcurile şi forma circulară a altarului trimit la stilul italian al construcţiilor bisericeşti.
Interiorul bisericii se deschide spre înălțimi, spre cer, ca într-o catedrală gotică, exprimând dorința omului după Dumnezeu, căutarea „celor de sus”.
Bolta bisericii, desfăcută, se sprijină pe 12 stâlpi din lemn lamelar, care leagă în mod dinamic și totodată curgător zidurile de consolele solide din beton.
Pardoseala, în dungi albe cu nuanțe gri, trimite la ideea trecerii de la întuneric lumină, de la profan la divin. Balcoanele laterale se odihnesc pe structura din lemn, aşezate pe lamelele lirelor metalice.
Poarta de la intrarea în biserică este realizată din lemn masiv și are tema Buneivestiri, marcată prin elemente din bronz turnat, opera unuia dintre călugării mănăstirii, Pr. Tarcisio Favaro OCD.
Hits: 249