Eu nu te voi uita (<\/i>Is 49,15)<\/i><\/b><\/p>\n
Iubi\u0163i fra\u0163i \u015fi surori!<\/p>\n
Prin gura profetului Isaia, Domnul promite c\u0103 nu va uita niciodat\u0103 pe niciunul dintre noi. Ne asigur\u0103 c\u0103 fe\u0163ele noastre sunt gravate pe palmele m\u00e2inilor sale (cf. Is<\/i> 49,16) \u015fi c\u0103 iubirea sa este mai mare dec\u00e2t cea a unei mame pentru copilul ei (cf. Is<\/i> 49,15). Profetul ne las\u0103 s\u0103 \u00eentrez\u0103rim un dialog intim \u015fi intens \u00een care Dumnezeu se adreseaz\u0103 fiec\u0103ruia \u015fi poporului \u00eensu\u015fi, folosind forma familiar\u0103 a lui “tu”. \u015ei ast\u0103zi putem citi aceste cuvinte referindu-se la fiecare dintre noi \u015fi fiecare dintre noi poate auzi acel “Eu nu te voi uita” adresat nou\u0103.<\/p>\n
Acestea sunt cuvinte care ne umplu de consolare \u015fi \u00eencredere. Sunt r\u0103spunsul la un sentiment de durere care fr\u0103m\u00e2nt\u0103 inima: “Domnul m-a p\u0103r\u0103sit, Domnul m-a uitat” (Is<\/i> 49,14). De c\u00e2te ori \u00een Sf\u00e2nta Scriptur\u0103, \u00een special \u00een Psalmi, rug\u0103ciunea izvor\u0103\u015fte din nedumerirea celor care simt c\u0103 via\u0163a lor nu mai intereseaz\u0103 pe nimeni \u015fi este neglijat\u0103! Sentimentul dureros de a fi uita\u0163i afecteaz\u0103 din p\u0103cate multe persoane, iar printre ele multe sunt persoane \u00een v\u00e2rst\u0103.<\/p>\n
Iubirea lui Dumnezeu, care nu uit\u0103 pe nimeni, se ofer\u0103 ca un act de dreptate \u015fi ca un r\u0103spuns la anonimatul \u00een care prea adesea se pierde via\u0163a uman\u0103. \u00cen special peste via\u0163a multor persoane \u00een v\u00e2rst\u0103, pare s\u0103 at\u00e2rne un v\u0103l care le estompeaz\u0103 tr\u0103s\u0103turile \u015fi le \u00eenv\u0103luie \u00een uitare. A\u015fa se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een casele unde domne\u015fte singur\u0103tatea \u015fi, de asemenea, \u00een acele locuri de \u00eengrijire unde unicitatea fiec\u0103rei persoane risc\u0103 s\u0103 se reduc\u0103 la num\u0103rul patului s\u0103u sau la patologia sa.<\/p>\n
Celebrarea Zilei Mondiale a Bunicilor \u015fi a B\u0103tr\u00e2nilor este o ocazie de a redescoperi faptul c\u0103 Biserica este chemat\u0103 s\u0103 fie mam\u0103 pentru to\u0163i \u015fi c\u0103 la orice v\u00e2rst\u0103 este \u00eentotdeauna posibil s\u0103 ne descoperim ca fii \u015fi fiice ai lui Dumnezeu. Fie ca aceast\u0103 zi s\u0103 fie, a\u015fadar, un stimulent pentru to\u0163i, \u00een special pentru tineri, s\u0103 reia frumosul obicei de a-\u015fi vizita bunicii, membrii v\u00e2rstnici ai familiei \u015fi chiar \u015fi pe cei care nu primesc deloc vizitatori. Cu acest mesaj \u015fi cu prezen\u0163a voastr\u0103, aduce\u0163i-le apropierea \u015fi afec\u0163iunea papei. Face\u0163i \u00een ala fel \u00eenc\u00e2t cuvintele profetului: “Eu nu te voi uita” s\u0103 ia forma unei \u00eent\u00e2lniri tandre \u015fi afectuoase. “\u00centr-o epoc\u0103 ce tinde s\u0103 se accelereze \u015fi s\u0103 se fragmenteze, carnea uman\u0103 continu\u0103 s\u0103 strige s\u0103 fie \u00eengrijit\u0103 \u015fi recunoscut\u0103 de m\u00e2ini tandre, min\u0163i atente \u015fi cuvinte amabile. Cultura digital\u0103 multiplic\u0103 conexiunile \u015fi ofer\u0103 noi posibilit\u0103\u0163i de \u00eent\u00e2lnire; totu\u015fi, inima uman\u0103 p\u0103streaz\u0103 o nevoie inevitabil\u0103 de apropiere” (Scrisoarea enciclic\u0103 Magnifica humanitas<\/i>, 239).<\/p>\n
Biserica \u015ftie de suferin\u0163a fiilor s\u0103i mai b\u0103tr\u00e2ni, este con\u015ftient\u0103 c\u0103 ace\u015ftia sunt prea adesea privi\u0163i cu prejudec\u0103\u0163i \u015fi considera\u0163i o povar\u0103; este con\u015ftient\u0103 c\u0103 o economie centrat\u0103 pe profit sl\u0103be\u015fte leg\u0103turile familiale; \u015ftie c\u0103 mul\u0163i b\u0103tr\u00e2ni sunt l\u0103sa\u0163i \u00een urm\u0103 de copiii lor, for\u0163a\u0163i s\u0103 migreze sau, \u00een unele cazuri, s\u0103 lupte \u00een r\u0103zboi. Pentru fiecare dintre aceste motive, este bucuroas\u0103 s\u0103 anun\u0163e promisiunea Domnului: “Eu nu te voi uita!”.<\/p>\n
Este dulce, la orice v\u00e2rst\u0103, dar mai ales c\u00e2nd nu mai suntem tineri, s\u0103 descoperim, a\u015fa cum spunea fericitul Ioan Paul I, c\u0103 suntem destinatarii “iubirii ve\u015fnice a lui Dumnezeu. \u015etim: el are mereu ochii deschi\u015fi asupra noastr\u0103, chiar \u015fi atunci c\u00e2nd pare noapte. Este tat\u0103; cu at\u00e2t mai mult, este mam\u0103” (Angelus<\/i>, 10 septembrie 1978). Chiar dac\u0103 nu ne vine firesc s\u0103 credem a\u015fa, adev\u0103rul este c\u0103 nici la b\u0103tr\u00e2ne\u0163e nu \u00eencet\u0103m s\u0103 fim fii \u015fi fiice \u015fi, prin urmare, invita\u0163ia de a ne \u00eentoarce \u00een bra\u0163ele lui Dumnezeu, a c\u0103rui iubire este \u00een acela\u015fi timp patern\u0103 \u015fi matern\u0103, r\u0103m\u00e2ne valabil\u0103 \u00een fiecare zi.<\/p>\n
Pentru mul\u0163i, descoperirea duio\u015fiei lui Dumnezeu are loc de-a lungul vie\u0163ii, uneori \u00een ultima parte a vie\u0163ii. Din ce \u00een ce mai mult, spre deosebire de trecut, este posibil s\u0103 \u00eemb\u0103tr\u00e2ne\u015fti f\u0103r\u0103 s\u0103 fi avut o experien\u0163\u0103 real\u0103 de credin\u0163\u0103. V\u00e2rsta \u00eenaintat\u0103, \u00een acest caz, pornind de la \u00eentreb\u0103rile care se pun cel mai urgent \u00een aceast\u0103 etap\u0103 a vie\u0163ii, poate deveni momentul potrivit pentru a \u00eencepe sau a relua o via\u0163\u0103 spiritual\u0103. \u00cen acest nou drum, putem recunoa\u015fte c\u0103 Dumnezeu, a\u015fa cum spune Sf\u00e2ntul Augustin, “este mam\u0103 pentru c\u0103 \u00eenc\u0103lze\u015fte, pentru c\u0103 hr\u0103ne\u015fte, pentru c\u0103 al\u0103pteaz\u0103, pentru c\u0103 protejeaz\u0103” (Comentariu la Psalmul 26<\/i>, II, 18). Aceast\u0103 con\u015ftientizare ne ajut\u0103 s\u0103 nu ne ru\u015fin\u0103m de fragilitatea noastr\u0103 emergent\u0103 \u015fi, de asemenea, s\u0103 \u00een\u0163elegem c\u0103 to\u0163i avem nevoie unii de al\u0163ii \u015fi cer\u015fim aten\u0163ie \u015fi grij\u0103. Ne putem acum \u00eendrepta cu \u00eencredere filial\u0103 \u00een rug\u0103ciune c\u0103tre Dumnezeu, care se apropie \u015fi pe care \u00eenv\u0103\u0163\u0103m s\u0103-l recunoa\u015ftem \u00een duio\u015fia sa. Nu este niciodat\u0103 prea t\u00e2rziu s\u0103 \u00eencepem s\u0103 ne \u00eendrept\u0103m c\u0103tre el. Poate fi un mare dar pentru to\u0163i.<\/p>\n
Dragi b\u0103tr\u00e2ni \u015fi b\u0103tr\u00e2ne, Papa Francisc a vorbit despre voi ca despre un “popor nou” (Catehez\u0103<\/i>, 23 februarie 2022), deoarece num\u0103rul persoanelor \u00eenaintate \u00een v\u00e2rst\u0103 nu a fost niciodat\u0103 at\u00e2t de mare \u00een istoria omenirii. De aceea, este mai important ca niciodat\u0103 s\u0103 reflect\u0103m \u00eempreun\u0103 cu voi, “poporul nou”, asupra a ceea ce ar putea fi voca\u0163ia noastr\u0103 atunci c\u00e2nd fragilitatea, tovar\u0103\u015f\u0103 a omului de la na\u015ftere, pare s\u0103 prevaleze. V-a\u015f spune: nu v\u0103 teme\u0163i de fragilitate! Aceast\u0103 sl\u0103biciune ascunde \u00een sine un nou poten\u0163ial care lumineaz\u0103 \u015fi celelalte etape ale vie\u0163ii. \u00centr-adev\u0103r, atunci c\u00e2nd este acceptat\u0103 \u015fi recunoscut\u0103, fragilitatea “deschide inima c\u0103tre sprijin reciproc \u015fi c\u0103tre invocarea Celui care poate da ceea ce nicio putere uman\u0103 nu poate garanta: reconcilierea profund\u0103 a inimilor \u015fi, odat\u0103 cu ea, pacea adev\u0103rat\u0103” (\u00cent\u00e2lnire cu comunitatea algerian\u0103<\/i>, Bazilica “St\u0103p\u00e2na Noastr\u0103 a Africii”, Alger, 13 aprilie 2026).<\/p>\n
A\u015fa putem tr\u0103i b\u0103tr\u00e2ne\u0163ea ca ni\u015fte cre\u015ftini: “fragili”, dar \u00een acela\u015fi timp “chema\u0163i”. Un b\u0103rbat \u015fi o femeie pot, de fapt, s\u0103 se renasc\u0103 la b\u0103tr\u00e2ne\u0163e (cf. In<\/i> 3,4-6) \u015fi s\u0103 exclame, \u00eempreun\u0103 cu profetul: “\u00cen \u00eentoarcere \u015fi \u00een calm va fi m\u00e2ntuirea voastr\u0103, \u00een senin\u0103tate \u015fi \u00een \u00eencredere va fi puterea voastr\u0103” (Is<\/i>30,15). O putere care poate deveni o invita\u0163ie de a nu recurge la c\u0103ile arogan\u0163ei \u015fi ale puterii pentru a asigura convie\u0163uirea uman\u0103, ci la c\u0103ile reconcilierii \u015fi ale adev\u0103ratei p\u0103ci. \u00cen acest timp, marcat at\u00e2t de dur de r\u0103zboi \u015fi de violen\u0163a social\u0103, mul\u0163i se \u00eentreab\u0103 cum va fi lumea \u00een care vor cre\u015fte nepo\u0163ii lor. V\u0103 \u00eendemn, dragi prieteni, s\u0103 v\u0103 al\u0103tura\u0163i mie \u00een rug\u0103ciune fierbinte pentru sosirea rapid\u0103 a p\u0103cii \u00een \u00eentreaga lume.<\/p>\n
Surori \u015fi fra\u0163i b\u0103tr\u00e2ni, v\u0103 mul\u0163umesc c\u0103 m\u0103 sus\u0163ine\u0163i \u00een fiecare zi cu rug\u0103ciunile voastre, mai ales c\u00e2nd recita\u0163i Sf\u00e2ntul Rozariu. V\u0103 r\u0103spund din inim\u0103 \u015fi v\u0103 las cu aceast\u0103 urare: Domnul s\u0103 ne re\u00eennoiasc\u0103 mereu \u00een credin\u0163\u0103, \u00een speran\u0163\u0103 \u015fi \u00een caritate, el care nu ne uit\u0103 niciodat\u0103!<\/p>\n
Din Vatican, 15 iunie 2026<\/i><\/p>\n
LEO PP. XIV<\/b><\/p>\n