{"id":44997,"date":"2026-04-12T09:58:05","date_gmt":"2026-04-12T06:58:05","guid":{"rendered":"https:\/\/arcb.ro\/website\/?p=44997"},"modified":"2026-04-12T09:58:05","modified_gmt":"2026-04-12T06:58:05","slug":"fericiti-cei-ce-nu-au-vazut-si-au-crezut-meditatie-pentru-duminica-a-ii-a-a-pastelui","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/arcb.ro\/website\/2026\/04\/12\/fericiti-cei-ce-nu-au-vazut-si-au-crezut-meditatie-pentru-duminica-a-ii-a-a-pastelui\/","title":{"rendered":"\u201eFerici\u021bi cei ce nu au v\u0103zut \u0219i au crezut\u201d – Medita\u021bie pentru Duminica a II-a a Pa\u0219telui"},"content":{"rendered":"

Oficiul pentru pastora\u021bia liturgic\u0103 \u0219i sacramente propune un material liturgic succint pentru fiecare duminic\u0103 a Timpului Pascal. Poate fi un ajutor \u00een preg\u0103tirea celebr\u0103rilor noastre liturgice, \u00een mod special al Sfintei Liturghii.<\/em><\/p>\n

DUMINICA A II-A A PA\u0218TELUI<\/u><\/strong><\/p>\n

12 APRILIE 2026<\/strong><\/p>\n

PA\u0218TELE \u00ceNSEAMN\u0102 \u201eTRECERE\u201d<\/strong><\/p>\n

de Jos\u00e9 Antonio Pagola<\/em><\/strong><\/p>\n

\u201ePa\u0219te\u201d este un cuv\u00e2nt de origine semitic\u0103, provenit din aramaicul pasha<\/em> (\u00een ebraic\u0103 pesah<\/em>). Semnifica\u021bia sa originar\u0103 este discutat\u0103; cel mai probabil \u00eenseamn\u0103 \u201etrecere\u201d, \u201etranzit\u201d, iar cu acest sens este folosit \u00een diverse scrieri iudaice.<\/p>\n

\u00cen orice caz, primele genera\u021bii cre\u0219tine au \u00een\u021beles Pa\u0219tele ca \u201etrecerea\u201d lui Isus Cristos de la moarte la via\u021b\u0103, trecere care ne invit\u0103 \u0219i pe noi s\u0103 \u201etrecem\u201d de la o via\u021b\u0103 veche \u0219i epuizat\u0103 la o via\u021b\u0103 re\u00eennoit\u0103 \u00een har.<\/p>\n

De aceea, Pa\u0219tele nu este doar o s\u0103rb\u0103toare celebrat\u0103 \u00een mod liturgic. \u00cenvierea lui Cristos se celebreaz\u0103 mai ales \u00een noi \u00een\u0219ine, prin faptul c\u0103 \u00eenviem la o via\u021b\u0103 nou\u0103. Pentru primii cre\u0219tini, \u00cenvierea lui Cristos con\u021bine o putere capabil\u0103 s\u0103 transforme existen\u021ba, umpl\u00e2nd-o de o vitalitate nou\u0103.<\/p>\n

Relat\u0103rile evanghelice insist\u0103 tocmai asupra acestei transform\u0103ri care se produce \u00een \u00eent\u00e2lnirea cu Cel \u00cenviat. Acei oameni, \u00eenchi\u0219i \u00een cas\u0103 dup\u0103 moartea \u00cenv\u0103\u021b\u0103torului, trec de la nelini\u0219te la pace, de la fric\u0103 la bucurie, de la la\u0219itate la vestirea curajoas\u0103 a Evangheliei.<\/p>\n

\u00cen ce direc\u021bie suntem chema\u021bi noi s\u0103 ne schimb\u0103m? Care este \u201etrecerea\u201d pe care trebuie s\u0103 o facem? \u00cen ce sens trebuie s\u0103 se realizeze \u201econvertirea pascal\u0103\u201d \u00een via\u021ba noastr\u0103?<\/p>\n

Pentru unii dintre noi, poate este necesar s\u0103 trecem de la o via\u021b\u0103 superficial\u0103 \u0219i risipit\u0103 la o existen\u021b\u0103 mai autentic\u0103 \u0219i unificat\u0103; de la o atitudine pasiv\u0103 sau conven\u021bional\u0103 la una mai creativ\u0103 \u0219i vie.<\/p>\n

Pentru al\u021bii, Pa\u0219tele poate \u00eensemna trecerea de la omul agresiv \u0219i resentimentar din noi la unul mai deschis \u0219i plin de iubire; de la rigiditate \u0219i conflict la toleran\u021b\u0103 \u0219i spirit de pace.<\/p>\n

Pentru unii, Pa\u0219tele poate fi chemarea de a face acest pas: de la ne\u00eencredere \u0219i izolare la \u00eencredere \u0219i comuniune fratern\u0103; de la egoism \u0219i individualism la generozitate \u0219i solidaritate; de la atitudine invaziv\u0103 \u0219i resping\u0103toare la respect \u0219i bun\u0103tate.<\/p>\n

Pentru al\u021bii, Pa\u0219tele va fi poate invita\u021bia de a-\u0219i re\u00eennoi via\u021ba trec\u00e2nd de la apatie \u0219i plictiseal\u0103 la sensibilitate \u0219i bucurie; de la triste\u021be \u0219i \u00eencordare la senin\u0103tate \u0219i veselie; de la pesimism \u0219i am\u0103r\u0103ciune la speran\u021b\u0103.<\/p>\n

Cel mai probabil, tuturor ni se cere s\u0103 ne re\u00eennoim atitudinea fa\u021b\u0103 de Dumnezeu: s\u0103 trecem de la fric\u0103 la \u00eencredere, de la fug\u0103 la d\u0103ruire, de la m\u00e2ndrie la smerenie, de la uitare la rug\u0103ciune, de la necredin\u021b\u0103 la credin\u021b\u0103.<\/p>\n

Pa\u0219tele \u00eenseamn\u0103 \u201ea trece\u201d de la moarte la via\u021b\u0103. A celebra Pa\u0219tele \u00eenseamn\u0103 a tr\u0103i \u00een noi \u00een\u0219ine un proces de re\u00eennoire personal\u0103 \u00een Cristos.<\/p>\n

\n

\u201eFERICI\u021aI CEI CARE NU AU V\u0102ZUT \u0218I AU CREZUT!\u201d<\/strong><\/p>\n

de Roberto Laurita<\/em><\/strong><\/p>\n

Fericirile nu apar doar \u00een\u00a0Evanghelia<\/em>\u00a0dup\u0103<\/em>\u00a0Matei<\/em>\u00a0sau\u00a0Luca<\/em>, ci \u0219i \u00een cea\u00a0dup\u0103 Ioan<\/em>. Aceasta este rostit\u0103 chiar de Domnul \u00eenviat. Ca orice fericire, \u00eens\u0103, ea exprim\u0103 ceva care merge cu siguran\u021b\u0103 \u00eempotriva curentului. Da, pentru c\u0103 noi \u00eei invidiem pe cei care au putut vedea \u0219i, \u00een opinia noastr\u0103, a crede f\u0103r\u0103 a fi v\u0103zut nu este un noroc, ci o efort suplimentar. Isus nu este de aceast\u0103 p\u0103rere, iar povestea lui Toma o demonstreaz\u0103.<\/p>\n

Evanghelia<\/em>\u00a0nu<\/em>\u00a0ezit\u0103<\/em>\u00a0s\u0103<\/em>\u00a0prezinte<\/em>\u00a0necredin\u021ba<\/em>\u00a0unui<\/em>\u00a0apostol<\/em>, dar, \u00een fond, Ioan a concentrat \u00een el \u00eendoielile \u0219i perplexit\u0103\u021bile pe care ceilal\u021bi evangheli\u0219ti le atribuie \u00eentregului grup. Ca \u0219i cum ar vrea s\u0103 spun\u0103 c\u0103 credin\u021ba \u2013 a noastr\u0103, ca \u0219i cea a apostolilor \u2013 trebuie neap\u0103rat s\u0103 treac\u0103 prin asta.<\/p>\n

Faptul c\u0103 un apostol se \u00eendoie\u0219te, \u00ee\u0219i pune \u00eentreb\u0103ri, spune multe \u0219i ar trebui s\u0103 ne deschid\u0103 ochii asupra unei realit\u0103\u021bi pe care uneori o ignor\u0103m. Credin\u021ba este o experien\u021b\u0103 personal\u0103, poate cea mai personal\u0103 care exist\u0103, dar, \u00een acela\u0219i timp, pentru a r\u0103m\u00e2ne vie, are nevoie de credin\u021ba fra\u021bilor \u0219i surorilor care ne sunt al\u0103turi. Rela\u021bia cu Cristos nu poate fi tr\u0103it\u0103 \u201e\u00een solitar\u201d, are nevoie s\u0103 fie \u00eencurajat\u0103 \u0219i sus\u021binut\u0103.<\/p>\n

Bucuria<\/em>\u00a0\u0219i<\/em>\u00a0\u00eendoielile.<\/em>\u00a0Asist\u0103m la un contrast \u00eentre bucuria ucenicilor \u0219i \u00eendoielile lui Toma. Nevoia lui de a vedea, \u00een fond, nu trebuie considerat\u0103 at\u00e2t de \u201eciudat\u0103\u201d. Ce face, de fapt, Isus imediat ce a ap\u0103rut \u00een Cenacol? \u00abLe-a ar\u0103tat m\u00e2inile \u0219i coasta\u00bb. Pentru a spune c\u0103 tocmai El, Cel R\u0103stignit, le pune sub ochi semnele neechivoce ale chinului. \u0218i acela\u0219i lucru \u00eel va face \u0219i cu Toma. \u0218i \u00een acest lucru putem z\u0103ri compasiunea lui Isus fa\u021b\u0103 de ucenic: a suferit prea mult pentru a putea crede imediat! \u00cen acela\u0219i timp, Isus \u0219tie bine c\u0103 aceast\u0103 experien\u021b\u0103 le este refuzat\u0103 ucenicilor care vor veni, dar tocmai \u00een aceasta const\u0103 fericirea lor, aceea de a avea \u00eencredere \u00een El f\u0103r\u0103 a \u201evedea\u201d \u0219i a \u201eatinge\u201d.<\/p>\n

C\u00e2nd<\/em>\u00a0credin\u021ba<\/em>\u00a0sose\u0219te<\/em>, de fapt, aceast\u0103 nevoie dispare. Evanghelia nu ne spune \u00een mod explicit dac\u0103 Toma l-a atins apoi. Ne relateaz\u0103, \u00een schimb, m\u0103rturisirea sa de credin\u021b\u0103. Se pare c\u0103 a fost suficient s\u0103 vad\u0103 \u0219i s\u0103 asculte pentru a se \u00eencrede \u00een Isus, pentru a-l recunoa\u0219te ca Domnul \u0219i Dumnezeul s\u0103u. Un rezultat nea\u0219teptat, o realizare care ascunde \u0219i un nou \u00eenceput, intrarea \u00eentr-o logic\u0103 nou\u0103, \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at\u0103 cu propria existen\u021b\u0103. Este logica bl\u00e2nde\u021bii \u0219i a compasiunii care continu\u0103 s\u0103 ofere iubire, chiar \u0219i atunci c\u00e2nd vine respingerea, insulta. Este logica Pa\u0219telui.<\/p>\n

COMENTARIU LA LECTURI (Pedro Fraile<\/em>)<\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/strong>Prima lectur\u0103: Fap 2, 42-47<\/em><\/strong><\/p>\n

Primii pa\u0219i ai cre\u0219tinismului \u00een formare, ca toate mi\u0219c\u0103rile umane, sunt condu\u0219i de iluzia care se confund\u0103 cu realitatea prin clarificare \u0219i radicalitate. Cartea Faptele Apostolilor nu este at\u00e2t o cronic\u0103 a ceea ce se \u00eent\u00e2mpla, f\u0103r\u0103 s\u0103 ne \u00eendoim de tot ceea ce poveste\u0219te, c\u00e2t un \u00eendemn de a tr\u0103i spiritul primelor timpuri. Primii cre\u0219tini continu\u0103 s\u0103 mearg\u0103 la templu (semn c\u0103 nu au rupt \u00eenc\u0103 cu iudaismul); dar, \u00een acela\u0219i timp, s\u0103rb\u0103toresc fr\u00e2ngerea p\u00e2inii (un semn de identitate care centreaz\u0103 noua mi\u0219care pe Euharistie). Ei v\u00e2nd tot ceea ce au \u0219i \u00eempart (un radicalism ini\u021bial pe care timpul \u00eel atenueaz\u0103); ei se r\u0103sp\u00e2ndesc rapid. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, \u00een iudaismul secolului I, cre\u0219tinismul a fost o gur\u0103 de aer proasp\u0103t pentru popor \u0219i, \u00een acela\u0219i timp, i-a deranjat pe liderii evrei. For\u021ba cu care s-a anun\u021bat c\u0103 Mesia s-a \u00eentrupat \u00een Isus; c\u0103 au sosit vremurile definitive ale interven\u021biei lui Dumnezeu; c\u0103 Legea a fost \u00een\u021beleas\u0103 din iubire, c\u0103 a relativizat-o, aduc\u00e2nd-o \u00een acela\u0219i timp la plenitudinea sa, a fost f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 un moment pe care Luca \u0219i-l aminte\u0219te \u0219i ne invit\u0103 s\u0103 \u00eel recuper\u0103m ast\u0103zi, cu 2000 de ani de cre\u0219tinism \u00een urm\u0103.<\/p>\n

A doua lectur\u0103: 1Pt 1, 3-9<\/em><\/strong><\/p>\n

Prima scrisoare a Sf\u00e2ntului Petru se adreseaz\u0103 comunit\u0103\u021bilor care treceau prin momente dificile, nu doar din cauza persecu\u021biilor, ci \u0219i pentru c\u0103 tr\u0103iau \u00eentr-o zon\u0103 majoritar p\u0103g\u00e2n\u0103, ceea ce le \u00eengreuna exprimarea credin\u021bei. Petru le aminte\u0219te c\u0103 trebuie s\u0103 sufere \u201epu\u021bin\u201d, de\u0219i destinul lor este unul de glorie, d\u00e2nd exemplul aurului care, \u00eenainte de a deveni un obiect pre\u021bios, trebuie s\u0103 treac\u0103 prin creuzetul de foc. Poate p\u0103rea o consolare u\u0219oar\u0103 pentru cei care nu posed\u0103 nimic \u0219i care \u00ee\u0219i pun aspira\u021biile pe o via\u021b\u0103 viitoare \u00een care totul va fi fericire. Cu toate acestea, Petru nu le propune o promisiune bazat\u0103 pe idealuri nobile, ci pe \u00eenvierea lui Cristos, care a f\u0103cut din \u201emo\u0219tenirea curat\u0103, incoruptibil\u0103 \u0219i nepieritoare\u201d o realitate. Salvarea nu depinde de capacit\u0103\u021bile umane, etice sau religioase, ci de ac\u021biunea salvatoare a lui Dumnezeu prin \u00eenvierea lui Isus din mor\u021bi. De aceea, \u00een scrisoarea sa, Petru introduce acest imn prin ascultarea de tat\u0103l Domnului nostru Isus Cristos.<\/p>\n

Evanghelia: In 20,19-31<\/em><\/strong><\/p>\n

Semnele proprii \u00cenvierii \u0219i, prin extensie, experien\u021bei pascale sunt \u201epacea\u201d, \u00abbucuria\u00bb \u0219i \u201eiertarea\u201d, care trebuie s\u0103 fie comunicate \u00eentregii crea\u021bii. Pacea, cu majuscul\u0103, este salutul pascal; nedreptatea \u0219i violen\u021ba care i-au fost f\u0103cute lui Isus pe cruce au fost transformate \u00een \u201epace\u201d (shalom<\/em>, \u00een ebraic\u0103) pentru umanitate. \u201eBucuria\u201d care \u00eei inund\u0103 pe credincio\u0219i este consecin\u021ba \u00eent\u00e2lnirii radical noi, care schimb\u0103 via\u021ba; un cre\u0219tin nu poate fi supus triste\u021bii ca fundal al vie\u021bii sale. Iertarea” arat\u0103 c\u0103 reconcilierea lui Cristos se extinde la to\u021bi, f\u0103r\u0103 limite, f\u0103r\u0103 frontiere. \u00cent\u00e2lnirea cu Cel \u00eenviat nu este o experien\u021b\u0103 intim\u0103, privat\u0103, \u00eenchis\u0103; dimpotriv\u0103, ea este comunicativ\u0103, expansiv\u0103 \u0219i public\u0103. Isus \u00eensu\u0219i \u00eei trimite pe discipolii s\u0103i: \u201eEu v\u0103 trimit\u201d. Marea dificultate const\u0103 \u00een logica c\u0103rnii, care caut\u0103 dovezi precum Toma: \u201edac\u0103 nu ating, nu v\u0103d \u0219i nu verific\u201d, nu cred. Pentru a fi conduc\u0103tor, nu trebuie s\u0103 renun\u021bi la inteligen\u021ba uman\u0103; trebuie s\u0103 crezi p\u0103str\u00e2ndu-\u021bi capul rece \u0219i treaz, deoarece inteligen\u021ba nu este contrar\u0103 credin\u021bei. Toma este \u201e\u00een afara comunit\u0103\u021bii\u201d \u0219i nu crede: el cere dovezi, ca at\u00e2\u021bia oameni. Evanghelistul insist\u0103: doar \u00eent\u00e2lnirea \u00een credin\u021b\u0103 cu Cel \u00eenviat este capabil\u0103 s\u0103 fac\u0103 ucenici din cel r\u0103stignit (cu m\u00e2inile \u0219i picioarele str\u0103punse). Textul se \u00eencheie cu o beatitudine: \u201eFerici\u021bi cei care cred f\u0103r\u0103 s\u0103 fi v\u0103zut\u201d. O veste bun\u0103 pentru credincio\u0219ii din toate timpurile.<\/p>\n

PRIMA LECTUR\u0102<\/strong><\/p>\n

Cartea <\/em>Faptele Apostolilor este marcat\u0103 de mai multe rezumate, care au scopul de a oferi cititorului elemente de continuitate \u00een ceea ce prive\u0219te evenimentele relatate. Prima lectur\u0103 de ast\u0103zi prezint\u0103 primul \u0219i, poate, cel mai celebru dintre aceste rezumate.<\/em><\/p>\n

Acest rezumat se situeaz\u0103 imediat dup\u0103 episodul Rusaliilor. Autorul scrie o magnific\u0103 \u201eicon\u0103\u201d a Bisericii \u00een devenire, folosind forme verbale la imperfect, care sugereaz\u0103 durat\u0103 \u0219i repetare. Experien\u021ba Pa\u0219telui \u0219i a Rusaliilor nu se stinge ca un foc de paie, ci devine o comemorare de s\u0103rb\u0103torit din genera\u021bie \u00een genera\u021bie.<\/p>\n

Verbul \u201ea persevera\u201d apare de dou\u0103 ori (cf.\u00a0proskarter\u00e9\u014d<\/em>, vv. 42.46), derivat probabil din adjectivul\u00a0kr\u00e1tos<\/em>\u00a0(\u201eputernic\u201d), av\u00e2nd astfel sensul de \u201ea fi preg\u0103ti\u021bi\u201d, \u201ea fi puternici, concentra\u021bi\u201d \u00een privin\u021ba a ceva. \u00cen acest cadru se eviden\u021biaz\u0103 patru caracteristici esen\u021biale ale vie\u021bii cre\u0219tine (de atunci \u0219i de ast\u0103zi): \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura apostolilor, comuniunea, fr\u00e2ngerea p\u00e2inii, rug\u0103ciunile.<\/p>\n

\u00a0<\/em><\/strong>Didach\u0113\u0301<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00cenv\u0103\u021b\u0103tura apostolilor nu este o simpl\u0103 transmitere arid\u0103 a unui con\u021binut, ci cadrul \u00een care se exprim\u0103 reinterpretarea \u0219i actualizarea misterului pascal. Ineran\u021ba acestei \u00eenv\u0103\u021b\u0103turi nu are de-a face cu conceptul de \u201eexactitate\u201d, ci este garantat\u0103 de participarea la darul Duhului. Un exemplu este oferit de discursul lui Petru \u00een ziua Cincizecimii (cf. 2,22-36, care va fi propus par\u021bial \u00een prima lectur\u0103 a celei de-a treia duminici dup\u0103 Pa\u0219te). Obiectivul nu este pur informativ, ci performativ: cuvintele \u00eenv\u0103\u021b\u0103turii au folosul de a trezi credin\u021ba, speran\u021ba \u0219i iubirea. \u00cen plus, \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura nu se limiteaz\u0103 la expunerea doctrinelor religioase \u0219i morale, ci se \u00eembog\u0103\u021be\u0219te cu semnele care se petreceau prin lucrarea apostolilor (cf. 2,43).<\/p>\n

Koin\u014dn\u00eda<\/em><\/strong><\/p>\n

Comuniunea, \u00eenainte de a fi o sarcin\u0103 de \u00eendeplinit, este fundamentul comunit\u0103\u021bii cre\u0219tine, care face posibil\u0103 comunicarea credin\u021bei. Comunitate, comuniune \u0219i comunicare:\u00a0simul<\/em>\u00a0stabunt,<\/em>\u00a0si-mul<\/em>\u00a0cadunt<\/em>. Cel \u00cenviat este cel care creeaz\u0103 comuniunea trupului s\u0103u eclezial. \u00cen acest sens, ea este un mister de primit, de contemplat \u0219i de p\u0103strat. Dar devine \u0219i o sarcin\u0103: mai departe, se subliniaz\u0103 \u201ea fi \u00eempreun\u0103\u201d al credincio\u0219ilor (\u201e\u00een acela\u0219i [loc]\u201d, adic\u0103 fizic \u0219i spiritual \u00eempreun\u0103, cf. 2,44.47). \u0218i adverbul\u00a0homothymad\u00f3n<\/em>\u00a0(cf. 2,46) exprim\u0103 eficient comuniunea credincio\u0219ilor: nu o uniformizare prin omologare, ci perseveran\u021b\u0103\u00a0unanim\u0103<\/em>\u00a0\u00een credin\u021b\u0103, alc\u0103tuind diferitele piese \u00eentr-un singur mozaic. \u00cen al doilea rezumat se va spune c\u0103 \u00abmul\u021bimea celor care deveniser\u0103 credincio\u0219i avea o singur\u0103 inim\u0103 \u0219i un singur suflet\u00bb (cf. 4,32). Inima face trimitere la limbajul Scripturilor ebraice, \u00een timp ce sufletul evoc\u0103 literatura greac\u0103. \u00cen filigran, se pot observa componentele fundamentale ale Bisericii nascente: cre\u0219tinii care provin din sinagog\u0103 \u0219i cei care provin din lumea p\u0103g\u00e2n\u0103. \u00cen ciuda diferen\u021belor profunde, Cristos \u00eei une\u0219te \u00eentr-o leg\u0103tur\u0103 de comuniune care face posibil\u0103 chiar \u0219i \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219irea bunurilor materiale: \u00abaveau orice \u00een comun; \u00ee\u0219i vindeau propriet\u0103\u021bile \u0219i bunurile \u0219i le \u00eemp\u0103r\u021beau cu to\u021bi, dup\u0103 nevoile fiec\u0103ruia\u00bb\u00a0(2,44-45).<\/p>\n

F<\/em><\/strong>r\u00e2ngerea p\u00e2inii<\/em><\/strong><\/p>\n

Expresia evoc\u0103 Euharistia \u00een dimensiunea sa de cult total: momentul diastolic al ritualit\u0103\u021bii liturgice, \u00een care se face pomenirea Cinei Domnului, dar \u0219i momentul sistolic al carit\u0103\u021bii. Ritualul fr\u00e2ngerii p\u00e2inii, de fapt, \u00eenso\u021be\u0219te \u00eentotdeauna masa fr\u0103\u021beasc\u0103, mai ales cu cei afla\u021bi \u00een nevoie: \u00abfr\u00e2ng\u00e2nd p\u00e2inea \u00een case, luau masa cu bucurie \u0219i cu inim\u0103 simpl\u0103\u00bb (2,46). Acest cult total d\u0103 roade: cre\u0219tinii se bucurau de favoarea \u00eentregului popor, \u00een timp ce \u00abDomnul ad\u0103uga \u00een fiecare zi la comunitate pe cei care erau m\u00e2ntui\u021bi\u00bb (2,47).<\/p>\n

\u00a0<\/em><\/strong>Rug\u0103ciunile<\/em><\/strong><\/p>\n

Ultimul domeniu \u00een care se exprim\u0103 perseveren\u021ba eclezial\u0103 este rug\u0103ciunea la Templul din Ierusalim (cf. \u0219i 3,1). \u00cen continuitate cu tradi\u021bia, se eviden\u021biaz\u0103 specificitatea cre\u0219tin\u0103 a rug\u0103ciunii. Exist\u0103, de fapt, riscul ca omul s\u0103 se roage lui \u00eensu\u0219i sau ca rug\u0103ciunea s\u0103 devin\u0103 autoreferen\u021bial\u0103. Prin darul Duhului Sf\u00e2nt, credinciosul are certitudinea c\u0103 este \u00eenr\u0103d\u0103cinat \u00een \u00eens\u0103\u0219i rug\u0103ciunea lui Isus Cristos. Aceasta este liturgia: asocierea poporului la \u00eens\u0103\u0219i rug\u0103ciunea lui Cristos c\u0103tre Tat\u0103l, realizat\u0103 \u00een Duhul Sf\u00e2nt. Ea nu este doar o practic\u0103 pioas\u0103, ci o form\u0103 de via\u021b\u0103, deja exemplificat\u0103 de Isus, rug\u0103torul prin excelen\u021b\u0103. Rug\u0103ciunea cre\u0219tin\u0103 este \u00een primul r\u00e2nd rug\u0103ciunea\u00a0lui<\/em>\u00a0Isus (genitiv subiectiv). Spre deosebire de al\u021bi rug\u0103tori exemplari din istoria religiilor, rug\u0103ciunea lui Isus manifest\u0103 un paradox: Dumnezeu se roag\u0103 lui Dumnezeu. O comunicare perfect\u0103, av\u00e2nd \u00een vedere egalitatea dintre cel care transmite \u0219i cel care prime\u0219te. Cuv\u00e2ntul ve\u0219nic al Tat\u0103lui devine el \u00eensu\u0219i rug\u0103ciune adresat\u0103 Tat\u0103lui.<\/p>\n

\u00a0<\/strong>A DOUA LECTUR\u0102<\/strong><\/p>\n

Pentru a doua lectur\u0103 din duminicile de Pa\u0219te din anul A se recurge la <\/em>Prima epistol\u0103 a lui Petru. Lectura de ast\u0103zi este preluat\u0103 din binecuv\u00e2ntarea care urmeaz\u0103 dup\u0103 introducere (primele versete prin care autorul \u00eei salut\u0103 pe destinatari) \u0219i d\u0103 startul corpului epistolei. Apostolul \u00eel binecuv\u00e2nteaz\u0103 pe Dumnezeu Tat\u0103l pentru planul de regenerare pus \u00een aplicare prin \u00eenvierea lui Cristos.<\/em><\/p>\n

Contextul<\/em><\/strong><\/p>\n

Scrisoarea poart\u0103 numele autoritar al apostolului Petru (1,1), \u201eb\u0103tr\u00e2n\u201d, \u201emartor al suferin\u021belor lui Cristos\u201d \u0219i \u201ep\u0103rta\u0219 la slava care urmeaz\u0103 s\u0103 se arate\u201d. Aceste tr\u0103s\u0103turi trimit \u00een mod tradi\u021bional la pescarul din Galileea care ini\u021bial se numea Simon, fiul lui Iona, apoi numit de Isus Kefa, \u201est\u00e2nc\u0103\u201d. Dincolo de discu\u021biile tehnice privind paternitatea acestei scrisori, \u00eendemnurile con\u021binute \u00een ea reflect\u0103 profunzimea existen\u021bial\u0103 a lui Petru, care a cunoscut lacrimile amare ale poc\u0103in\u021bei dup\u0103 ce l-a renegat pe \u00cenv\u0103\u021b\u0103torul \u00een ceasul crucii (Mc<\/em>\u00a014,66-72 \u0219i paralele).<\/p>\n

Scrisoarea ar fi putut fi scris\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul secolului I \u00ee.Cr., \u00een mediul roman, \u00een beneficiul cre\u0219tinilor \u00eempr\u0103\u0219tia\u021bi \u00een regiunile actualei Turcii (Pont, Galatia, Capadocia, Asia \u0219i Bitinia: cf.\u00a01Pt<\/em>\u00a01,1).<\/p>\n

Al\u0103turi de referin\u021bele geografice, ies \u00een eviden\u021b\u0103 calificativele destinatarilor: ei au fost ale\u0219i de Dumnezeu, str\u0103ini \u00een diaspora. Este descrierea unei Biserici \u201emarginale\u201d, care \u00eencepe s\u0103 simt\u0103 greutatea persecu\u021biilor. Dar este \u0219i o propunere de autenticitate pentru Biserica de ast\u0103zi, care locuie\u0219te \u00eentr-un spa\u021biu public secular, \u00een care dimensiunea spiritual\u0103 este adesea confinat\u0103 la margini. Diaspora credincio\u0219ilor de ast\u0103zi nu mai este o situa\u021bie teritorial\u0103, ci una existen\u021bial\u0103. Totu\u0219i, a\u0219a cum atunci diaspora teritorial\u0103 a fost o oportunitate pentru r\u0103sp\u00e2ndirea Evangheliei, tot a\u0219a \u0219i \u201ediaspora existen\u021bial\u0103\u201d de ast\u0103zi poate deveni un mare prilej pentru a \u00eempinge predicarea dincolo de grani\u021bele tradi\u021bionale.<\/p>\n

Imnul cu care se deschide lectura de ast\u0103zi are o structur\u0103 trinitar\u0103, concentr\u00e2ndu-se progresiv asupra ac\u021biunii Tat\u0103lui (vv. 3-5), a Fiului (vv. 6-9) \u0219i a Duhului (vv. 10-12).<\/p>\n

Dac\u0103 ne limit\u0103m la selec\u021bia oferit\u0103 (cf. vv. 3-9), ies \u00een eviden\u021b\u0103 cel pu\u021bin dou\u0103 perechi de con\u021binuturi: milostivire \u0219i regenerare; \u00eencerc\u0103ri ale vie\u021bii \u0219i bucurie.<\/p>\n

Milostivire \u0219i<\/em><\/strong>\u00a0re\u00eennoire<\/em><\/strong><\/p>\n

Tat\u0103l, \u00ab\u00een marea Sa milostivire, ne-a regenerat, prin \u00eenvierea lui Isus Cristos din mor\u021bi\u00bb. Motorul regener\u0103rii pascale este milostivirea lui Dumnezeu.<\/p>\n

Din 1992, duminica din octava Pa\u0219telui, cunoscut\u0103 tradi\u021bional ca duminica\u00a0in albis<\/em>, a fost \u00eembog\u0103\u021bit\u0103 cu tema milostivirii divine la dorin\u021ba lui Ioan Paul al II-lea, pentru a sublinia, tocmai, cum opera de \u201eregenerare\u201d (anagen-n\u00e1\u014d<\/em>) este legat\u0103 de opera milostivirii (\u00e9leos<\/em>) cerut\u0103 de Domnul. Inten\u021bia divin\u0103 (milostivirea) \u00ee\u0219i atinge scopul (regenerarea noastr\u0103) datorit\u0103 \u00eenvierii lui Isus. Numai mijlocirea sa devine \u201egenerativ\u0103\u201d. Cu ceva timp \u00een urm\u0103, unii teologi au vorbit despre \u201epastora\u021bie generativ\u0103\u201d (cf. P. Bacq \u0219i C. Theobald).<\/p>\n

Reflec\u021bia asupra fenomenului de \u201ea genera\u201d sau \u201ea regenera\u201d \u00ee\u0219i ia av\u00e2nt din constatarea unei \u201edegener\u0103ri\u201d a credin\u021bei, adic\u0103 a unei erod\u0103ri progresive a for\u021bei creative a Evangheliei \u00een favoarea unei \u201epsihologii a morm\u00e2ntului, care, pu\u021bin c\u00e2te pu\u021bin, transform\u0103 cre\u0219tinii \u00een mumii de muzeu\u201d (Evangelii<\/em>\u00a0gaudium<\/em>, 83). \u00cen lumina binomului milostivire-regenerare sugerat de apostolul Petru, ar putea fi interesant s\u0103 \u00eendemn\u0103m comunit\u0103\u021bile noastre s\u0103 regenereze entuziasmul credin\u021bei pornind de la o privire plin\u0103 de milostivire, at\u00e2t asupra lor \u00een\u0219i\u0219i, c\u00e2t \u0219i asupra lumii. Declinul se combate nu doar (nu at\u00e2t de mult) prin condamnarea \u201edegener\u0103rii\u201d, ci \u0219i (mai ales) prin catalizarea proceselor generative, adesea imprevizibile sau confuze \u00een procesul de dezvoltare, dar cel pu\u021bin dinamice \u0219i \u00eentotdeauna orientabile\u00a0in<\/em>\u00a0itinere<\/em>.<\/p>\n

\u00a0<\/em><\/strong>\u00cencerc\u0103ri<\/em><\/strong>\u00a0ale<\/em><\/strong>\u00a0vie\u021bii<\/em><\/strong>\u00a0\u0219i<\/em><\/strong>\u00a0bucurie<\/em><\/strong><\/p>\n

Lumea propov\u0103duie\u0219te o bucurie dezarticulat\u0103 de experien\u021ba \u00eencerc\u0103rii, f\u0103c\u00e2nd-o s\u0103 semene mai mult cu euforia, extazul, bun\u0103starea\u2026 emo\u021bii frivole care se consum\u0103 \u00eentr-o clip\u0103. Dovezile vie\u021bii, \u00eens\u0103, ne \u00eenva\u021b\u0103 o fenomenologie diferit\u0103 a bucuriei, care poate fi rezumat\u0103 prin cuvintele din\u00a0M\u00e9morial<\/em>\u00a0al lui Pascal: \u00abBucurie, bucurie, bucurie, lacrimi de bucurie\u00bb. Evident, Petru cunoa\u0219te aceste lacrimi; \u0219i \u00eei invit\u0103 pe to\u021bi s\u0103 \u0219tie s\u0103 integreze \u00een propria via\u021b\u0103 experien\u021ba \u00eencerc\u0103rii cu cea a bucuriei. \u00abDe aceea sunte\u021bi plini de bucurie [agalli\u00e1sthe<\/em>], chiar dac\u0103 acum trebuie s\u0103 fi\u021bi, pentru o vreme, m\u00e2hni\u021bi de diverse \u00eencerc\u0103ri [pei-rasm\u00f3is<\/em>]\u00bb. Din punct de vedere gramatical,\u00a0agalli\u00e1sthe<\/em>\u00a0ar putea fi at\u00e2t un imperativ, c\u00e2t \u0219i un indicativ prezent. Alegerea Bibliei CEI \u2013 \u00absunte\u021bi plini de bucurie\u00bb \u2013 nu este \u00eent\u00e2mpl\u0103toare: autorul, de fapt, nu adreseaz\u0103 un ordin, ci exprim\u0103 o constatare. Destinatarii scrisorii sunt efectiv capabili s\u0103 se bucure de bucurie, \u00een ciuda \u00eencerc\u0103rilor (termenul este acela\u0219i cu cel din\u00a0Tat\u0103l<\/em>\u00a0nostru<\/em>\u00a0care identific\u0103 ispita, adic\u0103\u00a0peirasm\u00f3s<\/em>). Ba mai mult, se pare c\u0103 acestea sunt o etap\u0103 necesar\u0103 pentru purificarea bucuriei, precum focul pentru aur. Niciun necaz, oric\u00e2t de dur ar fi, nu poate desfigur\u0103 \u00een mod ireversibil bucuria, care, \u00een definitiv, este un dar al Celui \u00cenviat. Este vorba de constatarea unei bucurii \u00abde nedescris \u0219i glorioase\u00bb (indicativ\u0103 mai degrab\u0103 dec\u00e2t imperativ\u0103) care nu se potrive\u0219te cu niciun \u00abprodus\u00bb al lumii \u0219i care cere trecerea prin \u00eencerc\u0103rile vie\u021bii \u00een perspectiva m\u00e2ntuirii. Da, nu exist\u0103 doar o ascez\u0103 de post, ci \u0219i o ascez\u0103 pascal\u0103, adic\u0103 asceza de a-\u021bi \u00eensu\u0219i bucuria, de a-\u021bi permite bucuria,\u00a0ascend\u00e2nd<\/em>\u00a0progresiv la demnitatea de a fi fost \u201eales de Dumnezeu\u201d; sau (dar este acela\u0219i lucru),\u00a0ad\u00e2ncindu-te<\/em>\u00a0\u00een marea Sa milostivire.<\/p>\n

EVANGHELIA<\/strong><\/p>\n

Pericopa evanghelic\u0103 poate fi \u00eemp\u0103r\u021bit\u0103 \u00een trei pasaje: apari\u021bia Celui \u00cenviat \u00een fa\u021ba ucenicilor aduna\u021bi cu u\u0219ile \u00eenchise (vv. 19-23); apari\u021bia \u00een fa\u021ba lui Toma (vv. 24-29); prima concluzie a celui de-a patra Evanghelie (vv. 30-31). Aici se prefer\u0103 s\u0103 se acorde spa\u021biu comentariului celui de-al doilea fragment, cel care are loc \u00abopt zile mai t\u00e2rziu\u00bb, sincronizat cu liturghia octavei de Pa\u0219te. <\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/strong>Transmiterea<\/em><\/strong>\u00a0m\u0103rturiei<\/em><\/strong><\/p>\n

Maria Magdalena le anun\u021b\u0103 apostolilor: \u00abL-am v\u0103zut pe Domnul!\u00bb (In\u00a0<\/em>20,18). Apostolii \u00eei anun\u021b\u0103 lui Toma: \u00abL-am v\u0103zut pe Domnul!\u00bb (20,25). Evenimentul extraordinar al Pa\u0219telui declan\u0219eaz\u0103 o \u201e\u0219tafet\u0103\u201d care continu\u0103 p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi. Dar ce face credibil\u0103 aceast\u0103 veste? Valabilitatea unei \u0219tafete este asigurat\u0103 de predarea unui baston. \u00cen cazul nostru, bastonul este vestea despre Cel \u00cenviat dat\u0103 de ucenici, care, trec\u00e2nd din m\u00e2n\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103, certific\u0103 continuitatea leg\u0103turii dintre to\u021bi membrii echipei. Metafora \u0219tafetei ne \u00eendeamn\u0103 s\u0103 reflect\u0103m asupra misiunii Bisericii de ast\u0103zi. Nu lipsesc picioarele care alearg\u0103; mai degrab\u0103, lipse\u0219te abilitatea de a pasa \u0219tafeta \u00een timpul cursei. Cel care se afl\u0103 \u00een spate nu este preg\u0103tit s\u0103 predea \u0219tafeta la momentul potrivit, risc\u00e2nd s\u0103 o scape. Dar chiar \u0219i cel care alearg\u0103 \u00een fa\u021b\u0103 nu este adesea \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 recunoasc\u0103 pozi\u021bia tovar\u0103\u0219ului care se afl\u0103 \u00een spate pentru a \u0219ti c\u00e2nd s\u0103 prind\u0103 \u0219tafeta. Ei bine, Evanghelia de ast\u0103zi ne vorbe\u0219te despre aceast\u0103 dificultate prin cuvintele lui Toma, care pare s\u0103 lase s\u0103 cad\u0103 \u0219tafeta: \u201eDac\u0103 nu v\u0103d [\u2026] nu cred\u201d (20,25). Toma este prezentat \u00een alt\u0103 parte ca unul care \u00een\u021belege gre\u0219it cuvintele lui Isus (cf. 11,16; 14,5). De data aceasta, \u00eens\u0103, reac\u021bia sa trebuie luat\u0103 foarte \u00een serios. Nu trebuie s\u0103-i repro\u0219\u0103m scepticismul. Dimpotriv\u0103, trebuie l\u0103udat\u0103 dorin\u021ba sa de a participa la aceea\u0219i experien\u021b\u0103 ca \u0219i ceilal\u021bi martori: \u0219i Toma vrea s\u0103 vad\u0103 \u0219i s\u0103 cunoasc\u0103 (\u0219i, nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, dorin\u021ba sa se exprim\u0103 prin verbul hor\u00e1\u014d). Strategia evanghelistului este, de fapt, aceea de a-l conduce pe cititor s\u0103 se identifice cu personajul lui Toma, care este Didim, adic\u0103 \u201egeam\u0103nul\u201d nostru (d\u00eddymos<\/em>), paradigm\u0103 a cre\u0219tinilor din genera\u021biile urm\u0103toare. Chiar \u0219i noi, de\u0219i suntem departe cronologic de acea zi \u201edin prima s\u0103pt\u0103m\u00e2nii\u201d, vrem s\u0103-L vedem pe Isus ast\u0103zi \u0219i s\u0103 prelu\u0103m m\u0103rturia \u00eenvierii Sale.<\/p>\n

Toma,<\/em><\/strong>\u00a0\u201egeam\u0103nul\u201d<\/em><\/strong>\u00a0nostru<\/em><\/strong><\/p>\n

Toma vrea s\u0103-L vad\u0103 pe Isus \u0219i s\u0103-\u0219i\u00a0arunce<\/em>\u00a0(se folose\u0219te de dou\u0103 ori verbul\u00a0b\u00e1ll\u014d<\/em>) degetul \u0219i m\u00e2na \u00een semnele cuielor (vrea s\u0103-\u0219i arunce \u00eentreaga via\u021b\u0103 \u00een El!). Credin\u021ba \u2013 este bine s\u0103 ne amintim \u2013 nu poate fi oarb\u0103 \u0219i dez\u00eencarnat\u0103; nu se \u201edeleg\u0103\u201d altora, ci trebuie primit\u0103 \u00een primul r\u00e2nd prin propriile sim\u021b\u0103m\u00e2ni: fie este experimentat\u0103 \u00een prima persoan\u0103, fie pur \u0219i simplu nu exist\u0103. Toma este inventatorul \u201emetodei experimentale\u201d \u00een fenomenele care privesc via\u021ba spiritual\u0103. Trebuie s\u0103-i recunoa\u0219tem c\u0103 cererea lui este legitim\u0103, chiar \u0219i dintr-un alt punct de vedere: pentru a crede \u00een Cel \u00cenviat, Toma nu caut\u0103 semne supranaturale, ci cere doar s\u0103 vad\u0103 \u0219i s\u0103 ating\u0103 semnele Patimilor; \u00eei este de ajuns s\u0103 verifice c\u0103 Cel \u00cenviat este acela\u0219i Isus care fusese r\u0103stignit cu pu\u021bin timp \u00eenainte; \u00een\u021belege c\u0103 nu orice personaj re\u00eenviat, ci doar Cel R\u0103stignit \u00eenviat poate fi acea veste bun\u0103 care transform\u0103 existen\u021ba.<\/p>\n

Toma este reversul masculin al dorin\u021bei arz\u0103toare a Magdalenei. \u0218i el arde de dorin\u021ba de a-l revedea pe Maestrul iubit. Este un noroc c\u0103 Toma nu era prezent \u00een seara \u00een care Domnul a ap\u0103rut ucenicilor, astfel \u00eenc\u00e2t \u0219i noi, care nu suntem contemporani cu evenimentul, s\u0103 putem \u00eenv\u0103\u021ba de la Toma o metod\u0103 de c\u0103utare a Celui \u00cenviat. Acest \u201egeam\u0103n\u201d ne reprezint\u0103 pe to\u021bi: dorin\u021ba lui de a vedea \u0219i de a atinge este \u0219i a noastr\u0103. Este posibil, a\u0219adar, s\u0103-L experiment\u0103m pe Cel \u00cenviat dincolo de acel moment istoric, poate \u00een alte \u201eopt zile dup\u0103\u201d? Fiecare duminic\u0103 este pentru noi a opta zi \u00een care \u00eel putem \u00eent\u00e2lni pe Domnul, dar aceast\u0103 experien\u021b\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2nal\u0103 este departe de a fi de la sine \u00een\u021beleas\u0103.<\/p>\n

A<\/em><\/strong>\u00a0doua<\/em><\/strong>\u00a0apari\u021bie<\/em><\/strong><\/p>\n

Isus se \u00eentoarce opt zile mai t\u00e2rziu \u00een acea cas\u0103, \u00eenc\u0103 \u00eencuiat\u0103; se a\u0219eaz\u0103 mereu \u201e\u00een mijloc\u201d; re\u00eennoie\u0219te salutul de pace. Cel \u00cenviat se adreseaz\u0103 lui Toma \u0219i trece direct la subiect: \u201ePune [ph\u00e9re<\/em>] degetul t\u0103u aici \u0219i prive\u0219te [\u00edde<\/em>] m\u00e2inile Mele; \u00eentinde [ph\u00e9re<\/em>] m\u00e2na ta \u0219i pune-o [b\u00e1le<\/em>] \u00een coasta Mea\u201d (v. 27). Practic, cuvintele pe care le folose\u0219te Isus reiau dorin\u021ba pe care Toma o exprimase cu pu\u021bin timp \u00eenainte. Exist\u0103 doar o varia\u021bie \u00een timpurile verbale, care fac indica\u021biile lui Isus \u0219i mai vii \u0219i mai incisive. Cele dou\u0103\u00a0ph\u00e9re<\/em>\u00a0sunt imperative la prezent care exprim\u0103 porunca de a\u00a0continua<\/em>\u00a0s\u0103 \u00eentind\u0103 degetul \u0219i m\u00e2na. Isus se ofer\u0103 continuu cercet\u0103rii lui Toma \u0219i a noastr\u0103. Cine \u0219tie ce va fi sim\u021bit Toma, pun\u00e2nd degetul \u00een carnea lui Isus Cristos, \u00eentinz\u00e2nd m\u00e2na spre coasta Lui. Cu siguran\u021b\u0103 nu a fost autopsia unui cadavru, ci uimirea de a sim\u021bi permanent o prezen\u021b\u0103 vie. \u00cen schimb,\u00a0\u00edde<\/em>\u00a0\u0219i\u00a0b\u00e1le<\/em>\u00a0sunt imperative aoristice, care exprim\u0103 astfel \u00eencheierea cercet\u0103rii \u00een actul de a\u00a0vedeadefinitiv<\/em>\u00a0m\u00e2inile str\u0103punse \u0219i \u00een gestul de a\u00a0\u00eentinde<\/em>\u00a0definitiv<\/em>\u00a0m\u00e2na asupra coastei deschise. \u00ab\u00ce\u0219i vor \u00eendrepta privirea spre Cel pe care L-au str\u0103puns\u00bb (cf. 19,37): \u00een acea ran\u0103, izvor de s\u00e2nge \u0219i ap\u0103, este potolit\u0103 setea noastr\u0103 de c\u0103utare.<\/p>\n

Toma \u00ee\u0219i d\u0103 seama de limita metodei sale experimentale c\u00e2nd descoper\u0103 c\u0103 obiectul anchetei sale este un Subiect cu adev\u0103rat prezent, care intervine \u0219i nu las\u0103 indiferent punctul de vedere al celui care prive\u0219te. Cel care voia s\u0103 vad\u0103 \u0219i s\u0103 ating\u0103 ajunge s\u0103 fie v\u0103zut, atins, c\u0103utat de Cel \u00cenviat: este Isus care s-a impregnat \u00een sim\u021b\u0103m\u00e2nturile lui Toma.<\/p>\n

\u0218i noi, la orice opt zile, \u00een Euharistia duminical\u0103, suntem invita\u021bi s\u0103 vedem, s\u0103 atingem, s\u0103 gust\u0103m trupul viu al Domnului, pentru a fi p\u0103trun\u0219i interior de El \u0219i a fi ascun\u0219i \u00een \u00eens\u0103\u0219i taina lui Dumnezeu. Este surprinz\u0103tor modul \u00een care Isus se las\u0103 identificat: criteriul este \u00eentotdeauna trupul care, de\u0219i transfigurat de \u00eenviere, poart\u0103 \u00eenc\u0103 semnele Patimii.<\/p>\n

Dac\u0103 acest lucru este valabil pentru Cuv\u00e2ntul \u00eentrupat, atunci se schimb\u0103 \u0219i modul \u00een care cicatricile noastre pot deveni m\u0103rturia iubirii divine, a trecerii sale m\u00e2ntuitoare \u00een vie\u021bile noastre.<\/p>\n

Experien\u021ba pascal\u0103 autentic\u0103 necesit\u0103, a\u0219adar, o contemplare holistic\u0103 a Patimii, a mor\u021bii \u0219i a \u00eenvierii lui Isus.<\/p>\n

Isus adreseaz\u0103 \u2013 at\u00e2t lui Toma, c\u00e2t \u0219i cititorilor \u201egemeni\u201d \u2013 o ultim\u0103 \u00eendemnare, care sintetizeaz\u0103 mesajul \u00eentregului al patrulea Evanghelie: \u00abNu mai fi necredincios [m\u1e17<\/em>\u00a0g\u00ednou<\/em>\u00a0\u00e1pistos<\/em>], ci [devin] credincios [pist\u00f3s<\/em>]!\u00bb (v. 27). Este un apel la libertatea de a crede: \u00een lumina Pa\u0219telui, r\u0103nile pot fi interpretate ca o suferin\u021b\u0103 care anticipeaz\u0103 via\u021ba ve\u0219nic\u0103. Isus cere s\u0103 fim\u00a0pist\u00f3s<\/em>, s\u0103 avem \u00eencredere \u00een percep\u021bia noastr\u0103; nu \u00eentr-o senza\u021bie generic\u0103, ci \u00eentr-un eveniment precis care \u00ee\u0219i g\u0103se\u0219te ecoul \u00een r\u0103nile \u0219i \u00een pliurile istoriei, \u00een suferin\u021bele fiin\u021belor umane din orice timp.<\/p>\n

Reac\u021bia lui Toma este conving\u0103toare: \u00abDomnul meu \u0219i Dumnezeul meu\u00bb. Este vorba de una dintre cele mai importante declara\u021bii hristologice din al patrulea evanghelie, care face leg\u0103tura cu\u00a0In<\/em>\u00a01,1. Termenul grecesc\u00a0K\u00fdrios<\/em>\u00a0traduce tetragrama sacr\u0103 ebraic\u0103 (YHWH) care identific\u0103 Numele Dumnezeului lui Israel. M\u0103rturisirea lui Toma, a\u0219adar, realizeaz\u0103 o leg\u0103tur\u0103 definitiv\u0103 \u00eentre Cuv\u00e2ntul \u00eentrupat \u0219i Yhwh. La aceasta se adaug\u0103 tandre\u021bea dublei repet\u0103ri a cuv\u00e2ntului \u00abal meu\u00bb: noutatea teologic\u0103 revolu\u021bionar\u0103 este \u00eenso\u021bit\u0103 de o aderen\u021b\u0103 profund\u0103 \u0219i afectuoas\u0103 a ucenicului, care reinterpreteaz\u0103 Scripturile \u00een cadrul unei experien\u021be intime de iubire care \u00eel implic\u0103 total. Toma, a\u0219adar, a v\u0103zut \u0219i a atins trupul r\u0103nit al \u201eDumnezeului s\u0103u\u201d. Adjectivul \u201eal meu\u201d, totu\u0219i, nu exprim\u0103 o posesie incomunicabil\u0103, ci devine fundamentul prin care este posibil\u0103 \u201etriangularea\u201d aceleia\u0219i experien\u021be de intimitate \u0219i c\u0103tre al\u021bii. Suntem, astfel, gata s\u0103 primim ultima fraz\u0103 a lui Isus, care pecetluie\u0219te validitatea \u0219tafetei.<\/p>\n

Cea<\/em><\/strong>\u00a0mai<\/em><\/strong>\u00a0mare<\/em><\/strong>\u00a0fericire<\/em><\/strong><\/p>\n

C\u00e2t de mult pot cei care tr\u0103iesc \u00een secolul XXI s\u0103 se apropie de misterul pascal? Experien\u021ba lui Toma este paradigmatic\u0103, nu datorit\u0103 viziunii sale, ci datorit\u0103 m\u0103rturiei credin\u021bei sale. Relatarea apari\u021biei \u00een fa\u021ba lui Toma este at\u00e2t de vie \u00eenc\u00e2t pare mai degrab\u0103 o\u00a0icoan\u0103<\/em>\u00a0dec\u00e2t un text. Ascultarea noastr\u0103 devine astfel aproape\u00a0vizual\u0103<\/em>. Isus, totu\u0219i, vrea s\u0103 ne ajute s\u0103 dep\u0103\u0219im un empirism orb, \u00eendemn\u00e2ndu-ne s\u0103 facem permanent accesibil\u0103 experien\u021ba \u00eenvierii prin privirea credin\u021bei: \u00abPentru c\u0103 m-ai v\u0103zut, ai crezut; ferici\u021bi cei care nu au v\u0103zut \u0219i au crezut!\u00bb. \u00centr-un fel, se cere aceea\u0219i privire a ucenicului iubit care a \u0219tiut s\u0103 vad\u0103 \u0219i s\u0103 interpreteze semnul morm\u00e2ntului gol (cf. 20,8). \u00cen schimb, episodul apari\u021biei \u00een fa\u021ba Mariei Magdalena a demonstrat c\u0103 viziunea material\u0103 a gr\u0103dinarului nu \u00eel abiliteaz\u0103 automat s\u0103-L recunoasc\u0103 ca pe Cel \u00cenviat. Pe scurt, exist\u0103 feluri diferite de a vedea. De aceea, Isus subliniaz\u0103 posibilitatea unei credin\u021be care, f\u0103r\u0103 condi\u021bionarea empiricului, \u0219tie s\u0103 deschid\u0103 ochii asupra realit\u0103\u021bii. Nu senza\u021bia vizual\u0103 a Celui \u00cenviat constituie un avantaj pentru aderarea liber\u0103 la credin\u021b\u0103, ci, paradoxal, absen\u021ba sa.<\/p>\n

Nu este at\u00e2t faptul c\u0103 esen\u021bialul este invizibil pentru ochi, a\u0219a cum spunea Micul Prin\u021b, ci c\u0103 esen\u021bialul este \u00eentotdeauna vizibil pentru ochii celor care cred, sper\u0103 \u0219i iubesc.<\/p>\n

Un<\/em><\/strong>\u00a0nou \u00eenceput!<\/em><\/strong><\/p>\n

Fericirea credin\u021bei este obiectivul celui de-al patrulea Evanghelie. \u00cen epilogul din 20,30-31 se pune bazele unui nou \u00eenceput! Misiunea Bisericii se reg\u0103se\u0219te condensat\u0103 \u00een aceste c\u00e2teva r\u00e2nduri. Evanghelistul \u00eencheie apari\u021biile Celui \u00cenviat amintind c\u0103 ceea ce a fost povestit are scopul de a-i conduce pe to\u021bi la credin\u021b\u0103. Gloria lui Isus s-a manifestat \u0219i \u00een \u00abmulte alte semne care nu au fost scrise \u00een aceast\u0103 carte\u00bb. Cele adunate \u00een al patrulea Evanghelie sunt mai mult dec\u00e2t suficiente pentru a deschide ochii credin\u021bei. Aceste semne continu\u0103 s\u0103 r\u0103sune \u00een Biseric\u0103, comunitatea credincio\u0219ilor care retr\u0103ie\u0219te misterele m\u00e2ntuirii. Vestea cea bun\u0103 nu este un \u201emuzeu\u201d al evenimentelor \u00eencheiate, ci p\u00e2ntecele care genereaz\u0103 \u00eenc\u0103 \u00eent\u00e2lnirea cu Cel str\u0103puns \u0219i \u00eenviat, pentru a crede c\u0103 El este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, \u0219i pentru a avea \u201evia\u021ba \u00een numele Lui\u201d. \u201eTr\u0103ie\u0219te!\u201d: aceasta este, pe scurt, invita\u021bia pe care evanghelistul \u0219i, odat\u0103 cu el, Biserica o adreseaz\u0103 umanit\u0103\u021bii din orice timp \u0219i din orice loc.<\/p>\n

Materialul prezentat este o prelucrare \u0219i adaptare dup\u0103 textul italian al revistei \u201eServizio della Parola\u201d, nr. 3 aprilie\/mai 2026 \u0219i a revistei spaniole \u201eEucarist\u00eda\u201d, editat\u0103 de Misionarii Cuv\u00e2ntului Divin \u00een Spania.<\/em><\/p>\n

Imagine: Caravaggio, \u00cendoiala lui Toma\u00a0<\/em><\/p>\n

Hits: 98<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Oficiul pentru pastora\u021bia liturgic\u0103 \u0219i sacramente propune un material liturgic succint pentru fiecare duminic\u0103 a Timpului Pascal. Poate fi un ajutor \u00een preg\u0103tirea celebr\u0103rilor noastre liturgice, \u00een mod special al Sfintei Liturghii. DUMINICA A II-A A PA\u0218TELUI 12 APRILIE 2026 PA\u0218TELE \u00ceNSEAMN\u0102 \u201eTRECERE\u201d de Jos\u00e9 Antonio Pagola \u201ePa\u0219te\u201d este un cuv\u00e2nt de origine semitic\u0103, provenit […]<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":44998,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[24],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/44997"}],"collection":[{"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=44997"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/44997\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":44999,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/44997\/revisions\/44999"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/media\/44998"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=44997"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=44997"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=44997"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}