Iubi\u0163i fra\u0163i \u015fi surori,<\/p>\n
Postul Mare este timpul \u00een care Biserica, prin grij\u0103 matern\u0103, ne invit\u0103 s\u0103 repunem misterul lui Dumnezeu \u00een centrul vie\u0163ii noastre, a\u015fa \u00eenc\u00e2t credin\u0163a noastr\u0103 s\u0103-\u015fi recapete elanul \u015fi inima s\u0103 nu se piard\u0103 \u00een nelini\u015ftile \u015fi distragerile de fiecare zi.<\/p>\n
Fiecare drum de convertire \u00eencepe atunci c\u00e2nd l\u0103s\u0103m Cuv\u00e2ntul s\u0103 ajung\u0103 la noi \u015fi \u00eel primim cu docilitatea spiritului. Exist\u0103, a\u015fadar, o leg\u0103tur\u0103 \u00eentre darul Cuv\u00e2ntului lui Dumnezeu, spa\u0163iul de ospitalitate pe care i-l oferim \u015fi transformarea pe care el o produce. Din acest motiv, itinerarul Postului Mare devine o ocazie propice pentru a asculta glasul Domnului \u015fi a ne re\u00eennoi hot\u0103r\u00e2rea de a-l urma pe Cristos, parcurg\u00e2nd cu el calea care urc\u0103 la Ierusalim, unde se \u00eempline\u015fte misterul p\u0103timirii, mor\u0163ii \u015fi \u00eenvierii sale.<\/p>\n
Anul acesta, a\u015f dori s\u0103 atrag aten\u0163ia, \u00een primul r\u00e2nd, asupra importan\u0163ei de a da spa\u0163iu Cuv\u00e2ntului prin ascultare<\/i>, deoarece disponibilitatea de a asculta este primul semn cu care se manifest\u0103 dorin\u0163a de a intra \u00een rela\u0163ie cu ceilal\u0163i.<\/p>\n
Dumnezeu \u00eensu\u015fi, revel\u00e2ndu-se lui Moise din rugul aprins, arat\u0103 c\u0103 ascultarea este o tr\u0103s\u0103tur\u0103 distinctiv\u0103 a fiin\u0163ei sale: “Am v\u0103zut necazul poporului meu, care este \u00een Egipt, \u015fi am auzit strig\u0103tele lor” (Ex<\/i> 3,7). Ascultarea strig\u0103tului celor asupri\u0163i este \u00eenceputul unei istorii de eliberare, \u00een care Domnul \u00eel implic\u0103 \u015fi pe Moise, trimi\u0163\u00e2ndu-l s\u0103 deschid\u0103 o cale de m\u00e2ntuire pentru fiii s\u0103i redu\u015fi la sclavie.<\/p>\n
El este un Dumnezeu care angajeaz\u0103, care ast\u0103zi ajunge \u015fi la noi cu g\u00e2nduri care \u00eei fac inima s\u0103 vibreze. De aceea, ascultarea Cuv\u00e2ntului \u00een liturgie ne educ\u0103 la o ascultare mai adev\u0103rat\u0103 a realit\u0103\u0163ii: printre multele voci care str\u0103bat via\u0163a noastr\u0103 personal\u0103 \u015fi social\u0103, Sfintele Scripturi ne permit s\u0103 o recunoa\u015ftem pe cea care izvor\u0103\u015fte din suferin\u0163\u0103 \u015fi nedreptate, pentru ca aceasta s\u0103 nu r\u0103m\u00e2n\u0103 f\u0103r\u0103 r\u0103spuns. A intra \u00een aceast\u0103 dispozi\u0163ie interioar\u0103 de receptivitate \u00eenseamn\u0103 a ne l\u0103sa \u00eenv\u0103\u0163a\u0163i ast\u0103zi de Dumnezeu s\u0103 ascult\u0103m a\u015fa cum<\/i> o face el, p\u00e2n\u0103 la a recunoa\u015fte c\u0103 aceast\u0103 “condi\u0163ie dificil\u0103 a s\u0103racilor reprezint\u0103 un strig\u0103t care, de-a lungul istoriei omenirii, provoac\u0103 \u00een mod constant via\u0163a noastr\u0103, societ\u0103\u0163ile noastre, sistemele politice \u015fi economice \u015fi, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, \u015fi Biserica” (Exorta\u0163ia apostolic\u0103 Dilexi te<\/i> [4 octombrie 2025], 9).<\/p>\nA posti<\/b><\/h3>\n
Dac\u0103 Postul Mare este un timp de ascultare, postul<\/i> este o practic\u0103 real\u0103 care ne preg\u0103te\u015fte s\u0103 primim Cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu. Ab\u0163inerea de la m\u00e2ncare este, de fapt, un exerci\u0163iu ascetic str\u0103vechi \u015fi de ne\u00eenlocuit pe calea convertirii. Tocmai pentru c\u0103 implic\u0103 trupul, face mai evident de ce anume ne este “foame” \u015fi ceea ce consider\u0103m esen\u0163ial pentru \u00eentre\u0163inerea noastr\u0103. Prin urmare, folose\u015fte la discernerea \u015fi organizarea “poftelor”, la men\u0163inerea \u00een alert\u0103 a foamei \u015fi a setei noastre de dreptate, eliber\u00e2nd-o de resemnare, instruind-o s\u0103 devin\u0103 rug\u0103ciune \u015fi responsabilitate fa\u0163\u0103 de ceilal\u0163i.<\/p>\n
Sf\u00e2ntul Augustin, cu fine\u0163e spiritual\u0103, ne permite s\u0103 \u00eentrez\u0103rim tensiunea dintre timpul prezent \u015fi \u00eemplinirea viitoare care str\u0103bate aceast\u0103 p\u0103zire a inimii atunci c\u00e2nd observ\u0103 c\u0103: “\u00cen timpul vie\u0163ii p\u0103m\u00e2nte\u015fti, este \u00een natura oamenilor s\u0103 le fie foame \u015fi sete de dreptate, dar a fi satisf\u0103cu\u0163i de ea apar\u0163ine vie\u0163ii viitoare. \u00cengerii se satur\u0103 cu aceast\u0103 p\u00e2ine, cu aceast\u0103 hran\u0103. Oamenilor, \u00een schimb, le este foame de ea; to\u0163i t\u00e2njesc dup\u0103 ea. Aceast\u0103 \u00eentindere \u00een dorin\u0163\u0103 dilat\u0103 sufletul, \u00eei spore\u015fte capacitatea” (Sf. Augustin, Utilitatea postului<\/i>, 1,1). Postul, \u00een\u0163eles \u00een acest sens, ne permite nu numai s\u0103 disciplin\u0103m dorin\u0163a, s\u0103 o purific\u0103m \u015fi s\u0103 o facem mai liber\u0103, ci \u015fi s\u0103 o extindem, \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 spre Dumnezeu \u015fi s\u0103 fie orientat\u0103 spre ac\u0163iunea \u00een bine.<\/p>\n
Totu\u015fi, pentru ca postul s\u0103-\u015fi p\u0103streze adev\u0103rul evanghelic \u015fi s\u0103 evite ispita de a ne \u00eeng\u00e2mfa inimile, acesta trebuie tr\u0103it \u00eentotdeauna \u00een credin\u0163\u0103 \u015fi \u00een umilin\u0163\u0103. Ne cere s\u0103 r\u0103m\u00e2nem \u00eenr\u0103d\u0103cina\u0163i \u00een comuniunea cu Domnul, c\u0103ci “cine nu \u015ftie s\u0103 se hr\u0103neasc\u0103 cu cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu nu poste\u015fte cu adev\u0103rat” (Benedict al XVI-lea, Catehez\u0103<\/i> [9 martie 2011]). Ca semn vizibil al angaj\u0103rii noastre interioare de a ne retrage, cu sprijinul harului, din p\u0103cat \u015fi din r\u0103u, postul trebuie s\u0103 includ\u0103 \u015fi alte forme de priva\u0163iune menite s\u0103 ne permit\u0103 s\u0103 dob\u00e2ndim un stil de via\u0163\u0103 mai sobru, deoarece “numai austeritatea face via\u0163a cre\u015ftin\u0103 puternic\u0103 \u015fi autentic\u0103” (Sf. Paul al VI-lea, Catehez\u0103<\/i> [8 februarie 1978]).<\/p>\n
A\u015f vrea, a\u015fadar, s\u0103 v\u0103 invit la o form\u0103 de ab\u0163inere foarte concret\u0103 \u015fi adesea subapreciat\u0103, adic\u0103 aceea de a ne ab\u0163ine de la cuvinte care lovesc \u015fi r\u0103nesc aproapele nostru. S\u0103 \u00eencepem prin a dezarma limbajul, renun\u0163\u00e2nd la cuvintele t\u0103ioase, la judec\u0103\u0163ile pripite, la vorbirea de r\u0103u despre cei absen\u0163i \u015fi incapabili s\u0103 se apere, la calomnie. \u00cen schimb, s\u0103 ne str\u0103duim s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103m s\u0103 ne m\u0103sur\u0103m cuvintele \u015fi s\u0103 cultiv\u0103m bun\u0103tatea: \u00een familie, \u00eentre prieteni, la locul de munc\u0103, pe re\u0163elele de socializare, \u00een dezbaterile politice, \u00een mass-media \u015fi \u00een comunit\u0103\u0163ile cre\u015ftine. Atunci, multe cuvinte de ur\u0103 vor face loc cuvintelor de speran\u0163\u0103 \u015fi de pace.<\/p>\n
\u00cen cele din urm\u0103, Postul Mare eviden\u0163iaz\u0103 dimensiunea comunitar\u0103 a ascult\u0103rii Cuv\u00e2ntului \u015fi a practic\u0103rii postului. \u015ei Scriptura subliniaz\u0103 acest aspect \u00een multe moduri. De exemplu, atunci c\u00e2nd relateaz\u0103, \u00een cartea lui Nehemia, c\u0103 poporul s-a adunat pentru a asculta citirea public\u0103 a c\u0103r\u0163ii Legii \u015fi, practic\u00e2nd postul, s-a preg\u0103tit pentru m\u0103rturisirea de credin\u0163\u0103 \u015fi pentru adora\u0163ie, astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 re\u00eennoiasc\u0103 leg\u0103m\u00e2ntul cu Dumnezeu (cf. Neh<\/i> 9,1-3).<\/p>\n
De asemenea, parohiile, familiile, grupurile ecleziale \u015fi comunit\u0103\u0163ile noastre c\u0103lug\u0103re\u015fti sunt chemate s\u0103 \u00eentreprind\u0103 un drum comun \u00een timpul Postului Mare, \u00een care ascultarea Cuv\u00e2ntului lui Dumnezeu, precum \u015fi a strig\u0103tului s\u0103racilor \u015fi al p\u0103m\u00e2ntului, s\u0103 devin\u0103 o form\u0103 a vie\u0163ii comune, iar postul s\u0103 sus\u0163in\u0103 o c\u0103in\u0163\u0103 autentic\u0103. \u00cen acest context, convertirea prive\u015fte nu numai con\u015ftiin\u0163a individului, ci \u015fi stilul rela\u0163iilor, calitatea dialogului, capacitatea de a fi provocat de realitate \u015fi de a recunoa\u015fte ceea ce orienteaz\u0103 cu adev\u0103rat dorin\u0163a, at\u00e2t \u00een comunit\u0103\u0163ile noastre ecleziale, c\u00e2t \u015fi \u00een omenirea \u00eensetat\u0103 de dreptate \u015fi reconciliere.<\/p>\n
Preaiubi\u0163ilor, s\u0103 cerem harul unui Post Mare care s\u0103 fac\u0103 mai atent\u0103 urechea noastr\u0103 la Dumnezeu \u015fi la cei din urm\u0103. S\u0103 cerem for\u0163a unui post care s\u0103 str\u0103bat\u0103 \u015fi limba, pentru ca s\u0103 se diminueze cuvintele care r\u0103nesc \u015fi s\u0103 creasc\u0103 spa\u0163iul pentru vocea celorlal\u0163i. \u015ei s\u0103 ne str\u0103duim a\u015fa \u00eenc\u00e2t comunit\u0103\u0163ile noastre s\u0103 devin\u0103 locuri unde strig\u0103tul celor care sufer\u0103 este primit, iar ascultarea genereaz\u0103 c\u0103i de eliberare, f\u0103c\u00e2ndu-ne mai preg\u0103ti\u0163i \u015fi mai dornici s\u0103 contribuim la construirea civiliza\u0163iei iubirii.<\/p>\n
V\u0103 binecuv\u00e2ntez din inim\u0103 pe voi to\u0163i \u015fi drumul vostru de Post Mare.<\/p>\n
Din Vatican, 5 februarie 2026, comemorarea Sfintei Agata, fecioar\u0103 \u015fi martir\u0103.<\/i><\/p>\n
LEO PP. XIV<\/b><\/p>\n