{"id":43925,"date":"2026-01-01T10:31:58","date_gmt":"2026-01-01T07:31:58","guid":{"rendered":"https:\/\/arcb.ro\/website\/?p=43925"},"modified":"2026-01-01T10:31:58","modified_gmt":"2026-01-01T07:31:58","slug":"mesajul-sfantului-parinte-papa-leon-al-xiv-lea-pentru-celebrarea-celei-de-a-59-a-zile-mondiale-a-pacii-1-ianuarie-2026","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/arcb.ro\/website\/2026\/01\/01\/mesajul-sfantului-parinte-papa-leon-al-xiv-lea-pentru-celebrarea-celei-de-a-59-a-zile-mondiale-a-pacii-1-ianuarie-2026\/","title":{"rendered":"Mesajul Sf\u00e2ntului P\u0103rinte Papa Leon al XIV-lea pentru celebrarea celei de-a 59-a Zile Mondiale a P\u0103cii (1 ianuarie 2026)"},"content":{"rendered":"

<\/h3>\n

Pacea s\u0103 fie cu voi to\u0163i.<\/strong><\/em>
\nSpre o pace dezarmat\u0103 \u015fi dezarmant\u0103<\/strong><\/em><\/h3>\n

“Pacea s\u0103 fie cu tine!”<\/p>\n

Acest salut str\u0103vechi, \u00eenc\u0103 prezent zilnic \u00een multe culturi ast\u0103zi, s-a umplut de o nou\u0103 vigoare pe buzele lui Isus \u00eenviat \u00een seara de Pa\u015fte. “Pace vou\u0103” (In<\/i> 20,19.21) este cuv\u00e2ntul s\u0103u care nu numai c\u0103 dore\u015fte, ci realizeaz\u0103 o schimbare definitiv\u0103 \u00een cei care \u00eel primesc \u015fi, prin urmare, \u00een \u00eentreaga realitate. Din acest motiv, succesorii apostolilor dau glas \u00een fiecare zi \u015fi \u00een \u00eentreaga lume celei mai t\u0103cute revolu\u0163ii: “Pacea s\u0103 fie cu voi!”. \u00cenc\u0103 din seara alegerii mele ca episcop de Roma am vrut s\u0103 includ salutul meu \u00een aceast\u0103 proclama\u0163ie coral\u0103. \u015ei vreau s\u0103 o reiterez: aceasta este pacea lui Cristos \u00eenviat, o pace dezarmat\u0103 \u015fi o pace dezarmant\u0103, umil\u0103 \u015fi perseverent\u0103. Provine de la Dumnezeu, Dumnezeu care ne iube\u015fte pe to\u0163i necondi\u0163ionat[1]<\/a>.<\/p>\n

Pacea lui Cristos \u00eenviat<\/h3>\n

Cel care a \u00eenvins moartea \u015fi a d\u0103r\u00e2mat zidurile de separare dintre fiin\u0163ele umane (cf. Ef<\/i> 2,14) este Bunul P\u0103stor, care \u00ee\u015fi d\u0103 via\u0163a pentru turm\u0103 \u015fi care are multe oi dincolo de staulul oilor (cf. In<\/i>10,11.16): Cristos, pacea noastr\u0103. Prezen\u0163a sa, darul s\u0103u, victoria sa r\u0103sun\u0103 \u00een perseveren\u0163a multor martori, prin care lucrarea lui Dumnezeu continu\u0103 \u00een lume, devenind \u015fi mai perceptibil\u0103 \u015fi luminoas\u0103 \u00een \u00eentunericul timpurilor.<\/p>\n

Contrastul dintre \u00eentuneric \u015fi lumin\u0103, de fapt, nu este numai o imagine biblic\u0103 pentru a descrie chinul din care se na\u015fte o lume nou\u0103: este o experien\u0163\u0103 care ne str\u0103bate \u015fi ne \u015focheaz\u0103 \u00een raport cu \u00eencerc\u0103rile pe care le \u00eent\u00e2lnim, \u00een circumstan\u0163ele istorice \u00een care tr\u0103im. \u00centr-adev\u0103r, a vedea lumina \u015fi a crede \u00een ea este esen\u0163ial pentru a evita s\u0103 ne scufund\u0103m \u00een \u00eentuneric. Este vorba de o exigen\u0163\u0103 pe care discipolii lui Isus sunt chema\u0163i s\u0103 o tr\u0103iasc\u0103 \u00eentr-un mod unic \u015fi privilegiat, dar care \u00een multe feluri \u00ee\u015fi poate g\u0103si drumul \u00een inima fiec\u0103rei fiin\u0163e umane. Pacea exist\u0103, vrea s\u0103 locuiasc\u0103 \u00een noi, are puterea bl\u00e2nd\u0103 de a ilumina \u015fi a l\u0103rgi \u00een\u0163elegerea noastr\u0103, rezist\u0103 violen\u0163ei \u015fi o \u00eenvinge. Pacea are suflarea eternit\u0103\u0163ii: \u00een timp ce la r\u0103u se strig\u0103 “destul”, la pacea se \u015fopte\u015fte “pentru totdeauna”. Cel \u00cenviat ne-a introdus \u00een acest orizont. Lucr\u0103torii de pace tr\u0103iesc \u00een aceast\u0103 premoni\u0163ie \u015fi, \u00een mijlocul a ceea ce Papa Francisc a numit un “al treilea r\u0103zboi mondial pe buc\u0103\u0163i”, ei \u00eenc\u0103 rezist\u0103 contamin\u0103rii \u00eentunericului precum santinelele \u00een noapte.<\/p>\n

Opusul, adic\u0103 uitarea luminii, este din p\u0103cate posibil: pierdem atunci realismul, ced\u00e2nd unei reprezent\u0103ri par\u0163iale \u015fi distorsionate a lumii, marcat\u0103 de \u00eentuneric \u015fi de fric\u0103. Mul\u0163i numesc ast\u0103zi nara\u0163iunile lipsite de speran\u0163\u0103, oarbe la frumuse\u0163ea celorlal\u0163i, care uit\u0103 de harul lui Dumnezeu care lucreaz\u0103 \u00eentotdeauna \u00een inimile umane, oric\u00e2t de r\u0103nite ar fi de p\u0103cat. Sf\u00e2ntul Augustin i-a \u00eendemnat pe cre\u015ftini s\u0103 \u0163eas\u0103 o prietenie indisolubil\u0103 cu pacea, astfel \u00eenc\u00e2t, p\u0103zind-o \u00een ad\u00e2ncul spiritului lor, s\u0103 poat\u0103 radia c\u0103ldura ei luminoas\u0103 \u00een jurul lor. Adres\u00e2ndu-se comunit\u0103\u0163ii sale, el a scris: “Dac\u0103 vrei s\u0103-i atragi pe al\u0163ii la pace, s\u0103 o ave\u0163i voi mai \u00eent\u00e2i; fi\u0163i voi \u00eenainte de toate statornici \u00een pace. Pentru a-i inflama pe al\u0163ii cu ea, trebuie s\u0103 ave\u0163i voi, \u00een interior, lumina aprins\u0103.”[2]<\/a><\/p>\n

Fie c\u0103 avem darul credin\u0163ei, fie c\u0103 sim\u0163im c\u0103 nu-l avem, iubi\u0163i fra\u0163i \u015fi surori, s\u0103 ne deschidem c\u0103tre pace! S\u0103 o primim \u015fi s\u0103 o recunoa\u015ftem mai degrab\u0103 dec\u00e2t s\u0103 o consider\u0103m \u00eendep\u0103rtat\u0103 \u015fi imposibil\u0103. \u00cenainte de a fi un scop, pacea este o prezen\u0163\u0103 \u015fi un drum. Chiar dac\u0103 este z\u0103d\u0103rnicit\u0103 at\u00e2t \u00een interiorul, c\u00e2t \u015fi \u00een exteriorul nostru, ca o mic\u0103 flac\u0103r\u0103 amenin\u0163at\u0103 de furtun\u0103, s\u0103 o p\u0103str\u0103m f\u0103r\u0103 a uita numele \u015fi istoriile celor care ne-au m\u0103rturisit-o. Este un principiu care conduce \u015fi determin\u0103 alegerile noastre. Chiar \u015fi \u00een locurile unde r\u0103m\u00e2ne numai moloz \u015fi unde disperarea pare inevitabil\u0103, chiar ast\u0103zi \u00eei g\u0103sim pe cei care nu au uitat pacea. A\u015fa cum \u00een seara de Pa\u015fte Isus a intrat \u00een locul unde se adunau discipolii, \u00eenfrico\u015fa\u0163i \u015fi descuraja\u0163i, tot a\u015fa pacea lui Cristos \u00eenviat continu\u0103 s\u0103 treac\u0103 prin u\u015fi \u015fi bariere cu vocile \u015fi chipurile martorilor s\u0103i. Este darul care ne permite s\u0103 nu uit\u0103m binele, s\u0103-l recunoa\u015ftem ca fiind victorios, s\u0103-l alegem din nou \u015fi \u00eempreun\u0103.<\/p>\n

O pace dezarmat\u0103<\/h3>\n

Cu pu\u0163in timp \u00eenainte de a fi capturat, \u00eentr-un moment de intens\u0103 \u00eencredere, Isus le-a spus celor care erau cu el: “Pace v\u0103 las vou\u0103, pacea mea v-o dau vou\u0103. Eu nu v-o dau a\u015fa cum o d\u0103 lumea.” \u015ei a ad\u0103ugat imediat: “S\u0103 nu se tulbure inima voastr\u0103, nici s\u0103 nu se team\u0103” (In<\/i> 14,27). Tulburarea \u015fi teama ar fi putut fi cu siguran\u0163\u0103 legate de violen\u0163a care avea s\u0103 se abat\u0103 \u00een cur\u00e2nd asupra lui. Mai profund, Evangheliile nu ascund c\u0103 ceea ce i-a descurajat pe discipoli a fost r\u0103spunsul s\u0103u nonviolent: o cale pe care to\u0163i, Petru \u00een primul r\u00e2nd, au contestat-o, dar pe care \u00cenv\u0103\u0163\u0103torul le-a cerut s\u0103 o urmeze p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fit. Calea lui Isus continu\u0103 s\u0103 fie o surs\u0103 de tulburare \u015fi team\u0103. \u015ei repet\u0103 cu fermitate celor care \u00eel vor ap\u0103ra: “Pune-\u0163i sabia \u00een teac\u0103” (In<\/i> 18,11; cf. Mt<\/i> 26,52). Pacea lui Isus \u00eenviat este dezarmat\u0103, pentru c\u0103 lupta sa a fost dezarmat\u0103, \u00een cadrul unor circumstan\u0163e istorice, politice \u015fi sociale specifice. Cre\u015ftinii trebuie s\u0103 devin\u0103 \u00eempreun\u0103 martori profetici ai acestei nout\u0103\u0163i, con\u015ftien\u0163i de tragediile la care au fost prea adesea complici. Marea parabol\u0103 a judec\u0103\u0163ii universale \u00eei invit\u0103 pe to\u0163i cre\u015ftinii s\u0103 ac\u0163ioneze cu milostivire, con\u015ftien\u0163i de acest lucru (cf. Mt<\/i> 25,31-46). \u015ei, f\u0103c\u00e2nd acest lucru, vor g\u0103si al\u0103turi de ei fra\u0163i \u015fi surori care, \u00een moduri diferite, au \u015ftiut s\u0103 asculte durerea altora \u015fi s-au eliberat interior de \u00een\u015fel\u0103ciunea violen\u0163ei.<\/p>\n

De\u015fi ast\u0103zi exist\u0103 multe persoane ale c\u0103ror inimi sunt preg\u0103tite pentru pace, un mare sentiment de neputin\u0163\u0103 le cuprinde \u00een fa\u0163a cursului tot mai incert al evenimentelor. De fapt, deja Sf\u00e2ntul Augustin a subliniat un anumit paradox: “Nu este greu s\u0103 posezi pacea. Este, cel mult, mai greu s\u0103 o l\u0103ud\u0103m. Dac\u0103 vrem s\u0103 o l\u0103ud\u0103m, avem nevoie de capacit\u0103\u0163i care poate ne lipsesc; c\u0103ut\u0103m ideile potrivite, c\u00e2nt\u0103rim frazele. Dac\u0103, \u00een schimb, vrem s\u0103 o avem, ea este acolo, la \u00eendem\u00e2na noastr\u0103 \u015fi o putem poseda f\u0103r\u0103 niciun efort.”[3]<\/a><\/p>\n

C\u00e2nd trat\u0103m pacea ca pe un ideal \u00eendep\u0103rtat, ajungem s\u0103 nu mai consider\u0103m scandalos faptul c\u0103 poate fi negat\u0103 \u015fi c\u0103 r\u0103zboiul este purtat chiar pentru a realiza pacea. Se pare c\u0103 ne lipsesc ideile corecte, afirma\u0163iile bine g\u00e2ndite, capacitatea de a proclama c\u0103 pacea este aproape. Dac\u0103 pacea nu este o realitate tr\u0103it\u0103 \u015fi de protejat \u015fi de cultivat, agresivitatea se r\u0103sp\u00e2nde\u015fte \u00een \u00eentreaga via\u0163\u0103 familial\u0103 \u015fi \u00een cea public\u0103. \u00cen raportul dintre cet\u0103\u0163eni \u015fi guvernan\u0163i, devine o gre\u015feal\u0103 s\u0103 nu ne preg\u0103tim \u00een mod adecvat pentru r\u0103zboi, s\u0103 nu reac\u0163ion\u0103m la atacuri, s\u0103 nu r\u0103spundem la violen\u0163\u0103. Dincolo de principiul ap\u0103r\u0103rii legitime, la nivel politic aceast\u0103 logic\u0103 opus\u0103 este aspectul cel mai actual \u00eentr-o destabilizare global\u0103 care devine din ce \u00een ce mai dramatic\u0103 \u015fi imprevizibil\u0103 \u00een fiecare zi. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, faptul c\u0103 apelurile repetate pentru cre\u015fterea cheltuielilor militare \u015fi deciziile care rezult\u0103 sunt prezentate de mul\u0163i guvernan\u0163i cu justificarea pericolului pe care \u00eel reprezint\u0103 al\u0163ii. De fapt, for\u0163a disuasiv\u0103 a puterii \u015fi, \u00een special, descurajarea nuclear\u0103 \u00eentrupeaz\u0103 ira\u0163ionalitatea unui raport \u00eentre popoare bazat nu pe lege, pe dreptate \u015fi pe \u00eencredere, ci pe fric\u0103 \u015fi pe domina\u0163ia for\u0163ei. “Prin urmare \u2013 a\u015fa cum a scris Sf\u00e2ntul Ioan al XXIII-lea despre vremea sa \u2013, fiin\u0163ele umane tr\u0103iesc sub co\u015fmarul unui uragan care s-ar putea dezl\u0103n\u0163ui \u00een orice moment cu o for\u0163\u0103 de neimaginat. C\u0103ci armele exist\u0103; \u015fi dac\u0103 este dificil s\u0103 ne convingem c\u0103 exist\u0103 persoane capabile s\u0103-\u015fi asume responsabilitatea pentru distrugerea \u015fi suferin\u0163a pe care le-ar provoca un r\u0103zboi, nu este exclus ca un eveniment imprevizibil \u015fi incontrolabil s\u0103 poat\u0103 aprinde sc\u00e2nteia care pune \u00een mi\u015fcare ma\u015fina de r\u0103zboi.”[4]<\/a><\/p>\n

Ei bine, \u00een cursul anului 2024, cheltuielile militare la nivel mondial au crescut cu 9,4% fa\u0163\u0103 de anul precedent, confirm\u00e2nd tendin\u0163a ne\u00eentrerupt\u0103 de zece ani \u015fi ating\u00e2nd cifra de 2.718 miliarde de dolari, sau 2,5% din PIB-ul mondial[5]<\/a>. Mai mult, ast\u0103zi noile provoc\u0103ri par s\u0103 primeasc\u0103 un r\u0103spuns nu numai prin efortul economic enorm pentru re\u00eenarmare, ci \u015fi printr-o realiniere a politicilor educa\u0163ionale: \u00een loc de o cultur\u0103 a amintirii, care p\u0103streaz\u0103 con\u015ftientizarea dezvoltat\u0103 \u00een secolul al XX-lea \u015fi nu uit\u0103 milioanele de victime, se promoveaz\u0103 campanii de comunicare \u015fi programe educa\u0163ionale, \u00een \u015fcoli \u015fi universit\u0103\u0163i, precum \u015fi \u00een mass-media, care r\u0103sp\u00e2ndesc percep\u0163ia amenin\u0163\u0103rilor \u015fi transmit o no\u0163iune pur armat\u0103 de ap\u0103rare \u015fi de securitate.<\/p>\n

Totu\u015fi, “cine iube\u015fte cu adev\u0103rat pacea \u00eei iube\u015fte \u015fi pe du\u015fmanii p\u0103cii”[6]<\/a>. Astfel, Sf\u00e2ntul Augustin recomanda s\u0103 nu se distrug\u0103 podurile \u015fi s\u0103 nu se insiste pe registrul repro\u015fului, prefer\u00e2nd calea ascult\u0103rii \u015fi, pe c\u00e2t posibil, a \u00eent\u00e2lnirii cu motiva\u0163iile altora. Acum \u015faizeci de ani, Conciliul al II-lea din Vatican se \u00eencheia cu con\u015ftientizarea unui dialog urgent \u00eentre Biseric\u0103 \u015fi lumea contemporan\u0103. \u00cen special, constitu\u0163ia Gaudium et spes<\/i> a atras aten\u0163ia asupra evolu\u0163iei practicii r\u0103zboiului: “Riscul deosebit al r\u0103zboiului de ast\u0103zi const\u0103 \u00een faptul c\u0103 le ofer\u0103, \u00eentr-un fel, ocazie acelora care posed\u0103 cele mai moderne arme \u015ftiin\u0163ifice s\u0103 s\u0103v\u00e2r\u015feasc\u0103 astfel de nelegiuiri \u015fi, printr-o \u00eenl\u0103n\u0163uire inexorabil\u0103, poate \u00eempinge voin\u0163ele oamenilor la cele mai atroce decizii. Pentru ca acest lucru s\u0103 nu se mai \u00eent\u00e2mple vreodat\u0103 \u00een viitor, episcopii din lumea \u00eentreag\u0103, aduna\u0163i laolalt\u0103, \u00eei conjur\u0103 pe to\u0163i oamenii, \u015fi \u00een mod deosebit pe \u015fefii de state \u015fi pe comandan\u0163ii supremi, s\u0103 c\u00e2nt\u0103reasc\u0103 necontenit r\u0103spunderea uria\u015f\u0103 pe care o poart\u0103 \u00een fa\u0163a lui Dumnezeu \u015fi \u00een fa\u0163a \u00eentregii omeniri.”[7]<\/a><\/p>\n

Reiter\u00e2nd apelul p\u0103rin\u0163ilor conciliari \u015fi estim\u00e2nd calea dialogului drept cea mai eficient\u0103 cale la fiecare nivel, constat\u0103m cum progresele tehnologice ulterioare \u015fi aplicarea inteligen\u0163ei artificiale \u00een domeniul militar au radicalizat tragedia conflictelor armate. Se contureaz\u0103 chiar un proces de deresponsabilizare din partea liderilor politici \u015fi militari, din cauza “deleg\u0103rii” cresc\u00e2nde c\u0103tre ma\u015fini a deciziilor privind via\u0163a \u015fi moartea persoanelor umane. Aceasta este o spiral\u0103 distructiv\u0103 f\u0103r\u0103 precedent a umanismului juridic \u015fi filozofic pe care se bazeaz\u0103 \u015fi prin care se p\u0103streaz\u0103 fiecare civiliza\u0163ie. Trebuie s\u0103 denun\u0163\u0103m enormele concentr\u0103ri de interese economice \u015fi financiare private care \u00eemping statele \u00een aceast\u0103 direc\u0163ie; dar acest lucru nu este suficient dac\u0103 nu promov\u0103m simultan o trezire a con\u015ftiin\u0163elor \u015fi a g\u00e2ndirii critice. Enciclica Fratelli tutti<\/i> \u00eel prezint\u0103 pe Sf\u00e2ntul Francisc de Assisi ca exemplu al unei astfel de treziri: “\u00cen acea lume plin\u0103 de turnuri de veghe \u015fi ziduri de ap\u0103rare, ora\u015fele tr\u0103iau r\u0103zboaie s\u00e2ngeroase \u00eentre familii puternice, \u00een timp ce zonele s\u0103r\u0103cite ale periferiilor excluse cre\u015fteau. Acolo, Francisc a primit adev\u0103rata pace \u00een sine; s-a eliberat de orice dorin\u0163\u0103 de a-i domina pe ceilal\u0163i, s-a f\u0103cut unul dintre cei mai mici \u015fi a c\u0103utat s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00een armonie cu to\u0163i.”[8]<\/a> Este o istorie care vrea s\u0103 continue \u00een noi \u015fi care ne cere s\u0103 ne unim for\u0163ele pentru a contribui la o pace dezarmant\u0103, o pace n\u0103scut\u0103 din deschidere \u015fi din umilin\u0163a evanghelic\u0103.<\/p>\n

O pace dezarmant\u0103<\/h3>\n

Bun\u0103tatea este dezarmant\u0103. Poate acesta este motivul pentru care Dumnezeu s-a f\u0103cut prunc. Misterul \u00centrup\u0103rii, care atinge cele mai profunde ad\u00e2ncimi \u00een cobor\u00e2rea la iad, \u00eencepe \u00een s\u00e2nul unei tinere mame \u015fi se reveleaz\u0103 \u00een ieslea din Betleem. “Pace pe p\u0103m\u00e2nt”, c\u00e2nt\u0103 \u00eengerii, anun\u0163\u00e2nd prezen\u0163a unui Dumnezeu f\u0103r\u0103 ap\u0103rare, prin care omenirea \u00ee\u015fi poate descoperi iubirea numai \u00eengrijindu-se de ea (cf. Lc<\/i> 2,13-14). Nimic nu are puterea s\u0103 ne schimbe mai mult dec\u00e2t un prunc. \u015ei poate c\u0103 tocmai g\u00e2ndul la copiii no\u015ftri, la copii \u015fi chiar la cei fragili precum ei, ne str\u0103punge inimile (cf. Fap<\/i> 2,37). \u00cen acest sens, veneratul meu predecesor a scris c\u0103 “fragilitatea uman\u0103 are puterea de a ne face mai lucizi \u00een ceea ce prive\u015fte ceea ce dureaz\u0103 \u015fi ceea ce trece, ceea ce d\u0103 via\u0163\u0103 \u015fi ceea ce ucide. Poate c\u0103 acesta este motivul pentru care tindem at\u00e2t de adesea s\u0103 neg\u0103m limitele \u015fi s\u0103 evit\u0103m persoanele fragile \u015fi r\u0103nite: ele au puterea de a pune \u00een discu\u0163ie direc\u0163ia pe care am ales-o, ca indivizi \u015fi ca o comunitate”[9]<\/a>.<\/p>\n

Ioan al XXIII-lea a fost primul care a introdus perspectiva unei dezarm\u0103ri integrale, care poate fi realizat\u0103 numai printr-o re\u00eennoire a inimii \u015fi a inteligen\u0163ei. El a scris \u00een Pacem in terris<\/i>: “Trebuie recunoscut faptul c\u0103 \u00eencetarea armamentului \u00een scopuri de r\u0103zboi, reducerea efectiv\u0103 a acestuia \u015fi, cu at\u00e2t mai mult, eliminarea lui sunt imposibile sau aproape imposibile, dac\u0103 nu proced\u0103m \u00een acela\u015fi timp la dezarmarea integral\u0103; adic\u0103, dac\u0103 nu dezmembr\u0103m \u015fi min\u0163ile oamenilor str\u0103duindu-ne sincer s\u0103 dizolv\u0103m psihoza r\u0103zboiului din ei: ceea ce, la r\u00e2ndul s\u0103u, implic\u0103 faptul ca criteriul p\u0103cii bazat pe echilibrul armamentului s\u0103 fie \u00eenlocuit cu principiul c\u0103 adev\u0103rata pace poate fi construit\u0103 numai \u00een \u00eencredere reciproc\u0103. Credem c\u0103 este vorba de un obiectiv care poate fi atins. \u00centruc\u00e2t este cerut de ra\u0163iunea dreapt\u0103, este cel mai dorit \u015fi este de cea mai mare utilitate.”[10]<\/a><\/p>\n

Aceasta este o slujire fundamental\u0103 pe care religiile trebuie s\u0103 o ofere omenirii suferinde, veghind asupra \u00eencerc\u0103rii tot mai mari de a transforma \u00een arme chiar \u015fi g\u00e2ndurile \u015fi cuvintele. Marile tradi\u0163ii spirituale, precum \u015fi utilizarea corect\u0103 a ra\u0163iunii, ne permit s\u0103 trecem dincolo de leg\u0103turile de s\u00e2nge sau etnice, dincolo de acele fraternit\u0103\u0163i care recunosc numai pe cei similari \u015fi \u00eei resping pe cei diferi\u0163i. Ast\u0103zi vedem c\u0103 acest lucru nu este o certitudine. Din p\u0103cate, face parte tot mai mult din panorama contemporan\u0103 a trage cuvintele credin\u0163ei \u00een lupta politic\u0103, a binecuv\u00e2nta na\u0163ionalismul \u015fi a justifica religios violen\u0163a \u015fi lupta armat\u0103. Credincio\u015fii trebuie s\u0103 resping\u0103 activ, \u00een primul r\u00e2nd cu via\u0163a lor, aceste forme de blasfemie care \u00eentunec\u0103 Sf\u00e2ntul Nume al lui Dumnezeu. De aceea, al\u0103turi de ac\u0163iune, este mai necesar ca oric\u00e2nd s\u0103 cultiv\u0103m rug\u0103ciunea, spiritualitatea, dialogul ecumenic \u015fi interreligios drept c\u0103i de pace \u015fi limbaje de \u00eent\u00e2lnire \u00eentre tradi\u0163ii \u015fi culturi. \u00cen \u00eentreaga lume se sper\u0103 ca “fiecare comunitate s\u0103 devin\u0103 o \u00abcas\u0103 a p\u0103cii\u00bb, unde se \u00eenva\u0163\u0103 s\u0103 se dezamorseze ostilitatea prin dialog, unde se practic\u0103 dreptatea \u015fi se p\u0103streaz\u0103 iertarea”[11]<\/a>. Ast\u0103zi, mai mult ca oric\u00e2nd, este necesar s\u0103 se arate c\u0103 pacea nu este o utopie, printr-o creativitate pastoral\u0103 atent\u0103 \u015fi generativ\u0103.<\/p>\n

Pe de alt\u0103 parte, acest lucru nu trebuie s\u0103 distrag\u0103 aten\u0163ia tuturor de la importan\u0163a dimensiunii politice. Cei chema\u0163i la responsabilit\u0103\u0163i publice \u00een cele mai \u00eenalte \u015fi calificate func\u0163ii “ar trebui s\u0103 examineze cu aten\u0163ie problema recompunerii pa\u015fnice a rela\u0163iilor dintre comunit\u0103\u0163ile politice la nivel global: o recompunere \u00eentemeiat\u0103 pe \u00eencredere reciproc\u0103, sinceritate \u00een negocieri, fidelitate fa\u0163\u0103 de angajamentele asumate. Ar trebui s\u0103 examineze problema p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd identific\u0103 punctul de la care este posibil s\u0103 se \u00eenceap\u0103 drumul spre acorduri loiale, durabile \u015fi rodnice”[12]<\/a>. Aceasta este calea dezarmant\u0103 a diploma\u0163iei, a medierii \u015fi a dreptului interna\u0163ional, din p\u0103cate negat\u0103 de \u00eenc\u0103lc\u0103ri tot mai frecvente ale acordurilor ob\u0163inute cu dificultate, \u00eentr-un context care ar necesita nu delegitimarea, ci mai degrab\u0103 consolidarea institu\u0163iilor suprana\u0163ionale.<\/p>\n

Ast\u0103zi, dreptatea \u015fi demnitatea uman\u0103 sunt mai expuse ca oric\u00e2nd dezechilibrelor de putere \u00eentre cei mai puternici. Cum putem tr\u0103i \u00eentr-o perioad\u0103 de destabilizare \u015fi conflict, eliber\u00e2ndu-ne \u00een acela\u015fi timp de r\u0103u? Trebuie s\u0103 motiv\u0103m \u015fi s\u0103 sus\u0163inem fiecare ini\u0163iativ\u0103 spiritual\u0103, cultural\u0103 \u015fi politic\u0103 care men\u0163ine vie speran\u0163a, contracar\u00e2nd r\u0103sp\u00e2ndirea “atitudinilor fataliste, ca \u015fi cum dinamica \u00een ac\u0163iune ar fi produs\u0103 de for\u0163e anonime \u015fi impersonale \u015fi structuri independente de voin\u0163a uman\u0103”[13]<\/a>. Dac\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, “cea mai bun\u0103 modalitate de a domina \u015fi de a avansa f\u0103r\u0103 limite este de a sem\u0103na lipsa speran\u0163ei \u015fi de a inspira o ne\u00eencredere constant\u0103, chiar dac\u0103 este deghizat\u0103 prin ap\u0103rarea anumitor valori”[14]<\/a>, o astfel de strategie trebuie contracarat\u0103 prin dezvoltarea unor societ\u0103\u0163i civile con\u015ftiente, a unor forme de asociere responsabil\u0103, a unor experien\u0163e de participare non-violent\u0103, a unor practici de justi\u0163ie restauratoare la scar\u0103 mic\u0103 \u015fi mare. Leon al XIII-lea a subliniat deja clar acest lucru \u00een enciclica Rerum novarum<\/i>: “Sentimentul propriei sl\u0103biciuni \u00eel \u00eendeamn\u0103 pe om s\u0103 vrea s\u0103 uneasc\u0103 munca sa cu cea a altora. Scriptura spune: Mai bine este s\u0103 fie doi \u00eempreun\u0103 dec\u00e2t unul; c\u0103ci doi au mai mult de c\u00e2\u015ftigat \u00een munca lor. Dac\u0103 unul cade, cel\u0103lalt \u00eel sus\u0163ine. Vai de cel singur! Dac\u0103 el cade, n-are m\u00e2n\u0103 s\u0103-l ridice (Qoh<\/i> 4,9-10). \u015ei \u00een alt\u0103 parte: fratele ajutat de fratele s\u0103u este ca o cetate fortificat\u0103 (Prov<\/i> 18,19)”[15]<\/a>.<\/p>\n

Fie ca acesta s\u0103 fie un rod al Jubileului Speran\u0163ei, care a determinat milioane de fiin\u0163e umane s\u0103 se redescopere pelerini \u015fi s\u0103 ini\u0163ieze \u00een ei \u00een\u015fi\u015fi acea dezarmare a inimii, a min\u0163ii \u015fi a vie\u0163ii, la care Dumnezeu va r\u0103spunde \u00een cur\u00e2nd \u00eemplinind promisiunile sale: “Va judeca \u00eentre neamuri \u015fi va decide \u00eentre multe popoare. Vor schimba s\u0103biile lor \u00een fiare de plug \u015fi suli\u0163ele lor \u00een seceri. Niciun neam nu va mai ridica sabia \u00eempotriva altui neam \u015fi nu vor mai \u00eenv\u0103\u0163a r\u0103zboiul” (Is<\/i> 2,4-5).<\/p>\n

Din Vatican, 8 decembrie 2025<\/i><\/p>\n

LEO PP. XIV<\/b><\/p>\n

Traducere de Pr. Mihai P\u0103tra\u015fcu, ercis.ro<\/a><\/b><\/p>\n

Foto: \u00a9Vatican Media<\/p>\n

Note:<\/p>\n

[1]<\/a> Cf. Binecuv\u00e2ntarea apostolic\u0103 “Urbi et Orbi” \u015fi primul salut<\/a><\/i>, Loja central\u0103 a Bazilicii “Sf\u00e2ntul Petru” (8 mai 2025).<\/p>\n

[2]<\/a> Augustin de Hipona, Discurs<\/i> 357, 3.<\/p>\n

[3]<\/a> Ibidem<\/i>, 1.<\/p>\n

[4]<\/a> Ioan al XXIII-lea, Scrisoarea enciclic\u0103 Pacem in terris<\/a><\/i> (11 aprilie 1963), nr. 60.<\/p>\n

[5]<\/a> Cf. SIPRI Yearbook: Armaments, Disarmament and International Security<\/i> (2025).<\/p>\n

[6]<\/a> Augustin de Hipona, Discurs<\/i> 357, 1.<\/p>\n

[7]<\/a> Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican, Constitu\u0163ia pastoral\u0103 Gaudium et spes<\/a><\/i>, nr. 80.<\/p>\n

[8]<\/a> Francisc, Scrisoarea enciclic\u0103 Fratelli tutti<\/a><\/i> (3 octombrie 2020), nr. 4.<\/p>\n

[9]<\/a> Idem, Scrisoare c\u0103tre directorul de la “Il Corriere della Sera<\/a>“<\/i> (14 martie 2025).<\/p>\n

[10]<\/a> Ioan al XXIII-lea, Scrisoarea enciclic\u0103 Pacem in terris<\/a><\/i> (11 aprilie 1963), nr. 61.<\/p>\n

[11]<\/a> Discurs adresat episcopilor din Conferin\u0163a Episcopal\u0103 Italian\u0103<\/a><\/i> (17 iunie 2025).<\/p>\n

[12]<\/a> Ioan al XXIII-lea, Scrisoarea enciclic\u0103 Pacem in terris<\/a><\/i> (11 aprilie 1963), nr. 63.<\/p>\n

[13]<\/a> Benedict al XVI-lea, Scrisoarea enciclic\u0103 Caritas in veritate<\/a><\/i> (29 iunie 2009), nr. 42.<\/p>\n

[14]<\/a> Francisc, Scrisoarea enciclic\u0103 Fratelli tutti<\/a><\/i> (3 octombrie 2020), nr. 15.<\/p>\n

[15]<\/a> Leon al XIII-lea, Scrisoarea enciclic\u0103 Rerum novarum<\/a><\/i> (15 mai 1891), nr. 37.<\/p>\n

Hits: 146<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Pacea s\u0103 fie cu voi to\u0163i. Spre o pace dezarmat\u0103 \u015fi dezarmant\u0103 “Pacea s\u0103 fie cu tine!” Acest salut str\u0103vechi, \u00eenc\u0103 prezent zilnic \u00een multe culturi ast\u0103zi, s-a umplut de o nou\u0103 vigoare pe buzele lui Isus \u00eenviat \u00een seara de Pa\u015fte. “Pace vou\u0103” (In 20,19.21) este cuv\u00e2ntul s\u0103u care nu numai c\u0103 dore\u015fte, ci […]<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":43926,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[24],"tags":[435],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/43925"}],"collection":[{"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=43925"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/43925\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":43927,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/43925\/revisions\/43927"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/media\/43926"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=43925"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=43925"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=43925"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}