Tu, Doamne, e\u015fti speran\u0163a mea (<\/i>Ps 71,5)<\/i><\/b><\/p>\n
1. “Tu, Doamne, e\u015fti speran\u0163a mea” (Ps<\/i> 71,5). Aceste cuvinte au izvor\u00e2t dintr-o inim\u0103 oprimat\u0103 de dificult\u0103\u0163i grave: “Tu m-ai f\u0103cut s\u0103 v\u0103d rele \u015fi str\u00e2mtor\u0103ri multe” (v. 20), spune psalmistul. Cu toate acestea, sufletul s\u0103u este deschis \u015fi \u00eencrez\u0103tor, pentru c\u0103 este ferm \u00een credin\u0163\u0103, care recunoa\u015fte sprijinul lui Dumnezeu \u015fi \u00eel m\u0103rturise\u015fte: “Fii pentru mine st\u00e2nc\u0103 \u015fi cetate de refugiu” (v. 3). De aici izvor\u0103\u015fte \u00eencrederea neclintit\u0103 c\u0103 speran\u0163a \u00een el nu dezam\u0103ge\u015fte: “\u00cen tine, Doamne, mi-am c\u0103utat refugiul, s\u0103 nu fiu f\u0103cut nicic\u00e2nd de ru\u015fine” (v. 1).<\/p>\n
\u00cen mijlocul \u00eencerc\u0103rilor vie\u0163ii, speran\u0163a este animat\u0103 de certitudinea, ferm\u0103 \u015fi \u00eencurajatoare, a iubirii lui Dumnezeu, rev\u0103rsat\u0103 \u00een inimi de Duhul Sf\u00e2nt. De aceea nu \u00een\u015fal\u0103 (cf. Rom<\/i> 5,5) \u015fi Sf\u00e2ntul Paul \u00eei poate scrie lui Timotei: “Noi pentru aceasta trudim \u015fi ne lupt\u0103m, pentru c\u0103 ne-am pus speran\u0163a \u00een Dumnezeul cel viu” (1Tim<\/i> 4,10). Dumnezeul cel viu este de fapt “Dumnezeul speran\u0163ei” (Rom<\/i> 15,13), care \u00een Cristos, prin moartea \u015fi \u00eenvierea sa, a devenit “speran\u0163a noastr\u0103” (1Tim<\/i> 1,1). Nu putem uita c\u0103 am fost m\u00e2ntui\u0163i \u00een aceast\u0103 speran\u0163\u0103, \u00een care avem nevoie s\u0103 r\u0103m\u00e2nem \u00eenr\u0103d\u0103cina\u0163i.<\/p>\n
2. S\u0103racul poate s\u0103 devin\u0103 martor al unei speran\u0163e puternice \u015fi credibile, tocmai pentru c\u0103 este m\u0103rturisit\u0103 \u00eentr-o condi\u0163ie de via\u0163\u0103 precar\u0103, f\u0103cut\u0103 din priva\u0163iuni, fragilit\u0103\u0163i \u015fi marginalizare. El nu se bazeaz\u0103 pe siguran\u0163ele puterii \u015fi averii; dimpotriv\u0103, le \u00eendur\u0103 \u015fi adesea este victima lor. Speran\u0163a sa poate s\u0103 se odihneasc\u0103 numai \u00een alt\u0103 parte. Recunosc\u00e2nd c\u0103 Dumnezeu este prima \u015fi singura noastr\u0103 speran\u0163\u0103, \u015fi noi facem trecerea de la speran\u0163ele<\/i> efemere la speran\u0163a<\/i> durabil\u0103. \u00cen fa\u0163a dorin\u0163ei de a-l avea pe Dumnezeu ca \u00eenso\u0163itor de drum, bog\u0103\u0163iile sunt redimensionate, pentru c\u0103 se descoper\u0103 adev\u0103rata comoar\u0103 de care avem nevoie realmente. Cuvintele cu care Domnul Isus \u00eei \u00eendemna pe discipolii s\u0103i r\u0103sun\u0103 tare \u015fi clar: “Nu v\u0103 aduna\u0163i comori pe p\u0103m\u00e2nt, unde molia \u015fi rugina le distrug \u015fi unde ho\u0163ii le sap\u0103 \u015fi le fur\u0103! Aduna\u0163i-v\u0103 comori \u00een cer, unde nici molia, nici rugina nu le distrug \u015fi unde ho\u0163ii nu le sap\u0103 \u015fi nu le fur\u0103!” (Mt<\/i> 6,19-20).<\/p>\n
3. Cea mai mare s\u0103r\u0103cie este necunoa\u015fterea lui Dumnezeu. Asta ne amintea Papa Francisc c\u00e2nd a scris \u00een Evangelii gaudium<\/i>: “Discriminarea cea mai rea de care sufer\u0103 s\u0103racii este lipsa de aten\u0163ie spiritual\u0103. Imensa majoritate a s\u0103racilor are o special\u0103 deschidere la credin\u0163\u0103; au nevoie de Dumnezeu \u015fi nu putem neglija s\u0103 le oferim prietenia sa, binecuv\u00e2ntarea sa, cuv\u00e2ntul s\u0103u, celebrarea sacramentelor \u015fi propunerea unui drum de cre\u015ftere \u015fi de maturizare \u00een credin\u0163\u0103” (nr. 200). Exist\u0103 aici o con\u015ftientizare fundamental\u0103 \u015fi complet original\u0103 a modului \u00een care s\u0103 g\u0103sim \u00een Dumnezeu comoara proprie. De fapt, apostolul Ioan insist\u0103: “Dac\u0103 cineva spune: \u00ab\u00cel iubesc pe Dumnezeu\u00bb \u015fi-l ur\u0103\u015fte pe fratele s\u0103u, este un mincinos; pentru c\u0103 cine nu-l iube\u015fte pe fratele s\u0103u pe care \u00eel vede nu poate s\u0103-l iubeasc\u0103 pe Dumnezeu pe care nu-l vede” (1In<\/i> 4,20).<\/p>\n
Este o regul\u0103 a credin\u0163ei \u015fi un secret al speran\u0163ei: toate bunurile acestui p\u0103m\u00e2nt, realit\u0103\u0163ile materiale, pl\u0103cerile lumii, bun\u0103starea economic\u0103, oric\u00e2t de importante ar fi, nu sunt suficiente pentru a face inima fericit\u0103. Bog\u0103\u0163iile \u00een\u015fal\u0103 adesea \u015fi duc la situa\u0163ii dramatice de s\u0103r\u0103cie, \u00eenainte de toate aceea de a crede c\u0103 nu avem nevoie de Dumnezeu \u015fi de a tr\u0103i propria via\u0163\u0103 independent de el. Revin \u00een minte cuvintele Sf\u00e2ntului Augustin: “Toat\u0103 speran\u0163a ta s\u0103 fie Dumnezeu: simte nevoia de el, ca s\u0103 fii umplut de el. F\u0103r\u0103 el, orice lucru vei avea va folosi ca s\u0103 te fac\u0103 \u015fi mai gol” (Enarr. in Ps.<\/i> 85,3).<\/p>\n
4. Speran\u0163a cre\u015ftin\u0103, la care trimite cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu, este certitudine pe drumul vie\u0163ii, pentru c\u0103 nu depinde de for\u0163a uman\u0103, ci de promisiunea lui Dumnezeu, care este mereu fidel. De aceea cre\u015ftinii, \u00eenc\u0103 de la \u00eenceputuri, au voit s\u0103 identifice speran\u0163a cu simbolul ancorei, care ofer\u0103 \u015fi stabilitate \u015fi siguran\u0163\u0103. Speran\u0163a cre\u015ftin\u0103 este ca o ancor\u0103, care fixeaz\u0103 inima noastr\u0103 pe promisiunea Domnului Isus, care ne-a m\u00e2ntuit cu moartea \u015fi \u00eenvierea sa \u015fi care se va \u00eentoarce din nou \u00een mijlocul nostru. Aceast\u0103 speran\u0163\u0103 continu\u0103 s\u0103 indice ca adev\u0103rat orizont al vie\u0163ii “cerurile noi” \u015fi “p\u0103m\u00e2ntul nou” (2Pt<\/i> 3,13), unde existen\u0163a tuturor creaturilor va g\u0103si sensul s\u0103u autentic, \u00eentruc\u00e2t adev\u0103rata noastr\u0103 patrie este \u00een ceruri (cf. Fil<\/i> 3,20).<\/p>\n
Cetatea lui Dumnezeu, prin urmare, ne angajeaz\u0103 pentru cet\u0103\u0163ile oamenilor. Ele trebuie s\u0103 \u00eenceap\u0103 \u00eenc\u0103 de acum s\u0103 se asemene cu ea. Speran\u0163a, sus\u0163inut\u0103 de iubirea lui Dumnezeu rev\u0103rsat\u0103 \u00een inimile noastre prin Duhul Sf\u00e2nt (cf. Rom<\/i> 5,5), transform\u0103 inima omului \u00een teren fertil, unde poate \u00eencol\u0163i caritatea pentru via\u0163a lumii. Tradi\u0163ia Bisericii reafirm\u0103 constant aceast\u0103 circularitate \u00eentre cele trei virtu\u0163i teologale: credin\u0163a, speran\u0163a \u015fi iubirea. Speran\u0163a se na\u015fte din credin\u0163\u0103, care o alimenteaz\u0103 \u015fi o sus\u0163ine, pe temelia iubirii, care este mama tuturor virtu\u0163ilor. \u015ei avem nevoie de iubire ast\u0103zi, acum. Nu este o promisiune, ci o realitate la care privim cu bucurie \u015fi responsabilitate: ne implic\u0103, orient\u00e2nd deciziile noastre c\u0103tre binele comun. \u00cen schimb, cei c\u0103rora le lipse\u015fte caritatea, nu numai c\u0103 le lipse\u015fte credin\u0163a \u015fi speran\u0163a, ci \u00eei iau speran\u0163a aproapelui lor.<\/p>\n
5. Invita\u0163ia biblic\u0103 la speran\u0163\u0103 aduce cu sine, a\u015fadar, datoria de a ne asuma responsabilit\u0103\u0163i coerente \u00een istorie, f\u0103r\u0103 \u00eent\u00e2rziere. Caritatea, de fapt, “reprezint\u0103 cea mai mare porunc\u0103 social\u0103” (Catehismul Bisericii Catolice<\/i>, 1889). S\u0103r\u0103cia are cauze structurale care trebuie \u00eenfruntate \u015fi \u00eenl\u0103turate. \u00cen timp ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 acest lucru, suntem cu to\u0163ii chema\u0163i s\u0103 cre\u0103m noi semne de speran\u0163\u0103 care m\u0103rturisesc caritatea cre\u015ftin\u0103, a\u015fa cum au f\u0103cut mul\u0163i sfin\u0163i \u015fi sfinte \u00een fiecare epoc\u0103. Spitalele \u015fi \u015fcolile, de exemplu, sunt institu\u0163ii create pentru a exprima primirea celor mai slabi \u015fi marginaliza\u0163i. Ei ar trebui s\u0103 fac\u0103 acum parte din politicile publice ale fiec\u0103rei \u0163\u0103ri, dar r\u0103zboaiele \u015fi inegalit\u0103\u0163ile adesea \u00eenc\u0103 \u00eempiedic\u0103 acest lucru. Tot mai mult, devin semne de speran\u0163\u0103 ast\u0103zi casele-familie, comunit\u0103\u0163ile pentru minori, centrele de ascultare \u015fi primire, cantinele pentru s\u0103raci, c\u0103minele, \u015fcolile populare: c\u00e2te semne adesea ascunse, la care poate nu acord\u0103m aten\u0163ie, dar totu\u015fi at\u00e2t de importante pentru a scutura de pe noi indiferen\u0163a \u015fi a provoca la angajare \u00een diferitele forme de voluntariat!<\/p>\n
S\u0103racii nu sunt o diversiune pentru Biseric\u0103, ci mai degrab\u0103 cei mai iubi\u0163i fra\u0163i \u015fi surori, pentru c\u0103 fiecare dintre ei, cu existen\u0163a sa, precum \u015fi cu cuvintele \u015fi \u00een\u0163elepciunea pe care le poart\u0103, ne provoac\u0103 s\u0103 atingem cu m\u00e2na adev\u0103rul evangheliei. De aceea, Ziua Mondial\u0103 a S\u0103racilor<\/i>inten\u0163ioneaz\u0103 s\u0103 aminteasc\u0103 comunit\u0103\u0163ilor noastre c\u0103 s\u0103racii sunt \u00een centrul \u00eentregii activit\u0103\u0163i pastorale. Nu numai a aspectului s\u0103u caritativ, ci \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103 a ceea ce Biserica celebreaz\u0103 \u015fi veste\u015fte. Dumnezeu a luat asupra sa s\u0103r\u0103cia lor pentru a ne face boga\u0163i prin vocile lor, istoriile lor, fe\u0163ele lor. Toate formele de s\u0103r\u0103cie, niciuna exclus\u0103, sunt o chemare de a tr\u0103i cu concrete\u0163e evanghelia \u015fi de a oferi semne eficace de speran\u0163\u0103.<\/p>\n
6. Aceasta este invita\u0163ia care vine din celebrarea Jubileului. Nu este o \u00eent\u00e2mplare c\u0103 Ziua Mondial\u0103 a S\u0103racilor<\/i> este celebrat\u0103 spre sf\u00e2r\u015fitul acestui an de har. C\u00e2nd Poarta Sf\u00e2nt\u0103 va fi \u00eenchis\u0103, va trebui s\u0103 p\u0103zim \u015fi s\u0103 transmitem darurile divine care au fost rev\u0103rsate \u00een m\u00e2inile noastre de-a lungul unui an \u00eentreg de rug\u0103ciune, convertire \u015fi m\u0103rturie. S\u0103racii nu sunt obiecte ale pastora\u0163iei noastre, ci subiec\u0163i creativi care ne provoac\u0103 s\u0103 g\u0103sim mereu noi forme pentru a tr\u0103i evanghelia ast\u0103zi. \u00cen fa\u0163a succesiunii de valuri mereu noi de s\u0103r\u0103cire, exist\u0103 riscul de a ne obi\u015fnui \u015fi de a ne resemna. \u00cent\u00e2lnim \u00een fiecare zi persoane s\u0103race sau s\u0103r\u0103cite \u015fi uneori se poate \u00eent\u00e2mpla ca noi \u00een\u015fine s\u0103 avem mai pu\u0163in, s\u0103 pierdem ceea ce odinioar\u0103 ni se p\u0103rea sigur: o cas\u0103, hrana adecvat\u0103 pentru ziua respectiv\u0103, accesul la asisten\u0163\u0103 medical\u0103, un bun nivel de instruire \u015fi de informare, libertatea religioas\u0103 \u015fi de exprimare.<\/p>\n
Promov\u00e2nd binele comun, responsabilitatea noastr\u0103 social\u0103 se \u00eentemeiaz\u0103 pe gestul creator al lui Dumnezeu, care d\u0103ruie\u015fte tuturor bunurile p\u0103m\u00e2ntului: asemenea acestora, tot a\u015fa \u015fi roadele muncii omului trebuie s\u0103 fie \u00een mod egal accesibile. A-l ajuta pe cel s\u0103rac este, de fapt, o problem\u0103 de dreptate, \u00eenainte de a fi problem\u0103 de caritate. Dup\u0103 cum afirm\u0103 Sf\u00e2ntul Augustin: “Tu dai p\u00e2ine celui fl\u0103m\u00e2nd, dar ar fi mai bine ca nimeni nu s\u0103 nu fie fl\u0103m\u00e2nd, chiar dac\u0103 \u00een acest fel nu ar fi nimeni c\u0103ruia s\u0103-i dai. Tu oferi haine celui care este gol, dar c\u00e2t de bine ar fi dac\u0103 to\u0163i ar avea haine \u015fi nu ar exista aceast\u0103 s\u0103r\u0103cie” (Comentariu la 1In<\/i>, VIII, 5).<\/p>\n
A\u015fadar, doresc ca acest An Jubiliar s\u0103 \u00eencurajeze dezvoltarea de politici de combatere a formelor vechi \u015fi noi de s\u0103r\u0103cie, \u00een afar\u0103 de noi ini\u0163iative de sprijin \u015fi de ajutor pentru cei mai s\u0103raci dintre s\u0103raci. Munc\u0103, instruire, locuin\u0163\u0103, s\u0103n\u0103tate sunt condi\u0163iile unei siguran\u0163e care nu se va afirma niciodat\u0103 armele. V\u0103 felicit pentru ini\u0163iativele deja existente \u015fi pentru angajarea care este dedicat\u0103 \u00een fiecare zi la nivel interna\u0163ional de un num\u0103r mare de b\u0103rba\u0163i \u015fi femei de bun\u0103voin\u0163\u0103.<\/p>\n
S\u0103 ne \u00eencredin\u0163\u0103m Preasfintei Maria, M\u00e2ng\u00e2ietoarea m\u00e2hni\u0163ilor, \u015fi \u00eempreun\u0103 cu ea s\u0103 \u00een\u0103l\u0163\u0103m o c\u00e2ntare de speran\u0163\u0103, \u00eensu\u015findu-ne cuvintele din Te Deum<\/i>: “In Te, Domine, speravi, non confundar in aeternum<\/i> – \u00cen tine, Doamne, am n\u0103d\u0103jduit, \u015fi nu voi regreta \u00een veci”.<\/p>\n
Din Vatican, 13 iunie 2025, comemorarea sf\u00e2ntului Anton de Padova, patron al s\u0103racilor<\/i><\/p>\n
LEO PP. XIV<\/b><\/p>\n