articol de Iosif Gabor, publicat \u00een Revista Pro Memoria nr. 10-11 (2011-2012)<\/p>\n
La 31 martie 1896 papa Leon al XIII-lea l-a numit arhiepiscop de Bucure\u015fti pe preotul elve\u0163ian Francisc-Xaveriu von Hornstein, paroh \u015fi protopop \u00een localitatea natal\u0103 Porrentruy. Acesta s-a n\u0103scut la 9 martie 1840 \u015fi, dup\u0103 absolvirea studiilor teologice la Innsbruck \u015fi M\u00fcnchen, a fost sfin\u0163it preot la 19 iulie 1863. \u00cen anul urm\u0103tor a fost numit paroh \u015fi protopop \u00een localitatea natal\u0103 Porrentruy, unde a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 \u00een 1870.<\/p>\n
\u00cen 1870 episcopul locului, Lachat, l-a luat pe Hornstein, ca specialist \u00een probleme teologice, la Conciliul I din Vatican. Dup\u0103 \u00eencheierea Conciliului s-au ab\u0103tut asupra catolicilor elve\u0163ieni mari necazuri prin schisma vechilor catolici. \u00centors \u00een parohia sa din Porrentruy, pr. Hornstein a fost \u00eenchis \u015fi apoi exilat, pentru c\u0103 un preot apostat a intrat cu for\u0163a \u015fi a ocupat parohia sa. Abia dup\u0103 doi ani pr. Hornstein a putut s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 \u00een parohie, unde la \u00eenceput \u0163inea sf\u00e2nta Liturghie \u00eentr-o colib\u0103, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd a reu\u015fit s\u0103 recupereze vechea biseric\u0103 parohial\u0103.<\/p>\n
\u00cen 1883, cu ocazia noii constitu\u0163ii ce urma s\u0103 fie dat\u0103 Districtului Berna din Elve\u0163ia, poporul l-a ales pe pr. Francisc-Xaveriu Hornstein ca deputat \u015fi cu aceast\u0103 ocazie el a rostit mai multe cuv\u00e2nt\u0103ri despre libertatea Bisericii. Pentru lupta dus\u0103 \u00een ap\u0103rarea drepturilor Bisericii, papa Leon al XIII-lea l-a numit prelat domestic, iar la 31 martie 1896 l-a numit arhiepiscop de Bucure\u015fti. A fost consacrat episcop \u00een biserica parohial\u0103 din Porrentruy la 18 octombrie 1896, de c\u0103tre cardinalul Lecot, arhiepiscop de Bordeaux, \u015fi a sosit la Bucure\u015fti cu pu\u0163ine zile \u00eenainte de s\u0103rb\u0103toarea de Cr\u0103ciun a anului 1896.<\/p>\n
Cele mai importante realiz\u0103ri ale administra\u0163iei arhiepiscopului Hornstein la Bucure\u015fti sunt: aducerea din nou a Fra\u0163ilor \u015ecolilor Cre\u015ftine la conducerea \u015fcolilor arhiepiscopale, cl\u0103direa internatului \u015fi localului nou al \u015fcolilor de b\u0103ie\u0163i, precum \u015fi cl\u0103direa nou\u0103 a re\u015fedin\u0163ei arhiepiscopale de pe malul lacului Ci\u015fmigiu.<\/p>\n
\u00cenc\u0103 de la serbarea \u00eemp\u0103r\u0163irii premiilor \u015fcolare ale anului 1884, arhiepiscopul Ignazio Paoli f\u0103cea cunoscut faptul c\u0103 mai avea un plan de a deschide un convict sau internat pentru elevi \u00een localul propriu. Toate planurile pentru construirea unui local nou pentru \u015fcoli \u015fi a unui internat s-au izbit \u00eens\u0103 de un mare inconvenient, \u015fi anume lipsa terenului necesar \u00eentr-un loc convenabil al ora\u015fului. La \u00eenceput arhiepiscopul Hornstein voia s\u0103 construiasc\u0103 un imobil nou pe locul de l\u00e2ng\u0103 vechea re\u015fedin\u0163\u0103 episcopal\u0103, loc pe care, cu ani \u00een urm\u0103, \u00eel cump\u0103rase pentru acela\u015fi scop episcopul Angelo Parsi \u015fi, \u00een acest sens, arhitectul Magni a \u00eentocmit planurile necesare construc\u0163iei. Mai t\u00e2rziu \u00eens\u0103, cu to\u0163ii s-au convins c\u0103 prin aceast\u0103 formul\u0103 se m\u0103rea spa\u0163iul \u015fcolar, mic\u015for\u00e2ndu-se, \u00een schimb, spa\u0163iul \u00eenconjur\u0103tor, care, \u015fi a\u015fa, f\u0103r\u0103 aceast\u0103 cl\u0103dire, era sufocant.<\/p>\n
C\u0103ut\u0103rile s-au oprit, dup\u0103 varianta p\u0103r\u0103sit\u0103 de mai sus, la locul cimitirului vechi catolic din Calea C\u0103l\u0103ra\u015filor, numai la c\u00e2teva zeci de metri, peste drum de vechea re\u015fedin\u0163\u0103 arhiepiscopal\u0103, \u00een linie cu biserica ortodox\u0103 \u201eSf\u00e2nta Vineri”. Pe acest loc nu se mai \u00eenmorm\u00e2ntau mor\u0163i de vreo 33 de ani. Locul cimitirului vechi din Calea C\u0103l\u0103ra\u015filor fusese cump\u0103rat la 10 octombrie 1811 de parohul franciscan observant de la \u201eB\u0103r\u0103\u0163ia”, pr. Ambrozie Babi\u0107, \u015fi a servit drept cimitir pentru comunitatea catolic\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een anul 1864, c\u00e2nd s-a interzis \u00eenmorm\u00e2ntarea \u00een cimitirele din zona locuit\u0103 a ora\u015fului. Comunitatea romano-catolic\u0103 a primit de la domnitorul Alexandru Ioan Cuza, la 15 mai 1864, un teren de 8.699 st\u00e2njeni p\u0103tra\u0163i sau \u015fase pogoane \u015fi jum\u0103tate, pe Dealul Filaretului, situat pe mo\u015fia sfintei Mitropolii, l\u00e2ng\u0103 Cimitirul \u015eerban Vod\u0103 \u2013 actualul cimitir Bellu Catolic.<\/p>\n
Spa\u0163iul mai amplu de pe locul cimitirului vechi \u00eeng\u0103duia un amplasament deosebit pentru cl\u0103direa principal\u0103 \u015fi pentru altele anex\u0103. Planurile necesare le-a lucrat acela\u015fi arhitect Magni. Lucr\u0103rile de construc\u0163ie au \u00eenceput \u00een anul 1897, arhiepiscopul folosindu-se pentru \u00eenceput de sumele provenite de la legatul Aulagnier, dat \u00een folosin\u0163a Arhiepiscopiei. Construc\u0163ia a avansat \u00een ritm rapid \u015fi anul \u015fcolar 1898-1899 a putut \u00eencepe \u00een cl\u0103direa nou\u0103, c\u0103reia ulterior i s-a ad\u0103ugat un local propriu cu dou\u0103 nivele pentru locuin\u0163a destinat\u0103 membrilor comunit\u0103\u0163ii Fra\u0163ilor \u015ecolilor Cre\u015ftine.<\/p>\n
Ca s\u0103 dea un suflu nou \u015fcolilor arhiepiscopale de b\u0103ie\u0163i, arhiepiscopul Hornstein a hot\u0103r\u00e2t s\u0103-i recheme la conducerea lor pe c\u0103lug\u0103rii \u015ecolari, care, cu 25 de ani \u00eenainte, au condus cu succes vreme de 10 ani \u015fcolile arhiepiscopale de b\u0103ie\u0163i. Cu optimismul s\u0103u caracteristic, arhiepiscopul Hornstein s-a adresat superiorului general al Congrega\u0163iei Fra\u0163ilor \u015ecolilor Cre\u015ftine de la Roma, iar cererea nu i-a fost trecut\u0103 cu vederea; nici nu erau necesare explica\u0163ii speciale suplimentare, pentru c\u0103 terenul de activitate era bine cunoscut la Roma. La 17 august 1898 a sosit la Bucure\u015fti un grup de Fra\u0163i \u015ecolari \u00een frunte cu fr. Egesius (Nicolae Schwerber), iar la 2 septembrie acela\u015fi an, al doilea grup, \u00een total \u015fase c\u0103lug\u0103ri-profesori \u015fi doi simpli c\u0103lug\u0103ri ce urma a fi folosi\u0163i la treburile gospod\u0103re\u015fti ale comunit\u0103\u0163ii Fra\u0163ilor.<\/p>\n
Cursurile anului \u015fcolar 1898-1899 au \u00eenceput \u00een dou\u0103 localuri: unul destinat \u015fcolii principale noi, din Calea C\u0103l\u0103ra\u015filor \u2013 \u015ecoala \u201eSf. Andrei”, cu 290 de elevi, \u015fi al doilea, o \u015fcoal\u0103-sucursal\u0103 \u00een strada \u015etirbei Vod\u0103, nr. 122, cu 103 elevi. Corpul profesoral era compus numai din profesori-c\u0103lug\u0103ri, cu excep\u0163ia limbii rom\u00e2ne, geografiei \u015fi istoriei Rom\u00e2niei, materii pentru care erau angaja\u0163i profesori laici.<\/p>\n
\u00cen anul urm\u0103tor s-a deschis un curs gimnazial, iar \u00een anul 1901 \u015fcoala din strada \u015etirbei Vod\u0103 se mut\u0103 \u00eentr-un local mai mare din strada Popa Tatu nr. 5.<\/p>\n
Cu toate c\u0103 la \u015fcolile arhiepiscopale se oferea elevilor de na\u0163ionalitate maghiar\u0103 posibilitatea de a \u00eenv\u0103\u0163a limba matern\u0103, foarte mul\u0163i p\u0103rin\u0163i \u00ee\u015fi trimiteau copiii la \u015fcolile maghiare ale calvinilor, care le ofereau \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2nt integral \u00een limba maghiar\u0103 \u015fi \u00eenc\u0103 alte favoruri. Ca s\u0103 pre\u00eent\u00e2mpine propaganda calvin\u0103, Societatea Misionar\u0103 \u201eSf. Ladislau” din Budapesta, care sprijinea \u015fi ajuta \u015fcolile catolice de b\u0103ie\u0163i, a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 \u00eenfiin\u0163eze un grup \u015fcolar propriu \u00een limba maghiar\u0103. Obiectivul s-a realizat \u00een anul 1903, c\u00e2nd s-au deschis \u015ecoala de fete din strada Scaune \u015fi \u015ecoala de b\u0103ie\u0163i din strada Cantacuzino, nr. 22. Ulterior s-a mai \u00eenfiin\u0163at un complex \u015fcolar \u00een strada Cuza Vod\u0103, \u00een jurul bisericii \u201eSf. Elena”, construit\u0103 special pentru grupurile \u015fcolare cu limb\u0103 de predare maghiar\u0103.<\/p>\n
Dup\u0103 Primul R\u0103zboi Mondial, toate aceste imobile, except\u00e2nd biserica \u201eSf. Elena”, au fost na\u0163ionalizate pentru motivul c\u0103 au apar\u0163inut unui stat beligerant du\u015fman Rom\u00e2niei.<\/p>\n
\u00cen acela\u015fi cadru de organizare \u015fcolar\u0103 de pe timpul activit\u0103\u0163ii arhiepiscopului Hornstein trebuie amintit\u0103 \u015fi \u015ecoala de fete a c\u0103lug\u0103ri\u0163elor \u201eNotre Dame de Sion” din Bucure\u015fti. \u00cenceputul s-a f\u0103cut \u00een anul 1898 prin cump\u0103rarea unei case \u00een strada \u201eSf. Vineri”, \u00een care au g\u0103zduit 24 de fete sub conducerea a opt c\u0103lug\u0103ri\u0163e, \u00een frunte cu sora Marie Irene. \u00cen anul urm\u0103tor \u015fcoala s-a mutat \u00een alt\u0103 cas\u0103 mai spa\u0163ioas\u0103 din strada Armeneasc\u0103, cu 83 de eleve conduse de 18 c\u0103lug\u0103ri\u0163e. Num\u0103rul elevelor a sporit mereu \u015fi \u00een anul 1904 erau 128. Pentru g\u0103zduirea lor s-a cump\u0103rat o cas\u0103 \u00eenc\u0103p\u0103toare de pe Calea Victoriei, sporindu-se \u015fi num\u0103rul claselor la nou\u0103.<\/p>\n
\u00cen anul 1906 studiau la Bucure\u015fti \u00een \u015fcoala c\u0103lug\u0103ri\u0163elor sioniste 133 de eleve conduse de 37 de c\u0103lug\u0103ri\u0163e. \u00cen anii urm\u0103tori superioara, sr. Marie Irene, a cump\u0103rat un teren vast de 10.000 m.p. \u00een Bulevardul Pache Protopopescu, unde superioara care i-a urmat la conducere, sr. Marie Evangelista, a \u00eenceput construirea amplului complex pentru dezvoltarea ulterioar\u0103 a Institutului \u015fi mai apoi a unei capele publice mari \u015fi spa\u0163ioase.<\/p>\n
Prestigiul mare de care se bucura Arhiepiscopia Romano-Catolic\u0103 de Bucure\u015fti era umbrit \u00eens\u0103 de mica re\u015fedin\u0163\u0103 din Calea C\u0103l\u0103ra\u015filor. \u00censu\u015fi arhiepiscopul Ignazio Paoli visa o re\u015fedin\u0163\u0103 nou\u0103 \u00een vecin\u0103tatea noii biserici catedrale, dar realizarea acestui imobil mult-a\u015fteptat a r\u0103mas tot \u00een sarcina arhiepiscopului Hornstein. Demult, \u00eenc\u0103 de pe vremea arhiepiscopului Zardetti, se hot\u0103r\u00e2se o modificare la vechea re\u015fedin\u0163\u0103, dar \u015fi-au dat seama c\u0103 \u00een zadar se cheltuiesc sume pentru un imobil care nu are nici un viitor, to\u0163i sper\u00e2nd la o cl\u0103dire vrednic\u0103 de numele Arhiepiscopiei. Locul ales a fost pe malul lacului Ci\u015fmigiu, nu departe de actuala biseric\u0103 catedral\u0103, pe atunci strada Esculap \u2013 azi strada pictor C. Stati. Planurile vastului \u015fi impun\u0103torului edificiu le-a lucrat acela\u015fi arhitect Magni, iar lucr\u0103rile au fost ini\u0163iate \u00een anul 1900, \u00een anul urm\u0103tor imobilul fiind dat \u00een folosin\u0163\u0103.<\/p>\n
\u015ei activitatea arhiepiscopului Francisc-Xaveriu Hornstein s-a fr\u00e2nt \u00een fa\u0163a unei boli necru\u0163\u0103toare. \u00cen vara anului 1905 a plecat pentru \u00eengrijire medical\u0103 la vestitele b\u0103i din Sudul Fran\u0163ei, Evian les Bains, dar, ca \u015fi \u00een cazul \u00eenainta\u015filor s\u0103i, calea i-a fost tot f\u0103r\u0103 \u00eentoarcere, c\u0103ci a murit aici la 3 iunie 1905. Osemintele lui au fost transportate \u00een biserica parohial\u0103 din localitatea natal\u0103 Porrentruy.<\/p>\n
La vestea mor\u0163ii lui, la 6 iunie 1905, capitulul canonical a ales vicarul general sede vacante \u00een persoana pr. can. Iosif Baud, care a condus interesele Arhiepiscopiei pe timpul sedisvacan\u0163ei care nu a fost prea lung\u0103, pentru c\u0103 la 16 septembrie 1905 a fost numit noul arhiepiscop Raymund Netzhammer.<\/p>\n
Hits: 119<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Arhiepiscopul Francisc-Xaveriu Hornstein (31 martie 1896 \u2013 3 iunie 1905) articol de Iosif Gabor, publicat \u00een Revista Pro Memoria nr. 10-11 (2011-2012) 1. Originile \u0219i formarea La 31 martie 1896 papa Leon al XIII-lea l-a numit arhiepiscop de Bucure\u015fti pe preotul elve\u0163ian Francisc-Xaveriu von Hornstein, paroh \u015fi protopop \u00een localitatea natal\u0103 Porrentruy. Acesta s-a n\u0103scut […]<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":41044,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[24],"tags":[277],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/41041"}],"collection":[{"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=41041"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/41041\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":41043,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/41041\/revisions\/41043"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/media\/41044"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=41041"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=41041"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=41041"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}