S\u0103 mergem \u00eempreun\u0103 \u00een speran\u0163\u0103<\/i><\/b><\/p>\n
Iubi\u0163i fra\u0163i \u015fi surori,<\/p>\n
Cu semnul peniten\u0163ial al cenu\u015fii pe cap \u00eencepem pelerinajul anual al sf\u00e2ntului Post Mare, \u00een credin\u0163\u0103 \u015fi \u00een speran\u0163\u0103. Biserica, mam\u0103 \u015fi \u00eenv\u0103\u0163\u0103toare, ne invit\u0103 s\u0103 ne preg\u0103tim inimile \u015fi s\u0103 ne deschidem la harul lui Dumnezeu pentru a putea celebra cu mare bucurie triumful pascal al lui Cristos, Domnul, asupra p\u0103catului \u015fi asupra mor\u0163ii, dup\u0103 cum exclama Sf\u00e2ntul Paul: “Moartea a fost \u00eenghi\u0163it\u0103 de victorie. Unde este, moarte, victoria ta? Unde este, moarte, ghimpele t\u0103u?” (1Cor<\/i> 15,54-55). De fapt, Isus Cristos, mort \u015fi \u00eenviat, este centrul credin\u0163ei noastre \u015fi este garantul speran\u0163ei noastre \u00een marea promisiune a Tat\u0103lui, realizat\u0103 deja \u00een el, Fiul s\u0103u iubit: via\u0163a ve\u015fnic\u0103 (cf. In<\/i> 10,28; 17,3)[1]<\/a>.<\/p>\n \u00cen acest Post Mare, \u00eembog\u0103\u0163it de harul Anului Jubiliar, doresc s\u0103 v\u0103 ofer c\u00e2teva reflec\u0163ii asupra a ce \u00eenseamn\u0103 a merge \u00eempreun\u0103 \u00een speran\u0163\u0103<\/i> \u015fi s\u0103 descoperim apelurile la convertire pe care milostivirea lui Dumnezeu ni le adreseaz\u0103 tuturor, ca persoane \u015fi comunit\u0103\u0163i.<\/p>\n \u00cenainte de toate, a merge<\/i>. Motoul Jubileului “Pelerini ai speran\u0163ei” ne face s\u0103 ne g\u00e2ndim la c\u0103l\u0103toria lung\u0103 a poporului lui Israel spre \u0163ara promis\u0103, relatat\u0103 \u00een cartea Exodului: drumul dificil de la sclavie la libertate, voit \u015fi condus de Domnul, care iube\u015fte pe poporul s\u0103u \u015fi \u00eei este fidel mereu. \u015ei nu putem s\u0103 amintim exodul biblic f\u0103r\u0103 a ne g\u00e2ndi la at\u00e2\u0163ia fra\u0163i \u015fi surori care ast\u0103zi fug de situa\u0163ii de mizerie \u015fi de violen\u0163\u0103 \u015fi merg \u00een c\u0103utarea unei vie\u0163i mai bune pentru ei \u015fi pentru cei dragi ai lor. Aici apare o prim\u0103 chemare la convertire, pentru c\u0103 to\u0163i suntem pelerini \u00een via\u0163\u0103, dar fiecare se poate \u00eentreba: Cum m\u0103 las interpelat de aceast\u0103 condi\u0163ie? Sunt cu adev\u0103rat pe cale sau mai degrab\u0103 paralizat, static, cu frica \u015fi lipsa de speran\u0163\u0103, sau aciuat \u00een zona mea de comoditate? Caut parcursuri de eliberare de situa\u0163iile de p\u0103cat \u015fi de lips\u0103 de demnitate? Ar fi un exerci\u0163iu bun de Postul Mare s\u0103 ne confrunt\u0103m cu realitatea concret\u0103 a vreunui migrant sau pelerin \u015fi s\u0103 l\u0103s\u0103m ca s\u0103 ne implice, \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t s\u0103 descoperim ce anume ne cere Dumnezeu pentru a fi c\u0103l\u0103tori mai buni spre casa Tat\u0103lui. Aceasta este o bun\u0103 “examinare” pentru c\u0103l\u0103tor.<\/p>\n \u00cen al doilea r\u00e2nd, s\u0103 facem aceast\u0103 c\u0103l\u0103torie \u00eempreun\u0103<\/i>. A merge \u00eempreun\u0103, a fi sinodali, aceasta este voca\u0163ia Bisericii[2]<\/a>. Cre\u015ftinii sunt chema\u0163i s\u0103 parcurg\u0103 drumul \u00eempreun\u0103, niciodat\u0103 ca ni\u015fte c\u0103l\u0103tori solitari. Duhul Sf\u00e2nt ne determin\u0103 s\u0103 ie\u015fim din noi \u00een\u015fine pentru a merge spre Dumnezeu \u015fi spre fra\u0163i, \u015fi s\u0103 nu ne \u00eenchidem niciodat\u0103 \u00een noi \u00een\u015fine[3]<\/a>. A merge \u00eempreun\u0103 \u00eenseamn\u0103 a fi \u0163es\u0103tori de unitate, \u00eencep\u00e2nd de la demnitatea comun\u0103 de fii ai lui Dumnezeu (cf. Gal<\/i> 3,26-28); \u00eenseamn\u0103 a \u00eenainta um\u0103r la um\u0103r, f\u0103r\u0103 a c\u0103lca \u00een picioare sau a asupri pe cel\u0103lalt, f\u0103r\u0103 a p\u0103stra invidie sau ipocrizie, f\u0103r\u0103 a l\u0103sa ca vreun s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een urm\u0103 sau s\u0103 se simt\u0103 exclus. S\u0103 mergem \u00een aceea\u015fi direc\u0163ie, spre aceea\u015fi destina\u0163ie, ascult\u00e2ndu-ne unii pe al\u0163ii cu iubire \u015fi r\u0103bdare.<\/p>\n \u00cen acest Post Mare, Dumnezeu ne cere s\u0103 verific\u0103m dac\u0103 \u00een via\u0163a noastr\u0103, \u00een familiile noastre, \u00een locurile \u00een care lucr\u0103m, \u00een comunit\u0103\u0163ile parohiale sau c\u0103lug\u0103re\u015fti, suntem capabili s\u0103 mergem cu ceilal\u0163i, s\u0103 ascult\u0103m, s\u0103 \u00eenvingem ispita de a ne baricada \u00een autoreferen\u0163ialitatea noastr\u0103 \u015fi de a ne \u00eengriji numai de nevoile noastre. S\u0103 ne \u00eentreb\u0103m \u00een fa\u0163a Domnului dac\u0103 suntem \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 lucr\u0103m \u00eempreun\u0103 ca episcopi, preo\u0163i, consacra\u0163i \u015fi laici, \u00een slujba \u00cemp\u0103r\u0103\u0163iei lui Dumnezeu; dac\u0103 avem o atitudine de primire, cu gesturi concrete, fa\u0163\u0103 de cei care se apropie de noi \u015fi de cei care sunt departe; dac\u0103 facem ca persoanele s\u0103 se simt\u0103 parte a comunit\u0103\u0163ii sau dac\u0103 le \u0163inem la margini[4]<\/a>. Acesta este un al doilea apel: convertirea la sinodalitate.<\/p>\n \u00cen al treilea r\u00e2nd, s\u0103 parcurgem acest drum \u00eempreun\u0103 \u00een speran\u0163a<\/i> unei promisiuni. Speran\u0163a care nu \u00een\u015feal\u0103<\/i> (cf. Rom<\/i> 5,5), mesaj central al Jubileului[5]<\/a>, s\u0103 fie pentru noi orizontul drumului din Postul Mare spre victoria pascal\u0103. A\u015fa cum ne-a \u00eenv\u0103\u0163at Papa Benedict al XVI-lea \u00een enciclica Spe salvi<\/i>, “fiin\u0163a uman\u0103 are nevoie de iubirea necondi\u0163ionat\u0103. Are nevoie de acea certitudine care \u00eel face s\u0103 spun\u0103: \u00abNici moartea, nici via\u0163a, nici \u00eengerii, nici st\u0103p\u00e2nirile, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puterile, nici \u00een\u0103l\u0163imile, nici ad\u00e2ncurile \u015fi nici vreo alt\u0103 creatur\u0103 nu va putea s\u0103 ne despart\u0103 de iubirea lui Dumnezeu care este \u00een Cristos Isus, Domnul nostru\u00bb (Rom<\/i> 8,38-39)”[6]<\/a>. Isus, iubirea noastr\u0103 \u015fi speran\u0163a noastr\u0103, a \u00eenviat[7]<\/a> \u015fi tr\u0103ie\u015fte \u015fi domne\u015fte glorios. Moartea a fost transformat\u0103 \u00een victorie \u015fi aici se afl\u0103 credin\u0163a \u015fi marea speran\u0163\u0103 a cre\u015ftinilor: \u00een \u00eenvierea lui Cristos!<\/p>\n Iat\u0103 a treia chemare la convertire: cea a speran\u0163ei, a \u00eencrederii \u00een Dumnezeu \u015fi \u00een marea sa promisiune, via\u0163a ve\u015fnic\u0103. Trebuie s\u0103 ne \u00eentreb\u0103m: Am \u00een mine convingerea c\u0103 Dumnezeu iart\u0103 p\u0103catele mele? Sau m\u0103 comport ca \u015fi cum a\u015f putea s\u0103 m\u0103 m\u00e2ntuiesc de unul singur? Aspir la m\u00e2ntuire \u015fi invoc ajutorul lui Dumnezeu pentru a o primi? Tr\u0103iesc concret speran\u0163a care m\u0103 ajut\u0103 s\u0103 citesc evenimentele istoriei \u015fi m\u0103 determin\u0103 la angajare pentru dreptate, la fraternitate, la \u00eengrijirea casei comune, f\u0103c\u00e2nd \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t nimeni s\u0103 nu fie l\u0103sat \u00een urm\u0103?<\/p>\n Surorilor \u015fi fra\u0163ilor, gra\u0163ie iubirii lui Dumnezeu \u00een Isus Cristos, suntem p\u0103zi\u0163i \u00een speran\u0163a care nu \u00een\u015feal\u0103 (cf. Rom<\/i> 5,5). Speran\u0163a este “ancora sufletului”, sigur\u0103 \u015fi trainic\u0103[8]<\/a>. \u00cen ea Biserica se roag\u0103 pentru ca “to\u0163i oamenii s\u0103 fie m\u00e2ntui\u0163i” (1Tim<\/i> 2,4) \u015fi a\u015fteapt\u0103 s\u0103 fie \u00een gloria cerului unit\u0103 cu Cristos, mirele s\u0103u. A\u015fa se exprima Sf\u00e2nta Tereza a lui Isus: “Sper\u0103, suflete al meu, sper\u0103. Tu nu cuno\u015fti ziua \u015fi nici ora. Vegheaz\u0103 cu grij\u0103, totul trece \u00eentr-o suflare, de\u015fi ner\u0103bdarea ta poate face nesigur ceea ce este sigur, \u015fi lung un timp foarte scurt” (Exclama\u0163ii ale sufletului c\u0103tre Dumnezeu<\/i>, 15, 3)[9]<\/a>.<\/p>\n Fecioara Maria, Mama Speran\u0163ei, s\u0103 mijloceasc\u0103 pentru noi \u015fi s\u0103 ne \u00eenso\u0163easc\u0103 pe drumul Postului Mare.<\/p>\n Roma, Sf\u00e2ntul Ioan din Lateran, 6 februarie 2025, comemorarea sfin\u0163ilor Paul Miki \u015fi \u00eenso\u0163itorii, martiri.<\/i><\/p>\n Franciscus<\/b><\/p>\n Traducere de Pr. Mihai P\u0103tra\u015fcu, ercis.ro<\/a> Note:<\/p>\n [1]<\/a> Cf. Scrisoarea enciclic\u0103\u00a0Dilexit nos<\/a><\/i>\u00a0(24 octombrie 2024), 220.<\/p>\n [2]<\/a> Cf.\u00a0Omilia la Liturghia pentru canonizarea ferici\u0163ilor Giovanni Battista Scalabrini \u015fi Artemide Zatti<\/a><\/i>, 9 octombrie 2022.<\/p>\n [3]<\/a> Cf. ibid.<\/i><\/p>\n [4]<\/a> Cf. ibid.<\/i><\/p>\n [5]<\/a> Cf. Bula\u00a0Spes non confundit<\/a><\/i>, 1.<\/p>\n [6]<\/a> Scrisoarea enciclic\u0103\u00a0Spe salvi<\/a><\/i>\u00a0(30 noiembrie 2007), 26.<\/p>\n [7]<\/a> Cf. Secven\u0163a din Duminica Pa\u015ftelui.<\/p>\n [8]<\/a> Cf.\u00a0Catehismul Bisericii Catolice<\/a><\/i>, 1820.<\/p>\n
\nFoto: \u00a9Vatican News 2024<\/p>\n