“Speran\u0163a nu \u00een\u015fal\u0103” (<\/i>Rom 5,5) \u015fi ne face puternici \u00een suferin\u0163\u0103<\/i><\/p>\n
Iubi\u0163i fra\u0163i \u015fi surori,<\/p>\n
Celebr\u0103m a XXXIII-a Zi Mondial\u0103 a Bolnavului \u00een Anul Jubiliar 2025, \u00een care Biserica ne invit\u0103 s\u0103 devenim “pelerini ai speran\u0163ei”. \u00cen aceasta ne \u00eenso\u0163e\u015fte cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu care, prin Sf\u00e2ntul Paul, ne d\u0103ruie\u015fte un mesaj de mare \u00eencurajare: “Speran\u0163a nu \u00een\u015fal\u0103” (Rom<\/i> 5,5), ba chiar, ne face puternici \u00een suferin\u0163\u0103.<\/p>\n
Sunt expresii m\u00e2ng\u00e2ietoare, care pot provoca \u00eens\u0103, \u00een special \u00een cel care sufer\u0103, unele \u00eentreb\u0103ri. De exemplu: Cum s\u0103 r\u0103m\u00e2nem puternici, c\u00e2nd suntem atin\u015fi \u00een trup de boli grave, care duc la invaliditate, care eventual cer \u00eengrijiri ale c\u0103ror costuri sunt dincolo de posibilit\u0103\u0163ile noastre? Cum s\u0103 facem asta c\u00e2nd, \u00een afar\u0103 de suferin\u0163a noastr\u0103, o vedem pe cea a celui care ne iube\u015fte \u015fi, de\u015fi st\u00e2nd aproape de noi, se simte neputincios s\u0103 ne ajute? \u00cen toate aceste circumstan\u0163e sim\u0163im nevoia unui sprijin mai mare dec\u00e2t noi: ne este de folos ajutorul lui Dumnezeu, al harului s\u0103u, al providen\u0163ei sale, al acelei for\u0163e care este dar al Duhului s\u0103u (cf. Catehismul Bisericii Catolice<\/i>, 1808).<\/p>\n
A\u015fadar, s\u0103 ne oprim un moment ca s\u0103 reflect\u0103m asupra prezen\u0163ei lui Dumnezeu aproape de cel care sufer\u0103, \u00eendeosebi sub trei aspecte care o caracterizeaz\u0103: \u00eent\u00e2lnirea<\/i>, darul<\/i> \u015fi \u00eemp\u0103rt\u0103\u015firea<\/i>.<\/p>\n
1.<\/b> \u00cent\u00e2lnirea<\/i>. Isus, c\u00e2nd \u00eei trimite \u00een misiune pe cei \u015faptezeci \u015fi doi de discipoli (cf. Lc<\/i> 10,1-9), \u00eei \u00eendeamn\u0103 s\u0103 le spun\u0103 bolnavilor: “S-a apropiat de voi \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia lui Dumnezeu” (v. 9). Adic\u0103, el cere s\u0103 ajute s\u0103 perceap\u0103 \u015fi \u00een infirmitate, oric\u00e2t de dureroas\u0103 \u015fi greu de \u00een\u0163eles ar fi ea, o oportunitate de \u00eent\u00e2lnire cu Domnul. De fapt, \u00een timpul bolii, dac\u0103, pe de o parte, sim\u0163im toat\u0103 fragilitatea noastr\u0103 de creaturi – fizic\u0103, psihologic\u0103 \u015fi spiritual\u0103 -, pe de alt\u0103 parte tr\u0103im experien\u0163a apropierii \u015fi a compasiunii lui Dumnezeu, care \u00een Isus a \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit suferin\u0163ele noastre. El nu ne abandoneaz\u0103 \u015fi adesea ne surprinde cu darul unei tenacit\u0103\u0163i pe care nu ne-am fi g\u00e2ndit vreodat\u0103 c\u0103 o avem, \u015fi pe care singuri n-am fi g\u0103sit-o niciodat\u0103.<\/p>\n
A\u015fadar, boala devine ocazia unei \u00eent\u00e2lniri care ne schimb\u0103, descoperirea unei st\u00e2nci de neclintit \u00een care descoperim c\u0103 ne putem ancora pentru a \u00eenfrunta furtunile vie\u0163ii: o experien\u0163\u0103 care, de\u015fi \u00een sacrificiu, ne face mai puternici, pentru c\u0103 suntem mai con\u015ftien\u0163i c\u0103 nu suntem singuri. Pentru aceasta se spune c\u0103 durerea poart\u0103 cu sine mereu un mister de m\u00e2ntuire, pentru c\u0103 ne face s\u0103 experiment\u0103m apropiat\u0103 \u015fi real\u0103 m\u00e2ng\u00e2ierea care vine de la Dumnezeu, p\u00e2n\u0103 la “cunoa\u015fterea plin\u0103t\u0103\u0163ii evangheliei cu toate promisiunile sale \u015fi cu via\u0163a sa” (Sf. Ioan Paul al II-lea, Discurs adresat tinerilor<\/i>, New Orleans, 12 septembrie 1987).<\/p>\n
2.<\/b> \u015ei asta ne duce la a doua idee de reflec\u0163ie: darul<\/i>. De fapt, niciodat\u0103 ca \u00een suferin\u0163\u0103 nu ne d\u0103m seama c\u0103 orice speran\u0163\u0103 vine de la Domnul \u015fi c\u0103, prin urmare, este \u00eenainte de toate un dar de primit \u015fi de cultivat, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd “fideli fa\u0163\u0103 de fidelitatea lui Dumnezeu”, conform expresiei frumoase a lui Madeleine Delbr?l (cf. Speran\u0163a este o lumin\u0103 \u00een noapte<\/i>, Cetatea Vaticanului, 2024, Prefa\u0163\u0103).<\/p>\n
De altfel, numai \u00een \u00eenvierea lui Cristos orice destin al nostru \u00ee\u015fi g\u0103se\u015fte locul s\u0103u \u00een orizontul infinit al ve\u015fniciei. Numai de la Pa\u015ftele s\u0103u ne vine certitudinea c\u0103 nimic, “nici moartea, nici via\u0163a, nici \u00eengerii, nici st\u0103p\u00e2nirile, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puterile, nici \u00een\u0103l\u0163imile, nici ad\u00e2ncurile \u015fi nici vreo alt\u0103 creatur\u0103 nu va putea s\u0103 ne despart\u0103 de iubirea lui Dumnezeu” (Rom<\/i> 8,38-39). \u015ei din aceast\u0103 “mare speran\u0163\u0103” deriv\u0103 orice alt\u0103 bre\u015f\u0103 de lumin\u0103 cu care s\u0103 dep\u0103\u015fim \u00eencerc\u0103rile \u015fi obstacolele vie\u0163ii (cf. Benedict al XVI-lea, Scrisoarea enciclic\u0103 Spe salvi<\/i>, 27.31). Nu numai at\u00e2t, dar Cel \u00cenviat merge \u015fi cu noi, devenind \u00eenso\u0163itorul nostru de c\u0103l\u0103torie, ca pentru discipolii din Emaus (cf. Lc<\/i> 24,13-53). Ca \u015fi ei, \u015fi noi putem \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fi cu el r\u0103t\u0103cirea noastr\u0103, preocup\u0103rile noastre \u015fi dezam\u0103girile noastre, putem asculta cuv\u00e2ntul s\u0103u care ne lumineaz\u0103 \u015fi \u00eenfl\u0103c\u0103reaz\u0103 inima \u015fi s\u0103-l recunoa\u015ftem prezent \u00een fr\u00e2ngerea P\u00e2inii, percep\u00e2nd \u00een faptul de a sta el cu noi, chiar \u015fi \u00een limitele prezentului, acel “dincolo” care, devenind apropiat, ne red\u0103 curaj \u015fi \u00eencredere.<\/p>\n
3.<\/b> \u015ei astfel ajungem la al treilea aspect, cel al \u00eemp\u0103rt\u0103\u015firii<\/i>. Locurile \u00een care se sufer\u0103 sunt adesea locuri de \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fire, \u00een care ne \u00eembog\u0103\u0163im reciproc. De c\u00e2te ori, la c\u0103p\u0103t\u00e2iul unui bolnav, \u00eenv\u0103\u0163\u0103m s\u0103 sper\u0103m! De c\u00e2te ori, st\u00e2nd aproape de cel care sufer\u0103, \u00eenv\u0103\u0163\u0103m s\u0103 credem! De c\u00e2te ori, aplec\u00e2ndu-ne asupra celui care este \u00een nevoie, descoperim iubirea! Adic\u0103 ne d\u0103m seama c\u0103 suntem “\u00eengeri” ai speran\u0163ei, mesageri ai lui Dumnezeu, unii pentru al\u0163ii, to\u0163i \u00eempreun\u0103: bolnavi, medici, asisten\u0163i medicali, rude, prieteni, preo\u0163i, c\u0103lug\u0103ri \u015fi c\u0103lug\u0103ri\u0163e; acolo unde suntem: \u00een familii, \u00een ambulatorii, \u00een casele de \u00eengrijire, \u00een spitale \u015fi \u00een clinici.<\/p>\n
\u015ei este important a \u015fti s\u0103 percepem frumuse\u0163ea \u015fi \u00eensemn\u0103tatea acestor \u00eent\u00e2lniri de har \u015fi s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103m s\u0103 le not\u0103m \u00een suflet pentru a nu le uita: a p\u0103stra \u00een inim\u0103 z\u00e2mbetul gentil al unui lucr\u0103tor sanitar, privirea recunosc\u0103toare \u015fi \u00eencrez\u0103toare a unui pacient, fa\u0163a \u00een\u0163eleg\u0103toare \u015fi grijulie a unui doctor sau a unui voluntar, cea plin\u0103 de a\u015fteptare \u015fi de trepida\u0163ie a unui so\u0163, a unui copil, a unui nepot sau a unui prieten drag. Toate sunt lumini pe care s\u0103 le pre\u0163uim, lumini care, chiar \u015fi \u00een \u00eentunericul \u00eencerc\u0103rii, nu numai c\u0103 dau for\u0163\u0103, ci \u00eenva\u0163\u0103 gustul adev\u0103rat al vie\u0163ii, \u00een iubire \u015fi \u00een proximitate (cf. Lc<\/i>10,25-37).<\/p>\n
Dragi bolnavi, iubi\u0163i fra\u0163i \u015fi surori care acorda\u0163i asisten\u0163a voastr\u0103 celor suferinzi, \u00een acest Jubileu voi ave\u0163i mai mult ca oric\u00e2nd un rol special. De fapt, mersul vostru \u00eempreun\u0103 este un semn pentru to\u0163i, “un imn adus demnit\u0103\u0163ii umane, un c\u00e2nt de speran\u0163\u0103” (Spes non confundit<\/i>, 11), al c\u0103rui glas merge cu mult dincolo de camerele \u015fi de paturile din locurile de \u00eengrijire \u00een care v\u0103 afla\u0163i, stimul\u00e2nd \u015fi \u00eencuraj\u00e2nd \u00een caritate “coralitatea \u00eentregii societ\u0103\u0163i” (ibid.<\/i>), \u00eentr-o armonie uneori greu de realizat, dar tocmai pentru aceasta foarte dulce \u015fi puternic\u0103, apt\u0103 s\u0103 duc\u0103 lumin\u0103 \u015fi c\u0103ldur\u0103 acolo unde este mai mult\u0103 nevoie.<\/p>\n
Toat\u0103 Biserica v\u0103 mul\u0163ume\u015fte pentru aceasta! \u015ei eu fac asta \u015fi m\u0103 rog pentru voi \u00eencredin\u0163\u00e2ndu-v\u0103 Mariei, t\u0103m\u0103duitoarea bolnavilor, prin cuvintele cu care at\u00e2\u0163ia fra\u0163i \u015fi surori s-au adresat ei \u00een nevoie:<\/p>\n
Sub ocrotirea ta alerg\u0103m, Sf\u00e2nt\u0103 N\u0103sc\u0103toare de Dumnezeu.
\nNu ne dispre\u0163ui rug\u0103ciunile \u00een nevoile noastre,
\nci ne m\u00e2ntuie\u015fte de toate primejdiile, Fecioar\u0103 sl\u0103vit\u0103 \u015fi binecuv\u00e2ntat\u0103.<\/p>\n
V\u0103 binecuv\u00e2ntez, \u00eempreun\u0103 cu familiile voastre \u015fi cu cei dragi ai vo\u015ftri, \u015fi v\u0103 cer, cu rug\u0103minte, s\u0103 nu uita\u0163i s\u0103 v\u0103 ruga\u0163i pentru mine.<\/p>\n
Roma, Sf\u00e2ntul Ioan din Lateran, 14 ianuarie 2025<\/i><\/p>\n
Franciscus<\/p>\n
Traducere de Pr. Mihai P\u0103tra\u015fcu<\/p>\n
\u00a0Foto: \u00a9Vatican Media<\/p>\n
Hits: 132<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
“Speran\u0163a nu \u00een\u015fal\u0103” (Rom 5,5) \u015fi ne face puternici \u00een suferin\u0163\u0103 Iubi\u0163i fra\u0163i \u015fi surori, Celebr\u0103m a XXXIII-a Zi Mondial\u0103 a Bolnavului \u00een Anul Jubiliar 2025, \u00een care Biserica ne invit\u0103 s\u0103 devenim “pelerini ai speran\u0163ei”. \u00cen aceasta ne \u00eenso\u0163e\u015fte cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu care, prin Sf\u00e2ntul Paul, ne d\u0103ruie\u015fte un mesaj de mare \u00eencurajare: “Speran\u0163a […]<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":39709,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[24],"tags":[28],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/39708"}],"collection":[{"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=39708"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/39708\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":39710,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/39708\/revisions\/39710"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/media\/39709"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=39708"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=39708"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=39708"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}