{"id":39555,"date":"2025-01-26T10:01:55","date_gmt":"2025-01-26T07:01:55","guid":{"rendered":"https:\/\/arcb.ro\/website\/?p=39555"},"modified":"2025-01-26T10:01:55","modified_gmt":"2025-01-26T07:01:55","slug":"vestirea-si-implinirea-cuvantului-meditatie-pentru-duminica-a-iii-a-de-peste-an","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/arcb.ro\/website\/2025\/01\/26\/vestirea-si-implinirea-cuvantului-meditatie-pentru-duminica-a-iii-a-de-peste-an\/","title":{"rendered":"\u201eVestirea \u0219i \u00eemplinirea cuv\u00e2ntului\u201d – Medita\u021bie pentru Duminica a III-a de peste an"},"content":{"rendered":"

Oficiul pentru pastora\u021bia liturgic\u0103 \u0219i sacramente propune pentru acest timp de post un material liturgic succint pentru fiecare duminic\u0103 a Timpului de peste an. Poate fi un ajutor \u00een preg\u0103tirea celebr\u0103rilor noastre liturgice, \u00een mod special al Sfintei Liturghii.<\/em><\/p>\n

DUMINICA A III-A DIN TIMPUL DE PESTE AN<\/u><\/strong><\/p>\n

26 IANUARIE 2025<\/strong><\/p>\n

VESTIREA \u0218I \u00ceMPLINIREA CUV\u00c2NTULUI<\/strong><\/p>\n

Lecturile liturgiei de ast\u0103zi impun o reflec\u021bie asupra esen\u021bei celebr\u0103rii duminicale. Euharistia este cel mai important moment al s\u0103pt\u0103m\u00e2nii, un timp marcat de crea\u021bia lui Dumnezeu \u0219i sfin\u021bit de \u00eenvierea lui Cristos. Domnul adun\u0103 poporul pentru a-l \u00eent\u00e2lni, a\u0219a cum a f\u0103cut \u00een Vechiul Testament (prima lectur\u0103<\/em><\/strong>). \u00cen episodul lui Isus din Nazaret (evanghelie<\/em><\/strong>) are loc trecerea de la citirea cuv\u00e2ntului Vechiului Testament, care exprima voin\u021ba lui Dumnezeu, la ascultarea cuv\u00e2ntului lui Isus, care o realizeaz\u0103 prin evenimentul s\u0103u istoric. Cuv\u00e2ntul care s-a f\u0103cut \u201etrup\u201d (In 1,14) se d\u0103ruie\u0219te oferindu-\u0219i via\u021ba pentru m\u00e2ntuirea noastr\u0103. Suntem chema\u021bi s\u0103 particip\u0103m la acest mister al m\u00e2ntuirii care se realizeaz\u0103 din nou \u0219i din nou \u00een fiecare celebrare euharistic\u0103 ca Biseric\u0103, un trup unit \u00een pluralitatea carismelor (a doua lectur\u0103<\/em><\/strong>).<\/p>\n

PRIMA LECTUR\u0102<\/strong><\/p>\n

Hagiograful a redactat probabil acest text la \u00eenceputul perioadei elenistice (sf\u00e2r\u0219itul secolului al IV-lea – \u00eenceputul secolului al III-lea \u00ee.Cr.) pentru a stabili o continuitate teologic\u0103 \u00eentre perioada monarhic\u0103 pre-exilic\u0103, perioada persan\u0103 post-exilic\u0103 (dup\u0103 538 \u00ee.Cr.) \u0219i epoca sa. Privirea retrospectiv\u0103 a autorului asupra evenimentelor imediat urm\u0103toare \u00eentoarcerii exila\u021bilor \u00een Babilon vizeaz\u0103 structurarea identit\u0103\u021bii poporului lui Israel \u00een jurul celor doi poli fondatori: templul din Ierusalim \u0219i legea lui Moise. \u00cen capitolul 8, guvernatorul Neemia poate convoca din nou adunarea liturgic\u0103 pentru ca poporul lui Israel s\u0103 \u00ee\u0219i s\u0103rb\u0103toreasc\u0103 Domnul \u0219i s\u0103 devin\u0103 con\u0219tient de \u201esfin\u021benia\u201d acestuia (Ex 19,6), conform voin\u021bei lui Dumnezeu (Lev 19,2). Adunarea liturgic\u0103 devine astfel paradigmatic\u0103 pentru hagiograf; la ea particip\u0103 poporul \u00een totalitatea sa: \u201eb\u0103rba\u021bi\u201d, \u201efemei\u201d \u0219i \u201ecei care erau \u00een stare s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103\u201d (adic\u0103 copiii). Liturgia are loc \u00een prima zi a lunii a \u0219aptea (Tishri<\/em>), moment \u00een care se celebreaz\u0103 trei s\u0103rb\u0103tori \u00een tradi\u021bia iudaic\u0103: pe 1 ale lunii Anul Nou, pe 10 Yom Kippur, s\u0103rb\u0103toarea isp\u0103\u0219irii, \u0219i pe 15 S\u0103rb\u0103toarea Corturilor.<\/p>\n

\u00cen capitolele 8-10 din cartea lui Neemia, se succed patru rituri diferite: proclamarea legii lui Moise (8,1-12), s\u0103rb\u0103toarea Corturilor (8,13-18), liturgia peniten\u021bial\u0103 (9,1-37) \u0219i, \u00een cele din urm\u0103, re\u00eennoirea Leg\u0103m\u00e2ntului (10,1- 40). Textul de ast\u0103zi se concentreaz\u0103 pe primul rit.<\/p>\n

Pentru prima dat\u0103 dup\u0103 exil, \u00eentreaga Lege este recitit\u0103 \u00eentr-un context liturgic. Preotul \u0219i c\u0103rturarul Ezdra (v. 4) \u0219i levi\u021bii (v. 8) proclam\u0103 textul dintr-o cutie de lemn (precursoarea amvonului) poporului aflat \u00een picioare (v. 5). Liturgia \u00eencepe cu binecuv\u00e2ntarea adresat\u0103 lui Dumnezeu \u0219i r\u0103spunsul poporului \u201eamin, amin\u201d cu m\u00e2inile ridicate, semn de adeziune total\u0103 la ceea ce este proclamat; urmeaz\u0103 prosternarea poporului \u201ecu fa\u021ba la p\u0103m\u00e2nt\u201d (v. 6). Aceasta este urmat\u0103 de citirea de c\u0103tre levi\u021bi a pasajelor individuale, urmat\u0103 de o explica\u021bie omiletic\u0103, \u00een timp ce poporul ascult\u0103 din nou \u00een picioare. La \u00eencheierea ritualului, Ezdra, Neemia \u0219i levi\u021bii, v\u0103z\u00e2nd emo\u021bia poporului, \u00eel \u00eendeamn\u0103 s\u0103 evite pl\u00e2nsul, deoarece este un semn de doliu (v. 9).<\/p>\n

\u00cen v. 10, Neemia declar\u0103 c\u0103 atitudinea potrivit\u0103 cu care poporul trebuie s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 aceast\u0103 zi \u201ededicat\u0103 Domnului\u201d nu este triste\u021bea, ci bucuria profund\u0103. Aceast\u0103 bucurie trebuie s\u0103 se manifeste printr-un semn concret: m\u00e2nc\u00e2nd m\u00e2ncarea tipic\u0103 zilei de s\u0103rb\u0103toare \u0219i \u00eemp\u0103r\u021bind-o cu s\u0103racii care nu au resurse adecvate; Neemia declar\u0103 \u00een final motiva\u021bia acestei instruc\u021biuni: \u201ec\u0103ci bucuria Domnului este t\u0103ria voastr\u0103\u201d. \u00cen aceast\u0103 locu\u021biune final\u0103 se afl\u0103 punctul culminant al lecturii.<\/p>\n

Lec\u021bia pentru noi, cei care ascult\u0103m lectura \u00een contextul liturgic cre\u0219tin, este clar\u0103: celebrarea Euharistiei nu poate dec\u00e2t s\u0103 aduc\u0103 bucurie \u00een sufletele noastre, deoarece, \u00een \u00eent\u00e2lnirea cu Cristos \u00eenviat din mor\u021bi, experiment\u0103m iubirea lui Dumnezeu pentru noi. C\u0103ci prin moartea \u0219i \u00eenvierea Fiului, Tat\u0103l ne trimite pe Duhul Sf\u00e2nt, izvorul \u201eiubirii, bucuriei, p\u0103cii, bun\u0103t\u0103\u021bii, credincio\u0219iei, bl\u00e2nde\u021bii, st\u0103p\u00e2nirii de sine\u201d (Gal 5,22). Ascultarea cuv\u00e2ntului lui Dumnezeu, ast\u0103zi ca \u0219i ieri, forjeaz\u0103 identitatea poporului sf\u00e2nt.<\/p>\n

A DOUA LECTUR\u0102<\/strong><\/p>\n

Unitatea trupului.<\/strong> Paul continu\u0103 discursul \u00eenceput \u00een 12,1-11 cu privire la darurile Duhului Sf\u00e2nt \u0219i folose\u0219te imaginea corpului uman pentru a clarifica cititorilor s\u0103i misterul identit\u0103\u021bii bisericii \u00een care unitatea \u0219i multiplicitatea sunt coprezente. Acest pasaj al Apostolului reia argumenta\u021bia ini\u021bial\u0103 din Prima Scrisoare c\u0103tre Corinteni cu privire la \u201edezbinarea lui Cristos\u201d (1,13), adic\u0103 cu privire la fa\u021b\u0103rnicia pernicioas\u0103 a grupurilor biserice\u0219ti. \u00cen v. 12, Paul afirm\u0103 ideea de unitate \u00een pluralitatea diferitelor componente; unitatea este asigurat\u0103 de centralitatea lui Cristos, care face din trupul credincio\u0219ilor \u201eun singur trup\u201d alc\u0103tuit din mai multe m\u0103dulare, prin botez. \u00cen v. 13, de fapt, este subliniat\u0103 ac\u021biunea \u201esingurului Duh\u201d care ne-a \u201ebotezat\u201d \u0219i ne-a \u201epotolit setea\u201d; observ\u0103m c\u0103 cele dou\u0103 verbe sunt la forma pasiv\u0103: prin urmare, Duhul, trimis de Tat\u0103l prin Cristos \u00eenviat, este cel care ne-a dat credin\u021ba. Duhul este cel care continu\u0103 s\u0103 anime trupul Bisericii, compus din pluralitate etnic\u0103 (\u201eevrei sau greci\u201d) \u0219i socio-economic\u0103 (\u201esclavi sau liberi\u201d).<\/p>\n

Printre cei boteza\u021bi, nu mai trebuie s\u0103 existe loc pentru prejudec\u0103\u021bi etnice sau stereotipuri sociale, deoarece \u00een Cristos demnitatea fiec\u0103rei fiin\u021be umane este \u00een\u0103l\u021bat\u0103 dincolo de diferen\u021be (Gal 3,28). \u00cen condi\u021biile culturale \u0219i sociale cele mai diverse, cre\u0219tinii p\u0103streaz\u0103 \u00een mod necesar o multiplicitate de func\u021bii \u00een cadrul aceluia\u0219i trup.<\/p>\n

Necesitatea celor slabi.<\/strong> \u00cen vv. 14-21, Paul dezvolt\u0103 o diatrib\u0103 imaginar\u0103 pentru a compara corpul uman cu biserica: a\u0219a cum p\u0103r\u021bile corpului uman sunt diferite, dar inseparabile \u0219i necesare una de cealalt\u0103, tot astfel un cre\u0219tin nu poate s\u0103 nu fac\u0103 parte din comunitate \u0219i nu poate s\u0103 nu recunoasc\u0103 relevan\u021ba, ba chiar necesitatea, contribu\u021biei aduse de ceilal\u021bi membri la totalitatea structurii ecleziale. \u00cen vv. 22- 24 remarc\u0103m un aspect extrem de important: membrii comunit\u0103\u021bii care sunt \u201ecei mai necesari\u201d sunt cei mai slabi. Aici transpare concep\u021bia \u201efericirilor\u201d evanghelice (Mt 5,3-12), \u00een care Isus le propune ucenicilor asumarea unei viziuni inversate asupra parametrilor valorilor lume\u0219ti: pentru Isus, dar \u0219i pentru Paul, valoarea unei persoane este invers propor\u021bional\u0103 cu fragilitatea sa datorat\u0103 v\u00e2rstei, st\u0103rii fizice, sociale, intelectuale etc. Biserica nu este eficientist\u0103 ca biserica lui Cristos, ci este o biseric\u0103 a poporului. Biserica nu este eficientist\u0103 precum societatea contemporan\u0103, care onoreaz\u0103 \u00eentotdeauna persoanele de succes, bogate, puternice, celebre. Mai mult, mesajul apostolului este c\u0103 diferitele m\u0103dulare ale corpului bisericesc ar trebui s\u0103 \u201eaib\u0103 grij\u0103\u201d unii de al\u021bii; fiecare credincios, \u00eencep\u00e2nd cu cel mai slab, ar trebui s\u0103 fie obiectul grijilor, g\u00e2ndurilor \u0219i preocup\u0103rilor celorlal\u021bi (v. 25). La fel ca p\u0103r\u021bile corpului uman, comunitatea cre\u0219tin\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219e\u0219te suferin\u021ba \u0219i bucuria (cf. Rom 12,15-16) fiec\u0103rei persoane (v. 26).<\/p>\n

Pluralitatea carismelor.<\/strong> \u00cen v. 27, Paul \u00eencheie argumentul: cei boteza\u021bi din fiecare comunitate sunt parte integrant\u0103 a trupului lui Cristos cu func\u021bii diferite. Aceasta este urmat\u0103 \u00een v. 28 de o list\u0103 a competen\u021belor \u00eenregistrate \u00een contextul eclezial al anilor cincizeci ai secolului I d.Cr. Primele trei sunt considerate fundamentale de c\u0103tre Paul: \u201eapostolii\u201d, vestitori ai Evangheliei lui Isus Cristos \u0219i fondatori de comunit\u0103\u021bi, \u201eprofe\u021bii\u201d, interpre\u021bi ai Scripturilor \u0219i \u201e\u00eenv\u0103\u021b\u0103torii\u201d, profesori ortodoc\u0219i ai doctrinei cre\u0219tine. Lista este urmat\u0103 de alte \u201ecarisme\u201d, care sunt de o importan\u021b\u0103 mai mic\u0103 dec\u00e2t primele. Grada\u021bia darurilor primite este calibrat\u0103 \u00een func\u021bie de eficien\u021ba contribu\u021biei la zidirea trupului lui Cristos. \u00cen vv. 29-30, Paul glume\u0219te apoi cu o serie de \u00eentreb\u0103ri despre \u00eencercarea unor membri ai bisericii de a-\u0219i \u00eensu\u0219i func\u021bii \u0219i carisme pe care Duhul Sf\u00e2nt le-a distribuit altora; \u00een biseric\u0103, nu toat\u0103 lumea face totul! Paul \u00eencheie \u00eendemn\u00e2ndu-\u0219i cititorii s\u0103 doreasc\u0103 cele mai mari carisme (v. 31a) pentru a se preg\u0103ti pentru discursul despre credin\u021b\u0103, speran\u021b\u0103 \u0219i caritate pe care \u00eel va dezvolta \u00een urm\u0103torul capitol 13.<\/p>\n

Discursul paulin privind demnitatea \u0219i necesitatea diferitelor carisme trebuie s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een centrul ecleziologiei din toate timpurile. Fiecare persoan\u0103 botezat\u0103 trebuie s\u0103 respecte slujbele \u0219i misiunile stabilite, care sunt de origine divin\u0103, \u0219i trebuie s\u0103 \u00ee\u0219i integreze func\u021bia \u00een cadrul activit\u0103\u021bii pastorale pentru binele comunit\u0103\u021bii, trupul lui Cristos. Pentru a face acest lucru, este necesar ca exercitarea fiec\u0103rei carisme s\u0103 nu fie \u00een scopul autopromov\u0103rii, ci \u00een serviciul celorlal\u021bi, fiind astfel p\u0103truns\u0103 de iubire.<\/p>\n

EVANGHELIA<\/strong><\/p>\n

Introducere.<\/strong> \u00cenceputul Evangheliei a treia urmeaz\u0103 modelul lucr\u0103rilor istoriografice din Antichitate, de\u0219i \u00eentr-o manier\u0103 foarte succint\u0103. Cu patru propozi\u021bii subordonate \u0219i una principal\u0103, Luca schi\u021beaz\u0103 contextul de compunere (v. 1), subiectul (v. 2), caracteristicile (v. 3) \u0219i scopul (v. 4) evangheliei sale. \u00cen acest scurt proemiu Luca nume\u0219te trei faze cronologice. \u00cen primul r\u00e2nd, epoca lui Isus, \u00een care este plasat\u0103 originea mi\u0219c\u0103rii cre\u0219tine; protagoni\u0219tii acestei perioade sunt discipolii prezen\u021bi \u00een relatarea evanghelic\u0103, defini\u021bi drept \u201emartori oculari\u201d \u0219i \u201eslujitori ai Cuv\u00e2ntului\u201d (v. 2). \u00cen faza urm\u0103toare, un num\u0103r nespecificat de credincio\u0219i (\u201emul\u021bi\u201d) au scris o relatare probabil par\u021bial\u0103 a evenimentelor trecute (v. 1). A treia \u0219i ultima faz\u0103 este cea \u00een care autorul colecteaz\u0103 date, organizeaz\u0103 \u0219i reformuleaz\u0103 sursele anterioare (v. 3). Luca introduce lectura textului evanghelic subliniind fiabilitatea acestuia, bazat\u0103 pe m\u0103rturii, fidelitatea tradi\u021biei \u0219i seriozitatea \u0219i rigoarea cercet\u0103rilor istorice pe care le-a efectuat. \u00cen plus, \u00een introducere, el indic\u0103 modul \u00een care trebuie citit\u0103 relatarea: evanghelia este o biografie a lui Isus care trebuie citit\u0103 cu credin\u021b\u0103, deoarece inten\u021bia lucr\u0103rii istoriografice este teologic\u0103, \u00eentruc\u00e2t urm\u0103re\u0219te s\u0103 consolideze \u00eenv\u0103\u021b\u0103turile deja primite de cititor (v. 4). Recunosc\u00e2nd identitatea lui Isus, Mesia al lui Israel, M\u00e2ntuitorul universal \u0219i Fiul lui Dumnezeu, prin intermediul protagoni\u0219tilor istoriei, Luca vrea s\u0103 forjeze identitatea comunit\u0103\u021bilor cre\u0219tine din care face parte, \u00een jurul anului 80 d.Cr., \u0219i s\u0103 le fac\u0103 mai con\u0219tiente de originalitatea lor \u00een raport cu lumea elenistica-roman\u0103 \u0219i cu iudaismul din care a ap\u0103rut mi\u0219carea iudaic\u0103.<\/p>\n

O lectur\u0103 \u201elips\u0103\u201d.<\/strong> Episodul din Nazaret, din care ast\u0103zi se proclam\u0103 doar prima parte (Lc 4,16-21), este o scen\u0103 programatic\u0103, deoarece prefigureaz\u0103 nu doar povestea evanghelic\u0103 a lui Isus (tipul mesianismului, \u00eemplinirea scripturistic\u0103, predicarea \u00eemp\u0103r\u0103\u021biei lui Dumnezeu \u0219i destinatarii), ci \u0219i pe cea a discipolilor s\u0103i, relatat\u0103 \u00een Faptele Apostolilor (povestea discipolilor este modelat\u0103 pe cea a Maestrului: \u0219i predicarea lor are ca rezultat at\u00e2t acceptarea, c\u00e2t \u0219i opozi\u021bia violent\u0103, p\u00e2n\u0103 la martiriu). Textul urmeaz\u0103 \u0219tirile despre activitatea lui Isus \u00een Galileea, care ia forma unei \u201e\u00eenv\u0103\u021b\u0103turi\u201d, \u00een special \u00een sinagogi, realizat\u0103 sub egida Duhului Sf\u00e2nt (v. 14) de care Isus este umplut (cf. 4,1). \u00cenainte de a ajunge \u00een Nazaret, faima sa de predicator \u0219i vindec\u0103tor era deja r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 (v. 14,23). C\u00e2nd a ajuns \u00een localitatea \u00een care crescuse, \u201ea\u0219a cum era obiceiul s\u0103u\u201d, a mers la sinagog\u0103 \u00een Sabat \u0219i acolo a fost invitat s\u0103 citeasc\u0103.<\/p>\n

\u00cen liturghia sinagogal\u0103, T\u00f4r\u00e2 <\/em>era citit\u0103 de un preot sau levit, iar Profe\u021bii erau citi\u021bi de laici invita\u021bi la discre\u021bia conduc\u0103torului adun\u0103rii (v. 16). \u00centruc\u00e2t Isus era laic, i s-a \u00eenm\u00e2nat un sul al profetului Isaia \u0219i privirea \u00eei cade pe citirea unui text pe care, \u00een vv. 18-19, Luca \u00eel include \u00een Is 61,1-2a \u0219i 58,6 (ambele texte fac ecou oracolului din Is 35,1-10).<\/p>\n

Nara\u021biunea nu afirm\u0103 c\u0103 Isus a citit textul profetic: \u00een v. 17 se spune c\u0103 Isus \u201ea deschis sulul \u0219i a g\u0103sit pasajul unde era scris…\u201d, urmat de citatul din Isaia (vv. 18-19). \u00cen v. 20, Isus \u201ei-a \u00eenm\u00e2nat (sulul) celui care l-a introdus \u0219i s-a a\u0219ezat\u201d; dup\u0103 c\u00e2teva momente de t\u0103cere \u00een care to\u021bi ochii sunt a\u021binti\u021bi asupra sa (v. 20b), Isus spune: \u201east\u0103zi s-a \u00eemplinit Scriptura aceasta pe care a\u021bi auzit-o\u201d (v. 21). Prin urmare, Isus trebuie s\u0103 fi citit sulul lui Isaia, \u00eens\u0103 naratorul nu men\u021bioneaz\u0103 actul lecturii; prin aceast\u0103 strategie narativ\u0103, Luca ne informeaz\u0103 c\u0103 cititorul textului (Isus) se identific\u0103 \u0219i urmeaz\u0103 s\u0103 fie identificat de ascult\u0103tori cu profetul despre care vorbe\u0219te Isaia. Isus se descrie pe sine ca fiind \u00eemplinitorul acestei promisiuni din Vechiul Testament.<\/p>\n

Isus este Mesia.<\/strong> Profetul prezentat \u00een Is 61,1-2 este \u00eenvestit cu rolul mesianic de Duhul lui Dumnezeu: \u201eDuhul Domnului este peste mine\u201d; este o figur\u0103 care combin\u0103 func\u021bia profetic\u0103 clasic\u0103 (cf. Is 6; Ier 1,4-19) cu cea a \u201eSlujitorului\u201d din Deutero-Isaia (40-55). \u201eDuhul Domnului\u201d, puterea lucr\u0103toare a lui Dumnezeu, r\u0103m\u00e2ne asupra profetului \u0219i \u00eel \u00eemputernice\u0219te pentru misiunea \u00abSlujitorului\u00bb (cf. Is 42,1-7; 48,6; 49,9), care const\u0103 \u00een \u00abconsolarea\u00bb lui Israel (Is 40,1; 51,3.12; 52,9). \u00cen sinagoga din Nazaret, Isus se identific\u0103 cu profetul-slujitor ca \u201euns\u201d, \u201econsacrat\u201d, deci ca Mesia-rege davidic (Ps 2,2; 1Sam 1,11-13) \u0219i Mesia profet-slujitor, posesor al darurilor de \u00een\u021belepciune ale Duhului Sf\u00e2nt (cf. Is 11,10). Dac\u0103 cititorul celei de-a treia Evanghelii cuno\u0219tea deja identitatea mesianic\u0103 \u0219i filia\u021bia divin\u0103 a lui Isus (cf. Lc 1,32-35; 2,26; 3,22), el afl\u0103 acum despre modul \u00een care va fi \u00eendeplinit\u0103 misiunea sa. Datorit\u0103 citatului profetic, Luca nu dore\u0219te s\u0103 precizeze actele individuale ale activit\u0103\u021bii lui Isus, ci vrea s\u0103 rezume \u00eentreaga misiune m\u00e2ntuitoare a lui Mesia, Fiul lui Dumnezeu. Astfel, Lc 4,18-19 afirm\u0103 c\u0103 Isus \u00eendepline\u0219te toate a\u0219tept\u0103rile mesianice ale iudaismului. Ungerea Duhului Sf\u00e2nt \u00eei permite s\u0103 \u00ee\u0219i \u00eendeplineasc\u0103 mandatul divin: \u201es\u0103 duc\u0103 vestea cea bun\u0103 la s\u0103raci\u201d. Isus \u00eei face pe \u201es\u0103raci\u201d beneficiarii darului \u201e\u00eemp\u0103r\u0103\u021biei lui Dumnezeu\u201d.<\/p>\n

Proclamarea mesianic\u0103.<\/strong> Faptul c\u0103 proclamarea \u201eevangheliei\u201d sau a \u201eve\u0219tii bune\u201d (euanghel\u00edzomai<\/em>) are ca obiect sosirea \u201e\u00eemp\u0103r\u0103\u021biei lui Dumnezeu\u201d este explicitat \u00een Lc 4,43, c\u00e2nd Isus \u00ee\u0219i declar\u0103 planul de a p\u0103r\u0103si Cafarnaum pentru a r\u0103sp\u00e2ndi evanghelia pretutindeni, \u00een conformitate cu planul m\u00e2ntuitor al lui Dumnezeu: \u201eEste necesar s\u0103 vestesc vestea bun\u0103 a \u00eemp\u0103r\u0103\u021biei lui Dumnezeu \u0219i \u00een celelalte cet\u0103\u021bi; pentru aceasta am fost trimis\u201d. De fapt, Luca aduce modific\u0103ri citatului din profetul Isaia: eliminarea stihului \u201ebandaja\u021bi r\u0103nile celor cu inima zdrobit\u0103\u201d, inserarea unui stih din Is 58,6 (\u201epune\u021bi \u00een libertate pe cei oprima\u021bi\u201d), \u00eencheierea cu 61,2a \u0219i omiterea sintagmei \u201eziua r\u0103zbun\u0103rii Dumnezeului nostru\u201d din Is 61,2b. \u00cen acest fel, Luca subliniaz\u0103 dubla prezen\u021b\u0103 a verbului \u201ea proclama\u201d (k\u0113r\u00fdssein<\/em>) \u0219i a substantivului \u201eeliberare\/libertate\u201d (\u00e1phesis<\/em>).<\/p>\n

Lucrarea de evanghelizare a lui Isus este fundamentat\u0103 de extinderea st\u0103p\u00e2nirii lui Dumnezeu asupra lumii, mai \u00eent\u00e2i prin Isus cel p\u0103m\u00e2ntesc \u0219i apoi prin Cel \u00eenviat, care ac\u021bioneaz\u0103 prin Duhul Sf\u00e2nt \u0219i prin medierea ucenicilor. Este vorba despre \u201eeliberarea\u201d de r\u0103u \u0219i, astfel, restaurarea vie\u021bii depline pentru to\u021bi.<\/p>\n

Cei s\u0103raci, primii beneficiari.<\/strong> Lc 4,18 precizeaz\u0103 c\u0103 aceast\u0103 proclamare a m\u00e2ntuirii \u00eei are ca obiect pe \u201es\u0103raci\u201d; s\u0103r\u0103cia trebuie \u00een\u021beleas\u0103 nu ca o categorie pur economico-social\u0103, ci ca o dimensiune existen\u021bial\u0103 transversal\u0103 a lipsei, a durerii, a descoperirii fragilit\u0103\u021bii \u0219i a c\u0103ut\u0103rii lui Dumnezeu, conform asum\u0103rii \u201efericirilor\u201d din Predica de pe Munte (Lc 6,20-23); \u00een proclamarea fericirii, Isus face o declara\u021bie necondi\u021bionat\u0103 de m\u00e2ntuire rezervat\u0103 s\u0103racilor: \u201eFerici\u021bi cei s\u0103raci, c\u0103ci a lor este \u00eemp\u0103r\u0103\u021bia lui Dumnezeu\u201d (Lc 6,20). De-a lungul Evangheliei \u0219i al Faptelor Apostolilor, s\u0103racii sunt beneficiarii sosirii domniei lui Dumnezeu \u00een lume. \u201eEliberarea\u201d lor implic\u0103 inaugurarea anului de \u00abjubileu\u00bb anun\u021bat \u00een Lev 25,8-55. Acesta este momentul \u00een care Dumnezeu, creatorul \u0219i r\u0103scump\u0103r\u0103torul lui Israel, dore\u0219te ca poporul s\u0103 fie \u00een armonie profund\u0103 cu el \u0219i s\u0103 realizeze restituirea p\u0103m\u00e2ntului celor care l-au pierdut, iertarea datoriilor, eliberarea sclavilor \u0219i odihna sabatic\u0103 a \u00eentregii crea\u021bii, fiin\u021be umane, animale \u0219i p\u0103m\u00e2nt. Ultimul verset al lecturii din Is 61:2a a proclamat \u201eanul de favoare al Domnului\u201d. Acum, acest timp jubiliar este \u00eemplinit cu Isus. Iertarea p\u0103catelor este planul de m\u00e2ntuire anun\u021bat \u0219i realizat de Isus \u00een timpul misiunii sale \u0219i de discipolii s\u0103i dup\u0103 \u00eenvierea sa. Prin misiunea sa p\u0103m\u00e2nteasc\u0103, prin predicare \u0219i miracole, prin moarte \u0219i \u00eenviere, Isus inaugureaz\u0103 perioada jubiliar\u0103 definitiv\u0103 \u0219i nelimitat\u0103.<\/p>\n

\n