Sper\u0103 \u015fi ac\u0163ioneaz\u0103 cu crea\u0163ia<\/i><\/b><\/p>\n
Iubi\u0163i fra\u0163i \u015fi surori,<\/p>\n
“Sper\u0103 \u015fi ac\u0163ioneaz\u0103 cu crea\u0163ia” este tema Zilei de Rug\u0103ciune pentru \u00cengrijirea Crea\u0163iei, la 1 septembrie. Face trimitere la Scrisoarea Sf\u00e2ntului Paul c\u0103tre Romani<\/i>8,19-25: Apostolul clarific\u0103 ce \u00eenseamn\u0103 a tr\u0103i conform Duhului \u015fi se concentreaz\u0103 asupra speran\u0163ei sigure a m\u00e2ntuirii prin intermediul credin\u0163ei, care este via\u0163\u0103 nou\u0103 \u00een Cristos.<\/p>\n A\u015fadar, s\u0103 pornim de la o \u00eentrebare simpl\u0103, dar care ar putea s\u0103 nu aib\u0103 un r\u0103spuns clar: Atunci c\u00e2nd suntem cu adev\u0103rat credincio\u015fi, cum de avem credin\u0163\u0103<\/i>? Nu at\u00e2t pentru c\u0103 “noi credem” \u00een ceva transcendent pe care ra\u0163iunea noastr\u0103 nu reu\u015fe\u015fte s\u0103-l \u00een\u0163eleag\u0103, misterul de necuprins al unui Dumnezeu distant \u015fi \u00eendep\u0103rtat, invizibil \u015fi de nenumit. Mai degrab\u0103, ar spune Sf\u00e2ntul Paul, este pentru c\u0103 \u00een noi locuie\u015fte Duhul Sf\u00e2nt<\/i>. Da, suntem credincio\u015fi pentru c\u0103 \u00eens\u0103\u015fi Iubirea lui Dumnezeu a fost “rev\u0103rsat\u0103 \u00een inimile noastre” (Rom<\/i> 5,5). De aceea Duhul este acum, realmente, “garan\u0163ia mo\u015ftenirii noastre” (Ef<\/i> 1,14), ca pro-voca\u0163ie de a tr\u0103i mereu \u00eendrepta\u0163i spre bunurile ve\u015fnice, conform plin\u0103t\u0103\u0163ii umanit\u0103\u0163ii frumoase \u015fi bune a lui Isus<\/i>. Duhul \u00eei face pe credincio\u015fi creativi, pro-activi \u00een caritate. \u00cei introduce pe un mare drum de libertate spiritual\u0103, totu\u015fi f\u0103r\u0103 a fi scutit de lupta \u00eentre logica lumii \u015fi logica Duhului, care au roade contrapuse \u00eentre ele (Gal<\/i> 5,16-17). \u015etim asta, primul rod al Duhului, compendiu al tuturor celorlalte, este iubirea<\/i>. A\u015fadar, condu\u015fi de Duhul Sf\u00e2nt, credincio\u015fii sunt fii ai lui Dumnezeu \u015fi i se pot adresa lui numindu-l “Abb\u00e1, Tat\u0103” (Rom<\/i> 8,15), exact ca Isus, \u00een libertatea celui care nu mai recade \u00een frica de moarte, pentru c\u0103 Isus a \u00eenviat din mor\u0163i<\/i>. Iat\u0103 marea speran\u0163\u0103: iubirea lui Dumnezeu a \u00eenvins, \u00eenvinge mereu \u015fi iar\u0103\u015fi va \u00eenvinge. Destinul de glorie este deja sigur, \u00een pofida perspectivei mor\u0163ii fizice, pentru omul nou care tr\u0103ie\u015fte \u00een Duh. Aceast\u0103 speran\u0163\u0103 nu \u00een\u015fal\u0103<\/i>, a\u015fa cum aminte\u015fte \u015fi Bula de convocare<\/i> a apropiatului Jubileu[1]<\/sup><\/a>.<\/p>\n<\/li>\n Existen\u0163a cre\u015ftinului este via\u0163\u0103 de credin\u0163\u0103, activ\u0103 \u00een caritate \u015fi plin\u0103 de speran\u0163\u0103, a\u015ftept\u00e2nd \u00eentoarcerea Domnului \u00een gloria sa. Nu este o problem\u0103 “\u00eent\u00e2rzierea” parusiei, a celei de-a doua veniri. Problema este alta: “Fiul omului, c\u00e2nd va veni, va g\u0103si credin\u0163\u0103 pe p\u0103m\u00e2nt?” (Lc<\/i> 18,8). Da, credin\u0163a este dar, rod al prezen\u0163ei Duhului \u00een noi, dar este \u015fi misiune<\/i>, de \u00eendeplinit \u00een libertate, \u00een ascultare fa\u0163\u0103 de porunca iubirii lui Isus. Iat\u0103 speran\u0163a fericit\u0103 de m\u0103rturisit: Unde? C\u00e2nd? Cum? \u00cen cadrul dramelor trupului uman suferind<\/i>. Chiar dac\u0103 vis\u0103m, acum trebuie s\u0103 vis\u0103m cu ochii deschi\u015fi<\/i>, anima\u0163i de viziuni de iubire, de fraternitate, de prietenie \u015fi de dreptate pentru to\u0163i. M\u00e2ntuirea cre\u015ftin\u0103 intr\u0103 \u00een relevan\u0163a durerii lumii<\/i>, care nu-i cuprinde numai pe oameni, ci \u00eentregul univers, natura \u00eens\u0103\u015fi, oikos<\/i> a omului, ambient vital al s\u0103u; cuprinde crea\u0163ia ca “paradis p\u0103m\u00e2ntesc”, mama p\u0103m\u00e2nt, care ar trebui s\u0103 fie loc de bucurie \u015fi promisiune de fericire pentru to\u0163i<\/i>. Optimismul cre\u015ftin se \u00eentemeiaz\u0103 pe o speran\u0163\u0103 vie: \u015ftie c\u0103 totul tinde spre gloria lui Dumnezeu, spre consumarea final\u0103 \u00een pacea sa, spre \u00eenvierea trupeasc\u0103 \u00een dreptate, “din glorie \u00een glorie”. \u00cens\u0103, \u00een timpul care trece, \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fim durere \u015fi suferin\u0163\u0103: crea\u0163ia \u00eentreag\u0103 geme<\/i> (cf. Rom<\/i>8,19-22), cre\u015ftinii gem (cf. v. 23-25) \u015fi geme \u00eensu\u015fi Duhul (cf. v. 26-27). Geam\u0103tul manifest\u0103 nelini\u015fte \u015fi suferin\u0163\u0103, \u00eempreun\u0103 cu t\u00e2njire \u015fi dorin\u0163\u0103<\/i>. Geam\u0103tul exprim\u0103 \u00eencredere \u00een Dumnezeu \u015fi \u00eencredin\u0163are<\/i> \u00eenso\u0163irii sale afectuoase \u015fi exigente, \u00een vederea realiz\u0103rii planului s\u0103u, care este bucurie, iubire \u015fi pace \u00een Duhul Sf\u00e2nt.<\/p>\n<\/li>\n Toat\u0103 crea\u0163ia este implicat\u0103 \u00een acest proces al unei noi na\u015fteri \u015fi, gem\u00e2nd, a\u015fteapt\u0103 eliberarea: este vorba de o cre\u015ftere ascuns\u0103 care se matureaz\u0103 aproape ca “gr\u0103untele de mu\u015ftar care devine un copac mare” sau “drojdia \u00een aluat” (cf. Mt<\/i> 13,31-33). \u00cenceputurile sunt minuscule, dar rezultatele a\u015fteptate pot s\u0103 fie de o frumuse\u0163e infinit\u0103. Fiind a\u015fteptare a unei na\u015fteri \u2013 revelarea fiilor lui Dumnezeu \u2013, speran\u0163a este posibilitatea de a r\u0103m\u00e2ne tari \u00een mijlocul adversit\u0103\u0163ilor<\/i>, de a nu ne descuraja \u00een timpul suferin\u0163elor sau \u00een fa\u0163a barbariei umane. Speran\u0163a cre\u015ftin\u0103 nu \u00een\u015fal\u0103, dar nici nu iluzioneaz\u0103<\/i>: dac\u0103 geam\u0103tul crea\u0163iei, al cre\u015ftinilor \u015fi al Duhului este anticipare \u015fi a\u015fteptare a m\u00e2ntuirii care este deja \u00een ac\u0163iune, acum suntem cufunda\u0163i \u00een at\u00e2tea suferin\u0163e pe care Sf\u00e2ntul Paul le descrie ca “suferin\u0163\u0103, angoas\u0103, persecu\u0163ie, foame, lips\u0103 de \u00eembr\u0103c\u0103minte, primejdie, sabie” (cf. Rom<\/i> 8,35). A\u015fadar, speran\u0163a este o lectur\u0103 alternativ\u0103 a istoriei \u015fi a evenimentelor umane: nu iluzorie, ci realist\u0103, a realismului credin\u0163ei care vede invizibilul. Aceast\u0103 speran\u0163\u0103 este a\u015fteptarea r\u0103bd\u0103toare, ca non-vederea lui Abraham<\/i>. \u00cemi place s\u0103-l amintesc pe acel mare vizionar credincios care a fost Gioacchino da Fiore, abate calabrez “cu spirit profetic \u00eenzestrat”, conform lui Dante Alighieri[2]<\/sup><\/a>: \u00eentr-un timp de lupte s\u00e2ngeroase, de conflicte \u00eentre papalitate \u015fi imperiu, de cruciade, de erezii \u015fi de mondenizare a Bisericii, a \u015ftiut s\u0103 indice idealul unui nou spirit de convie\u0163uire<\/i> \u00eentre oameni, caracterizat\u0103 de fraternitatea universal\u0103 \u015fi de pacea cre\u015ftin\u0103, rod al evangheliei tr\u0103ite. Acest spirit de prietenie social\u0103 \u015fi de fraternitate universal\u0103 l-am propus \u00een Fratelli tutti<\/i>. \u015ei aceast\u0103 armonie \u00eentre oameni trebuie s\u0103 se extind\u0103 \u015fi la crea\u0163ie, \u00eentr-un “antropocentrism situat” (cf. Laudate Deum<\/i>, 67), \u00een responsabilitatea fa\u0163\u0103 de o ecologie uman\u0103 \u015fi integral\u0103<\/i>, cale de m\u00e2ntuire a casei noastre comune \u015fi a noastr\u0103 care locuim \u00een ea.<\/p>\n<\/li>\n Pentru ce at\u00e2ta r\u0103u \u00een lume? Pentru ce at\u00e2ta nedreptate, at\u00e2tea r\u0103zboaie fratricide care omoar\u0103 copiii, distrug ora\u015fele, polueaz\u0103 ambientul vital al omului, mama p\u0103m\u00e2nt, violentat\u0103 \u015fi devastat\u0103? Referindu-se implicit la p\u0103catul lui Adam, Sf\u00e2ntul Paul afirm\u0103: “De fapt, noi \u015ftim c\u0103 toat\u0103 crea\u0163i suspin\u0103 \u015fi sufer\u0103 durerile unei na\u015fteri p\u00e2n\u0103 \u00een timpul de acum” (Rom<\/i> 8,22). Lupta moral\u0103 a cre\u015ftinilor este legat\u0103 cu “geam\u0103tul” crea\u0163iei, pentru c\u0103 ea “este supus\u0103 z\u0103d\u0103rniciei” (v. 20). Tot cosmosul \u015fi fiecare creatur\u0103 gem \u015fi t\u00e2njesc “cu ner\u0103bdare”, ca s\u0103 poat\u0103 fi dep\u0103\u015fit\u0103 condi\u0163ia prezent\u0103 \u015fi restabilit\u0103 cea originar\u0103: de fapt, eliberarea omului comport\u0103 \u015fi pe cea a tuturor celorlalte creaturi care, solidari cu condi\u0163ia uman\u0103, au fost puse sub jugul sclaviei. Ca \u015fi omenirea, crea\u0163ia \u2013 f\u0103r\u0103 vina sa \u2013 este sclav\u0103 \u015fi se simte incapabil\u0103 s\u0103 fac\u0103 totul pentru ceea ce a fost proiectat\u0103, adic\u0103 s\u0103 aib\u0103 o semnifica\u0163ie \u015fi un scop durabile; este supus\u0103 destr\u0103m\u0103rii \u015fi mor\u0163ii, agravate de abuzurile umane asupra naturii. Dar, \u00een sens contrar, m\u00e2ntuirea omului \u00een Cristos este speran\u0163\u0103 sigur\u0103 \u015fi pentru crea\u0163ie: de fapt, “\u015fi ea, crea\u0163ia, va fi eliberat\u0103 de sclavia stric\u0103ciunii, spre libertatea gloriei fiilor lui Dumnezeu” (Rom<\/i> 8,21). A\u015fa \u00eenc\u00e2t \u00een r\u0103scump\u0103rarea lui Cristos este posibil s\u0103 contempl\u0103m \u00een speran\u0163\u0103 leg\u0103tura de solidaritate \u00eentre fiin\u0163ele umane \u015fi toate celelalte creaturi<\/i>.<\/p>\n<\/li>\n \u00cen a\u015fteptarea plin\u0103 de speran\u0163\u0103 \u015fi perseverent\u0103 a \u00eentoarcerii glorioase a lui Isus, Duhul Sf\u00e2nt \u0163ine treaz\u0103 comunitatea de credin\u0163\u0103 \u015fi o instruie\u015fte \u00eencontinuu, o cheam\u0103 la convertire \u00een stilurile de via\u0163\u0103, pentru a rezista la degradarea uman\u0103 a ambientului \u015fi a manifesta acea critic\u0103 social\u0103 care este \u00eenainte de toate m\u0103rturie a posibilit\u0103\u0163ii de a se schimba. Aceast\u0103 convertire const\u0103 \u00een trecerea de la arogan\u0163a celui care vrea s\u0103 domine asupra altora \u015fi asupra naturii \u2013 redus\u0103 la obiect de manipulat \u2013 la umilin\u0163a celui care se \u00eengrije\u015fte de al\u0163ii \u015fi de crea\u0163ie. “O fiin\u0163\u0103 uman\u0103 care pretinde s\u0103 ia locul lui Dumnezeu devine cel mai r\u0103u pericol pentru ea \u00eens\u0103\u015fi” (Laudate Deum<\/i>, 73), pentru c\u0103 p\u0103catul lui Adam a distrus rela\u0163iile fundamentale din care tr\u0103ie\u015fte omul: cea cu Dumnezeu, cu sine \u00eensu\u015fi \u015fi cu celelalte fiin\u0163e umane \u015fi cea cu cosmosul. Toate aceste rela\u0163ii trebuie s\u0103 fie, sinergic, restabilite, m\u00e2ntuite, “f\u0103cute drepte”. Niciuna nu poate lipsi. Dac\u0103 lipse\u015fte una, totul e\u015fueaz\u0103.<\/p>\n<\/li>\n A spera \u015fi a ac\u0163iona cu crea\u0163ia<\/i> \u00eenseamn\u0103 \u00eenainte de toate a uni for\u0163ele \u015fi, merg\u00e2nd \u00eempreun\u0103 cu to\u0163i b\u0103rba\u0163ii \u015fi femeile de bun\u0103voin\u0163\u0103, a contribui ca “s\u0103 reg\u00e2ndim problema puterii umane, sensul \u015fi limitele sale. Puterea noastr\u0103, de fapt, a crescut frenetic \u00een doar c\u00e2teva decenii. Am f\u0103cut progrese tehnologice impresionante \u015fi surprinz\u0103toare \u015fi nu ne d\u0103m seama c\u0103, \u00een acela\u015fi timp, am devenit extrem de periculo\u015fi, capabili s\u0103 punem \u00een pericol via\u0163a multor fiin\u0163e \u015fi propria noastr\u0103 supravie\u0163uire” (Laudate Deum<\/i>, 28). O putere necontrolat\u0103 genereaz\u0103 mon\u015ftri \u015fi se repercuteaz\u0103 asupra noastr\u0103 \u00een\u015fine. De aceea ast\u0103zi este urgent de a pune limite etice dezvolt\u0103rii Inteligen\u0163ei Artificiale, care cu capacitatea sa de calcul \u015fi de simulare ar putea mai degrab\u0103 s\u0103 fie utilizat\u0103 pentru dominarea asupra omului \u015fi asupra naturii, dec\u00e2t s\u0103 fie pus\u0103 \u00een slujba p\u0103cii \u015fi a dezvolt\u0103rii integrale (cf. Mesaj pentru Ziua Mondial\u0103 a P\u0103cii 2024<\/i>).<\/p>\n<\/li>\n “Duhul Sf\u00e2nt ne \u00eenso\u0163e\u015fte \u00een via\u0163\u0103”: au \u00een\u0163eles bine asta copiii \u015fi copilele reuni\u0163i \u00een Pia\u0163a “Sf\u00e2ntul Petru” pentru prima lor Zi Mondial\u0103, care a coincis cu duminica Preasfintei Treimi. Dumnezeu nu este o idee abstract\u0103 de infinit, ci este Tat\u0103 iubitor, Fiu prieten \u015fi r\u0103scump\u0103r\u0103tor al fiec\u0103rui om \u015fi Duh Sf\u00e2nt care conduce pa\u015fii no\u015ftri pe calea carit\u0103\u0163ii. Ascultarea fa\u0163\u0103 de Duhul de iubire schimb\u0103 radical atitudinea omului<\/i>: de la “pr\u0103d\u0103tor” la “cultivator” al gr\u0103dinii. P\u0103m\u00e2ntul este \u00eencredin\u0163at omului, dar r\u0103m\u00e2ne al lui Dumnezeu<\/i> (cf. Lev<\/i> 25,23). Acesta este antropocentrismul teologal al tradi\u0163iei ebraico-cre\u015ftine. Prin urmare, a pretinde c\u0103 se posed\u0103 sau se domin\u0103 natura, manipul\u00e2nd-o dup\u0103 propria pl\u0103cere, este o form\u0103 de idolatrie. Este omul prometeic, \u00eemb\u0103tat de puterea tehnocratic\u0103 proprie care cu arogan\u0163\u0103 pune p\u0103m\u00e2ntul \u00eentr-o condi\u0163ie “dis-gra\u0163iat\u0103”, adic\u0103 lipsit\u0103 de harul lui Dumnezeu. Or, dac\u0103 harul lui Dumnezeu este Isus, mort \u015fi \u00eenviat, este adev\u0103rat ceea ce a afirmat Benedict al XVI-lea: “Nu \u015ftiin\u0163a \u00eel r\u0103scump\u0103r\u0103 pe om. Omul este r\u0103scump\u0103rat prin iubire” (Scrisoarea enciclic\u0103 Spe salvi<\/i>, 26), iubirea lui Dumnezeu \u00een Cristos, de care nimic \u015fi nimeni nu ne va putea desp\u0103r\u0163i vreodat\u0103 (cf. Rom<\/i> 8,38-39). Atras\u0103 \u00eencontinuu de viitorul s\u0103u, crea\u0163ia nu este static\u0103 sau \u00eenchis\u0103 \u00een ea \u00eens\u0103\u015fi. Ast\u0103zi, gra\u0163ie \u015fi descoperirilor fizicii contemporane, leg\u0103tura \u00eentre materie \u015fi spirit se prezint\u0103 \u00een manier\u0103 tot mai fascinant\u0103 cunoa\u015fterii noastre.<\/p>\n<\/li>\n A\u015fadar, salvgardarea crea\u0163iei, \u00een afar\u0103 de a fi o problem\u0103 etic\u0103<\/i>, este una eminamente teologic\u0103<\/i>: de fapt, se refer\u0103 la \u00eempletirea \u00eentre misterul omului \u015fi cel al lui Dumnezeu. Aceast\u0103 \u00eempletire se poate spune “generativ\u0103”<\/i>, deoarece provine din actul de iubire cu care Dumnezeu creeaz\u0103 fiin\u0163a uman\u0103 \u00een Cristos. Acest act creator al lui Dumnezeu d\u0103ruie\u015fte \u015fi \u00eentemeiaz\u0103 ac\u0163iunea liber\u0103 a omului \u015fi tot caracterul s\u0103u etic: liber\u0103 tocmai \u00een faptul de a fi creat\u0103 \u00een imaginea lui Dumnezeu care este Isus Cristos<\/i>, \u015fi pentru aceasta “reprezentant\u0103” a crea\u0163iei \u00een Cristos \u00eensu\u015fi. Exist\u0103 o motiva\u0163ie transcendent\u0103 (teologico-etic\u0103) ce \u00eel angajeaz\u0103 pe cre\u015ftin s\u0103 promoveze dreptatea \u015fi pacea \u00een lume, \u015fi prin destina\u0163ia universal\u0103 a bunurilor: este vorba de revelarea fiilor lui Dumnezeu pe care o a\u015fteapt\u0103 crea\u0163ia, gem\u00e2nd ca \u00een durerile unei na\u015fteri<\/i>. \u00cen joc nu este numai via\u0163a p\u0103m\u00e2nteasc\u0103 a omului \u00een aceast\u0103 istorie, este mai ales destinul s\u0103u \u00een ve\u015fnicie, eschaton<\/i>-ul fericirii noastre, paradisul p\u0103cii noastre, \u00een Cristos St\u0103p\u00e2n al cosmosului, R\u0103stignitul-\u00cenviat din iubire<\/i>.<\/p>\n<\/li>\n A spera \u015fi a ac\u0163iona cu crea\u0163ia \u00eenseamn\u0103, a\u015fadar, a tr\u0103i o credin\u0163\u0103 \u00eentrupat\u0103, care \u015ftie s\u0103 intre \u00een trupul suferind \u015fi plin de speran\u0163\u0103 al oamenilor, \u00eemp\u0103rt\u0103\u015find a\u015fteptarea \u00eenvierii trupe\u015fti la care credincio\u015fii sunt predestina\u0163i \u00een Cristos Domnul. \u00cen Isus, Fiul ve\u015fnic \u00een trup omenesc, suntem realmente fii ai Tat\u0103lui<\/i>. Prin credin\u0163\u0103 \u015fi Botez \u00eencepe pentru credincios via\u0163a conform Duhului (cf. Rom<\/i> 8,2), o via\u0163\u0103 sf\u00e2nt\u0103, o existen\u0163\u0103 de fii ai Tat\u0103lui<\/i>, ca \u015fi Isus (cf. Rom<\/i> 8,14-17), pentru c\u0103, prin puterea Duhului Sf\u00e2nt, Cristos tr\u0103ie\u015fte \u00een noi (cf. Gal<\/i> 2,20). O via\u0163\u0103 care devine c\u00e2ntare de iubire pentru Dumnezeu, pentru omenire, cu \u015fi pentru crea\u0163ie, \u015fi care \u00ee\u015fi afl\u0103 plin\u0103tatea sa \u00een sfin\u0163enie[3]<\/sup><\/a>.<\/p>\n<\/li>\n<\/ol>\n Roma, Sf\u00e2ntul Ioan din Lateran, 27 iunie 2024<\/i><\/p>\n Franciscus<\/b><\/p>\n Traducere de pr. Mihai P\u0103tra\u015fcu, ercis.ro<\/a><\/p>\n Note:<\/p>\n [1]<\/sup><\/a> Spes non confundit<\/i><\/a>, Bula de convocare a Jubileului Ordinar al Anului 2025 (9 mai 2024).<\/p>\n [2]<\/sup><\/a> Divina Comedie, Paradisul<\/i>, XII, 141.<\/p>\n\n