Oficiul pentru pastora\u021bia<\/i> liturgic\u0103 \u0219i sacramente propune pentru acest timp de post un material liturgic succint pentru fiecare duminic\u0103 a Timpului de peste an. Poate fi un ajutor \u00een preg\u0103tirea celebr\u0103rilor noastre liturgice, \u00een mod special al Sfintei Liturghii.<\/i><\/p>\n
DUMINICA A XIX-A TPA B<\/b><\/p>\n
11 AUGUST 2024<\/b><\/p>\n
A PRIMI<\/b> P\u00c2INEA CEA ADEV\u0102RAT\u0102<\/b><\/p>\n
Ilie \u0219i-a atras m\u00e2nia Izabelei, so\u021bia regelui Ahab, \u0219i fuge speriat. Depl\u00e2ng\u00e2nd starea \u00een care se afl\u0103, se \u00eencredin\u021beaz\u0103 lui Dumnezeu; Domnul \u00ee\u0219i trimite \u00eengerul \u0219i \u00eel salveaz\u0103 prin darul hranei divine (prima lectur\u0103<\/i><\/b>). Psalmul <\/i><\/b>33 r\u0103spunde primei lecturi oferind antidotul disper\u0103rii: lauda constant\u0103, care \u00eei implic\u0103 \u0219i pe fra\u021bi. Psalmistul \u0219tie c\u0103 punctul de cotitur\u0103 \u00een via\u021b\u0103 poate fi atins doar prin credin\u021b\u0103. \u00cen a doua lectur\u0103<\/i><\/b>, Paul afirm\u0103 c\u0103 cre\u0219tinii au primit pecetea Duhului, dar risc\u0103 s\u0103 o \u201e\u00eentristeze\u201d prin asprime, m\u00e2nie \u0219i calomnie care \u00eei \u00eendep\u0103rteaz\u0103 de Dumnezeu \u0219i de aproapele. \u00cen cele din urm\u0103, \u00een Evanghelie<\/i><\/b>, Isus dialogheaz\u0103 cu evreii, dar opre\u0219te murmurul lor; le arat\u0103 c\u0103 pentru a \u201eveni la el\u201d, crez\u00e2nd \u00een Cuv\u00e2ntul s\u0103u, este nevoie de fapt de un har: s\u0103 fie atra\u0219i de Tat\u0103l.<\/p>\n
PRIMA LECTUR\u0102<\/b><\/p>\n
Prima lectur\u0103 este preluat\u0103 din ciclul lui Ilie \u0219i relateaz\u0103 un fragment pe care \u00eel g\u0103sim dup\u0103 capitolul 18. Lupt\u00e2nd \u00eempotriva zeului cananean Baal, Ilie \u0219i-a atras m\u00e2nia Izabelei, so\u021bia lui Ahab, care a luat astfel decizia de a-l persecuta pe profet (regele Ahab pare s\u0103 fie mai degrab\u0103 supus so\u021biei sale), d\u00e2ndu-i de \u00een\u021beles lui Ilie c\u0103 destinul s\u0103u este acum pecetluit (1Reg 19,1-3). Lectura \u00eencepe tocmai prin a descrie reac\u021bia lui Ilie la aceast\u0103 amenin\u021bare: fuge de fric\u0103 \u0219i merge \u00een de\u0219ert; pentru a nu fi capturat, merge \u00eentr-un loc care este un simbol al mor\u021bii \u0219i acolo r\u0103m\u00e2ne singur. \u00cen aceast\u0103 \u00eencercare, Ilie se pl\u00e2nge: \u201eAjunge, Doamne! Ia-mi via\u021ba, c\u0103ci nu sunt mai bun dec\u00e2t p\u0103rin\u021bii mei!\u201d (v. 4). \u00cen pl\u00e2nsul s\u0103u, \u00eens\u0103, el nu se limiteaz\u0103 la a murmura; convins de propria sl\u0103biciune, el se adreseaz\u0103 lui Dumnezeu \u0219i, \u00eentr-un fel, indirect, \u00eei cere ajutorul (de\u0219i prin cuvintele sale \u00ee\u0219i asum\u0103 rolul de victim\u0103). C\u00e2nd totul pare pierdut, Dumnezeu intervine trimi\u021b\u00e2ndu-\u0219i \u00eengerul \u0219i pronun\u021b\u0103 un ordin imperativ: \u201eScoal\u0103-te \u0219i m\u0103n\u00e2nc\u0103!\u201d (v. 5).<\/p>\n
Cu puterea cuv\u00e2ntului, Dumnezeu \u00eel scoate pe Ilie din abisul \u00een care a c\u0103zut, iar c\u00e2nd se treze\u0219te, descoper\u0103 c\u0103 Domnul a avut grij\u0103 de el: vede o p\u00e2ine coapt\u0103 pe pietre fierbin\u021bi. Profetul m\u0103n\u00e2nc\u0103, este s\u0103tul, dar se culc\u0103 din nou, f\u0103r\u0103 s\u0103 se ridice \u0219i f\u0103r\u0103 s\u0103 asculte; suferin\u021ba \u0219i dorin\u021ba de a sc\u0103pa sunt at\u00e2t de mari \u00eenc\u00e2t nici m\u0103car acest prim semn nu este suficient pentru a dep\u0103\u0219i criza. \u00cen ciuda acestei dificult\u0103\u021bi, Dumnezeu \u00ee\u0219i trimite \u00eengerul pentru a doua oar\u0103, repet\u0103 aceea\u0219i porunc\u0103 (“\u201eScoal\u0103-te \u0219i m\u0103n\u00e2nc\u0103!\u201d – v. 7), dar \u00eel \u00eenso\u021be\u0219te cu alte cuvinte: \u201epentru c\u0103 drumul este prea lung pentru tine\u201d. De data aceasta profetul se ridic\u0103, m\u0103n\u00e2nc\u0103 \u0219i textul precizeaz\u0103 c\u0103, cu for\u021ba dob\u00e2ndit\u0103 de la hrana divin\u0103, este capabil s\u0103 mearg\u0103 timp de patruzeci de zile \u0219i patruzeci de nop\u021bi. Cuv\u00e2ntul se integreaz\u0103 bine \u00een contextul celebrativ: asemenea lui Ilie, cre\u0219tinii care particip\u0103 la liturghie, sl\u0103bi\u021bi de \u00eencercare, nu pot g\u0103si puterea de a se ridica din nou dec\u00e2t datorit\u0103 cuv\u00e2ntului lui Dumnezeu \u0219i p\u00e2inii euharistice.<\/p>\n
A DOUA LECTUR\u0102<\/b><\/p>\n
\u00cen Noul Testament, Duhul Sf\u00e2nt este legat \u00een mod repetat de bucurie (Lc 10:,1; Fap 13,52; Rom 14,17; 15,13). Din acest motiv, ac\u021biunile contrare Duhului \u00eel \u201e\u00eentristeaz\u0103\u201d: \u201eS\u0103 nu \u00eentrista\u021bi pe Duhul Sf\u00e2nt\u201d (Ef 4,30); de fapt, cre\u0219tinii au primit pecetea lui (termenul grecesc din spatele \u201ea\u021bi fost \u00eensemna\u021bi\u201d din v. 30 este tocmai sfragh\u00edz<\/i>\u014d<\/i>, \u201ea \u00eensemna\u201d), au fost marca\u021bi cu un semn care define\u0219te apartenen\u021ba lor la Dumnezeu (verbul este folosit \u00een In 6,27 pentru rela\u021bia dintre Tat\u0103l \u0219i Fiul), ca fii ai s\u0103i. Cre\u0219tinii risc\u0103 s\u0103-l \u201e\u00eentristeze\u201d pe Duhul cu atitudini foarte specifice (v. 31): triste\u021bea care \u00eei \u201eotr\u0103ve\u0219te\u201d cu am\u0103r\u0103ciunea ei (cf. \u0219i Fap 8,23; Evr 12,15); indignarea \u0219i m\u00e2nia, adic\u0103 dispozi\u021bia interioar\u0103 \u0219i furia care se declan\u0219eaz\u0103 atunci c\u00e2nd izbucne\u0219te m\u00e2nia (cf. (Rom 2,8; Col 3,8); strig\u0103tul este rezultatul exterior al m\u00e2niei, tumultul umplut de m\u00e2nie; termenul \u201ecalomnie\u201d traduce grecescul blasfemie, blasfemie \u00eempotriva lui Dumnezeu \u0219i insult\u0103 \u00eempotriva oamenilor (Mc 3,28; Fap 13,45). Prin urmare, scrisoarea \u00eei invit\u0103 pe cre\u0219tini s\u0103 p\u0103streze darul Duhului Sf\u00e2nt pentru a se comporta \u00eentr-o manier\u0103 diametral opus\u0103 (Ef 4,32): voca\u021bia credinciosului este de a fi \u201ebinevoitor\u201d, cu inten\u021bia de a promova binele celuilalt, chiar \u0219i al du\u0219manului (cf. Lc 6:35) \u0219i de a fi \u201ebun\u201d \u0219i \u201emilostiv\u201d (se folose\u0219te adjectivul eusplanchn\u00f3s<\/i>, \u201etandru\u201d, legat \u00een 1Pt 3,18 de iubirea fa\u021b\u0103 de fra\u021bi); aceste atitudini sunt rezumate de ultima afirma\u021bie, care poate fi tradus\u0103 literal prin \u201eda\u021bi-v\u0103 har unii altora a\u0219a cum Dumnezeu v-a dat har vou\u0103\u201d (v. 32).<\/p>\n
Verbul chariz\u00f3\u014d<\/i> se poate referi \u0219i la iertare (2Cor 2,10; Col 2,13), dar mai general indic\u0103 actul gratuit al celui care face un dar f\u0103r\u0103 a spera s\u0103 primeasc\u0103 ceva \u00een schimb (1Cor 2,12). Prin urmare, primele dou\u0103 versete din capitolul 5 \u00eei invit\u0103 pe cre\u0219tini s\u0103 fie \u201eimitatori\u201d ai lui Dumnezeu \u0219i mai ales ai lui Isus Cristos, care, prin \u00eentrupare, \u0219i-a dat \u00eentreaga via\u021b\u0103 pentru noi, p\u00e2n\u0103 la martiriu \u0219i cruce.<\/p>\n
EVANGHELIA<\/b><\/p>\n
\uf0fe P\u00e2inea care s-a cobor\u00e2t din cer.<\/b> Evanghelia reia din nou marele discurs din Ioan 6 dup\u0103 \u00eenmul\u021birea p\u00e2inilor, dar pasajul \u00eencepe \u00eentr-o not\u0103 negativ\u0103: evreii murmur\u0103 pentru c\u0103 Isus a spus: \u201eEu sunt p\u00e2inea care s-a cobor\u00e2t din cer\u201d. Referirea la murmur nu poate s\u0103 nu evoce din nou relatarea din Ex 16 \u0219i tema manei. Isus a f\u0103cut o afirma\u021bie foarte puternic\u0103, precedat\u0103 de formularea important\u0103 \u201eEu sunt\u201d, care evoc\u0103 numele divin revelat \u00een Ex 3,14-15 \u0219i implicit face aluzie la natura divin\u0103. Pustiul pentru popor era o \u00eencercare, fiecare evreu nu putea acumula man\u0103 pentru a doua zi \u0219i trebuia s\u0103 procedeze \u00eencrez\u00e2ndu-se \u00een providen\u021ba lui Dumnezeu (Ex 16,15-20). \u00cen acela\u0219i mod, numindu-se \u201ep\u00e2ine\u201d, Isus pretinde s\u0103 stabileasc\u0103 o rela\u021bie similar\u0103 cu ascult\u0103torii s\u0103i, iar ace\u0219tia nu o accept\u0103. Prin cuvintele lor, evreii \u00ee\u0219i dezv\u0103luie incapacitatea de a \u00een\u021belege miza; de fapt, ei nu relateaz\u0103 discursul lui Isus \u00een mod literal (\u201eEu sunt p\u00e2inea vie\u021bii; cine vine la mine nu va fl\u0103m\u00e2nzi \u0219i cine crede \u00een mine nu va \u00eenseta niciodat\u0103!\u201d \u00cen lumina acestei considera\u021bii, critica lor devine mai inteligibil\u0103: Isus este fiul lui Iosif, cum poate pretinde c\u0103 a cobor\u00e2t din cer (v. 42)?<\/p>\n
\uf0fe Nu mai <\/b>murmura\u021bi, Tat\u0103l v\u0103 va atrage.<\/b> Isus nu intr\u0103 \u00een dialog cu evreii \u0219i nu \u00eencearc\u0103 s\u0103 se explice, ci \u00eentrerupe firul discursului lor \u00eentr-o manier\u0103 energic\u0103: \u201eNu mai murmura\u021bi \u00eentre voi\u201d (v. 43). Apoi stabile\u0219te c\u00e2teva principii fundamentale: credin\u021ba \u00een Isus \u201ep\u00e2inea vie\u021bii\u201d necesit\u0103 o nou\u0103 orientare (\u201eveni\u021bi la mine\u201d – v. 44), dar aceast\u0103 atitudine nu este la \u00eendem\u00e2na oamenilor (\u201enimeni nu poate\u201d), este un dar al harului din partea Tat\u0103lui care \u201eatrage\u201d ar\u0103t\u00e2nd frumuse\u021bea Fiului \u0219i a vie\u021bii \u00een Dumnezeu (verbul helk\u00fdo<\/i>, \u201ea atrage\u201d, poate fi folosit pentru a indica iubirea dintre persoane, cf. Ct 1,4, versiunea greac\u0103). Acest principiu este fundamentat \u0219i \u00eentr-un pasaj din Scriptur\u0103 \u2013 \u201eTo\u021bi vor fi instrui\u021bi de Dumnezeu\u201d (cf. Is 54,13) – care se refer\u0103 la momentul \u00een care instruirea nu va mai fi doar exterioar\u0103 (de exemplu, prin activitatea martorilor \u0219i a \u00eenv\u0103\u021b\u0103torilor), ci va fi primit\u0103 direct de la Dumnezeu, ca un dar interior.<\/p>\n
Acest dar poate fi realizat pentru evrei deja \u00een momentul \u00een care aud cuv\u00e2ntul lui Isus: \u201eCine l-a auzit pe Tat\u0103l \u0219i a \u00eenv\u0103\u021bat de la el, vine la mine\u201d. Dou\u0103 consecin\u021be pot fi trase din aceste versete dense: cuv\u00e2ntul lui Isus din Evanghelii are adesea puterea de a crea o rezonan\u021b\u0103 interioar\u0103, ca \u0219i cum o voce din inim\u0103 ar spune: \u201eAcesta este adev\u0103rul\u201d; aceast\u0103 confirmare vine de la Dumnezeu \u0219i este un dar al Duhului, astfel \u00eenc\u00e2t, \u00een virtutea acestui har, cre\u0219tinul poate fi atras de Tat\u0103l prin puterea cuvintelor divine. Pe de alt\u0103 parte, referirea la \u00eenv\u0103\u021b\u0103tur\u0103 \u0219i ascultare (\u201eoricine l-a ascultat pe Tat\u0103l \u0219i a \u00eenv\u0103\u021bat de la el\u201d) creeaz\u0103 o asociere foarte interesant\u0103 \u00eentre simbolul p\u00e2inii \u0219i Cuv\u00e2nt, adev\u0103rata hran\u0103 \u00een care se g\u0103se\u0219te puterea (ca Ilie) \u0219i r\u0103corirea. Discursul lui Isus continu\u0103 cu c\u00e2teva clarific\u0103ri. Nimeni nu l-a v\u0103zut pe Tat\u0103l, doar Fiul \u00eel cunoa\u0219te \u0219i are o rela\u021bie special\u0103 de intimitate cu el (v. 46). \u00cen v. 47, deci, el introduce elementul esen\u021bial printr-o formul\u0103 solemn\u0103: \u201eAdev\u0103r, adev\u0103r v\u0103 spun\u201d. Cre\u0219tinii nu \u00eel pot vedea pe Tat\u0103l, a\u0219a cum este cazul Fiului; totu\u0219i, prin credin\u021b\u0103, ei pot avea acces la \u201evia\u021ba ve\u0219nic\u0103\u201d, la o existen\u021b\u0103 deplin\u0103 \u0219i fericit\u0103 pentru c\u0103 sunt uni\u021bi cu Dumnezeu.<\/p>\n
\uf0fe Eu sunt p\u00e2inea vie\u021bii.<\/b> \u00cen ultimele versete (vv. 48-51), Isus reia criticile evreilor \u0219i \u00eencearc\u0103 din nou s\u0103 explice sensul cuvintelor sale denaturate. El precizeaz\u0103 din nou c\u0103 este \u201ep\u00e2inea vie\u021bii\u201d (v. 48) \u0219i nu doar \u201ep\u00e2inea care a cobor\u00e2t din cer\u201d (v. 41), c\u0103 singurul s\u0103u scop este s\u0103 dea via\u021b\u0103 \u0219i s\u0103 ac\u021bioneze pentru binele omenirii. \u201eVia\u021ba\u201d este un dar extrem de pre\u021bios, tocmai pentru c\u0103 existen\u021ba uman\u0103 este condi\u021bionat\u0103 \u0219i marcat\u0103 de moarte; nici m\u0103car mana nu a f\u0103cut posibil\u0103 dep\u0103\u0219irea problemei reale a fiec\u0103rui om: \u201ep\u0103rin\u021bii vo\u0219tri au m\u00e2ncat man\u0103 \u00een pustie \u0219i au murit\u201d (v. 49). Prin urmare, este adev\u0103rat c\u0103 p\u00e2inea lui Isus \u201ecoboar\u0103 din cer\u201d, dar nu o face pentru a umili fiin\u021bele umane, ci pentru a da o via\u021b\u0103 pe care numai Dumnezeu o poate da, via\u021ba ve\u0219nic\u0103, mai puternic\u0103 dec\u00e2t moartea: \u201eaceasta este p\u00e2inea care coboar\u0103 din cer, pentru ca oricine o m\u0103n\u00e2nc\u0103 s\u0103 nu moar\u0103\u201d (v. 50). Aceast\u0103 via\u021b\u0103 divin\u0103 poate fi experimentat\u0103 chiar \u00eenainte de moarte: ea vine din credin\u021b\u0103 (In 3, 36), din ascultarea Cuv\u00e2ntului (In 5,24); via\u021ba ve\u0219nic\u0103 se \u00eempline\u0219te \u00een cunoa\u0219terea lui Dumnezeu (In 17, 3) \u0219i are ca efect unirea fra\u021bilor (In 17, 21).<\/p>\n
\uf0fe P\u00e2inea este carnea.<\/b> Discursul lui Isus se \u00eencheie cu un verset considerat de liturghie o cheie important\u0103 pentru \u00een\u021belegerea lecturilor (este folosit \u00een aclamarea Evangheliei): \u201eEu sunt p\u00e2inea cea vie, care s-a cobor\u00e2t din cer; dac\u0103 m\u0103n\u00e2nc\u0103 cineva din p\u00e2inea aceasta, va tr\u0103i ve\u0219nic; iar p\u00e2inea pe care o voi da eu este trupul meu pentru via\u021ba lumii\u201d (v. 51).<\/p>\n
\u00cen acest fel, Isus face un pas mai departe: El este p\u00e2inea cobor\u00e2t\u0103 din cer nu numai prin cuv\u00e2ntul \u0219i \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura sa, ci \u0219i prin propria sa persoan\u0103, prin trupul s\u0103u. Fiul \u00eentrupat a intrat \u00een rela\u021bie cu fiin\u021bele umane (In 1,14), pentru a-i aduce la via\u021b\u0103 pe cei care, n\u0103scu\u021bi din carne (In 3,6), sunt supu\u0219i mor\u021bii \u0219i pentru a le d\u0103rui astfel Duhul d\u0103t\u0103tor de via\u021b\u0103 (In 6,63).<\/p>\n
TRECEREA DINCOLO DE <\/b>TRANSCENDEN\u021a\u0102.<\/b><\/p>\n
UMANITATEA LUI ISUS NE DESCHIDE SPRE VIA\u021aA VE\u0218NIC\u0102<\/b><\/p>\n
de Luigi Alici<\/i><\/p>\n
Diferen\u021bele sunt \u00eentr-adev\u0103r cel mai fragil \u0219i pre\u021bios patrimoniu al umanit\u0103\u021bii noastre, pe care Pascal o aseam\u0103n\u0103 cu condi\u021bia unui rege detronat, \u00een care m\u0103re\u021bia \u0219i mizeria anun\u021b\u0103 o duplicitate paradoxal\u0103. Duplicitate, nu dualism: creatura uman\u0103 nu este un agregat extrinsec de suflet luminos \u0219i corp \u00eentunecat; este o persoan\u0103 care recunoa\u0219te diferen\u021bele, deoarece \u00een sine este locuit\u0103 de diferen\u021ba infinit\u0103. Aceasta este ambivalen\u021ba prin care se ciocnesc p\u0103catul \u0219i harul: pe de o parte, suntem constitui\u021bi de o deschidere infinit\u0103 care ne proiecteaz\u0103 spre orizonturi care nu pot fi saturate de finit; pe de alt\u0103 parte, \u00eens\u0103, privirea noastr\u0103 opac\u0103 de rege deposedat deplaseaz\u0103 dorin\u021ba \u0219i destabilizeaz\u0103 via\u021ba, perturb\u00e2nd ordinea crea\u021biei \u0219i \u00eemping\u00e2ndu-ne \u00een bra\u021bele celor mai improbabili \u0219i toxici idoli.<\/p>\n
Fragilitatea antropologic\u0103 corespunde astfel unei ambivalen\u021be fundamentale a diferen\u021belor, care pot fi poduri sau ziduri. Chiar \u0219i Kant distingea \u00eentre deschiderea limitei (Grenze), \u00een\u021beleas\u0103 ca un prag care ne de-limiteaz\u0103 c\u0103tre un orizont de dep\u0103rtare, \u0219i \u00eenchiderea barierei (Schranke), care trebuie \u00een\u021beleas\u0103 \u00een schimb ca un obstacol insurmontabil. Frontierele care devin bariere \u00een fa\u021ba tragediei migra\u021biilor exemplific\u0103 marea provocare a diferen\u021belor \u00een termeni de spa\u021biu. Exist\u0103 frontiere care sunt produse \u201eartificial\u201d pentru a sanc\u021biona suveranitatea statelor na\u021bionale \u0219i, astfel, distan\u021ba dintre cei care se bucur\u0103 de drepturile cet\u0103\u021bene\u0219ti \u0219i cei care (imigrantul, apatridul, str\u0103inul…) sunt obliga\u021bi s\u0103 se opreasc\u0103 \u00een fa\u021ba unei u\u0219i \u00eenchise, chiar cu pre\u021bul vie\u021bii. Dincolo de frontierele geopolitice exist\u0103 nenum\u0103rate diferen\u021be artificiale, rezultate din prejudec\u0103\u021bi \u0219i intoleran\u021b\u0103, care au declan\u0219at r\u0103zboaie religioase \u0219i diverse forme de rasism.<\/p>\n
Exist\u0103, \u00eens\u0103, \u0219i alte frontiere care reflect\u0103 diferen\u021be originale, care nu depind de voin\u021ba celui mai puternic: diferen\u021ba dintre om \u0219i animal, dintre b\u0103rbat \u0219i femeie, dintre tat\u0103\/mam\u0103 \u0219i fiu\/fiic\u0103, deci dintre uman \u0219i inuman, dintre just \u0219i nedrept, dintre libertate \u0219i alienare… \u00centr-un univers profund diferen\u021biat, chiar \u0219i persoana uman\u0103, de la biologic la spiritual, este \u201ef\u0103cut\u0103\u201d din diferen\u021be, f\u0103r\u0103 de care nu ar exista nici dinamismul fiziologic al organismelor, nici deschiderea universal\u0103 a inteligen\u021bei, nici minunea \u00eent\u00e2lnirii, nici \u00eembr\u0103\u021bi\u0219area iubirii. Adev\u0103ratele diferen\u021be nu \u00eentemni\u021beaz\u0103, ci deschid spre mai departe. M\u0103sura cea mai autentic\u0103 a umanului trebuie c\u0103utat\u0103 dincolo de fundamentalism \u0219i relativism: ea nu poate fi g\u0103sit\u0103 nici \u00een \u00eenr\u0103d\u0103cinarea idolatr\u0103 \u00een frontierele \u201eidentitare\u201d, produse de un amestec otr\u0103vit de fric\u0103 \u0219i intoleran\u021b\u0103, nici \u00een anihilarea tuturor frontierelor, \u00eentr-un univers nediferen\u021biat, care ar autoriza astfel orice abuz.<\/p>\n
Dumnezeul cre\u0219tin este cel care deplaseaz\u0103 r\u0103t\u0103cirea uman\u0103 \u00een labirintul diferen\u021belor, \u00eentre frontiere reale \u0219i false, anun\u021b\u00e2nd trecerea f\u0103r\u0103 precedent a diferen\u021bei originare: transcenden\u021ba infinit\u0103 a Creatorului marcheaz\u0103, printr-un act absolut, originea crea\u021biei, \u00een care exceleaz\u0103 o creatur\u0103 special\u0103, cu care Dumnezeu \u00eencheie o alian\u021b\u0103 \u00een numele iubirii necondi\u021bionate. Ruperea unilateral\u0103 a alian\u021bei de c\u0103tre creatura uman\u0103 nu anuleaz\u0103 alian\u021ba, ci chiar o deschide spre o iubire milostiv\u0103, adic\u0103 infinit de exagerat\u0103, care se manifest\u0103 prin intrarea lui Cristos \u00een istorie.<\/p>\n
\u00centruparea este traversarea diferen\u021bei infinite dintre eternitate \u0219i timp. Este un act de m\u00e2ntuire ame\u021bitor care ar trebui s\u0103 ne fac\u0103 s\u0103 c\u0103dem \u00een genunchi, s\u0103 ne oprim \u00een uimire \u0219i s\u0103 exult\u0103m \u00een recuno\u0219tin\u021b\u0103 la simpla sa men\u021bionare. Cu toate acestea, chiar \u0219i cre\u0219tinul risc\u0103 s\u0103 consacre frontierele gre\u0219ite atunci c\u00e2nd banalizeaz\u0103 transcenden\u021ba ca pe o eviden\u021b\u0103, reduc\u00e2nd reac\u021bia \u00een lan\u021b irepresibil\u0103 a harului la o pastil\u0103 doctrinar\u0103 inofensiv\u0103; o mic\u0103 fraz\u0103 inofensiv\u0103 pe care o rostim f\u0103r\u0103 s\u0103 tres\u0103rim, f\u0103r\u0103 s\u0103 ne aplec\u0103m peste abis.<\/p>\n
Nu este adev\u0103rat c\u0103 ve\u0219nicia este du\u0219manul istoriei; nu este adev\u0103rat c\u0103 divinul este du\u0219manul umanului; nu este adev\u0103rat c\u0103 proiec\u021bia escatologic\u0103 spre ceruri noi \u0219i un p\u0103m\u00e2nt nou ne distrage aten\u021bia de la r\u0103nile vie\u021bii cotidiene, f\u0103c\u00e2ndu-ne pasivi \u0219i resemna\u021bi \u00een fa\u021ba lor. Nu este adev\u0103rat nici din punct de vedere teologic, nici istoric: cele mai grave e\u0219ecuri ale cre\u0219tinilor \u00een fa\u021ba urgen\u021belor istorice nu au fost produse de un exces escatologic, ci de o aplatizare la prezent, de o mondializare a vie\u021bii, de o miopie a credin\u021bei.<\/p>\n
Ve\u0219nicia nu este du\u0219manul istoriei, pentru c\u0103 nu este b\u00e2rlogul pulsiunilor, ci voca\u021bia \u0219i speran\u021ba copiilor \u00een drum spre slava Treimii \u0219i, din acest motiv, capabil\u0103 s\u0103 exercite presiune asupra istoriei.<\/p>\n
Misterul \u00centrup\u0103rii nu tolereaz\u0103 spiritualismul evaziv; spre deosebire de man\u0103, p\u00e2inea vie care s-a cobor\u00e2t din cer atest\u0103 c\u0103 cerul \u0219i p\u0103m\u00e2ntul sunt \u00eempreun\u0103. Carnalitatea st\u00e2njenitoare a m\u00e2nc\u0103rii, care este baza vie\u021bii, este acceptat\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een m\u0103duva oaselor \u0219i transfigurat\u0103 \u00een \u00eent\u00e2lnirea total\u0103 cu Cristos. Frontiera imposibil\u0103 a mor\u021bii nu mai este o barier\u0103. \u00cen deschiderea ultimei u\u0219i, umanitatea este \u00eempins\u0103 s\u0103 treac\u0103 grani\u021bele finitudinii, redescoperind \u0219i promov\u00e2nd ordinea creatoare a diferen\u021belor \u0219i desfiin\u021b\u00e2nd toate celelalte bariere false cu care insist\u0103m s\u0103 ne sigil\u0103m egoismul. Un rai f\u0103r\u0103 rai corespunde aproape \u00eentotdeauna unui p\u0103m\u00e2nt cu prea mult iad.<\/p>\n
EU SUNT P\u00c2INEA CEA VIE<\/b><\/p>\n
de Roberto Laurita<\/i><\/p>\n
Prea adesea reducem religia la o tranzac\u021bie pentru a ob\u021bine beneficii \u00een aceast\u0103 via\u021b\u0103. \u00cen acest caz, Dumnezeu devine cel care, \u00een schimbul serviciilor rituale, ofer\u0103 protec\u021bie \u00eempotriva relelor \u0219i pericolelor care ne marcheaz\u0103 existen\u021ba. Acest \u201esistem\u201d se stric\u0103 \u00een mod natural atunci c\u00e2nd chiar \u0219i cel care se consider\u0103 credincios experimenteaz\u0103 oboseal\u0103, boal\u0103, e\u0219ec, nenorocire. Apare atunci un fel de dezgust fa\u021b\u0103 de Dumnezeu. Ne sim\u021bim aproape tr\u0103da\u021bi. Ce rost a avut devotamentul meu? Care au fost consecin\u021bele rug\u0103ciunilor mele? Cum este r\u0103spl\u0103tit\u0103 onestitatea, generozitatea, angajamentul meu?<\/p>\n
\u00cen alte cazuri, Dumnezeu devine un manechin c\u0103ruia i se ata\u0219eaz\u0103 orice masc\u0103 se dore\u0219te. Este Dumnezeu cel care las\u0103 s\u0103 se \u00eent\u00e2mple c\u00e2nd cineva vrea s\u0103-\u0219i tr\u0103iasc\u0103 via\u021ba. Este Dumnezeul care ar trebui s\u0103 intervin\u0103 atunci c\u00e2nd cineva este \u00een pericol. El este Dumnezeul care ar trebui s\u0103 \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eze cauza noastr\u0103 \u0219i s\u0103 ne ia partea. Dar Dumnezeu nu corespunde totalit\u0103\u021bii nevoilor noastre. Dumnezeu nu este ceea ce vrem noi s\u0103 fie. Aceasta se nume\u0219te un \u201eidol\u201d, o reprezentare uman\u0103, care corespunde dorin\u021belor noastre \u0219i creeaz\u0103 iluzia c\u0103 suntem cumva proteja\u021bi.<\/p>\n
De ce am evocat aceste dou\u0103 \u201eispite\u201d care apar\u021bin \u00een fond patologiei vie\u021bii religioase? Pentru c\u0103 Evanghelia de ast\u0103zi pare menit\u0103 s\u0103 ne cheme \u00eenapoi la adev\u0103r, la o rela\u021bie autentic\u0103 cu Dumnezeul adev\u0103rat \u0219i viu, Dumnezeul lui Isus Cristos. \u201eEu sunt p\u00e2inea cea vie, cobor\u00e2t\u0103 din cer\u201d.<\/p>\n
P\u00e2inile \u00eenmul\u021bite pentru mul\u021bimea \u00eenfometat\u0103 erau un semn, menit s\u0103 atrag\u0103 aten\u021bia asupra unei realit\u0103\u021bi mult mai importante. Dac\u0103 p\u00e2inea putea satisface foamea de o zi, \u201ep\u00e2inea vie\u201d care este Isus ne permite s\u0103 tr\u0103im ve\u0219nic. Prin credin\u021b\u0103 descoperim aceast\u0103 \u201ep\u00e2ine vie\u201d care ni se ofer\u0103, iar acesta este bunul pre\u021bios care valoreaz\u0103 mai mult dec\u00e2t orice altceva.<\/p>\n
Pentru cei care au credin\u021b\u0103, nu exist\u0103 sacrificiu prea mare c\u00e2nd vine vorba de a primi aceast\u0103 p\u00e2ine. Pentru cei care au credin\u021b\u0103, el, Isus, conteaz\u0103 mai mult dec\u00e2t orice alt\u0103 persoan\u0103 \u0219i apropierea sa valoreaz\u0103 mai mult dec\u00e2t orice alt mijloc uman. De aceea, pentru a-i r\u0103m\u00e2ne credincio\u0219i, cineva este dispus s\u0103 pl\u0103teasc\u0103 un pre\u021b mare.<\/p>\n
Aceasta este povestea at\u00e2tor cre\u0219tini de azi \u0219i de ieri care, hr\u0103ni\u021bi cu P\u00e2inea vie\u021bii, \u0219i-au tr\u0103it speran\u021ba, uneori p\u00e2n\u0103 la s\u00e2nge.<\/p>\n
Prima lectur\u0103:<\/i><\/b> <\/i><\/b>Ilie, profet de ac\u021biune se hr\u0103ne\u0219te cu o hran\u0103 dat\u0103 de Dumnezeu, capabil\u0103 s\u0103-l \u00eent\u0103reasc\u0103 pentru o c\u0103l\u0103torie de patruzeci de zile, \u00een c\u0103utarea acelei lumini \u0219i for\u021be, care este Dumnezeu \u00eensu\u0219i, capabil\u0103 s\u0103-l sus\u021bin\u0103 \u00een toate luptele sale pentru adev\u0103r \u0219i fidelitate.<\/p>\n
Psalmul responsorial: <\/i><\/b>Psalmul responsorial este una dintre binecuv\u00e2nt\u0103rile emo\u021bionante pe care credinciosul le \u00eenal\u021b\u0103 lui Dumnezeu, neobosindu-se niciodat\u0103 s\u0103 \u00eel laude, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 implice \u00eentregul popor al lui Dumnezeu \u00een aceast\u0103 laud\u0103 coral\u0103.<\/p>\n
Lectura a doua:<\/i><\/b> Apostolul Paul le ofer\u0103 credincio\u0219ilor din Efes o serie de indica\u021bii valoroase pentru via\u021ba cre\u0219tin\u0103, astfel \u00eenc\u00e2t credincio\u0219ii s\u0103 nu \u201e\u00eentristeze niciodat\u0103 pe Duhul Sf\u00e2nt\u201d.<\/p>\n
Evanghelia:<\/i><\/b> Pericopa evanghelic\u0103 dezvolt\u0103 \u00een cercuri concentrice din ce \u00een ce mai largi \u0219i mai ad\u00e2nci discursul lui Isus despre sine ca p\u00e2ine a vie\u021bii care \u00eenvinge moartea.<\/p>\n
<\/p>\n
<\/p>\n
Materialul prezentat este o prelucrare \u0219i adaptare dup\u0103 textul italian al revistei \u201eServizio della Parola\u201d, nr. 55<\/i>8\/iulie-august<\/i> 2024 \u0219i a revistei spaniole \u201eEucarist\u00eda\u201d, editat\u0103 de Misionarii Cuv\u00e2ntului Divin \u00een Spania<\/i>.<\/i><\/p>\n
Hits: 150<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Oficiul pentru pastora\u021bia liturgic\u0103 \u0219i sacramente propune pentru acest timp de post un material liturgic succint pentru fiecare duminic\u0103 a Timpului de peste an. Poate fi un ajutor \u00een preg\u0103tirea celebr\u0103rilor noastre liturgice, \u00een mod special al Sfintei Liturghii. DUMINICA A XIX-A TPA B 11 AUGUST 2024 A PRIMI P\u00c2INEA CEA ADEV\u0102RAT\u0102 Ilie \u0219i-a atras […]<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":28415,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[24],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/37972"}],"collection":[{"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=37972"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/37972\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":37974,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/37972\/revisions\/37974"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/media\/28415"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=37972"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=37972"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=37972"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}