{"id":36781,"date":"2024-04-28T09:10:34","date_gmt":"2024-04-28T06:10:34","guid":{"rendered":"https:\/\/arcb.ro\/website\/?p=36781"},"modified":"2024-04-28T09:11:16","modified_gmt":"2024-04-28T06:11:16","slug":"36781","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/arcb.ro\/website\/2024\/04\/28\/36781\/","title":{"rendered":"\u201eSpre a da roade\u201d – Medita\u021bie pentru Duminica a V-a a Pa\u0219telui"},"content":{"rendered":"

Oficiul pentru pastora\u021bia liturgic\u0103 \u0219i sacramente propune un material liturgic succint pentru fiecare duminic\u0103 a Timpului Pascal. Poate fi un ajutor \u00een preg\u0103tirea celebr\u0103rilor noastre liturgice, \u00een mod special al Sfintei Liturghii.<\/em><\/p>\n

DUMINICA A V-A<\/u><\/strong> A PA\u0218TELUI<\/u><\/strong><\/p>\n

28 APRILIE 2024<\/u><\/strong><\/p>\n

SPRE A DA ROADE<\/strong><\/p>\n

Lecturile din aceast\u0103 duminic\u0103 ne \u00eenva\u021b\u0103 c\u0103 ne putem schimba, ne putem converti, precum Paul, care a trecut de la a fi un persecutor la un predicator al Evangheliei la Ierusalim (prima lectur\u0103<\/em><\/strong>), at\u00e2t de mult \u00eenc\u00e2t, la r\u00e2ndul s\u0103u, este amenin\u021bat cu moartea \u0219i este obligat s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la Tars. Psalmul 21, cel rostit de Isus pe Cruce, ne \u00eenva\u021b\u0103, de asemenea, c\u0103 se poate ie\u0219i din descurajarea ini\u021bial\u0103 \u0219i se poate \u00eencepe un nou drum de laud\u0103 \u0219i de uimire pentru m\u00e2ntuirea nea\u0219teptat\u0103. Cel mai dificil lucru, \u00eens\u0103, \u00eencepe dup\u0103 convertire. A r\u0103m\u00e2ne credincios, a cultiva mereu aceast\u0103 iubire, cu fapte \u0219i nu doar cu cuvinte, este sarcina aparent simpl\u0103, dar \u00eempov\u0103r\u0103toare, pe care trebuie s\u0103 o \u00eendeplineasc\u0103 cre\u0219tinul (lectura a doua<\/em><\/strong>). Evanghelia<\/em><\/strong> ne invit\u0103 s\u0103 r\u0103m\u00e2nem \u00een Domnul: aceasta este sarcina discipolului. \u00cenv\u0103\u021b\u0103torul este singura surs\u0103 de sev\u0103 adev\u0103rat\u0103. A crede c\u0103 o putem face singuri, f\u0103r\u0103 Fiul \u0219i f\u0103r\u0103 Tat\u0103l, ar \u00eensemna s\u0103 ne condamn\u0103m s\u0103 fim sterili, s\u0103 murim ca ni\u0219te ramuri ofilite.<\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

\u201eEU SUNT VI\u021aA DE VIE, VOI SUNTE\u021aI ML\u0102DI\u021aELE\u201d<\/strong><\/p>\n

de Roberto Laurita<\/em><\/p>\n

Aceste cuvinte, pe care – potrivit Evangheliei lui Ioan – Isus le roste\u0219te \u00een contextul solemn \u0219i dramatic al Cinei de Tain\u0103, ajung la noi \u00een itinerarul pascal \u0219i ne ajut\u0103 astfel s\u0103 ne concentr\u0103m asupra rela\u021biei noastre cu Domnul \u00cenviat. Cu toate acestea, ceea ce este \u00een joc nu este un aspect marginal al existen\u021bei noastre. \u00cent\u00e2lnirea cu Isus transform\u0103 \u00eentreaga noastr\u0103 via\u021b\u0103, o transfigureaz\u0103, o umple de \u00een\u021belepciune \u0219i de pace.<\/p>\n

Cum putem s\u0103 nu ne g\u00e2ndim la acei \u201emartori\u201d de ieri \u0219i de azi, apropia\u021bi sau \u00eendep\u0103rta\u021bi, oameni importan\u021bi sau cu totul obi\u0219nui\u021bi, care ne-au f\u0103cut s\u0103 atingem cu m\u00e2na noastr\u0103 ac\u021biunea lui Dumnezeu, care prin ac\u021biunile \u0219i cuvintele lor ne-au transmis un fragment \u0219i o reverbera\u021bie a bun\u0103t\u0103\u021bii, a milostivirii \u0219i a frumuse\u021bii lui Dumnezeu? Unul dintre ei, \u00een mod special, \u00eemi vine \u00een minte \u00een acest moment: fratele Roger Schutz, fondatorul comunit\u0103\u021bii ecumenice din Taiz\u00e9, Fran\u021ba.<\/p>\n

\u00cen privirea sa bun\u0103, \u00een ochii s\u0103i p\u0103trunz\u0103tori, \u00een m\u00e2na sa \u00eentins\u0103 pentru a oferi un gest de pace, \u00een cuvintele sale m\u0103surate \u0219i profunde, era posibil s\u0103 percepem o urm\u0103 vizibil\u0103 a ac\u021biunii Duhului, care reconciliaz\u0103 \u0219i pacific\u0103 \u00een profunzime \u0219i aprinde \u00een noi un foc care nu se stinge.<\/p>\n

\u00centr-adev\u0103r, atunci c\u00e2nd este autentic\u0103, \u00eent\u00e2lnirea cu Cel \u00cenviat produce o schimbare care nu r\u0103m\u00e2ne ascuns\u0103, pentru c\u0103 grefeaz\u0103 \u00een biata noastr\u0103 existen\u021b\u0103, cu fisurile \u0219i r\u0103nile ei, o pic\u0103tur\u0103 de via\u021b\u0103, \u00eens\u0103\u0219i via\u021ba lui Dumnezeu.<\/p>\n

C\u00e2nd este autentic\u0103, \u00eent\u00e2lnirea cu Cel \u00cenviat genereaz\u0103 un curaj \u0219i o senin\u0103tate care ne permite s\u0103 \u00eenfrunt\u0103m chiar \u0219i riscuri \u0219i pericole considerabile, f\u0103r\u0103 s\u0103 dezarm\u0103m \u0219i f\u0103r\u0103 s\u0103 ne l\u0103s\u0103m cople\u0219i\u021bi de anxietate sau de nelini\u0219te.<\/p>\n

Este ceea ce se sim\u021bea atunci c\u00e2nd ne apropiam de Dom Helder Camara, arhiepiscopul de Recife, Brazilia, care, prin figura sa mic\u0103 \u0219i zvelt\u0103, a reu\u0219it s\u0103 transmit\u0103 pasiunea pentru dreptate, iubirea pentru s\u0103raci \u0219i un parfum de Evanghelie, plin de poezie \u0219i candoare. Ciorchinii de struguri sunt semnul inconfundabil al vitalit\u0103\u021bii sale. Gesturile, cuvintele, alegerile \u0219i atitudinile cre\u0219tinului sunt \u201edovada\u201d rela\u021biei sale cu Domnul Isus.<\/p>\n

COMENTARIU LA LECTURI <\/strong><\/p>\n

Prima lectur\u0103:<\/em><\/strong> Orice om se poate schimba. Astfel, Paul, persecutorul, devine un predicator, un martor pasionat al lui Isus.<\/p>\n

Psalmul responsorial:<\/em><\/strong> Pe Cruce, Isus s-a rugat cu primele cuvinte ale acestui psalm. Este o rug\u0103ciune hr\u0103nit\u0103 de certitudinea de a nu fi abandonat de Dumnezeu.<\/p>\n

A doua lectur\u0103:<\/em><\/strong> Faptele sunt cele care dau autenticitate vie\u021bii discipolilor. Nu este vorba de a iubi prin cuvinte, ci prin fapte \u0219i conform adev\u0103rului.<\/p>\n

Evanghelia:<\/em><\/strong> De\u0219i invizibil, Cristos se face prezent \u00eentr-un mod intens \u0219i profund: este unit cu noi ca vi\u021ba de vie cu ramurile.<\/p>\n

PRIMA LECTUR\u0102<\/strong><\/p>\n

Comentatorii din Faptele Apostolilor subliniaz\u0103 faptul c\u0103 Luca probabil nu cuno\u0219tea Scrisoarea c\u0103tre Galateni, \u00een care Paul vorbe\u0219te la persoana \u00eent\u00e2i despre convertirea sa \u0219i despre primii ani petrecu\u021bi efectiv \u00een de\u0219ert (Gal 1,15-19).<\/p>\n

\uf0fe Contextul istoric.<\/strong> \u00cen timp ce \u00een Scrisoarea c\u0103tre Galateni, Paul spune c\u0103 a mers s\u0103-l \u00eent\u00e2lneasc\u0103 pe Petru \u0219i c\u0103 l-a v\u0103zut \u0219i pe Iacob, fratele Domnului, Luca reia aceast\u0103 tradi\u021bie \u0219i o transform\u0103 \u00eentr-o ocazie de a-l descrie pe Paul \u0219i de a ar\u0103ta schimbarea sa total\u0103. El a fost un persecutor al primilor cre\u0219tini, iar acum el este cel persecutat: vor s\u0103-l ucid\u0103 \u0219i el trebuie s\u0103 fug\u0103. Mai mult, potrivit Fap 8, Paul fusese implicat \u00een moartea lui \u0218tefan, primul martir; acum este un predicator curajos care se mi\u0219c\u0103 liber prin Ierusalim. Scopul acestui pasaj este deci de a ar\u0103ta cum harul lui Dumnezeu poate transforma complet oamenii: astfel, cititorul va putea \u00een\u021belege capitolele urm\u0103toare, \u00een care Paul \u00ee\u0219i va desf\u0103\u0219ura ac\u021biunea misionar\u0103. Este interesant\u0103 \u0219i figura lui Barnaba. Nu poate fi vorba de un fapt istoric: dac\u0103 Paul a petrecut luni \u0219i luni \u00een de\u0219ert \u00eenainte de a ajunge la Ierusalim, poate c\u0103 convertirea sa era deja cunoscut\u0103, nu era nevoie ca cineva s\u0103 ateste convertirea sa complet\u0103. Dar, prin aceast\u0103 relatare, Luca arat\u0103 importan\u021ba ac\u021biunii bisericii. Paul nu ar fi putut face nimic dac\u0103 ar fi fost doar un convertit izolat, un nebun care s-a transformat dintr-un persecutor \u00eentr-un mistic pustnic.<\/p>\n

\uf0fe Mediere eclezial\u0103.<\/strong> \u00cen schimb, m\u0103rturia lui Barnaba este cea care \u00eei permite lui Paul s\u0103 intre \u00een biseric\u0103. Barnaba a fost prezentat la sf\u00e2r\u0219itul capitolului 4 ca un model de virtute: el v\u00e2nduse un c\u00e2mp pentru a-l l\u0103sa la picioarele apostolilor. Era levit, dar din Cipru: el este deci reprezentantul unei biserici fidele iudaismului, dar vorbitoare de limb\u0103 greac\u0103, deschis\u0103 \u0219i la o perspectiv\u0103 universal\u0103. \u0218tefan, primul diacon, este responsabil de aceast\u0103 comunitate (Fap 6), din cauza problemelor ap\u0103rute \u00eentre cele dou\u0103 componente lingvistice ale comunit\u0103\u021bii din Ierusalim (Fap 6,1: \u201e\u00cen zilele acelea, pe m\u0103sur\u0103 ce num\u0103rul discipolilor cre\u0219tea, cei de limb\u0103 greac\u0103 murmurau \u00eempotriva celor de limb\u0103 ebraic\u0103, deoarece v\u0103duvele lor erau neglijate \u00een grija lor zilnic\u0103\u201d). Barnaba este personajul perfect pentru a ac\u021biona ca o punte de leg\u0103tur\u0103 \u00eentre Paul \u0219i Colegiul Apostolilor: el este familiarizat cu predicarea lui Paul \u00een Damasc, pe care o rezum\u0103 cu un verb \u00eenrudit cu cuv\u00e2ntul grecesc parr\u00afes\u00eda<\/em>. Datorit\u0103 acestei medieri, Paul poate continua s\u0103 predice aici, la Ierusalim, cu aceea\u0219i for\u021b\u0103. Dar, la fel ca \u0218tefan, misionar al comunit\u0103\u021bii de limb\u0103 greac\u0103, \u0219i Paul este amenin\u021bat cu moartea: \u00een\u021belegem c\u0103 Paul se preg\u0103te\u0219te s\u0103 ocupe locul l\u0103sat vacant de primul martir.<\/p>\n

\uf0fe Lucrarea lui Paul.<\/strong> Mul\u021bumit\u0103 descrierii lucane, Paul se lanseaz\u0103 totu\u0219i \u00een c\u0103l\u0103torie, dar \u00een acord cu apostolii, pe care \u00eei cunoa\u0219te personal \u0219i care \u00eei vor aproba credin\u021ba datorit\u0103 faptului c\u0103 au auzit-o pentru o vreme la Ierusalim. Pe de alt\u0103 parte, Paul \u00eel v\u0103zuse pe Domnul care i-a vorbi: ne afl\u0103m astfel \u00een fa\u021ba unei anumite accept\u0103ri a acestui al \u201etreisprezecelea apostol\u201d! \u00cen acest fel, nu numai c\u0103 Paul nu mai este \u00eenfrico\u0219\u0103tor ca persecutor, dar chiar \u0219i ac\u021biunea sa, care \u00eei vizeaz\u0103 \u00een special pe cei de limb\u0103 greac\u0103, are o recunoa\u0219tere din partea bisericii oficiale, cea apostolic\u0103. Aceast\u0103 comunitate s-ar fi ocupat \u0219i de a-l pune la ad\u0103post \u00een fa\u021ba noii amenin\u021b\u0103ri cu moartea: Paul se \u00eentoarce astfel la Tars, ora\u0219ul s\u0103u natal. Aceasta va fi o pauz\u0103, \u00eenainte de a se lansa \u00een marea sa ac\u021biune misionar\u0103. Tocmai din acest motiv, pasajul se \u00eencheie prin prezentarea situa\u021biei bisericii, iar bilan\u021bul este pozitiv: s-a extins, se afl\u0103 at\u00e2t \u00een Iudeea, c\u00e2t \u0219i \u00een Galileea \u0219i Samaria. Textul grecesc prezint\u0103 dou\u0103 verbe aparent contrastante, care vorbesc at\u00e2t despre stabilitate, c\u00e2t \u0219i despre libertatea de mi\u0219care (redat\u0103 prin expresia \u201ea umbla \u00een frica Domnului\u201d). Aceast\u0103 funda\u021bie solid\u0103 este cea care va permite desf\u0103\u0219urarea proclam\u0103rii \u0219i mai mari f\u0103cute at\u00e2t de Petru, c\u00e2t \u0219i de Paul \u0219i Barnaba.<\/p>\n

A DOUA LECTUR\u0102<\/strong><\/p>\n

Prima Scrisoare a lui Ioan insist\u0103, ca \u0219i Evanghelia, asupra unei dimensiuni concrete a vie\u021bii de credin\u021b\u0103: din comportamentul, din respectarea poruncilor cunoa\u0219tem adev\u0103rul despre o persoan\u0103.<\/p>\n

\uf0fe G\u0103sirea p\u0103cii \u00eentre dezn\u0103dejde \u0219i m\u00e2ndrie.<\/strong> Comunitatea care a scris scrisoarea cuno\u0219tea bine \u00eencordarea celui care credea cu prezum\u021bie c\u0103 nu mai are niciun p\u0103cat, a\u0219a cum am v\u0103zut \u00een duminicile precedente. Ace\u0219ti oameni, a\u0219adar, spuneau c\u0103 iubesc, dar o f\u0103ceau doar \u00een cuvinte, credeau c\u0103 sunt deja perfec\u021bi \u0219i, \u00een loc s\u0103 \u00eent\u0103reasc\u0103 comunitatea, probabil c\u0103 au provocat fisuri \u0219i diviziuni. De fapt, versetele care preced pasajul nostru vorbesc despre ura fratelui sau despre bogatul c\u0103ruia nu-i pas\u0103 deloc de cel s\u0103rac. Cine iube\u0219te, \u00een schimb, trebuie s\u0103 o fac\u0103 cu fapte \u0219i de aici \u0219tie c\u0103 originea lor este \u00een Dumnezeu: \u00een acest sens, cei care iubesc cu adev\u0103rat au un mare c\u00e2\u0219tig chiar \u0219i pentru ei \u00een\u0219i\u0219i, cunosc adev\u0103rul din care provin gesturile lor de iubire \u0219i \u00een acest fel dob\u00e2ndesc pacea. Expresia “Dumnezeu le \u0219tie pe toate” ar trebui s\u0103 ne fac\u0103 s\u0103 ne g\u00e2ndim la judecat\u0103: Dumnezeu \u0219tie totul, ne cunoa\u0219te inimile, \u0219tie c\u0103 venim din el. De aceea, s\u0103 nu ne \u00eencredem \u00een inimile noastre, care sunt \u00eentotdeauna at\u00e2t de fragile \u0219i de \u0219ov\u0103itoare, ci \u00een Dumnezeu, \u0219i s\u0103 dep\u0103\u0219im orice sentiment de vinov\u0103\u021bie care ar putea ap\u0103rea, f\u0103r\u0103 a c\u0103dea \u00een riscul opus al m\u00e2ndriei celor care cred c\u0103 nu au p\u0103c\u0103tuit. Aceasta este a\u0219adar condi\u021bia cre\u0219tinului care are parr\u00afes\u00eda<\/em>, \u00een\u021beleas\u0103 aici nu ca o anumit\u0103 autoritate, ci ca \u00eencrederea de a sta \u00een pace \u00een fa\u021ba lui Dumnezeu. Nu ne credem cu arogan\u021b\u0103 c\u0103 nu avem p\u0103cate \u0219i nici nu ne repro\u0219\u0103m nimic: \u00een concrete\u021bea iubirii zilnice facem \u00een fiecare zi ceea ce este pl\u0103cut lui Dumnezeu \u0219i tr\u0103im cu senin\u0103tate.<\/p>\n

\uf0fe Iubindu-l pe Isus \u0219i pe aproapele.<\/strong> Prima Scrisoare a lui Ioan insufl\u0103 a\u0219adar pacea, deoarece ne \u00eenva\u021b\u0103 c\u0103 porunca este una singur\u0103, chiar dac\u0103 are dou\u0103 fe\u021be, ca orice moned\u0103. Central este s\u0103 crezi \u00een numele Fiului, dar acest act nu este autentic dec\u00e2t \u00een iubirea reciproc\u0103, a\u0219a cum a \u00eenv\u0103\u021bat Isus \u00een Evanghelia a patra cu sp\u0103larea picioarelor. Ceea ce conteaz\u0103 \u00een \u00eentreaga experien\u021b\u0103 cre\u0219tin\u0103 este unirea celor dou\u0103 porunci, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd devin una singur\u0103: nu exist\u0103 iubire fa\u021b\u0103 de Dumnezeu f\u0103r\u0103 o caritate real\u0103, concret\u0103 fa\u021b\u0103 de fra\u021bi, iar iubirea fa\u021b\u0103 de om, care nu este sus\u021binut\u0103 de o adev\u0103rat\u0103 iubire fa\u021b\u0103 de Dumnezeu, probabil c\u0103 nu cunoa\u0219te capacitatea de a-l iubi p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t pe fiecare frate, chiar \u0219i atunci c\u00e2nd acesta p\u0103c\u0103tuie\u0219te, c\u00e2nd tr\u0103deaz\u0103, c\u00e2nd nu corespunde iubirii care \u00eei este destinat\u0103. Iat\u0103 de ce lectura noastr\u0103 se \u00eencheie cu tema Duhului Sf\u00e2nt: acesta este darul pe care Isus l-a rev\u0103rsat pe Cruce! \u00cen momentul mor\u021bii sale, el continu\u0103 s\u0103 iubeasc\u0103 \u0219i chiar \u00een momentul mor\u021bii \u00eei iart\u0103 pe uciga\u0219ii s\u0103i: cu siguran\u021b\u0103 nu a ajuns la acest nivel din \u00eent\u00e2mplare, ci printr-un parcurs con\u0219tient \u0219i asumat personal. Cine tr\u0103ie\u0219te prin Duhul s\u0103u, se deschide unei iubiri at\u00e2t de mari, adic\u0103 f\u0103r\u0103 limite!<\/p>\n

EVANGHELIA<\/strong><\/p>\n

Evanghelia acestei duminici este prima parte din In 15, care este oarecum \u00een centrul \u00eentregii sec\u021biuni ioaneice a discursurilor de adio.<\/p>\n

\uf0fe Contextul evanghelic.<\/strong> Pe scurt, am putea spune c\u0103 In 13 \u0219i In 17 reflect\u0103 asupra faptului de a-l face cunoscut pe Dumnezeu lumii, \u00een timp ce In 14 \u0219i In 16 prezint\u0103 problema plec\u0103rii lui Isus. Tot ce r\u0103m\u00e2ne \u00een centru este capitolul 15, care, la r\u00e2ndul s\u0103u, are ca pivot porunca iubirii (In 15,12-17). Prin urmare, discursul despre vi\u021ba de vie nu trebuie \u00een\u021beles ca un final, ci mai degrab\u0103 ca o introducere \u00een centrul mesajului, care este iubirea, care este condi\u021bia sa: dovad\u0103 este faptul c\u0103 se articuleaz\u0103 \u00een jurul chestiunii urii lumii (In 15,19-16,3). A fi \u00eenr\u0103d\u0103cinat \u00een Dumnezeu \u00eenseamn\u0103 s\u0103 recuno\u0219ti c\u0103 originea ta nu mai este \u00een lume. Acest fapt nu este automat, ci necesit\u0103 decizia libert\u0103\u021bii noastre credincioase. Leg\u0103tura cu Dumnezeu reprezentat\u0103 de vi\u021ba de vie pare uneori prea constr\u00e2ng\u0103toare, pentru c\u0103 pare s\u0103 elimine ini\u021biativa omului, care ar trebui s\u0103 fie redus doar la o prelungire periferic\u0103 a divinului. Fraze precum \u201ef\u0103r\u0103 mine nu pute\u021bi face nimic\u201d sau amenin\u021barea c\u0103 f\u0103r\u0103 Dumnezeu se va ajunge ca \u0219i crengile uscate, bune doar pentru a fi aruncate \u00een cuptor, par s\u0103 prezinte o credin\u021b\u0103 bazat\u0103 pe fric\u0103 \u0219i necesitate, aproape o obliga\u021bie de a crede. Astfel de pozi\u021bii sunt dificile pentru omul modern, mereu at\u00e2t de preocupat de recunoa\u0219terea propriei libert\u0103\u021bi. Trebuie atunci s\u0103 clarific\u0103m anumite elemente, pentru a fi siguri c\u0103 \u00een predicile noastre prezent\u0103m argumentele corecte, cele evanghelice.<\/p>\n

\uf0fe Imaginea vi\u021bei de vie.<\/strong> \u00cen primul r\u00e2nd, aceast\u0103 imagine este o imagine biblic\u0103 veche, care \u00eensemna grija lui Dumnezeu. Pasajul nostru preia \u0219i acest aspect, pentru c\u0103 vorbe\u0219te despre Dumnezeu ca despre un viticultor, care \u00ee\u0219i \u00eengrije\u0219te via pentru care munce\u0219te \u0219i trude\u0219te.<\/p>\n

Vi\u021ba de vie era o imagine care prezenta dou\u0103 aspecte: de fapt, Dumnezeu se \u00eengrijea de vi\u021b\u0103, dar aceasta d\u0103dea roade rele, semn al p\u0103catului poporului lui Israel (Os 10,1; Is 5,4). Faptul c\u0103 Isus se prezint\u0103 ca fiind adev\u0103rata vi\u021b\u0103 de vie nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 Israel este abandonat sau condamnat, dar cu siguran\u021b\u0103 deschide posibilitatea unei rela\u021bii exemplare, perfecte, \u00eentre Tat\u0103l \u0219i Fiul, oglind\u0103 a speran\u021bei unei adev\u0103rate armonii \u00eentre Dumnezeu \u0219i poporul s\u0103u. Apoi este vorba despre t\u0103iere (dar \u00een greac\u0103 se folose\u0219te verbul a purifica<\/em>), o ac\u021biune efectuat\u0103 asupra ramurilor care au dat rod, dar care sunt t\u0103iate pentru a da \u0219i mai mult rod.<\/p>\n

\uf0fe Alege\u021bi s\u0103 r\u0103m\u00e2ne\u021bi.<\/strong> Astfel, scopul pasajului nu este de a-l speria pe cititor amenin\u021b\u00e2ndu-l c\u0103 f\u0103r\u0103 Dumnezeu nu poate face nimic, ci de a-l invita s\u0103 descopere c\u0103 Dumnezeu vrea s\u0103-l aduc\u0103 pe credincios la plin\u0103tatea vie\u021bii. Aceast\u0103 opera\u021biune a \u00eenceput deja \u00een Isus: t\u0103ierea lui Dumnezeu \u00een adev\u0103r s-a f\u0103cut deja prin cuv\u00e2ntul Fiului. Credinciosului i se cere doar s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een aceast\u0103 rela\u021bie cu Isus, nu s\u0103-l abandoneze, altfel ar fi ca o ramur\u0103 care vrea s\u0103 dea roade de\u0219i a fost t\u0103iat\u0103 din vi\u021b\u0103! Condi\u021bionalul negativ (\u201edac\u0103 nu r\u0103m\u00e2i\u201d) nu este deloc menit s\u0103 sperie, inclusiv pentru c\u0103 Isus nu amenin\u021b\u0103 c\u0103-\u0219i va abandona discipolii. \u00cen schimb, este vorba de a-i \u00eencuraja pe discipoli. Desigur, f\u0103r\u0103 el nu ar putea face nimic, ar fi doar ca ni\u0219te ramuri moarte: dar el este acolo, este posibil s\u0103 r\u0103m\u00e2i \u00een el, este suficient pentru ca cuvintele sale s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een comunitate. Ml\u0103di\u021ba nu poate decide, \u00een timp ce omul poate: compara\u021bia cu vi\u021ba de vie serve\u0219te, \u00een adev\u0103r, pentru a descoperi demnitatea individului care poate decide ceea ce, \u00een natur\u0103, este doar nef\u0103cut. Practic, omul poate alege \u00een cine s\u0103 \u00ee\u0219i plaseze originea.<\/p>\n

\uf0fe R\u0103m\u00e2ne s\u0103 dea roade.<\/strong> \u00cen cazul celei de-a patra Evanghelii, \u00eens\u0103, ac\u021biunea de a crede, de a se decide pentru Isus, este fundamental\u0103; ea ne spune dac\u0103 avem cu adev\u0103rat originea \u00een Dumnezeu, \u00eenr\u0103d\u0103cin\u00e2ndu-ne \u00een el. Dar acest destin de moarte nu este nicidecum singurul nostru rezultat; dimpotriv\u0103, suntem chema\u021bi la altceva, la a da roade: \u0219i asta nu pentru a ne l\u0103uda, ci pentru a fi martori ai slavei lui Dumnezeu care se manifest\u0103 mereu mai mare \u0219i mai frumoas\u0103. A da roade este o imagine care ar putea cuprinde mai multe lucruri, cum ar fi ac\u021biunea misionar\u0103 sau angajarea \u00een fapte bune. \u00cen realitate, via era \u0219i un simbol al c\u0103s\u0103toriei, iar rodnicia ei era un semn al plin\u0103t\u0103\u021bii vie\u021bii pe care mirele, Dumnezeu, o d\u0103ruia miresei sale, Ierusalimul. \u00cen practic\u0103, Isus preia imaginea veche a viei pentru a spune c\u0103 \u00een Dumnezeu putem atrage plin\u0103tatea vie\u021bii. Ucenicii au experimentat deja aceast\u0103 bog\u0103\u021bie prin faptul c\u0103 au fost al\u0103turi de Isus: nu era \u00een puterea lor s\u0103 produc\u0103 aceast\u0103 calitate a vie\u021bii, ei doar o primeau. Dar depinde de discipol s\u0103 persevereze, s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 pe aceast\u0103 cale pe care Isus a \u00eenceput s\u0103 o traseze.<\/p>\n

\uf0fe O comunitate de credincio\u0219i.<\/strong> Verbul a r\u0103m\u00e2ne (m\u00e9n\u014d<\/em>) este de fapt identic cu a locui. Acest verb indic\u0103 a\u0219adar ac\u021biunea discipolului care trebuie s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 cu fidelitate al\u0103turi de \u00cenv\u0103\u021b\u0103tor. Pasajul femeii samaritene se \u00eencheie cu locuitorii satului Sicar care, la sf\u00e2r\u0219itul unei \u0219ederi de dou\u0103 zile (din nou verbul m\u00e9n\u014d<\/em>) al\u0103turi de Isus, pot afirma c\u0103 au dep\u0103\u0219it m\u0103rturia femeii \u0219i recunosc pe propria piele c\u0103 el este M\u00e2ntuitorul (In 4,40).<\/p>\n

Discipolului nu i se cer multe lucruri, dar un lucru este fundamental: s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 al\u0103turi de Maestru, s\u0103 nu-l abandoneze, urm\u00e2nd presiunea grupului, a celorlal\u021bi, care, \u00een timp, ajung s\u0103 spun\u0103 c\u0103 Isus este un demonizat, un \u00een\u0219el\u0103tor, un profanator al Sabatului \u0219i deci al tuturor tradi\u021biilor str\u0103vechi. Este posibil comunitatea care a scris evanghelia s\u0103 fi tr\u0103it \u00eentr-o situa\u021bie istoric\u0103 deosebit\u0103, \u00een care cele dou\u0103 comunit\u0103\u021bi, cea iudaic\u0103 \u0219i cea cre\u0219tin\u0103, \u00eencepeau s\u0103 se formeze. Devenea din ce \u00een ce mai evident c\u0103 trebuia s\u0103 se aleag\u0103 o parte; nu se putea continua s\u0103 se cread\u0103 \u00een Isus ca Mesia \u0219i \u00een acela\u0219i timp s\u0103 se practice calea sinagogii iudaice. Numai cei care tr\u0103iesc pentru gloria lui Dumnezeu sunt cu adev\u0103rat liberi, c\u0103ci alternativa este s\u0103 caute propria glorie \u0219i gloria celorlal\u021bi, devenind sclavi reciproci. \u00cen schimb, slava lui Dumnezeu se vede \u00een iubire, \u00een \u00eenmul\u021birea vie\u021bilor oamenilor, iar r\u0103m\u00e2n\u00e2nd \u00een Isus tr\u0103im \u00een acest stil care ne umple pe noi \u0219i pe ceilal\u021bi f\u0103r\u0103 a ne \u00eenrobi vreodat\u0103.<\/p>\n

Materialul prezentat este o prelucrare \u0219i adaptare dup\u0103 textul italian al revistei \u201eServizio della Parola\u201d, nr. 556 aprilie\/mai 2024 \u0219i a revistei spaniole \u201eEucarist\u00eda\u201d, editat\u0103 de Misionarii Cuv\u00e2ntului Divin \u00een Spania.<\/em><\/p>\n

Hits: 61<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Oficiul pentru pastora\u021bia liturgic\u0103 \u0219i sacramente propune un material liturgic succint pentru fiecare duminic\u0103 a Timpului Pascal. Poate fi un ajutor \u00een preg\u0103tirea celebr\u0103rilor noastre liturgice, \u00een mod special al Sfintei Liturghii. DUMINICA A V-A A PA\u0218TELUI 28 APRILIE 2024 SPRE A DA ROADE Lecturile din aceast\u0103 duminic\u0103 ne \u00eenva\u021b\u0103 c\u0103 ne putem schimba, ne […]<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":36782,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[24],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/36781"}],"collection":[{"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=36781"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/36781\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":36784,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/36781\/revisions\/36784"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/media\/36782"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=36781"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=36781"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=36781"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}