“Nu este bine ca omul s\u0103 fie singur” (Gen<\/i> 2,18). \u00cenc\u0103 de la \u00eenceput, Dumnezeu, care este iubire, a creat fiin\u0163a uman\u0103 pentru comuniune, \u00eenscriind \u00een fiin\u0163a sa dimensiunea rela\u0163iilor. Astfel, via\u0163a noastr\u0103, pl\u0103smuit\u0103 dup\u0103 chipul Treimii, este chemat\u0103 s\u0103 se realizeze pe deplin pe ea \u00eens\u0103\u015fi \u00een dinamismul rela\u0163iilor, al prieteniei \u015fi al iubirii reciproce. Suntem crea\u0163i pentru a sta \u00eempreun\u0103, nu singuri. \u015ei tocmai pentru c\u0103 acest proiect de comuniune este \u00eenscris a\u015fa de ad\u00e2nc \u00een inima uman\u0103, experien\u0163a abandon\u0103rii \u015fi a singur\u0103t\u0103\u0163ii ne \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103 \u015fi o sim\u0163im dureroas\u0103 \u015fi chiar inuman\u0103. Devine \u015fi mai mult astfel \u00een timpul fragilit\u0103\u0163ii, al incertitudinii \u015fi al nesiguran\u0163ei, provocate adesea de apari\u0163ia oric\u0103rei boli grave.<\/p>\n
M\u0103 g\u00e2ndesc, de exemplu, la cei care au fost teribil de singuri \u00een timpul pandemiei de COVID-19: pacien\u0163i care nu puteau primi vizite, dar \u015fi asisten\u0163i medicali, medici \u015fi personal de sprijin, to\u0163i supra\u00eenc\u0103rca\u0163i de munc\u0103 \u015fi \u00eenchi\u015fi \u00een sec\u0163iile de izolare. \u015ei, desigur, nu-i uit\u0103m pe cei care au trebuit s\u0103 \u00eenfrunte ceasul mor\u0163ii singuri, asista\u0163i de personalul sanitar, dar departe de familiile proprii.<\/p>\n
\u00cen acela\u015fi timp, particip cu durere la condi\u0163ia de suferin\u0163\u0103 \u015fi de singur\u0103tate a celor care, din cauza r\u0103zboiului \u015fi a consecin\u0163elor sale tragice, ajung s\u0103 fie f\u0103r\u0103 sprijin \u015fi f\u0103r\u0103 asisten\u0163\u0103: r\u0103zboiul este cea mai teribil\u0103 dintre bolile sociale \u015fi persoanele mai fragile pl\u0103tesc pre\u0163ul cel mai mare.<\/p>\n
Totu\u015fi, trebuie subliniat c\u0103, \u015fi \u00een \u0163\u0103rile care se bucur\u0103 de pace \u015fi de resurse mai mari, timpul b\u0103tr\u00e2ne\u0163ii \u015fi al bolii este tr\u0103it adesea \u00een singur\u0103tate \u015fi, uneori, chiar \u00een abandonare. Aceast\u0103 realitate trist\u0103 este mai ales consecin\u0163\u0103 a culturii individualismului, care exalt\u0103 beneficiul cu orice pre\u0163 \u015fi cultiv\u0103 mitul eficien\u0163ei, devenind indiferent\u0103 \u015fi chiar nemiloas\u0103 atunci c\u00e2nd persoanele nu mai au for\u0163ele necesare pentru a \u0163ine pasul. Atunci devine cultur\u0103 a rebutului, \u00een care “persoanele nu mai sunt sim\u0163ite ca o valoare primar\u0103 care trebuie respectate \u015fi tutelate, \u00een speciale dac\u0103 sunt s\u0103race sau neputincioase, dac\u0103 \u00ab\u00eenc\u0103 nu folosesc\u00bb – cum sunt cei ce urmeaz\u0103 s\u0103 se nasc\u0103 – sau \u00abnu mai folosesc\u00bb – cum sunt b\u0103tr\u00e2nii” (Enciclica Fratelli tutti<\/i>, 18). Aceast\u0103 logic\u0103 p\u0103trunde din p\u0103cate \u015fi anumite alegeri politice, care nu reu\u015fesc s\u0103 pun\u0103 \u00een centru demnitatea persoanei umane \u015fi a nevoilor sale \u015fi nu favorizeaz\u0103 \u00eentotdeauna strategii \u015fi resurse necesare pentru a garanta fiec\u0103rei fiin\u0163e umane dreptul fundamental la s\u0103n\u0103tate \u015fi accesul la \u00eengrijiri. \u00cen acela\u015fi timp, abandonarea celor fragili \u015fi singur\u0103tatea lor sunt favorizate \u015fi de reducerea \u00eengrijirilor numai la presta\u0163iile sanitare, f\u0103r\u0103 ca ele s\u0103 fie \u00eenso\u0163ite cu \u00een\u0163elepciune de o “alian\u0163\u0103 terapeutic\u0103” \u00eentre medic, pacient \u015fi membru al familiei.<\/p>\n
Ne face bine s\u0103 reascult\u0103m acel cuv\u00e2nt biblic: nu este bine ca omul s\u0103 fie singur! Dumnezeu \u00eel roste\u015fte la \u00eenceputurile crea\u0163iei \u015fi astfel ne dezv\u0103luie sensul profund al proiectului s\u0103u pentru omenire, dar, \u00een acela\u015fi timp, rana mortal\u0103 a p\u0103catului, care se introduce gener\u00e2nd suspiciuni, fracturi, diviziuni \u015fi, de aceea, izolare. Ea love\u015fte persoana \u00een toate rela\u0163iile sale: cu Dumnezeu, cu ea \u00eens\u0103\u015fi, cu cel\u0103lalt, cu crea\u0163ia. Aceast\u0103 izolare ne face s\u0103 pierdem semnifica\u0163ia existen\u0163ei, ne ia bucuria iubirii \u015fi ne face s\u0103 experiment\u0103m un sentiment oprimant de singur\u0103tate \u00een toate pasajele cruciale ale vie\u0163ii.<\/p>\n
Fra\u0163ilor \u015fi surorilor, prima \u00eengrijire de care avem nevoie \u00een boal\u0103 este apropierea plin\u0103 de compasiune \u015fi de duio\u015fie. Pentru aceasta, a ne \u00eengriji de cel bolnav \u00eenseamn\u0103, \u00eenainte de toate, a ne \u00eengriji de rela\u0163iile sale, de toate rela\u0163iile sale: cu Dumnezeu, cu ceilal\u0163i – cei din familie, prieteni, lucr\u0103tori sanitari -, cu crea\u0163ia, cu sine \u00eensu\u015fi. Este posibil? Da, este posibil \u015fi noi to\u0163i suntem chema\u0163i s\u0103 ne angaj\u0103m pentru ca asta s\u0103 se \u00eent\u00e2mple. S\u0103 privim la icoana bunului samaritean (cf. Lc<\/i> 10,25-37), la capacitatea sa de a \u00eencetini pasul \u015fi de a deveni aproapele, la duio\u015fia cu care alin\u0103 r\u0103nile fratelui care sufer\u0103.<\/p>\n
S\u0103 ne amintim de acest adev\u0103r central al vie\u0163ii noastre: am venit pe lume pentru c\u0103 ne-a primit cineva, suntem f\u0103cu\u0163i pentru iubire, suntem chema\u0163i la comuniune \u015fi la fraternitate. Aceast\u0103 dimensiune a fiin\u0163ei noastre ne sus\u0163ine mai ales \u00een timpul bolii \u015fi al fragilit\u0103\u0163ii \u015fi este prima terapie pe care to\u0163i \u00eempreun\u0103 trebuie s-o adopt\u0103m pentru a vindeca bolile societ\u0103\u0163ii \u00een care tr\u0103im.<\/p>\n
Vou\u0103, care tr\u0103i\u0163i boala, trec\u0103toare sau cronic\u0103, a\u015f vrea s\u0103 v\u0103 spun: s\u0103 nu v\u0103 fie ru\u015fine de dorin\u0163a voastr\u0103 de apropiere \u015fi de duio\u015fie! Nu o ascunde\u0163i \u015fi s\u0103 nu crede\u0163i niciodat\u0103 c\u0103 sunte\u0163i o povar\u0103 pentru ceilal\u0163i. Condi\u0163ia bolnavilor \u00eei invit\u0103 pe to\u0163i s\u0103 fr\u00e2neze ritmurile exasperate \u00een care suntem cufunda\u0163i \u015fi s\u0103 ne reg\u0103sim pe noi \u00een\u015fine.<\/p>\n
\u00cen aceast\u0103 schimbare de epoc\u0103 pe care o tr\u0103im, \u00een special noi, cre\u015ftinii, suntem chema\u0163i s\u0103 adopt\u0103m privirea plin\u0103 de compasiune a lui Isus. S\u0103 ne \u00eengrijim de cel care sufer\u0103 \u015fi este singur, eventual marginalizat \u015fi rebutat. Cu iubirea reciproc\u0103, pe care Cristos Domnul ne-o d\u0103ruie\u015fte \u00een rug\u0103ciune, \u00een special \u00een Euharistie, s\u0103 \u00eengrijim r\u0103nile singur\u0103t\u0103\u0163ii \u015fi ale izol\u0103rii. \u015ei astfel cooper\u0103m la contracararea culturii individualismului, a indiferen\u0163ei, a rebut\u0103rii \u015fi la cre\u015fterea culturii duio\u015fiei \u015fi a compasiunii.<\/p>\n
Bolnavii, cei fragili, s\u0103racii sunt \u00een inima Bisericii \u015fi trebuie s\u0103 fie \u015fi \u00een centrul aten\u0163iilor noastre umane \u015fi al \u00eengrijirilor pastorale. S\u0103 nu uit\u0103m asta! \u015ei s\u0103 ne \u00eencredin\u0163\u0103m Mariei Preasfinte, T\u0103m\u0103duitoarea bolnavilor, ca s\u0103 mijloceasc\u0103 pentru noi \u015fi s\u0103 ne ajute s\u0103 fim artizani ai apropierii \u015fi ai rela\u0163iilor fraterne.<\/p>\n
Roma, Sf\u00e2ntul Ioan din Lateran, 10 ianuarie 2024<\/i><\/p>\n
Franciscus<\/p>\n