Mesajul Sf\u00e2ntului P\u0103rinte Francisc pentru a VII-a Zi Mondial\u0103 a S\u0103racilor<\/b><\/p>\n
(Duminica a XXXIII-a din Timpul de peste An, 19 noiembrie 2023)<\/b><\/p>\n
“Nu-\u0163i \u00eentoarce fa\u0163a de la niciun s\u0103rac” (<\/i>Tob 4,7)<\/i><\/b><\/i><\/p>\n
1. Ziua Mondial\u0103 a S\u0103racilor<\/i>, semn rodnic al milostivirii Tat\u0103lui, vine pentru a \u015faptea oar\u0103 ca s\u0103 sus\u0163in\u0103 drumul comunit\u0103\u0163ilor noastre. Este o \u00eent\u00e2lnire pe care progresiv Biserica o \u00eenr\u0103d\u0103cineaz\u0103 \u00een pastora\u0163ia sa, pentru a descoperi de fiecare dat\u0103 mai mult con\u0163inutul central al evangheliei. \u00cen fiecare zi suntem angaja\u0163i \u00een primirea s\u0103racilor, \u015fi totu\u015fi nu este suficient. Un fluviu de s\u0103r\u0103cie traverseaz\u0103 ora\u015fele noastre \u015fi devine tot mai mare ajung\u00e2nd s\u0103 se reverse; acel fluviu pare s\u0103 ne ia cu sine, a\u015fa de mult strig\u0103tul fra\u0163ilor \u015fi al surorilor care cer ajutor, sprijin \u015fi solidaritate se ridic\u0103 tot mai puternic. Pentru aceasta, \u00een duminica dinaintea s\u0103rb\u0103torii lui Cristos, Regele Universului, ne \u00eent\u00e2lnim \u00een jurul Mesei sale pentru a primi din nou de la el darul \u015fi angajarea de a tr\u0103i s\u0103r\u0103cia \u015fi de a-i sluji pe s\u0103raci.<\/p>\n
“Nu-\u0163i \u00eentoarce fa\u0163a de la niciun s\u0103rac” (Tob<\/i> 4,7). Acest cuv\u00e2nt ne ajut\u0103 s\u0103 percepem esen\u0163a m\u0103rturiei noastre. S\u0103 ne oprim asupra C\u0103r\u0163ii lui Tobia<\/i>, un text mai pu\u0163in cunoscut din Vechiul Testament, captivant \u015fi bogat \u00een \u00een\u0163elepciune, care ne va permite s\u0103 intr\u0103m mai bine \u00een con\u0163inutul pe care autorul sacru dore\u015fte s\u0103-l transmit\u0103. \u00cen fa\u0163a noastr\u0103 se deschide o scen\u0103 de via\u0163\u0103 familial\u0103: un tat\u0103, Tobit, \u00eel salut\u0103 pe fiu, Tobia, care urmeaz\u0103 s\u0103 \u00eentreprind\u0103 o c\u0103l\u0103torie lung\u0103. B\u0103tr\u00e2nul Tobit se teme c\u0103 nu va mai putea s\u0103-l revad\u0103 pe fiul s\u0103u \u015fi pentru aceasta \u00eei las\u0103 “testamentul s\u0103u spiritual”. El a fost un deportat la Ninive \u015fi acum este orb, a\u015fadar, de dou\u0103 ori s\u0103rac, dar a avut mereu o certitudine, exprimat\u0103 de numele pe care-l poart\u0103: “Domnul a fost binele meu”. Acest om, care s-a \u00eencrezut mereu \u00een Domnul, ca tat\u0103 bun, dore\u015fte s\u0103-i lase fiului nu at\u00e2t vreun bun material, ci m\u0103rturia drumului de urmat \u00een via\u0163\u0103, de aceea \u00eei spune: “\u00cen toate zilele tale, adu-\u0163i aminte de Domnul, copile, \u015fi nu-\u0163i dori s\u0103 p\u0103c\u0103tuie\u015fti \u015fi s\u0103 \u00eencalci poruncile lui: f\u0103 ce-i drept \u00een toate zilele vie\u0163ii tale \u015fi nu umbla pe c\u0103ile nedrept\u0103\u0163ii!” (4,5).<\/p>\n
2. A\u015fa cum se poate observa imediat, amintirea pe care b\u0103tr\u00e2nul Tobit o cere fiului nu se limiteaz\u0103 la un simplu act al amintirii sau la o rug\u0103ciune de adresat lui Dumnezeu. El face referin\u0163\u0103 la gesturi concrete care constau \u00een a face fapte bune \u015fi \u00een a tr\u0103i cu dreptate. Acest \u00eendemn se specific\u0103 \u015fi mai mult: “Iar celor care s\u0103v\u00e2r\u015fesc dreptatea d\u0103-le poman\u0103 din bunurile tale \u015fi ochiul t\u0103u s\u0103 nu ezite c\u00e2nd dai de poman\u0103!” (4,7).<\/p>\n
Uimesc mult cuvintele acestui b\u0103tr\u00e2n \u00een\u0163elept. De fapt, s\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 Tobit \u015fi-a pierdut vederea chiar dup\u0103 ce a f\u0103cut un act de milostivire. A\u015fa cum relateaz\u0103 el \u00eensu\u015fi, \u00eenc\u0103 din tinere\u0163e, via\u0163a sa era dedicat\u0103 operelor de caritate: “Am f\u0103cut multe fapte de milostenie fra\u0163ilor mei \u015fi poporului meu care a venit cu mine \u00een captivitate \u00een \u0163ara asirienilor, la Ninive. […] Le d\u0103deam p\u00e2ine celor \u00eenfometa\u0163i \u015fi haine celor goi, iar dac\u0103 vedeam pe cineva din neamul meu mort \u015fi aruncat peste zidurile din Ninive, \u00eel \u00eengropam” (1,3.17).<\/p>\n
Pentru aceast\u0103 m\u0103rturie de caritate a lui, regele \u00eel privase de toate bunurile sale f\u0103c\u00e2ndu-l complet s\u0103rac. \u00cens\u0103 Domnul mai avea nevoie de el; relu\u00e2nd rolul s\u0103u de administrator, nu i-a fost team\u0103 s\u0103 continue \u00een stilul s\u0103u de via\u0163\u0103. S\u0103 ascult\u0103m relatarea sa, care ne vorbe\u015fte \u015fi nou\u0103 ast\u0103zi: “\u00cen S\u0103rb\u0103toarea noastr\u0103 a Rusaliilor, adic\u0103 Sf\u00e2nta S\u0103rb\u0103toare a celor \u015eapte S\u0103pt\u0103m\u00e2ni, mi s-a f\u0103cut un pr\u00e2nz bun \u015fi m-am a\u015fezat s\u0103 m\u0103n\u00e2nc. Mi s-a preg\u0103tit masa; mi s-au preg\u0103tit multe feluri de m\u00e2ncare. I-am spus lui Tobia, fiul meu: \u00abCopile, mergi, \u015fi dac\u0103 vei g\u0103si vreun s\u0103rac dintre fra\u0163ii no\u015ftri lua\u0163i captivi la Ninive care \u00ee\u015fi aminte\u015fte din toat\u0103 inima de Domnul, adu-l s\u0103 m\u0103n\u00e2nce \u00eempreun\u0103 cu mine! Iat\u0103, eu te voi a\u015ftepta, copile, p\u00e2n\u0103 te vei \u00eentoarce!\u00bb” (2,1-2). C\u00e2t de semnificativ ar fi dac\u0103, \u00een Ziua S\u0103racilor, aceast\u0103 preocupare a lui Tobit ar fi \u015fi a noastr\u0103! A invita s\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fim pr\u00e2nzul duminical, dup\u0103 ce am \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit Masa euharistic\u0103. Euharistia celebrat\u0103 ar deveni realmente criteriu de comuniune. De altfel, dac\u0103 \u00een jurul altarului Domnului suntem con\u015ftien\u0163i c\u0103 to\u0163i suntem fra\u0163i \u015fi surori, cu c\u00e2t mai vizibil\u0103 ar deveni aceast\u0103 fraternitate \u00eemp\u0103rt\u0103\u015find masa festiv\u0103 cu acela care este lipsit de necesar.<\/p>\n
Tobia a f\u0103cut cum i-a spus tat\u0103l, dar s-a \u00eentors cu vestea c\u0103 un s\u0103rac a fost ucis \u015fi l\u0103sat \u00een mijlocul pie\u0163ei. F\u0103r\u0103 a ezita, b\u0103tr\u00e2nul Tobit s-a ridicat de la mas\u0103 \u015fi a mers s\u0103-l \u00eengroape pe acel om. \u00centors acas\u0103 obosit, a adormit \u00een curte; i-a c\u0103zut pe ochi g\u0103ina\u0163 de p\u0103s\u0103ri \u015fi a devenit orb (cf. 2,1-10). Ironia sor\u0163ii: faci un gest de caritate \u015fi \u0163i se \u00eent\u00e2mpl\u0103 o nenorocire! Ne vine s\u0103 ne g\u00e2ndim a\u015fa; dar credin\u0163a ne \u00eenva\u0163\u0103 s\u0103 mergem mai \u00een profunzime. Orbirea lui Tobit va deveni for\u0163a sa pentru a recunoa\u015fte \u015fi mai bine at\u00e2tea forme de s\u0103r\u0103cie de care era \u00eenconjurat. \u015ei Domnul se va \u00eengriji la momentul s\u0103u s\u0103-i redea b\u0103tr\u00e2nului tat\u0103 vederea \u015fi bucuria de a-l revedea pe fiul Tobia. C\u00e2nd a venit acea zi, “Tobit a c\u0103zut pe grumazul lui, a pl\u00e2ns \u015fi i-a spus: \u00abTe v\u0103d, fiule, lumina ochilor mei!\u00bb. Apoi a zis: \u00abBinecuv\u00e2ntat este Dumnezeu \u015fi binecuv\u00e2ntat este numele s\u0103u cel mare! Binecuv\u00e2nta\u0163i sunt to\u0163i \u00eengerii s\u0103i sfin\u0163i! S\u0103 fie peste noi numele s\u0103u cel mare \u015fi binecuv\u00e2nta\u0163i s\u0103 fie to\u0163i \u00eengerii \u00een to\u0163i vecii! Pentru c\u0103 el m-a pedepsit, dar, iat\u0103, \u00eel v\u0103d pe Tobia, fiul meu!\u00bb” (11,13-14).<\/p>\n
3. Putem s\u0103 ne \u00eentreb\u0103m: de unde ia Tobit curajul \u015fi for\u0163a interioar\u0103 care \u00eei permit s\u0103-l slujeasc\u0103 pe Dumnezeu \u00een mijlocul unui popor p\u0103g\u00e2n \u015fi s\u0103 iubeasc\u0103 p\u00e2n\u0103 acolo pe aproapele chiar cu riscul vie\u0163ii sale? Suntem \u00een fa\u0163a unui exemplu extraordinar: Tobit este un so\u0163 fidel \u015fi un tat\u0103 grijuliu; a fost deportat departe de \u0163ara sa \u015fi sufer\u0103 pe nedrept; este persecutat de rege \u015fi de vecinii casei… Cu toate c\u0103 are un suflet a\u015fa de bun, este pus la \u00eencercare. A\u015fa cum ne \u00eenva\u0163\u0103 adesea Sf\u00e2nta Scriptur\u0103, Dumnezeu nu-i cru\u0163\u0103 de \u00eencerc\u0103ri pe cei care fac binele. Cum a\u015fa? Nu face asta pentru a ne umili, ci pentru a face trainic\u0103 credin\u0163a noastr\u0103 \u00een el.<\/p>\n
Tobit, \u00een momentul \u00eencerc\u0103rii, descoper\u0103 propria s\u0103r\u0103cie, care \u00eel face capabil s\u0103-i recunoasc\u0103 pe s\u0103raci. Este fidel fa\u0163\u0103 de Legea lui Dumnezeu \u015fi respect\u0103 poruncile, dar asta nu-i este \u00eendeajuns. Aten\u0163ia concret\u0103 fa\u0163\u0103 de s\u0103raci \u00eei este posibil\u0103, pentru c\u0103 a experimentat s\u0103r\u0103cia pe piele proprie. Prin urmare, cuvintele pe care le adreseaz\u0103 fiului Tobia sunt mo\u015ftenirea sa genuin\u0103: “Nu-\u0163i \u00eentoarce fa\u0163a de la niciun s\u0103rac” (4,7). A\u015fadar, atunci c\u00e2nd suntem \u00een fa\u0163a unui s\u0103rac, nu putem s\u0103 ne \u00eentoarcem privirea \u00een alt\u0103 parte, pentru c\u0103 ne-am \u00eempiedica pe noi \u00een\u015fine s\u0103 \u00eent\u00e2lnim fa\u0163a Domnului Isus. \u015ei s\u0103 not\u0103m bine acea expresie “de la niciun<\/i> s\u0103rac”. Fiecare este aproapele nostru. Nu conteaz\u0103 culoarea pielii, condi\u0163ia social\u0103, provenien\u0163a… Dac\u0103 sunt s\u0103rac, pot recunoa\u015fte cine este cu adev\u0103rat fratele care are nevoie de mine. Suntem chema\u0163i s\u0103 \u00eent\u00e2lnim fiecare s\u0103rac \u015fi orice tip de s\u0103r\u0103cie, scutur\u00e2ndu-ne indiferen\u0163a \u015fi eviden\u0163a cu care ap\u0103r\u0103m o bun\u0103stare iluzorie.<\/p>\n
4. Tr\u0103im \u00eentr-un moment istoric care nu favorizeaz\u0103 aten\u0163ia fa\u0163\u0103 de cei mai s\u0103raci. Volumul apelului la bun\u0103stare este din ce \u00een ce mai mare, \u00een timp ce vocile celor care tr\u0103iesc \u00een s\u0103r\u0103cie sunt reduse la t\u0103cere. Se tinde s\u0103 se neglijeze tot ceea ce nu se \u00eencadreaz\u0103 \u00een modelele de via\u0163\u0103 destinate mai ales genera\u0163iilor mai tinere, care sunt cele mai fragile \u00een fa\u0163a schimb\u0103rii culturale \u00een curs. Ceea ce este nepl\u0103cut \u015fi provoac\u0103 suferin\u0163\u0103 este pus \u00eentre paranteze, \u00een timp ce sunt exaltate calit\u0103\u0163ile fizice de parc\u0103 ar fi scopul principal de atins. Realitatea virtual\u0103 se impune asupra vie\u0163ii reale \u015fi se \u00eent\u00e2mpl\u0103 din ce \u00een ce mai u\u015for s\u0103 se confunde cele dou\u0103 lumi. S\u0103racii devin imagini care pot \u00eenduio\u015fa pentru c\u00e2teva clipe, dar c\u00e2nd se \u00eent\u00e2lnesc \u00een carne \u015fi oase pe strad\u0103, atunci sup\u0103rarea \u015fi marginalizarea preiau controlul. Graba, \u00eenso\u0163itoare zilnic\u0103 a via\u0163ii, ne \u00eempiedic\u0103 s\u0103 ne oprim, s\u0103 ajut\u0103m \u015fi s\u0103 avem grij\u0103 de cel\u0103lalt. Parabola bunului samaritean (cf. Lc<\/i> 10,25-37) nu este o relatare din trecut, ea interpeleaz\u0103 prezentul fiec\u0103ruia dintre noi. Delegarea altora este u\u015foar\u0103; a oferi bani ca s\u0103 fac\u0103 al\u0163ii caritate este un gest generos; implicarea personal\u0103 este voca\u0163ia fiec\u0103rui cre\u015ftin.<\/p>\n
5. \u00cei mul\u0163umim Domnului pentru c\u0103 sunt at\u00e2t de mul\u0163i b\u0103rba\u0163i \u015fi femei care tr\u0103iesc dedicarea pentru cei s\u0103raci \u015fi cei exclu\u015fi \u015fi \u00eemp\u0103rt\u0103\u015firea cu ei; persoane de toate v\u00e2rstele \u015fi condi\u0163iile sociale care practic\u0103 ospitalitatea \u015fi se angajeaz\u0103 al\u0103turi de cei care se afl\u0103 \u00een situa\u0163ii de marginalizare \u015fi suferin\u0163\u0103. Nu sunt supraoameni, ci “vecini” pe care \u00eei \u00eent\u00e2lnim \u00een fiecare zi \u015fi care \u00een t\u0103cere se fac s\u0103raci cu cei s\u0103raci. Ei nu se limiteaz\u0103 s\u0103 dea ceva: ascult\u0103, dialogheaz\u0103, \u00eencearc\u0103 s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 situa\u0163ia \u015fi cauzele sale, pentru a da sfaturi adecvate \u015fi referin\u0163e potrivite. Sunt aten\u0163i la nevoia material\u0103 \u015fi, de asemenea, la cea spiritual\u0103, la promovarea integral\u0103 a persoanei. \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia lui Dumnezeu devine prezent\u0103 \u015fi vizibil\u0103 \u00een aceast\u0103 slujire generoas\u0103 \u015fi gratuit\u0103; este realmente ca s\u0103m\u00e2n\u0163a c\u0103zut\u0103 \u00een p\u0103m\u00e2ntul bun al vie\u0163ii acestor persoane \u015fi aduce rodul s\u0103u (cf. Lc<\/i> 8,4-15). Recuno\u015ftin\u0163a fa\u0163\u0103 de at\u00e2t de mul\u0163i voluntari ne cere s\u0103 ne rug\u0103m pentru ca m\u0103rturia lor s\u0103 fie rodnic\u0103.<\/p>\n
6. Cu ocazia anivers\u0103rii a 60 de ani de la apari\u0163ia enciclicei Pacem in terris<\/i>, este urgent s\u0103 relu\u0103m cuvintele Sf\u00e2ntului Pap\u0103 Ioan al XXIII-lea care scria: “Orice fiin\u0163\u0103 uman\u0103 are dreptul la existen\u0163\u0103, la integritatea fizic\u0103, la mijloacele indispensabile \u015fi suficiente pentru un nivel demn de via\u0163\u0103, \u00een special \u00een ceea ce prive\u015fte alimenta\u0163ia, \u00eembr\u0103c\u0103mintea, locuin\u0163a, odihna, \u00eengrijirile medicale, serviciile sociale necesare; \u015fi de aceea are dreptul la siguran\u0163\u0103 \u00een caz de boal\u0103, de invaliditate, de v\u0103duvie, de b\u0103tr\u00e2ne\u0163e, de \u015fomaj \u015fi \u00een orice alt caz de pierdere a mijloacelor de existen\u0163\u0103 din cauza circumstan\u0163elor independente de voin\u0163a sa” (nr. 6).<\/p>\n
C\u00e2t\u0103 munc\u0103 mai avem \u00een fa\u0163a noastr\u0103 pentru ca aceste cuvinte s\u0103 devin\u0103 realitate, tot printr-o angajare politic\u0103 \u015fi legislativ\u0103 serioas\u0103 \u015fi eficient\u0103! \u00cen pofida limitelor \u015fi uneori a e\u015fecurilor politicii de a vedea \u015fi a sluji binele comun, s\u0103 se poat\u0103 dezvolta solidaritatea \u015fi subsidiaritatea at\u00e2tor cet\u0103\u0163eni care cred \u00een valoarea angaj\u0103rii voluntare de dedicare pentru cei s\u0103raci. Este vorba desigur de a stimula \u015fi a face presiune pentru ca institu\u0163iile publice s\u0103-\u015fi fac\u0103 bine datoria; dar nu ajut\u0103 s\u0103 r\u0103m\u00e2nem pasivi a\u015ftept\u00e2nd s\u0103 primim totul “de sus”: cei care tr\u0103iesc \u00een condi\u0163ii de s\u0103r\u0103cie trebuie s\u0103 fie \u015fi ei implica\u0163i \u015fi \u00eenso\u0163i\u0163i \u00eentr-un parcurs de schimbare \u015fi de responsabilitate.<\/p>\n
7. \u00cenc\u0103 o dat\u0103, din p\u0103cate, trebuie s\u0103 constat\u0103m noi forme de s\u0103r\u0103cie care se adaug\u0103 la cele deja descrise mai sus. M\u0103 g\u00e2ndesc \u00een mod deosebit la popula\u0163iile care tr\u0103iesc \u00een locuri de r\u0103zboi, \u00een special la copiii priva\u0163i de un prezent senin \u015fi de un viitor demn. Nimeni nu se va obi\u015fnui vreodat\u0103 cu aceast\u0103 situa\u0163ie; s\u0103 p\u0103str\u0103m vie orice tentativ\u0103 pentru ca pacea s\u0103 se afirme ca dar al Domnului \u00cenviat \u015fi rod al angaj\u0103rii pentru dreptate \u015fi dialog.<\/p>\n
Nu pot uita specula\u0163iile care, \u00een diferite sectoare, duc la o cre\u015ftere dramatic\u0103 a costurilor, ceea ce face multe familii \u015fi mai s\u0103race. Salariile se epuizeaz\u0103 rapid, constr\u00e2ng\u00e2nd la priva\u0163iuni care atenteaz\u0103 la demnitatea fiec\u0103rei persoane. Dac\u0103 \u00eentr-o familie trebuie s\u0103 se aleag\u0103 \u00eentre m\u00e2ncare pentru a se hr\u0103ni \u015fi medicamente pentru a se \u00eengriji, atunci trebuie s\u0103 se fac\u0103 auzit\u0103 vocea celor care solicit\u0103 dreptul la ambele bunuri, \u00een numele demnit\u0103\u0163ii persoanei umane.<\/p>\n
\u00cen afar\u0103 de asta, cum s\u0103 nu observ\u0103m dezordinea etic\u0103 ce marcheaz\u0103 lumea muncii? Tratamentul inuman rezervat at\u00e2tor muncitori \u015fi muncitoare; remunera\u0163ia necorespunz\u0103toare pentru munca prestat\u0103; flagelul precarit\u0103\u0163ii; prea multele victime ale accidentelor, de multe ori din cauza mentalit\u0103\u0163ii care prefer\u0103 profitul imediat \u00een detrimentul siguran\u0163ei… Vin \u00een minte cuvintele Sf\u00e2ntului Ioan Paul al II-lea: “Primul fundament al valorii muncii este omul \u00eensu\u015fi. […] Omul este destinat \u015fi este chemat la munc\u0103, \u00eens\u0103 \u00eenainte de toate munca este \u00abpentru om\u00bb, \u015fi nu omul \u00abpentru munc\u0103\u00bb” (Enciclica Laborem exercens<\/i>, 6).<\/p>\n
8. Aceast\u0103 list\u0103, deja dramatic\u0103 \u00een sine, ofer\u0103 doar o relatare par\u0163ial\u0103 a situa\u0163iilor de s\u0103r\u0103cie care fac parte din via\u0163a noastr\u0103 de zi cu zi. Nu pot omite, \u00eendeosebi, o form\u0103 de nelini\u015fte care apare din ce \u00een ce mai evident\u0103 \u015fi care afecteaz\u0103 lumea tineretului. C\u00e2te vie\u0163i frustrate \u015fi chiar sinucideri ale tinerilor, am\u0103gi\u0163i de o cultur\u0103 care \u00eei face s\u0103 se simt\u0103 “neconcluden\u0163i” \u015fi “e\u015fua\u0163i”. S\u0103-i ajut\u0103m s\u0103 reac\u0163ioneze \u00een fa\u0163a acestor instig\u0103ri nocive, pentru ca fiecare s\u0103 poat\u0103 g\u0103si drumul de urmat pentru a dob\u00e2ndi o identitate puternic\u0103 \u015fi generoas\u0103.<\/p>\n
Vorbind despre s\u0103raci, este u\u015for s\u0103 se cad\u0103 \u00een retoric\u0103. Este o tenta\u0163ie insidioas\u0103 \u015fi aceea de a se opri la statistici \u015fi la cifre. S\u0103racii sunt persoane, au chipuri, istorii, inimi \u015fi suflete. Sunt fra\u0163i \u015fi surori cu calit\u0103\u0163ile \u015fi defectele lor, ca to\u0163i ceilal\u0163i, \u015fi este important a intra \u00eentr-o rela\u0163ie personal\u0103 cu fiecare dintre ei.<\/p>\n
Cartea lui Tobia<\/i> ne \u00eenva\u0163\u0103 concrete\u0163ea ac\u0163iunii noastre cu \u015fi pentru cei s\u0103raci. Este o problem\u0103 de dreptate care ne angajeaz\u0103 pe to\u0163i s\u0103 ne c\u0103ut\u0103m \u015fi s\u0103 ne \u00eent\u00e2lnim reciproc, pentru a favoriza armonia necesar\u0103 a\u015fa \u00eenc\u00e2t o comunitate s\u0103 se poat\u0103 identifica a\u015fa cum este. Prin urmare, interesul fa\u0163\u0103 de cei s\u0103raci nu se epuizeaz\u0103 \u00een pomeni gr\u0103bite; cere restabilirea unor rela\u0163ii interpersonale corecte care au fost afectate de s\u0103r\u0103cie. \u00cen felul acesta, “nu-\u0163i \u00eentoarce fa\u0163a de la niciun s\u0103rac” conduce la ob\u0163inerea binefacerilor milostivirii, carit\u0103\u0163ii care d\u0103 sens \u015fi valoare \u00eentregii vie\u0163i cre\u015ftine.<\/p>\n
9. Aten\u0163ia noastr\u0103 fa\u0163\u0103 de cei s\u0103raci s\u0103 fie mereu marcat\u0103 de realismul evanghelic. \u00cemp\u0103rt\u0103\u015firea trebuie s\u0103 corespund\u0103 necesit\u0103\u0163ilor concrete ale celuilalt, nu pentru a m\u0103 elibera de superfluul meu. \u015ei aici este nevoie de discern\u0103m\u00e2nt, sub \u00eendrumarea Duhului Sf\u00e2nt, pentru a recunoa\u015fte adev\u0103ratele exigen\u0163e ale fra\u0163ilor \u015fi nu aspira\u0163iile noastre. De ceea ce au nevoie urgent este umanitatea noastr\u0103, inima noastr\u0103 deschis\u0103 la iubire. S\u0103 nu uit\u0103m: “Suntem chema\u0163i s\u0103-l descoperim pe Cristos \u00een ei, s\u0103 le d\u0103m lor glasul nostru \u00een cauzele lor, dar \u015fi s\u0103 le fim lor prieteni, s\u0103-i ascult\u0103m, s\u0103-i \u00een\u0163elegem \u015fi s\u0103 primim \u00een\u0163elepciunea misterioas\u0103 pe care Dumnezeu vrea s\u0103 ne-o comunice prin intermediul lor” (Evangelii gaudium<\/i>, 198). Credin\u0163a ne \u00eenva\u0163\u0103 c\u0103 fiecare s\u0103rac este fiu al lui Dumnezeu \u015fi c\u0103 \u00een el sau \u00een ea este prezent Cristos: “Tot ce a\u0163i f\u0103cut unuia dintre fra\u0163ii mei cei mai mici, mie mi-a\u0163i f\u0103cut” (Mt<\/i>25,40).<\/p>\n
10. Anul acesta este a 150-a aniversare a na\u015fterii Sfintei Tereza a Pruncului Isus. \u00centr-o pagin\u0103 din Istoria unui suflet<\/i> scrie astfel: “Acum \u00een\u0163eleg c\u0103 perfecta caritate const\u0103 \u00een a suporta defectele altora, a nu fi deloc surprins de sl\u0103biciunile lor, a ne edifica \u00een cele mai mici acte de virtute pe care le vedem practicate, dar mai ales am \u00een\u0163eles c\u0103 nu trebuie caritatea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00eenchis\u0103 \u00een ad\u00e2ncul inimii: \u00abNimeni, a spus Isus, nu aprinde o candel\u0103 ca s\u0103 o a\u015feze sub un obroc, ci o pune pe sfe\u015fnic, ca s\u0103 lumineze pe to\u0163i<\/i> cei care sunt \u00een cas\u0103\u00bb. Mi se pare c\u0103 aceast\u0103 candel\u0103 reprezint\u0103 caritatea care trebuie s\u0103 lumineze, s\u0103 \u00eenveseleasc\u0103 nu numai pe cei care \u00eemi sunt mai dragi, ci pe to\u0163i<\/i> cei care sunt \u00een cas\u0103, f\u0103r\u0103 excep\u0163ia nim\u0103nui” (Ms C, 12r\u00b0: Opere complete<\/i>, Roma 1997, 247).<\/p>\n
\u00cen aceast\u0103 cas\u0103 care este lumea, to\u0163i au dreptul s\u0103 fie lumina\u0163i de caritate, nimeni nu poate fi privat de ea. Fie ca tenacitatea iubirii Sfintei Tereza cea Mic\u0103 s\u0103 poat\u0103 inspira inimile noastre \u00een aceast\u0103 Zi Mondial\u0103, s\u0103 ne ajute “s\u0103 nu ne \u00eentoarcem privirea de la cel s\u0103rac” \u015fi s\u0103 o p\u0103str\u0103m mereu a\u0163intit\u0103 asupra fe\u0163ei umane \u015fi divine a Domnului Isus Cristos.<\/p>\n
Roma, “Sf\u00e2ntul Ioan din Lateran”, 13 iunie 2023, Comemorarea liturgic\u0103 a Sf\u00e2ntului Anton de Padova<\/i><\/p>\n
Franciscus<\/b><\/p>\n