22 octombrie 2023<\/p>\n
Inimi arz\u0103toare, picioare care merg (cf.<\/i> Lc 24,13-35)<\/i><\/b><\/p>\n
Iubi\u0163i fra\u0163i \u015fi surori,<\/em><\/p>\n Pentru Ziua Mondial\u0103 a Misiunilor din acest an am ales o tem\u0103 care se inspir\u0103 din relatarea despre discipolii din Emaus, \u00een Evanghelia lui Luca (cf. 24,13-35): “Inimi arz\u0103toare, picioare care merg”. Acei doi discipoli erau dezorienta\u0163i \u015fi dezam\u0103gi\u0163i, dar \u00eent\u00e2lnirea cu Cristos \u00een cuv\u00e2nt \u015fi \u00een P\u00e2inea fr\u00e2nt\u0103 a aprins \u00een ei entuziasmul pentru a porni din nou la drum spre Ierusalim \u015fi pentru a anun\u0163a c\u0103 Domnul a \u00eenviat cu adev\u0103rat. \u00cen relatarea evanghelic\u0103 percepem transformarea discipolilor din c\u00e2teva imagini sugestive: inimi arz\u0103toare<\/i> datorit\u0103 Scripturilor explicate de Isus, ochi deschi\u015fi<\/i> \u00een recunoa\u015fterea lui \u015fi picioare care merg<\/i>. Medit\u00e2nd asupra acestor trei aspecte, care sintetizeaz\u0103 itinerarul discipolilor misionari, putem re\u00eennoi zelul nostru pentru evanghelizare \u00een lumea de ast\u0103zi.<\/p>\n 1. Inimi arz\u0103toare “c\u00e2nd ne explica Scripturile”. Cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu lumineaz\u0103 \u015fi transform\u0103 inima \u00een misiune.<\/i><\/p>\n Pe drumul de la Ierusalim la Emaus, inimile celor doi discipoli erau triste – a\u015fa cum bine se vedea de pe fe\u0163ele lor – din cauza mor\u0163ii lui Isus, \u00een care crezuser\u0103 (cf. v. 17). \u00cen fa\u0163a falimentului \u00cenv\u0103\u0163\u0103torului r\u0103stignit, speran\u0163a lor c\u0103 el era Mesia s-a pr\u0103bu\u015fit (cf. v. 21).<\/p>\n \u015ei iat\u0103, “pe c\u00e2nd vorbeau \u015fi se \u00eentrebau, Isus \u00eensu\u015fi, apropiindu-se, mergea \u00eempreun\u0103 cu ei” (v. 15). Ca la \u00eenceputul chem\u0103rii discipolilor, \u015fi acum \u00een momentul r\u0103t\u0103cirii lor, Domnul ia ini\u0163iativa de a se apropia de ai s\u0103i \u015fi de a merge al\u0103turi de ei. \u00cen marea sa milostivire, el nu \u00eenceteaz\u0103 niciodat\u0103 s\u0103 stea cu noi, \u00een ciuda defectelor, \u00eendoielilor, sl\u0103biciunilor noastre, a triste\u0163ii \u015fi a pesimismului care ne fac s\u0103 devenim “nepricepu\u0163i \u015fi greoi de inim\u0103” (v. 25), oameni cu pu\u0163in\u0103 credin\u0163\u0103.<\/p>\n Ast\u0103zi ca \u015fi atunci, Domnul \u00eenviat este aproape de discipolii s\u0103i misionari \u015fi merge al\u0103turi de ei, \u00een special atunci c\u00e2nd se simt r\u0103t\u0103ci\u0163i, descuraja\u0163i, \u00eenfrico\u015fa\u0163i \u00een fa\u0163a misterului f\u0103r\u0103delegii care \u00eei \u00eenconjoar\u0103 \u015fi vrea s\u0103-i sufoce. De aceea “s\u0103 nu l\u0103s\u0103m s\u0103 ni se fure speran\u0163a!” (Exorta\u0163ia apostolic\u0103 Evangelii gaudium<\/i>, 86). Domnul este mai mare dec\u00e2t problemele noastre, mai ales c\u00e2nd le \u00eent\u00e2lnim \u00een vestirea evangheliei \u00een lume, pentru c\u0103 aceast\u0103 misiune, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, este a sa \u015fi noi suntem pur \u015fi simplu umilii s\u0103i colaboratori, “slujitori inutili” (cf. Lc<\/i> 17,10).<\/p>\n Exprim apropierea mea \u00een Cristos de to\u0163i misionarii \u015fi misionarele din lume, \u00eendeosebi de cei care trec printr-un moment dificil: Domnul \u00eenviat, preaiubi\u0163ilor, este mereu cu voi \u015fi vede generozitatea \u015fi sacrificiile voastre pentru misiunea de evanghelizare \u00een locuri \u00eendep\u0103rtate. Nu toate zilele vie\u0163ii sunt pline de soare, dar s\u0103 ne amintim mereu de cuvintele Domnului Isus adresate prietenilor s\u0103i \u00eenainte de p\u0103timire: “\u00cen lume ve\u0163i avea necazuri; \u00eens\u0103 curaj, eu am \u00eenvins lumea!” (In<\/i> 16,33).<\/p>\n Dup\u0103 ce i-a ascultat pe cei doi discipoli pe drumul spre Emaus, Isus \u00eenviat “\u00eencep\u00e2nd de la Moise \u015fi de la to\u0163i profe\u0163ii, le-a explicat din toate Scripturile cele referitoare la el” (Lc<\/i> 24,27). \u015ei inimile discipolilor s-au \u00eenc\u0103lzit, a\u015fa cum la sf\u00e2r\u015fit \u00ee\u015fi vor dest\u0103inui unul altuia: “Oare nu ne ardea inima \u00een noi c\u00e2nd ne vorbea pe drum \u015fi ne explica Scripturile?” (v. 32). De fapt, Isus este Cuv\u00e2ntul viu, care singur poate face s\u0103 ard\u0103, s\u0103 lumineze \u015fi s\u0103 transforme inima.<\/p>\n Astfel \u00een\u0163elegem mai bine afirma\u0163ia Sf\u00e2ntului Ieronim: “A nu cunoa\u015fte Scripturile \u00eenseamn\u0103 a nu-l cunoa\u015fte pe Cristos” (In Is.<\/i>, Prolog). “F\u0103r\u0103 Domnul este imposibil s\u0103 \u00een\u0163elegem \u00een profunzime Sf\u00e2nta Scriptur\u0103, dar este la fel de adev\u0103rat contrariul: f\u0103r\u0103 Sf\u00e2nta Scriptur\u0103 r\u0103m\u00e2ne de ne\u00een\u0163eles misiunea lui Isus \u015fi a Bisericii sale \u00een lume” (Scrisoarea apostolic\u0103 M.P. Aperuit illis<\/i>, 1). De aceea, cunoa\u015fterea Scripturii este important\u0103 pentru via\u0163a cre\u015ftinului, \u015fi mai mult\u0103 \u00eenc\u0103 pentru vestirea lui Cristos \u015fi a evangheliei sale. Altminteri, ce se transmite celorlal\u0163i dac\u0103 nu propriile idei \u015fi propriile proiecte? \u015ei o inim\u0103 rece, va putea oare s\u0103 fac\u0103 s\u0103 ard\u0103 inima celorlal\u0163i?<\/p>\n A\u015fadar s\u0103 ne l\u0103s\u0103m \u00eenso\u0163i\u0163i mereu de Domnul \u00eenviat care ne explic\u0103 sensul Scripturilor. S\u0103 l\u0103s\u0103m ca el s\u0103 fac\u0103 s\u0103 ard\u0103 inima noastr\u0103, s\u0103 ne lumineze \u015fi s\u0103 ne transforme, pentru ca s\u0103 putem vesti lumii misterul s\u0103u de m\u00e2ntuire cu puterea \u015fi \u00een\u0163elepciunea care vin de la Duhul s\u0103u.<\/p>\n 2. Ochii care “s-au deschis \u015fi l-au recunoscut” la fr\u00e2ngerea p\u00e2inii. Isus \u00een Euharistie este culme \u015fi izvor al misiunii.<\/i><\/p>\n Inimile arz\u0103toare pentru Cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu i-au determinat pe discipolii din Emaus s\u0103-i cear\u0103 misteriosului C\u0103l\u0103tor s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 cu ei la l\u0103sarea serii. \u015ei, \u00een jurul mesei, ochii lor s-au deschis \u015fi l-au recunoscut atunci c\u00e2nd el a fr\u00e2nt p\u00e2inea. Elementul decisiv care deschide ochii discipolilor este seria ac\u0163iunilor f\u0103cute de Isus: a luat p\u00e2inea, a binecuv\u00e2ntat-o, a fr\u00e2nt-o \u015fi le-a dat-o lor. Sunt gesturi obi\u015fnuite ale unui cap al familiei ebraice, dar, f\u0103cute de Isus Cristos cu harul Duhului Sf\u00e2nt, re\u00eennoind pentru cei doi comeseni semnul \u00eenmul\u0163irii p\u00e2inilor \u015fi mai ales pe cel al Euharistiei, sacrament al jertfei de pe cruce. Dar chiar \u00een momentul \u00een care \u00eel recunosc pe Isus \u00een cel care fr\u00e2nge p\u00e2inea, “el s-a f\u0103cut nev\u0103zut dinaintea lor” (Lc<\/i> 24,31). Acest fapt ne face s\u0103 \u00een\u0163elegem o realitate esen\u0163ial\u0103 a credin\u0163ei noastre: Cristos care fr\u00e2nge p\u00e2inea devine acum p\u00e2inea fr\u00e2nt\u0103, \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit\u0103 cu discipolii \u015fi apoi consumat\u0103 de ei. A devenit invizibil, pentru c\u0103 a intrat acum \u00een\u0103untrul inimilor discipolilor pentru a-i face s\u0103 ard\u0103 \u015fi mai mult, determin\u00e2ndu-i s\u0103 reia drumul f\u0103r\u0103 \u00eent\u00e2rziere pentru a comunica tuturor experien\u0163a unic\u0103 a \u00eent\u00e2lnirii cu Cel \u00cenviat! Astfel Cristos \u00eenviat este cel care fr\u00e2nge p\u00e2inea \u015fi \u00een acela\u015fi timp este p\u00e2inea fr\u00e2nt\u0103 pentru noi. A\u015fadar, fiecare discipol misionar este chemat s\u0103 devin\u0103, ca Isus \u015fi \u00een el, datorit\u0103 ac\u0163iunii Duhului Sf\u00e2nt, cel care fr\u00e2nge p\u00e2inea \u015fi cel care este p\u00e2ine fr\u00e2nt\u0103 pentru lume.<\/p>\n \u00cen aceast\u0103 privin\u0163\u0103, trebuie amintit c\u0103 o simpl\u0103 fr\u00e2ngere a p\u00e2inii materiale cu cei fl\u0103m\u00e2nzi \u00een numele lui Cristos este deja un act cre\u015ftin misionar. Cu at\u00e2t mai mult fr\u00e2ngerea p\u00e2inii euharistice care este Cristos \u00eensu\u015fi este ac\u0163iunea misionar\u0103 prin excelen\u0163\u0103, pentru c\u0103 Euharistia este izvor \u015fi culme a vie\u0163ii \u015fi a misiunii Bisericii.<\/p>\n A amintit asta Papa Benedict al XVI-lea: “Nu putem \u0163ine pentru noi iubirea pe care o celebr\u0103m \u00een sacramentul [Euharistiei]. Ea cere din natura sa s\u0103 fie comunicat\u0103 tuturor. Lumea are nevoie de iubirea lui Dumnezeu, are nevoie s\u0103-l \u00eent\u00e2lneasc\u0103 pe Cristos \u015fi s\u0103 cread\u0103 \u00een el. De aceea Euharistia nu este numai izvor \u015fi culme a vie\u0163ii Bisericii; este izvor \u015fi culme \u015fi a misiunii ei: \u00abO Biseric\u0103 cu adev\u0103rat euharistic\u0103 este o Biseric\u0103 misionar\u0103\u00bb” (Exorta\u0163ia apostolic\u0103 Sacramentum caritatis<\/i>, 84).<\/p>\n Pentru a aduce rod trebuie s\u0103 r\u0103m\u00e2nem uni\u0163i cu el (cf. In<\/i> 15,4-9). \u015ei aceast\u0103 unire se realizeaz\u0103 prin rug\u0103ciunea zilnic\u0103, \u00eendeosebi \u00een adora\u0163ie<\/i>, \u00een a r\u0103m\u00e2ne \u00een t\u0103cere \u00een prezen\u0163a Domnului, care r\u0103m\u00e2ne cu noi \u00een Euharistie. Cultiv\u00e2nd cu iubire aceast\u0103 comuniune cu Cristos, discipolul misionar poate s\u0103 devin\u0103 un mistic \u00een ac\u0163iune. Fie ca inima noastr\u0103 s\u0103 doreasc\u0103 mereu prezen\u0163a lui Isus, asemenea celor doi discipoli din Emaus, mai ales c\u00e2nd se face sear\u0103: “R\u0103m\u00e2i cu noi, Doamne!” (cf. Lc<\/i> 24,29).<\/p>\n 3. Picioare care merg, cu bucuria de a-l vesti pe Cristos \u00cenviat. Tinere\u0163ea ve\u015fnic\u0103 a unei Biserici mereu \u00een ie\u015fire.<\/i><\/p>\n Dup\u0103 ce au deschis ochii, recunosc\u00e2ndu-l pe Isus la “fr\u00e2ngerea p\u00e2inii”, discipolii “ridic\u00e2ndu-se \u00een acela\u015fi ceas, s-au \u00eentors la Ierusalim” (cf. Lc<\/i> 24,33). Aceast\u0103 plecare \u00een grab\u0103, pentru a \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fi cu al\u0163ii bucuria \u00eent\u00e2lnirii cu Domnul, demonstreaz\u0103 c\u0103 “bucuria evangheliei umple inima \u015fi via\u0163a celor care se \u00eent\u00e2lnesc cu Isus. Cei care se las\u0103 m\u00e2ntui\u0163i de el sunt elibera\u0163i de p\u0103cat, de triste\u0163e, de golul interior, de izolare. Cu Isus Cristos mereu na\u015fte \u015fi rena\u015fte bucuria” (Exorta\u0163ia apostolic\u0103 Evangelii gaudium<\/i>, 1). Nu poate fi \u00eent\u00e2lnit cu adev\u0103rat Isus \u00eenviat f\u0103r\u0103 a fi \u00eenfl\u0103c\u0103ra\u0163i de dorin\u0163a de a spune asta tuturor. De aceea, prima \u015fi principala resurs\u0103 a misiunii sunt cei care l-au recunoscut pe Cristos \u00eenviat, \u00een Scripturi \u015fi \u00een Euharistie, \u015fi care poart\u0103 \u00een inim\u0103 focul s\u0103u \u015fi \u00een privire lumina sa. Cei care pot s\u0103 m\u0103rturiseasc\u0103 via\u0163a care nu moare niciodat\u0103, chiar \u015fi \u00een situa\u0163iile mai dificile \u015fi \u00een momentele mai \u00eentunecate.<\/p>\n Imaginea “picioarelor care merg” ne aminte\u015fte \u00eenc\u0103 o dat\u0103 validitatea peren\u0103 a lui missio ad gentes<\/i>, misiunea dat\u0103 Bisericii de Domnul \u00eenviat de a evangheliza fiecare persoan\u0103 \u015fi fiecare popor p\u00e2n\u0103 la marginile p\u0103m\u00e2ntului. Ast\u0103zi mai mult ca oric\u00e2nd omenirea, r\u0103nit\u0103 de at\u00e2tea nedrept\u0103\u0163i, diviziuni \u015fi r\u0103zboaie, are nevoie de vestea bun\u0103 a p\u0103cii \u015fi a m\u00e2ntuirii \u00een Cristos. De aceea, profit de aceast\u0103 ocazie pentru a reafirma c\u0103 “to\u0163i au dreptul s\u0103 primeasc\u0103 Evanghelia. Cre\u015ftinii au datoria de a o vesti f\u0103r\u0103 a exclude pe nimeni, nu ca acela care impune o nou\u0103 obliga\u0163ie, ci ca acela care \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fe\u015fte o bucurie, semnaleaz\u0103 un orizont frumos, ofer\u0103 un osp\u0103\u0163 dorit” (ibid.<\/i>, 14). Convertirea misionar\u0103 r\u0103m\u00e2ne obiectivul principal pe care trebuie s\u0103 ni-l propunem ca indivizi \u015fi comunitate, pentru c\u0103 “ac\u0163iunea misionar\u0103 este paradigma oric\u0103rei opere a Bisericii” (ibid.<\/i>, 15).<\/p>\n A\u015fa cum afirm\u0103 Apostolul Paul, iubirea lui Cristos ne cople\u015fe\u015fte \u015fi ne constr\u00e2nge (cf. 2Cor<\/i> 5,14). Este vorba aici de dubla iubire: cea a lui Cristos fa\u0163\u0103 de noi care cheam\u0103, inspir\u0103 \u015fi treze\u015fte iubirea noastr\u0103 fa\u0163\u0103 de el. \u015ei aceast\u0103 iubire face mereu t\u00e2n\u0103r\u0103 Biserica \u00een ie\u015fire, cu to\u0163i membrii s\u0103i \u00een misiune pentru a vesti evanghelia lui Cristos, convin\u015fi c\u0103 “el a murit pentru to\u0163i, pentru ca cei care tr\u0103iesc s\u0103 nu mai tr\u0103iasc\u0103 pentru ei \u00een\u015fi\u015fi, ci pentru acela care a murit \u015fi a \u00eenviat pentru ei” (v. 15). La aceast\u0103 mi\u015fcare misionar\u0103 pot s\u0103 contribuie to\u0163i: cu rug\u0103ciunea \u015fi cu ac\u0163iunea, cu oferte \u00een bani \u015fi \u00een suferin\u0163e, cu propria m\u0103rturie. Operele Misionare Pontificale sunt instrumentul privilegiat pentru a favoriza aceast\u0103 cooperare misionar\u0103 la nivel spiritual \u015fi material. Pentru aceasta adunarea de oferte din Ziua Mondial\u0103 a Misiunilor este dedicat\u0103 Operei Pontificale a R\u0103sp\u00e2ndirii Credin\u0163ei.<\/p>\n Urgen\u0163a ac\u0163iunii misionare a Bisericii comport\u0103, desigur, o cooperare misionar\u0103 tot mai str\u00e2ns\u0103 a tuturor membrilor s\u0103i la fiecare nivel. Acesta este un obiectiv esen\u0163ial al parcursului sinodal pe care Biserica \u00eel parcurge cu cuvintele cheie comuniune, participare, misiune<\/i>. Acest parcurs nu este desigur o aplecare a Bisericii asupra ei \u00eens\u0103\u015fi; nu este un sondaj popular pentru a decide, ca \u00eentr-un parlament, ce trebuie crezut \u015fi practicat sau nu conform preferin\u0163elor umane. Este mai degrab\u0103 o pornire la drum asemenea discipolilor din Emaus, ascult\u00e2ndu-l pe Domnul \u00cenviat care vine mereu \u00een mijlocul nostru pentru a ne explica sensul Scripturilor \u015fi a fr\u00e2nge P\u00e2inea pentru noi, pentru ca s\u0103 putem duce \u00eenainte cu for\u0163a Duhului Sf\u00e2nt misiunea sa \u00een lume.<\/p>\n A\u015fa cum cei doi discipoli au relatat celorlal\u0163i ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat de-a lungul drumului (cf. Lc<\/i>24,35), tot a\u015fa \u015fi vestirea noastr\u0103 va fi o relatare bucuroas\u0103 a lui Cristos Domnul, a vie\u0163ii, p\u0103timirii, mor\u0163ii \u015fi \u00eenvierii sale, a minunilor pe care iubirea sa le-a s\u0103v\u00e2r\u015fit \u00een via\u0163a noastr\u0103.<\/p>\n A\u015fadar, s\u0103 pornim din nou \u015fi noi, lumina\u0163i de \u00eent\u00e2lnirea cu Cel \u00cenviat \u015fi anima\u0163i de Duhul s\u0103u. S\u0103 pornim din nou cu inimi arz\u0103toare, ochi deschi\u015fi, picioare care merg, pentru a face s\u0103 ard\u0103 alte inimi de Cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu, pentru a deschide al\u0163i ochi la Isus Euharistie \u015fi pentru a-i invita pe to\u0163i s\u0103 mearg\u0103 \u00eempreun\u0103 pe calea p\u0103cii \u015fi a m\u00e2ntuirii pe care Dumnezeu \u00een Cristos a d\u0103ruit-o omenirii.<\/p>\n Sf\u00e2nt\u0103 Marie, Mama discipolilor misionari ai lui Cristos \u015fi Regina misiunilor, roag\u0103-te pentru noi!<\/p>\n Roma, “Sf\u00e2ntul Ioan din Lateran”, 6 ianuarie 2023, Solemnitatea Epifaniei Domnului.<\/i><\/p>\n Franciscus<\/b><\/p>\n