{"id":33585,"date":"2023-07-01T22:00:19","date_gmt":"2023-07-01T19:00:19","guid":{"rendered":"https:\/\/arcb.ro\/website\/?p=33585"},"modified":"2023-07-02T00:01:53","modified_gmt":"2023-07-01T21:01:53","slug":"grija-lui-dumnezeu-pentru-om-meditatie-pentru-duminica-a-xiii-a-de-peste-an","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/arcb.ro\/website\/2023\/07\/01\/grija-lui-dumnezeu-pentru-om-meditatie-pentru-duminica-a-xiii-a-de-peste-an\/","title":{"rendered":"\u201eGrija lui Dumnezeu pentru om\u201d – Medita\u021bie pentru Duminica a XIII-a de peste an"},"content":{"rendered":"

Oficiul pentru Pastora\u021bia Liturgic\u0103 \u0219i Sacramente al ARCB propune pentru timpul de peste an un material liturgic succint pentru fiecare duminic\u0103. Poate fi un ajutor \u00een preg\u0103tirea celebr\u0103rilor noastre liturgice, \u00een mod special al Sfintei Liturghii.<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

DUMINICA A XIII-A DE PESTE AN<\/u><\/strong><\/p>\n

2 IULIE 2023<\/strong><\/p>\n

GRIJA LUI DUMNEZEU PENTRU OM<\/strong><\/p>\n

Prima lectur\u0103 \u0219i evanghelia acestei duminici au tematica ospitalit\u0103\u021bii. Ospitalitatea str\u0103inului este o tem\u0103 comun\u0103 \u00een Biblie, dar \u0219i mai relevant\u0103 este tema ospitalit\u0103\u021bii \u201eomului lui Dumnezeu\u201d (2 Reg 4,10), a\u0219a cum \u00eel nume\u0219te femeia din \u0218unem pe profetul Elizeu. Dac\u0103 \u00een prima lectur\u0103<\/em><\/strong> asist\u0103m – ca \u00eentr-un contact direct – la un schimb de aten\u021bii nesolicitate, dar totu\u0219i foarte binevenite, \u00een evanghelie<\/em><\/strong> Isus este cel care le spune ucenicilor cum vor fi trata\u021bi cei care \u00eei primesc, care \u00eei sus\u021bin, \u00een timpul misiunii lor. \u00cen pasajul din Evanghelia dup\u0103 Sf. Matei se sub\u00een\u021belege c\u0103 simpla primire a discipolului este considerat\u0103 ca o participare la discipolatul \u00eensu\u0219i \u0219i la recompensele acestuia. Cea de-a doua lectur\u0103<\/em><\/strong> vorbe\u0219te, de asemenea, despre participare, dar de un tip de participare foarte diferit: la Paul este vorba de participarea la moartea lui Cristos \u0219i, \u00een consecin\u021b\u0103, de accesul la speran\u021ba \u00eenvierii.<\/p>\n

DINCOLO DE RELA\u021aIILE DE S\u00c2NGE<\/strong><\/p>\n

de Roberto Laurita<\/em><\/p>\n

\u00cen Evanghelie nu lipsesc cuvintele exigente, greu de acceptat, aspre \u00een caracterul lor peremptoriu. Dar cele de ast\u0103zi par s\u0103 dep\u0103\u0219easc\u0103 orice limit\u0103. De ce s\u0103 opunem iubirii pentru Dumnezeu ceea ce ne leag\u0103 de rudele noastre, de cei de la care am primit via\u021ba (\u201etata \u0219i mama\u201d) sau de cei c\u0103rora le-am transmis-o (\u201efiul sau fiica\u201d)? De ce ceea ce le d\u0103m acestora apare ca \u0219i cum ar fi luat de la cel\u0103lalt? De ce iubirea fa\u021b\u0103 de Isus este considerat\u0103 exclusiv\u0103, incompatibil\u0103 cu iubirea fa\u021b\u0103 de ceilal\u021bi, p\u00e2n\u0103 la punctul \u00een care este imediat devalorizat\u0103? Faptul c\u0103 iubirea fa\u021b\u0103 de familie, fie c\u0103 este vorba de p\u0103rin\u021bi sau de copii, nu trebuie s\u0103 suplineasc\u0103 iubirea fa\u021b\u0103 de Dumnezeu este un dat. Dar de ce s\u0103 o prezent\u0103m pe prima ca pe o amenin\u021bare la adresa celei de-a doua? Isus ar fi cumva \u201egelos\u201d pe ceea ce oferim celor dragi?<\/p>\n

Isus nu pune \u00een discu\u021bie ata\u0219amentul, afec\u021biunea fa\u021b\u0103 de membrii familiei, ci acapararea de c\u0103tre rude, solidaritatea limitat\u0103 la leg\u0103turile de s\u00e2nge. Isus, de fapt, nu vine dup\u0103 familie, ci \u00eenaintea ei, iar rela\u021bia cu el este \u0219i mai fundamental\u0103. El creeaz\u0103 o solidaritate care dep\u0103\u0219e\u0219te membrii propriului clan, interesele, avantajele lor. Afirma\u021biile sale, de altfel, sunt cu adev\u0103rat revolu\u021bionare pentru epoca sa, c\u00e2nd apartenen\u021ba la un trib avea o greutate specific\u0103 considerabil\u0103. Isus a trebuit s\u0103 experimenteze asta pe propria piele. El a cunoscut din proprie experien\u021b\u0103 ne\u00een\u021belegerea propriului s\u0103u mediu, a propriului s\u0103u sat, a propriei sale familii. Ai s\u0103i nu \u0219i-au dat seama c\u0103 venise vremea lui, c\u0103 era timpul s\u0103 anun\u021be vestea cea bun\u0103 \u0219i s\u0103 fac\u0103 voia Tat\u0103lui \u0219i c\u0103 asta \u00eensemna s\u0103 abandoneze locul \u0219i oamenii care \u00eel v\u0103zuser\u0103 cresc\u00e2nd \u0219i devenind om. \u00cen fond, nu vine oare vremea ca fiecare dintre noi, dup\u0103 \u201ebe\u021bia primei convertiri\u201d, s\u0103 ia ap\u0103rarea lui Isus \u00een fa\u021ba lumii \u0219i \u00een fa\u021ba propriei familii? Familia este o realitate magnific\u0103 atunci c\u00e2nd se \u00eenscrie \u00een planul de iubire al lui Dumnezeu; \u00een caz de conflict, Dumnezeu trebuie s\u0103 fie preferat.<\/p>\n

Familia nu este \u00een slujba membrilor s\u0103i \u0219i numai a lor. Ea trebuie s\u0103 se deschid\u0103 unei viziuni mai largi, celor care caut\u0103 s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 Evanghelia \u0219i, mai ales, celor mai umili \u0219i mai s\u0103raci. Ace\u0219tia conteaz\u0103 at\u00e2t de pu\u021bin \u00een ochii lumii! Noi, cei dragi \u0219i ceilal\u021bi: Isus rupe aceast\u0103 grani\u021b\u0103. Evanghelia sa este o \u0219coal\u0103 a fraternit\u0103\u021bii, o trecere progresiv\u0103 de la solidaritatea limitat\u0103 la fraternitatea universal\u0103.<\/p>\n

\u00a0<\/u><\/p>\n

ACTUALIZAREA CUV\u00c2NTULUI<\/u><\/strong> – <\/strong><\/p>\n

CONDU\u0218I DE M\u00c2NA LUI DUMNEZEU<\/strong><\/p>\n

de Paola Bignardi<\/em><\/p>\n

\n

Isus este un Maestru singular: \u00eenva\u021b\u0103 ca unul care are autoritate, dar mai presus de toate \u00eei invit\u0103 pe oameni s\u0103 \u00eel urmeze, s\u0103 \u00eenve\u021be nu at\u00e2t din cuvintele sale, c\u00e2t din via\u021ba sa. Pe cei pe care \u00eei voia mai aproape de el, Isus i-a invitat s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 cu el, pentru ca ei s\u0103 se bucure de prietenia sa \u0219i s\u0103 \u00eenve\u021be tr\u0103ind al\u0103turi de el ce \u00eenseamn\u0103 s\u0103 nu ai unde s\u0103-\u021bi pui capul sau nici m\u0103car timp s\u0103 m\u0103n\u00e2nci, s\u0103 \u00eenfrun\u021bi contraste \u0219i opozi\u021bii; \u0219i pentru ca ei s\u0103 vad\u0103 cu ochii lor modul \u00een care Isus \u0219i-a dat via\u021ba Tat\u0103lui \u0219i cu Tat\u0103l pentru ca un nou orizont s\u0103 se deschid\u0103 omenirii. Ucenicul este chemat s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 asemenea Maestrului s\u0103u \u0219i s\u0103 mearg\u0103 dup\u0103 el, pun\u00e2ndu-\u0219i picioarele \u00een spatele pa\u0219ilor s\u0103i. Nu poate fi urmat \u00een acest fel dec\u00e2t cel pe care \u00eel iube\u0219te.<\/p>\n

Credin\u021ba cre\u0219tin\u0103 este iubire personal\u0103 fa\u021b\u0103 de Isus, care se exprim\u0103 \u00een dorin\u021ba de a fi cu el \u0219i ca el: s\u0103rac, umil, smerit, \u0219i nu de dragul \u0219ovinismului, ci pentru a intra \u00een misterul s\u0103u de iubire. Discipolul este cel care se las\u0103 modelat de Isus \u0219i de stilul s\u0103u. Via\u021ba lui Isus trebuie s\u0103 devin\u0103 treptat amprenta propriei sale vie\u021bi, zi dup\u0103 zi, \u00eentr-un crescendo care ajunge p\u00e2n\u0103 la cruce. Acolo, pe Calvar, nu exist\u0103 compromisuri posibile: fie \u00ee\u0219i d\u0103ruie\u0219te via\u021ba, fie o p\u0103streaz\u0103 pentru sine.<\/p>\n

Iat\u0103 secretul tr\u0103irii dup\u0103 Isus: \u201eCine \u00ee\u0219i va pierde via\u021ba, o va salva\u201d. Cu siguran\u021b\u0103, Isus nu vrea s\u0103 exprime dispre\u021bul fa\u021b\u0103 de via\u021b\u0103, ci iubirea fa\u021b\u0103 de ea \u00een dimensiunea ei cea mai autentic\u0103. Ce \u00eenseamn\u0103 s\u0103 tr\u0103ie\u0219ti? A stoarce din via\u021b\u0103 maximum de bog\u0103\u021bie, de succes, de satisfac\u021bie? \u0218i ce va r\u0103m\u00e2ne dup\u0103 ce aceste bunuri materiale vor fi trecut? Sun\u0103 ca \u00een Evanghelia lui Luca: \u201eNebunule, \u00een aceast\u0103 noapte \u021bi se va cere via\u021ba!\u201d (Lc 12, 20). A-\u021bi salva via\u021ba \u00eenseamn\u0103 a alege s\u0103 tr\u0103ie\u0219ti pentru ceea ce conteaz\u0103. \u00censeamn\u0103 s\u0103 te eliberezi de dorin\u021ba de a poseda propria via\u021b\u0103, s\u0103 fii o persoan\u0103 liber\u0103 de sine \u0219i, prin urmare, capabil\u0103 s\u0103 \u00eei ia pe ceilal\u021bi, m\u00e2ntuirea lumii, cauza \u00cemp\u0103r\u0103\u021biei la inim\u0103. Urmez \u0219i iar urmez pa\u0219ii Domnului: asta \u00eemi va da siguran\u021b\u0103. \u00cel urmez \u0219i experimentez bucuria de a tr\u0103i cu el, pentru c\u0103 am \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 \u00eel iubesc, la fel ca femeile, care nu au nevoie s\u0103 fie cu el.<\/p>\n

\u00cel urmez, \u0219i, cu puterea de a-mi pune pa\u0219ii \u00een urma pa\u0219ilor lui, \u00eenv\u0103\u021b de la el care este valoarea \u0219i secretul existen\u021bei. \u00cel urmez, \u0219i \u00eencetul cu \u00eencetul via\u021ba mea cap\u0103t\u0103 fizionomia lui, p\u00e2n\u0103 \u00een ziua \u00een care chipul meu va fi c\u0103p\u0103tat tr\u0103s\u0103turile lui; g\u00e2ndurile mele se vor contopi cu ale lui; scara mea de valori va fi a lui.<\/p>\n

\u00cel urmez, \u0219i r\u0103m\u00e2n \u00een urma Maestrului, chiar \u0219i atunci c\u00e2nd a\u0219 vrea s\u0103 fac ca Petru \u0219i s\u0103-i explic c\u0103 gre\u0219e\u0219te, pentru c\u0103 crucea este e\u0219ec, este durere, este sf\u00e2r\u0219itul. Numai \u00een curajul fidelit\u0103\u021bii voi putea descoperi secretul vie\u021bii, potrivit lui Isus: cine \u00ee\u0219i pierde via\u021ba, o g\u0103se\u0219te; cine a l\u0103sat c\u00e2mpurile, so\u021bia, copiii… prime\u0219te deja aici, \u00eenmul\u021bit cu procente, ceea ce a l\u0103sat (cf. Mc 10, 28-30). Pentru unii, a fi ucenic \u00eenseamn\u0103 a vinde c\u00e2mpul, pentru al\u021bii \u00eenseamn\u0103 a fi g\u0103sit comoara. De la Isus, ucenicii s\u0103i \u00eenva\u021b\u0103 c\u0103 via\u021ba nu le apar\u021bine. A fost valabil pentru ucenicii care au tr\u0103it cu Isus pe p\u0103m\u00e2nt acum 2000 de ani, este valabil \u0219i pentru noi, ucenicii de ast\u0103zi. \u0218i astfel, tr\u0103im l\u0103s\u00e2ndu-i lui Dumnezeu direc\u021bia existen\u021bei noastre.<\/p>\n

A-l pune pe el pe primul loc, \u00een logica darului pe care l-a f\u0103cut pe cruce, \u00eenseamn\u0103 a repune totul la locul lui potrivit, conform ordinii Evangheliei \u0219i a uceniciei. A fi vrednic de Isus, a\u0219a cum citim \u00een evanghelia acestei duminici, \u00eenseamn\u0103 a face ordine \u00een propriile sentimente \u0219i a fi dispus s\u0103 faci din propria via\u021b\u0103 o onoare, a\u0219a cum a f\u0103cut Isus. A se d\u0103rui pe sine nu este gestul eroic care poate s\u0103 se \u00eent\u00e2mple sau nu, ci este angajamentul zilnic \u0219i concret al aten\u021biei fa\u021b\u0103 de ceilal\u021bi: o aten\u021bie simpl\u0103, delicat\u0103, f\u0103cut\u0103 din lucruri m\u0103runte, cum ar fi oferirea unui pahar cu ap\u0103. C\u00e2te \u201epahare de ap\u0103\u201d ne pune Domnul \u00een situa\u021bia de a d\u0103rui \u00een fiecare zi? Paharele de ap\u0103 pe care le oferim celorlal\u021bi au demnitatea unui dar \u0219i merit\u0103 o r\u0103splat\u0103.<\/p>\n

Tat\u0103l nu este distras, vede chiar \u0219i p\u0103rul de pe capul nostru! Este o perspectiv\u0103 radical\u0103 \u0219i atotcuprinz\u0103toare \u00een care ne plaseaz\u0103 calitatea de ucenic, dar ea nu este f\u0103cut\u0103 din lucruri excep\u021bionale: este f\u0103cut\u0103 din aten\u021bia continu\u0103 la ocaziile pe care Dumnezeu ni le pune \u00een cale pentru a ne antrena la acel dar de sine care poate avea \u0219i momente \u0219i exigen\u021be dramatice.<\/p>\n

Ne angaj\u0103m la o aten\u021bie profund\u0103 \u0219i continu\u0103 la intui\u021biile pe care Duhul Sf\u00e2nt le treze\u0219te \u00een noi \u0219i, \u00een acest fel, s\u0103 \u00eel l\u0103s\u0103m pe El s\u0103 fie regizorul vie\u021bii noastre, \u00eentr-o disponibilitate \u0219i o libertate care ne face s\u0103 savur\u0103m Evanghelia \u0219i care ne modeleaz\u0103 via\u021ba dup\u0103 cea a Maestrului. Dac\u0103 Dumnezeu este regizorul vie\u021bii noastre, atunci ceea ce este bun \u00een ea este tot opera lui. Este o perspectiv\u0103 eliberatoare pe care Evanghelia ne-o pune \u00eenainte, chiar dac\u0103 este una solicitant\u0103. Exigent\u0103 pentru c\u0103 ne cere s\u0103 renun\u021b\u0103m la preten\u021bia c\u0103 noi suntem regizorii, s\u0103 respingem protagonismul spiritual pentru a tr\u0103i \u00een \u00eencredere total\u0103 \u0219i \u00een bucuria celor mici.<\/p>\n

Atunci ne sim\u021bim condu\u0219i, asemenea orbului din Betsaida, pe care Isus \u00eel ia de m\u00e2n\u0103, \u00eel duce la o parte \u0219i \u00eei red\u0103 vederea dup\u0103 ce l-a l\u0103sat s\u0103 experimenteze dulcea\u021ba unui moment de intimitate, \u00een care a fi orb a \u00eencetat s\u0103 mai fie o dram\u0103, ci a devenit o experien\u021b\u0103 de via\u021b\u0103.<\/p>\n

COMENTARIU LA LECTURI<\/strong><\/p>\n

Prima lectur\u0103:<\/em><\/strong> Profetul Elizeu a experimentat acceptarea ca profet, care este acceptarea lui Dumnezeu, iar acesta r\u0103spl\u0103te\u0219te aceast\u0103 generozitate cu cel mai pre\u021bios dar pentru o familie evreiasc\u0103: un fiu.<\/p>\n

Psalmul responsorial:<\/em><\/strong> Psalmul \u00eei ajut\u0103 pe credincio\u0219i s\u0103 \u00ee\u0219i men\u021bin\u0103 o profesiune ferm\u0103 de credin\u021b\u0103 \u0219i de laud\u0103, chiar \u0219i \u00een momentele \u00een care o criz\u0103 de credin\u021b\u0103, provocat\u0103 de evenimente nefavorabile, i-ar putea determina s\u0103 \u00eentoarc\u0103 spatele lui Dumnezeu.<\/p>\n

A doua lectur\u0103:<\/em><\/strong> Apostolul Paul aminte\u0219te cum suntem at\u00e2t de prezen\u021bi \u00een inima lui Dumnezeu \u00eenc\u00e2t suntem asocia\u021bi cu moartea \u0219i \u00eenvierea lui Cristos.<\/p>\n

Evanghelia:<\/em><\/strong> Evanghelistul subliniaz\u0103 valoarea gestului simplu de a oferi un pahar cu ap\u0103 unui copil, niciodat\u0103 uitat de Dumnezeu. Oferirea vie\u021bii lui Cristos dep\u0103\u0219e\u0219te chiar \u0219i leg\u0103turile de familie \u0219i d\u0103 \u00eent\u00e2ietate leg\u0103turilor de credin\u021b\u0103.<\/p>\n

PRIMA LECTUR\u0102<\/strong><\/p>\n

Capitolul al patrulea din Cartea a doua a Regilor prezint\u0103 patru minuni s\u0103v\u00e2r\u0219ite de profetul Elizeu pentru a-i ajuta pe oamenii afla\u021bi \u00een mare dificultate: \u00cen 4,1-7, Elizeu ajut\u0103 o femeie, \u00een ceea ce s-ar putea numi o \u00eenmul\u021bire a uleiului, s\u0103-\u0219i pl\u0103teasc\u0103 o datorie \u0219i s\u0103-\u0219i hr\u0103neasc\u0103 familia. \u00cen 4, 8-37, din care este preluat pasajul nostru, Elizeu \u00eei d\u0103 mai \u00eent\u00e2i unei femei copilul pe care \u0219i-l dore\u0219te, iar dup\u0103 ce aceasta moare, \u00eei d\u0103 via\u021b\u0103. Episoadele sunt legate \u00eentre ele destul de str\u00e2ns: multe dintre ele se refer\u0103 la m\u00e2ncare, \u00een v. 8 se vorbe\u0219te practic de \u201e\u00eenmul\u021bire\u201d. Pasajul nostru, \u00een special, ne prezint\u0103 exclusiv introducerea care se \u00eencheie cu promisiunea Fiului (\u201eAnul viitor, \u00een acela\u0219i anotimp, vei pune \u00een bra\u021bele tale un fiu\u201d). Este u\u0219or de observat \u00een text cum povestea este mi\u0219cat\u0103 de un schimb de \u201eaten\u021bii\u201d: la \u00eenceput, femeia este cea care este prezentat\u0103 c\u0103 \u201e\u00eel \u00eempiedic\u0103 pe Elizeu s\u0103 m\u0103n\u00e2nce\u201d c\u00e2nd trece prin \u0218unem, o invita\u021bie insistent\u0103 a c\u0103rei motiva\u021bie nu este explicit\u0103 \u0219i pe care Elizeu o accept\u0103 cu pl\u0103cere, \u00eentruc\u00e2t naratorul ne spune c\u0103 oprirea la casa sa devine o obi\u0219nuin\u021b\u0103, at\u00e2t de mult \u00eenc\u00e2t femeia \u00eei propune s\u0103-i construiasc\u0103 o camer\u0103. A doua solicitare este cea a lui Elizeu, care, recunosc\u00e2nd insiten\u021ba femeii (\u201ea fost at\u00e2t de grijuliu cu noi\u201d 2Reg 4, 13), se \u00eentreab\u0103 ce poate face pentru ea ca s\u0103 r\u0103spl\u0103teasc\u0103 aceast\u0103 ospitalitate. F\u0103r\u0103 aceast\u0103 reciprocitate, pasajul nu ar avea sens; de aici porne\u0219te \u00eentreaga nara\u021biune \u0219i \u00een ea \u00ee\u0219i g\u0103se\u0219te motiva\u021bia. Elizeu, a\u0219a cum am men\u021bionat deja, nu cere ospitalitate, ci este \u201e\u021binut\u201d de femeie s\u0103 m\u0103n\u00e2nce \u00een casa ei (de\u0219i este adev\u0103rat c\u0103 unele traduceri ale Bibliei traduc verbul ebraic cu un delicat \u201ea invita\u201d, altele redau for\u021ba verbului ebraic traduc\u00e2ndu-l cu verbul \u201ea constr\u00e2nge\u201d). Chiar dac\u0103 femeia nu cere nimic, Elizeu este cel care decide s\u0103 o r\u0103spl\u0103teasc\u0103, mai \u00eent\u00e2i trimi\u021b\u00e2ndu-l pe servitorul s\u0103u Ghehazi la ea pentru a o \u00eentreba de ce ar putea avea nevoie, dar f\u0103r\u0103 a ob\u021bine un r\u0103spuns care s\u0103-i permit\u0103 s\u0103 o ajute; apoi \u00eentreb\u00e2ndu-l direct pe servitorul s\u0103u ce-i lipse\u0219te, de unde \u0219i promisiunea unui fiu (acel fiu pe care, \u00een partea a doua, care lipse\u0219te din pasajul nostru, Elizeu \u00eel va readuce la via\u021b\u0103 dup\u0103 ce a murit).<\/p>\n

A DOUA LECTUR\u0102<\/strong><\/p>\n

Dup\u0103 ce a discutat \u00een capitolul cinci despre leg\u0103tura dintre p\u0103cat \u0219i har, Paul merge \u00een cele din urm\u0103 mai departe \u00eenc\u00e2t aproape c\u0103 manifest\u0103 o necesitate a p\u0103catului \u00een istorie (Rom 5, 20-21). Dup\u0103 o astfel de premis\u0103, riscul de a justifica p\u0103catul nu era foarte \u00eendep\u0103rtat \u0219i, din acest motiv, Paul pune \u0219uruburile \u00een roate \u00eentreb\u00e2nd: \u201eCe vom spune atunci? S\u0103 r\u0103m\u00e2nem \u00een p\u0103cat pentru ca harul s\u0103 abunde?\u201d (6, 1) \u0219i r\u0103spunz\u00e2nd c\u0103 o astfel de idee este pur \u0219i simplu absurd\u0103. P\u0103catul, ca \u0219i legea, \u0219i-a \u00eendeplinit sarcina \u00een istorie, dar cre\u0219tinul este mort fa\u021b\u0103 de p\u0103cat, pentru c\u0103 tr\u0103ie\u0219te ceva mai mare. \u00cen aceast\u0103 secven\u021b\u0103 de \u00eentreb\u0103ri apare cea cu care \u00eencepe pasajul nostru, o \u00eentrebare retoric\u0103. Ini\u021bial \u201enu \u0219tii c\u0103…?\u201d cap\u0103t\u0103 valoarea lui \u201e\u0219tii foarte bine c\u0103…\u201d sau \u201edac\u0103 nu \u0219tii, s\u0103 \u0219tii c\u0103…\u201d, c\u0103ruia expresia \u00een form\u0103 interogativ\u0103 \u00eei d\u0103 o for\u021b\u0103 mai mare. Iat\u0103 r\u0103spunsul la prima \u00eentrebare a capitolului (\u201eS\u0103 r\u0103m\u00e2nem \u00een p\u0103cat, ca s\u0103 abunde harul?\u201d Rom 6,1): omul nu poate r\u0103m\u00e2ne \u201e\u00een p\u0103cat\u201d, pentru c\u0103 este botezat, scufundat, \u201e\u00een Cristos Isus\u201d. Dac\u0103 este \u00een Cristos (un termen foarte drag lui Paul), nu poate fi \u00een p\u0103cat, pentru c\u0103 Cristos este antiteza p\u0103catului. Dup\u0103 ce vorbe\u0219te despre botezul \u00een Cristos, Paul precizeaz\u0103 c\u0103 este vorba de un botez \u00een moartea sa, iar aici lucrurile se complic\u0103, deoarece adesea \u00een Noul Testament, at\u00e2t \u00een evanghelii, c\u00e2t \u0219i \u00een Faptele Apostolilor, se vorbe\u0219te despre botez \u00een leg\u0103tur\u0103 cu iertarea p\u0103catelor (o tem\u0103 absent\u0103 aici), dar niciodat\u0103 \u00een alt\u0103 parte nu se vorbe\u0219te despre botez ca despre o scufundare \u00een moartea lui Cristos. Aceasta nu era \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura obi\u0219nuit\u0103 despre botez, dar pentru Paul devine fundamental\u0103 \u0219i a\u0219a va fi \u00een continuarea scrisorii. Pentru Paul, a fi botezat \u00eenseamn\u0103 a fi devenit p\u0103rta\u0219 la moartea lui Cristos. Aceast\u0103 afirma\u021bie cu privire la faptul de a fi scufundat \u00een moartea lui Cristos nu este, evident, un scop \u00een sine, ci \u00eei serve\u0219te lui Paul pentru a deschide speran\u021ba \u00eenvierii. \u00cenmorm\u00e2ntarea celui botezat este exprimat\u0103 la trecut, \u00een timp ce \u00eenvierea sa, spre deosebire de cea a lui Isus, este plasat\u0103 la viitor, este scopul \u201ec\u0103l\u0103toriei\u201d). Paul ar fi putut r\u0103spunde la \u00eentrebarea din primul verset cu argumente morale \u0219i probabil c\u0103 nu ne-ar fi surprins, dar aici el spune ceva nou \u0219i \u00eentemeiaz\u0103 ac\u021biunea cre\u0219tin\u0103 nu pe moral\u0103, ci pe \u00eens\u0103\u0219i moartea lui Cristos. \u00cen a doua parte a pasajului, \u00een v. 8, el schimb\u0103 prepozi\u021bia fundamental\u0103 de la \u201e\u00een\u201d (\u201e\u00een Cristos\u201d, \u201e\u00een moartea lui\u201d) la \u201ecu\u201d (\u201ecu Cristos\u201d), o varia\u021bie \u00eenceput\u0103 de fapt \u00een v. 5, unde Paul vorbise despre o \u201eunire intim\u0103\u201d a celui botezat cu Cristos. Doar la \u00eenceputul \u0219i la sf\u00e2r\u0219itul pasajului nostru, Paul se adreseaz\u0103 direct interlocutorilor s\u0103i: la \u00eenceput pentru a introduce \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura despre botez, iar \u00een v. 11 pentru a vorbi despre consecin\u021bele pentru botezul lui Cristos. Pentru cre\u0219tin, scufundat \u00een moartea lui Cristos (v. 3), c\u0103l\u0103toria \u00een via\u021ba nou\u0103 (v. 4) nu poate duce dec\u00e2t la Cristos, \u00eenviat din mor\u021bi (v. 10), deoarece acum, scufundat \u00een Cristos, a devenit \u201eviu pentru Dumnezeu\u201d (v. 11).<\/p>\n

EVANGHELIA<\/strong><\/p>\n

Pasajul evanghelic din aceast\u0103 duminic\u0103 este extras din discursul din capitolul al zecelea, \u00een care Isus le d\u0103 celor Doisprezece instruc\u021biunile pe care trebuie s\u0103 le urmeze pentru misiunea pentru care \u00eei trimite. Dup\u0103 ce le spune la cine s\u0103 mearg\u0103 (v. 5-6), ce s\u0103 spun\u0103 (v. 7), ce s\u0103 fac\u0103 (v. 8), cum s\u0103 se preg\u0103teasc\u0103 (v. 9-10) \u0219i cum s\u0103 se comporte (v. 11-15), \u00eencepe o lung\u0103 sec\u021biune \u00eencep\u00e2nd cu v. 16 \u00een care Isus \u00eei avertizeaz\u0103 asupra pericolelor de a fi discipolii s\u0103i. Aceast\u0103 ultim\u0103 sec\u021biune vorbe\u0219te despre acuza\u021bii, ur\u0103, persecu\u021bie, biciuire \u0219i ucidere a ucenicilor, iar acest lucru ne arat\u0103 cum este construit pasajul \u00eentr-o perspectiv\u0103 post pascal\u0103. Instruc\u021biunile lui Isus dep\u0103\u0219esc cu mult mandatul precis pe care discipolii \u00eel primesc \u00een acel moment. Ceea ce reiese \u00een mod deosebit din aceast\u0103 ultim\u0103 sec\u021biune a capitolului este leg\u0103tura str\u00e2ns\u0103 dintre \u00eenv\u0103\u021b\u0103tor \u0219i discipol. Isus \u0219tie c\u0103 apostolii, fiind adev\u0103ra\u021bi discipoli, vor atrage acelea\u0219i reac\u021bii pe care le-a provocat Isus, dar discursul nu cap\u0103t\u0103 un caracter sumbru, ci se deschide spre speran\u021b\u0103. \u00cens\u0103\u0219i leg\u0103tura dintre Isus \u0219i discipoli este motivul pentru care ace\u0219tia pot fi salva\u021bi, pentru c\u0103, la fel ca Isus, sunt iubi\u021bi de Tat\u0103l \u0219i vor fi recunoscu\u021bi de Isus \u00een fa\u021ba lui.<\/p>\n

Cei care nu sunt vrednici.<\/em><\/strong> \u00cen pasajul din aceast\u0103 duminic\u0103 vedem c\u00e2teva caracteristici ale acestei leg\u0103turi. Prima (\u201eCine iube\u0219te pe tat\u0103 sau pe mam\u0103 mai mult dec\u00e2t pe mine nu este vrednic de mine\u201d) merge la r\u0103d\u0103cina rela\u021biei umane fundamentale pentru orice persoan\u0103, cea cu p\u0103rin\u021bii, care nu este greu de definit ca fiind \u201einstinctiv\u0103\u201d. Isus, \u00eenc\u0103 de la \u00eenceput, postuleaz\u0103 iubirea fa\u021b\u0103 de sine ca fiind \u00een mod necesar mai mare dec\u00e2t iubirea fa\u021b\u0103 de cei de la care se prime\u0219te via\u021b\u0103, \u00eengrijire, protec\u021bie, hran\u0103 \u0219i cea mai mare afec\u021biune uman\u0103. P\u0103r\u0103sirea cuibului familial, la un moment dat \u00een via\u021b\u0103, este normal\u0103 (Gen 2,23-24), dar aici este vorba de altceva \u0219i anume de a pune iubirea fa\u021b\u0103 de p\u0103rin\u021bi \u201epe plan secundar\u201d, cel pu\u021bin \u00een compara\u021bie cu iubirea fa\u021b\u0103 de Isus. De\u0219i prioritizarea iubirii pentru Isus nu anuleaz\u0103 porunca a patra \u0219i nici nu poate fi interpretat\u0103 c\u00e2tu\u0219i de pu\u021bin ca o banalizare a iubirii pentru p\u0103rin\u021bi, este evident c\u0103 Isus nu se mul\u021bume\u0219te cu o iubire \u201e\u00eemp\u0103rt\u0103\u0219it\u0103\u201d.<\/p>\n

Cea de-a doua (\u201ecine iube\u0219te pe fiul sau pe fiica sa mai mult dec\u00e2t pe mine nu este vrednic de mine\u201d) este complementar\u0103 celei dint\u00e2i: dragostea pentru copii este, de asemenea, instinctiv\u0103 \u0219i, probabil, chiar mai cuprinz\u0103toare dec\u00e2t dragostea pentru p\u0103rin\u021bi, \u00eentruc\u00e2t p\u0103rin\u021bii \u00ee\u0219i investesc, \u00een mod normal, o mare parte a energiilor \u00een bun\u0103starea copiilor, mai degrab\u0103 dec\u00e2t \u00een propria lor bun\u0103stare. Imaginea iubirii de mam\u0103 este folosit\u0103, de exemplu, \u00een mod retoric, tocmai pentru a indica iubirea lui Dumnezeu \u0219i \u00een Biblia \u00eens\u0103\u0219i (cf. Is 49,14-15).<\/p>\n

Cea de-a treia (\u201ecine nu-\u0219i ia crucea \u0219i nu m\u0103 urmeaz\u0103 pe mine nu este vrednic de mine\u201d) va fi reluat\u0103 mai t\u00e2rziu, imediat dup\u0103 m\u0103rturisirea lui Petru \u0219i primul anun\u021b al patimilor. Aceasta este probabil cea mai greu de \u00eendeplinit dintre cele trei condi\u021bii, pentru c\u0103 a lua crucea \u00eenseamn\u0103 a accepta logica unei iubiri pentru Dumnezeu, a unei ascult\u0103ri fa\u021b\u0103 de Dumnezeu, at\u00e2t de mari \u00eenc\u00e2t s\u0103 accepte chiar \u0219i pericolul de a suferi pentru sine, \u00een loc s\u0103 caute propriile scopuri, propria cale spre fericire, \u0219i aceasta este pus\u0103 ca o condi\u021bie pentru a fi vrednic de Cristos. Toate aceste condi\u021bii merg de fapt p\u00e2n\u0103 la temeliile omului: leg\u0103tura cu p\u0103rin\u021bii, cu copiii \u0219i c\u0103utarea propriilor scopuri \u0219i a fericirii pe p\u0103m\u00e2nt sunt dimensiuni umane greu de pus pe plan secundar, ba chiar nu de pu\u021bine ori ele constituie aproape un scop absolut \u00een via\u021b\u0103. V. 39, \u00een construc\u021bia sa paralel\u0103 (cu singura ad\u0103ugare a lui \u201ede dragul meu\u201d pentru a rupe paralelismul), continu\u0103 pe linia celei de-a treia afirma\u021bii: traducerea, prin redarea verbului eur\u1e53n<\/em> ca \u201ep\u0103strat pentru sine\u201d, \u00een loc de \u201eg\u0103sit\u201d, face explicit modul \u00een care atitudinea autoreferen\u021bial\u0103 nu este calea m\u00e2ntuirii, ci calea este cea a iubirii necondi\u021bionate fa\u021b\u0103 de Dumnezeu, a\u0219a cum am spus mai sus.<\/p>\n

Primire \u0219i misiune.<\/em><\/strong> A doua parte a c\u0103r\u021bii noastre, \u00eencep\u00e2nd cu v. 40, reia tema primirii ucenicilor de c\u0103tre comunit\u0103\u021bile \u00een care ace\u0219tia merg, tratat\u0103 deja \u00een vv. 11-15 ale capitolului. V. 40 extinde tema adeziunii la Maestru \u0219i la misiunea sa, care a g\u0103sit un spa\u021biu amplu \u00een acest capitol: aici se spune c\u0103 discipolii, care nu ac\u021bioneaz\u0103 din proprie ini\u021biativ\u0103, ci a\u0219a cum au fost trimi\u0219i de Isus (v. 5), sunt, de fapt, ambasadorii s\u0103i, a\u0219a cum el este ambasador al Tat\u0103lui care l-a trimis. A-i primi pe discipoli \u00eenseamn\u0103 a-l primi pe Isus \u0219i, prin urmare, pe Dumnezeu \u00eensu\u0219i. Tema \u00eent\u00e2mpin\u0103rii a fost (\u0219i este \u00eenc\u0103) foarte important\u0103 \u00een via\u021ba primelor comunit\u0103\u021bi cre\u0219tine (Mt 25, 35; Evr 13, 2), mai ales \u00een leg\u0103tur\u0103 cu discipolii r\u0103t\u0103citori. Primirea ucenicului aduce cu sine r\u0103splata promis\u0103 ucenicului \u00eensu\u0219i, pentru c\u0103 primirea devine, de fapt, o colaborare cu misiunea sa.<\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

NATURA \u00ceN TIMPUL VERII.<\/strong><\/p>\n

EPAVA \u0218I CREDINCIOSUL CONSTRUCTIV<\/strong><\/p>\n

de Alberto Carrara<\/em><\/p>\n

Vara nu \u00eenseamn\u0103 doar soare \u0219i c\u0103ldur\u0103. Este mult mai mult. Iar soarele, c\u0103ldura \u0219i mult mai multul confirm\u0103 faptul c\u0103 sintonizarea noastr\u0103 cu lumea este pus\u0103 sub semnul \u00eentreb\u0103rii, ca \u00een cazul crizelor alimentare. Nu este doar de aceast\u0103 parte a rela\u021biei, noi devenind distonici fa\u021b\u0103 de lume, ci \u0219i de cealalt\u0103 parte, lumea devenind distonic\u0103 fa\u021b\u0103 de noi.<\/p>\n

Soare, c\u0103ldur\u0103, secet\u0103, furtuni. Sosesc c\u0103ldura \u0219i seceta, cele obi\u0219nuite, inevitabile \u00een fiecare var\u0103, \u0219i cele de temut pentru marile bulvers\u0103ri climatice \u00een curs. \u0218i noi continu\u0103m s\u0103 vorbim despre asta. A\u0219a c\u0103 la prea cald \u0219i prea uscat se adaug\u0103 prea mult\u0103 anxietate, care vine din faptul c\u0103 vorbim prea mult despre asta. Sentimentul general este cel al unei naturi ostile, \u00een care nu e\u0219ti binevenit \u0219i de care trebuie s\u0103 te aperi.<\/p>\n

Trebuie s\u0103 se stea acolo unde nu se poate sta. Imaginea vis\u0103toare a unei naturi prim\u0103v\u0103ratice, bl\u00e2nde, primitoare, aproape o prelungire natural\u0103 a corpului, este \u00eenlocuit\u0103 de cea a unei naturi \u00eencruntate, neprietenoase, ostile. Paradisul p\u0103m\u00e2ntesc este pur \u0219i simplu pierdut. Apoi, este o ciocnire dur\u0103 cu natura, un fel de r\u0103zboi care aminte\u0219te de r\u0103zboaiele pe care oamenii le poart\u0103 \u00eentre ei. Este un topos al literaturii s\u0103 vad\u0103 violen\u021ba omului sau asupra omului reflectat\u0103 \u00een natur\u0103 \u0219i viceversa. Sau bolile devin ciocniri sociale sau, din nou, invers.<\/p>\n

Nu exist\u0103 limite lini\u0219titoare \u0219i violen\u021ba se revars\u0103. Este – de asemenea – violen\u021ba care este pus\u0103 \u00een scen\u0103 cu furtunile violente care sunt evenimente tipice verii. Frica \u00een fa\u021ba fenomenelor violente care ne atac\u0103 se amestec\u0103 cu pl\u0103cerea subtil\u0103, indefinibil\u0103, pe care o sim\u021bim atunci c\u00e2nd suntem capabili s\u0103 ne ap\u0103r\u0103m \u0219i s\u0103 ne protej\u0103m. El se bucur\u0103 nu pentru c\u0103 cineva se scufund\u0103, ci pentru c\u0103 el nu se scufund\u0103. Pe baza acestei imagini, un autor modern, Hans Blumenberg, a scris Naufragiu cu spectator<\/em>. Paradigma unei metafore a existen\u021bei. Nu pot cita dec\u00e2t titlurile capitolelor, care sunt semnificative \u0219i stimulante: \u201eNavigarea ca o \u00eenc\u0103lcare a limitelor\u201d, \u201eCe r\u0103m\u00e2ne pentru naufragiat\u201d, \u201eEstetica \u0219i moralitatea spectatorului\u201d, \u201eArta supravie\u021buirii\u201d, \u201eSpectatorul \u00ee\u0219i pierde pozi\u021bia\u201d, \u201eConfec\u021bionarea unei nave din resturile naufragiului\u201d. C\u00e2nd v\u0103d r\u00e2uri umflate, case inundate, ma\u0219ini inundate \u0219i aud la televizor \u0219tiri despre oameni disp\u0103ru\u021bi, intru, chiar f\u0103r\u0103 s\u0103 vreau, \u00een psihologia spectatorului naufragiului. \u0218i, de asemenea, \u00een riscuri. \u00cemi pot pierde pozi\u021bia, cel pu\u021bin pentru c\u0103 \u00eei v\u0103d pe al\u021bii pierz\u00e2ndu-\u0219i-o. \u0218i trebuie s\u0103 m\u0103 preocup.<\/p>\n

Spectatorul are \u0219i el o moral\u0103 proprie. Credinciosul este (sau ar trebui s\u0103 fie) un Robinson Crusoe constructiv, care nu se mul\u021bume\u0219te s\u0103 priveasc\u0103 naufragiul altora, nici m\u0103car s\u0103 ia \u00een posesie bucata de p\u0103m\u00e2nt pe care a naufragiat. Dimpotriv\u0103, el \u00ee\u0219i aminte\u0219te c\u0103 \u0219i al\u021bii, ca \u0219i el, au naufragiat \u0219i c\u0103 p\u0103m\u00e2ntul apar\u021bine tuturor. Marea se ridic\u0103, iar apa dulce a r\u00e2urilor devine s\u0103rat\u0103. Aceasta este una dintre multele relat\u0103ri care apar \u00een perioadele de secet\u0103 \u0219i de nivel sc\u0103zut al apelor r\u00e2urilor. \u00cen unele ocazii, s-a raportat c\u0103, \u00een Po, apa s\u0103rat\u0103 din mare a urcat treizeci de kilometri. Marea care urc\u0103 \u00een r\u00e2u \u0219i apa dulce care devine s\u0103rat\u0103 sunt imagini tulbur\u0103toare, un fel de crea\u021bie \u00een sens invers. Crea\u021bia povestit\u0103 \u00een Genez\u0103 este, dup\u0103 cum \u0219tim, o trecere progresiv\u0103 de la haosul ini\u021bial la kosmosul final, o mare punere \u00een ordine prin gesturi succesive prin care Creatorul \u00eemparte \u0219i distinge: lumina de \u00eentuneric, apele “de sus”, firmamentul, de apele \u201ede jos\u201d, m\u0103rile de uscat… Chiar \u0219i animalele sunt create \u00een mod ordonat, \u201edup\u0103 specia lor\u201d (Gen 1,21ss). Vestea intr\u0103rii m\u0103rii \u00een Po este, tocmai, o cale invers\u0103, un amestec, o regresie de la kosmos la haos, o crea\u021bie \u00een sens invers. Po-ul nu-\u0219i mai vars\u0103 apa \u00een mare, ci marea este cea care \u00ee\u0219i vars\u0103 apa \u00een Po. (va urma)<\/em><\/strong><\/p>\n

Materialul prezentat este o prelucrare \u0219i adaptare dup\u0103 textul italian al revistei \u201eServizio della Parola\u201d, nr. 547\/mai-iunie 2023 \u0219i a revistei spaniole \u201eEucarist\u00eda\u201d, editat\u0103 de Misionarii Cuv\u00e2ntului Divin \u00een Spania.<\/em><\/p>\n

Imagine: Cosimo Rosselli, Predica de pe munte,<\/em> Capela Sixtin\u0103<\/p>\n

Hits: 134<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Oficiul pentru Pastora\u021bia Liturgic\u0103 \u0219i Sacramente al ARCB propune pentru timpul de peste an un material liturgic succint pentru fiecare duminic\u0103. Poate fi un ajutor \u00een preg\u0103tirea celebr\u0103rilor noastre liturgice, \u00een mod special al Sfintei Liturghii. \u00a0 DUMINICA A XIII-A DE PESTE AN 2 IULIE 2023 GRIJA LUI DUMNEZEU PENTRU OM Prima lectur\u0103 \u0219i evanghelia […]<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":33586,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[24],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/33585"}],"collection":[{"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=33585"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/33585\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":33587,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/33585\/revisions\/33587"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/media\/33586"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=33585"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=33585"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=33585"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}