{"id":32662,"date":"2023-04-15T20:35:08","date_gmt":"2023-04-15T17:35:08","guid":{"rendered":"https:\/\/arcb.ro\/website\/?p=32662"},"modified":"2023-04-15T20:41:04","modified_gmt":"2023-04-15T17:41:04","slug":"comunitatea-se-naste-din-cel-inviat-meditatie-in-duminica-a-ii-a-a-pastelui","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/arcb.ro\/website\/2023\/04\/15\/comunitatea-se-naste-din-cel-inviat-meditatie-in-duminica-a-ii-a-a-pastelui\/","title":{"rendered":"\u201eComunitatea se na\u0219te din cel \u00eenviat\u201d – medita\u021bie \u00een Duminica a II-a a Pa\u0219telui"},"content":{"rendered":"

Oficiul pentru Pastora\u021bia Liturgic\u0103 \u0219i Sacramente propune un material liturgic succint pentru fiecare duminic\u0103 a Timpului Pascal 2023.<\/em><\/p>\n

Duminica aceasta este s\u0103rb\u0103toarea credin\u021bei \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ite, a milostivirii primite \u0219i d\u0103ruite. Punctul culminant al m\u0103rturisirii de credin\u021b\u0103 a lui Toma la Cina cea de Tain\u0103, \u201eDomnul meu \u0219i Dumnezeul meu\u201d (Evanghelia<\/em><\/strong>), se potrive\u0219te cu comunitatea cre\u0219tin\u0103 din prima lectur\u0103<\/em><\/strong> care \u00eel prime\u0219te Celui \u00cenviat \u00een \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219irea darurilor primite. Nu o viziune privat\u0103 sau intim\u0103, ci o \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ire comunitar\u0103 a bunurilor materiale, pentru c\u0103 se simte parte din darul milostivirii divine d\u0103ruite tuturor. A fi ren\u0103scut la botez este un act de milostivire, a \u00eemp\u0103r\u021bi p\u00e2inea este milostivire, a cultiva rela\u021biile fraterne este milostivire. Fiind un dar de la Dumnezeu, ea rena\u0219te toate lucrurile \u0219i le transform\u0103, astfel \u00eenc\u00e2t oricine o accept\u0103 cu tot mai mult\u0103 disponibilitate devine el \u00eensu\u0219i un dar pre\u021bios pentru lume. \u00cen mod gratuit am fost ren\u0103scu\u021bi \u00een botez \u0219i numai \u00een gratuitate putem continua s\u0103 fim purifica\u021bi \u0219i r\u0103scump\u0103ra\u021bi (lectura a doua).<\/em><\/strong><\/p>\n

DRUMUL LUI TOMA<\/strong><\/p>\n

de Roberto Laurita<\/em><\/p>\n

Ca \u00een fiecare an, \u00een a doua duminic\u0103 de Pa\u0219ti, suntem invita\u021bi s\u0103 parcurgem acela\u0219i drum ca \u0219i Toma, s\u0103 trecem de la necredin\u021b\u0103 la credin\u021b\u0103, de la nevoia de a vedea \u0219i de a atinge la recunoa\u0219terea rela\u021biei unice care ne leag\u0103 de Isus. Obiec\u021bia lui nu este cea a spiritului pozitivist care crede doar \u00een ceea ce cade sub inciden\u021ba sim\u021burilor. \u201eTruda\u201d lui este cu totul alta. Bucuria celorlal\u021bi apostoli contrasteaz\u0103 cu atitudinea lui, poate pentru c\u0103 poart\u0103 \u00eenc\u0103 r\u0103nile, suferin\u021ba, durerea acelei vineri pe care nu o poate uita: Isus, st\u0103p\u00e2nul, arestat \u0219i condamnat, biciuit \u0219i pironit \u00een cuie pe cruce, mort dup\u0103 o scurt\u0103 agonie \u0219i a\u0219ezat \u00eentr-un morm\u00e2nt. Toate acestea nu pot fi \u00eenlocuite de o bucurie care pare aproape s\u0103 anuleze drama care tocmai s-a petrecut.<\/p>\n

\u00cen cele din urm\u0103, el, Toma, nu vrea s\u0103 fie victima unei gafe, nu vrea s\u0103 cad\u0103 \u00eentr-o iluzie care va face loc mai t\u00e2rziu unei dezam\u0103giri \u0219i mai amare. Prin urmare, dac\u0103 \u00cenviatul este cu adev\u0103rat cel care a fost r\u0103stignit, dac\u0103 a sosit timpul s\u0103 pun\u0103 cap\u0103t triste\u021bii \u0219i s\u0103 se bucure, atunci el vrea s\u0103 ating\u0103 semnele pasiunii care l-a f\u0103cut s\u0103 sufere \u00een mod indicibil.<\/p>\n

De altfel, trebuie recunoscut c\u0103 Isus \u00eensu\u0219i, atunci c\u00e2nd apare discipolilor s\u0103i, face un gest foarte natural pentru a-\u0219i manifesta identitatea: \u201ele-a ar\u0103tat m\u00e2inile \u0219i coasta\u201d. Patimile \u0219i moartea nu sunt, a\u0219adar, un episod care s\u0103 fie \u00eenl\u0103turat cu repeziciune \u0219i \u00een grab\u0103, ca un capitol mai pu\u021bin glorios, un incident de parcurs. Cel \u00cenviat poart\u0103 urmele acelei treceri teribile care este motivul domniei pe care o exercit\u0103 acum asupra istoriei. Cel care este \u00een glorie este robul care a acceptat s\u0103 poarte p\u0103catele tuturor. Acesta este punctul de cotitur\u0103 decisiv pentru a ajunge la credin\u021ba pascal\u0103: s\u0103 accep\u021bi c\u0103 patima \u0219i moartea au fost tunelul dureros spre glorie, s\u0103 la\u0219i \u00een urm\u0103 senza\u021bia amar\u0103 a e\u0219ecului \u0219i a rat\u0103rii \u0219i s\u0103 te deschizi ac\u021biunii lui Dumnezeu care a spus ultimul cuv\u00e2nt despre m\u0103rturia Fiului. De la el, Toma, iese \u00een acest moment m\u0103rturisirea de credin\u021b\u0103 care reprezint\u0103 o piatr\u0103 de hotar \u00een istoria comunit\u0103\u021bii cre\u0219tine: \u201eDomnul meu \u0219i Dumnezeul meu!\u201d \u00cenc\u0103 o dat\u0103, apostolul ne uime\u0219te cu ceea ce reu\u0219e\u0219te s\u0103 exprime \u00een c\u00e2teva cuvinte. Nu declara\u021bia unui adev\u0103r, ci imboldul, f\u0103r\u0103 nicio ezitare, de a tr\u0103i o rela\u021bie unic\u0103, o leg\u0103tur\u0103 care transform\u0103, transfigureaz\u0103 existen\u021ba. Dup\u0103 ce a renun\u021bat la ap\u0103r\u0103ri, Toma accept\u0103 \u201enoul\u201d ca pe un dar care trebuie recunoscut \u0219i tr\u0103it, f\u0103r\u0103 s\u0103 se opreasc\u0103 asupra trecutului, f\u0103r\u0103 am\u00e2nare.<\/p>\n

COMENTARIU LA LECTURI<\/strong><\/p>\n

Sinteza vie\u021bii primei comunit\u0103\u021bi cre\u0219tine con\u021bine toate elementele fundamentale \u0219i pentru via\u021ba noastr\u0103 comunitar\u0103: Euharistia, rug\u0103ciunea, ascultarea Cuv\u00e2ntului, fraternitatea \u0219i solidaritatea (prima lectur\u0103<\/em>). “Iubirea lui este ve\u0219nic\u0103”: acesta ar trebui s\u0103 fie refrenul vie\u021bii noastre, \u00eenaintea oric\u0103rui eveniment. Orice ajutor din partea Domnului este un semn de m\u00e2ntuire; orice piatr\u0103 aruncat\u0103 ar putea deveni o piatr\u0103 de temelie (psalmul responsorial<\/em>). Petru ne aminte\u0219te c\u0103 prietenia cu Dumnezeu este singura \u0219i cea mai mare comoar\u0103 care nu poate putrezi. Chiar dac\u0103 aceast\u0103 rela\u021bie trece prin \u00eencerc\u0103ri, ea nu poate ie\u0219i dec\u00e2t mai puternic\u0103 de fiecare dat\u0103 (a doua lectur\u0103<\/em>).<\/p>\n

\u00cendoiala lui Toma este \u0219i a noastr\u0103, iar lipsa lui de credin\u021b\u0103 este la fel de mare ca \u0219i dorin\u021ba lui de a \u0219ti c\u0103 Domnul este \u00eentr-adev\u0103r viu \u0219i prezent \u00een via\u021ba lui. Nou\u0103, Domnul ne promite binecuv\u00e2ntarea celor care, de\u0219i nu l-au v\u0103zut, cred \u00een el \u0219i \u00eel iubesc: are multe modalit\u0103\u021bi de a ne \u00eent\u00e2lni, iar de multe ori ochii no\u0219tri sunt cei care sunt \u00eenchi\u0219i (Evanghelia<\/em>).<\/p>\n

PRIMA LECTUR\u0102<\/strong><\/p>\n

Luca, autorul Evangheliei \u0219i al Faptelor Apostolilor, traseaz\u0103 coordonatele fundamentale dup\u0103 care a fost conceput\u0103 comunitatea cre\u0219tin\u0103 timpurie. Inten\u021bia sa explicit\u0103 este de a oferi o “relatare ordonat\u0103” a ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat cu Isus \u0219i cu ucenicii s\u0103i \u00een prima or\u0103. El \u00eencearc\u0103 s\u0103 compun\u0103 o descriere a conflictelor, dar \u0219i a rezolv\u0103rilor g\u0103site; a rela\u021biilor obositoare, dar \u0219i a c\u0103ilor de reconciliere urm\u0103rite. Cele c\u00e2teva versete care \u00eencheie capitolul doi sunt prezentate \u00een general ca un rezumat al modului \u00een care ar trebui s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 comunitatea cre\u0219tin\u0103 ideal\u0103. Poate c\u0103 este \u00een\u0219el\u0103tor s\u0103 releg\u0103m aceste caracteristici la nivelul imaterial, deoarece Luca nu descrie idei sau utopii, ci realit\u0103\u021bi concrete cu care se confruntau comunit\u0103\u021bile din Ierusalim \u0219i Antiohia. Dac\u0103 gestionarea bunurilor personale \u0219i comunitare, \u00een fiecare genera\u021bie, a creat motive de dezbinare \u0219i discordie, solu\u021bia g\u0103sit\u0103 de primii ucenici este aceea de a pune \u00een comun averea fiec\u0103ruia, astfel \u00eenc\u00e2t nimeni dintre ucenici s\u0103 nu cad\u0103 \u00een s\u0103r\u0103cie. Economia solidar\u0103 are succes atunci c\u00e2nd se are curajul de a \u00eemp\u0103r\u021bi, deoarece circula\u021bia bunurilor a salvat \u00eentotdeauna familiile \u0219i comunit\u0103\u021bile de la ruina economic\u0103 \u0219i social\u0103. Exist\u0103 multe episoade \u00een istoria bisericii care arat\u0103 c\u0103 cre\u0219tinii s-au distins prin ac\u021biuni de \u00eemp\u0103r\u021bire, o \u00eemp\u0103r\u021bire a bunurilor, chiar \u0219i a celor private, \u00een sprijinul celor mai nevoia\u0219i. Adev\u0103rata bog\u0103\u021bie nu este cea care ajunge \u00een m\u00e2inile c\u00e2torva persoane, ci cea care face ca via\u021ba s\u0103 aib\u0103 sens pentru c\u00e2t mai mul\u021bi oameni. Centrul dinamic \u0219i propulsor al unui astfel de angajament social, a\u0219a cum afirm\u0103 Luca, apare din fr\u00e2ngerea p\u00e2inii, din amintirea acelei Euharistii pe care Isus a \u00eenv\u0103\u021bat-o mai \u00eent\u00e2i \u0219i a transmis-o celor de-ai s\u0103i. Celebrarea Euharistiei, \u00een acest fel, nu se reduce la un feti\u0219 al apartenen\u021bei la un grup religios, a\u0219a cum s-a \u00eent\u00e2mplat adesea \u00een mare parte din istoria cre\u0219tin\u0103, ci este punerea \u00een aplicare a poruncii Domnului \u00een aten\u021bia continu\u0103 fa\u021b\u0103 de cei s\u0103raci \u0219i nevoia\u0219i. Adev\u0103rata \u00eenchinare pl\u0103cut\u0103 lui Dumnezeu este fraternitatea uman\u0103 care trece \u00een mod necesar prin ajutor, inclusiv financiar. Luca precizeaz\u0103 c\u0103 fr\u00e2ngerea p\u00e2inii se face \u00een spirit de laud\u0103, cu bucurie \u0219i simplitate de inim\u0103. Acestea sunt atitudini importante care \u00eei avertizeaz\u0103 pe credincio\u0219i s\u0103 nu lase loc triste\u021bii, l\u0103comiei, geloziei, duplicit\u0103\u021bii \u0219i ipocriziei. Simplitatea inimii, \u00een special, este punctul de sosire al vie\u021bii spirituale, potrivit cu ceea ce cere psalmistul: “d\u0103-mi o inim\u0103 simpl\u0103” sau, potrivit noii traduceri: “\u021bine-mi inima unit\u0103” (Ps 86,11). Numai o inim\u0103 unit\u0103 \u0219i o comunitate reunit\u0103 \u00een jurul prezen\u021bei Celui \u00cenviat, care \u00ee\u0219i re\u00eennoie\u0219te ac\u021biunea \u00een Euharistie, poate avea puterea de a fr\u00e2nge p\u00e2inea vie\u021bii pentru ca aceasta s\u0103 devin\u0103 hran\u0103 pentru umanitate.<\/p>\n

A DOUA LECTUR\u0102<\/strong><\/p>\n

Scris\u0103 \u00eentr-o perioad\u0103 de persecu\u021bii, prima scrisoare atribuit\u0103 apostolului Petru este o catehez\u0103 despre cum trebuie tr\u0103it botezul cre\u0219tin, primul Pa\u0219te al credincio\u0219ilor. Invita\u021bia de a fi bucuro\u0219i \u00een necazuri nu poate fi dec\u00e2t o reflectare a condi\u021biei cre\u0219tinului, chemat s\u0103 se conformeze St\u0103p\u00e2nului s\u0103u, R\u0103stignit \u00eenviat. Tribula\u021biile \u0219i persecu\u021biile sunt o condi\u021bie normal\u0103 \u00een care se desf\u0103\u0219oar\u0103 via\u021ba cre\u0219tin\u0103. A\u0219a a fost pentru Isus \u0219i a\u0219a va fi pentru fiecare dintre discipolii s\u0103i. Noutatea cre\u0219tin\u0103 const\u0103 \u00een faptul c\u0103 \u00eencerc\u0103rile pot fi tr\u0103ite cu bucurie, pentru c\u0103 darul \u00eenvierii lui Cristos este deja posedat de credincio\u0219i prin credin\u021ba care lucreaz\u0103 \u00een inimile lor. Astfel, \u00eencercarea devine un creuzet pentru a purifica metalul pre\u021bios al vie\u021bii \u00eenviate. Credin\u021ba nu se ia de la sine \u0219i cere s\u0103 fie hr\u0103nit\u0103 \u0219i testat\u0103. Dimpotriv\u0103, este necesar s\u0103 se cultive o atitudine de acceptare \u00eencrez\u0103toare a ac\u021biunii lui Dumnezeu \u00een toate aceste realit\u0103\u021bi, pentru a putea m\u0103rturisi apartenen\u021ba la Cristos \u00eentr-un mod \u0219i mai autentic. Acesta este fundamentul versetelor care deschid cea de-a doua lectur\u0103, \u00een care este prezentat planul etern al lui Dumnezeu Tat\u0103l: “El p\u0103streaz\u0103 \u00een ceruri, adic\u0103 la El \u00eensu\u0219i, o mo\u0219tenire care nu este corupt\u0103 de uzura timpului, nu este pus\u0103 \u00een pericol de avari\u021bia ho\u021bilor \u0219i nici nu poate fi alterat\u0103 autenticitatea ei. Ceea ce se afl\u0103 \u00een m\u00e2inile lui Dumnezeu nu poate sc\u0103pa \u0219i nici nu se poate schimba, pentru c\u0103 iubirea sa, a\u0219a cum spune psalmistul, “dureaz\u0103 \u00een veci” (Ps 135). Ce poate fi mai lini\u0219titor dec\u00e2t s\u0103 \u0219tii c\u0103 e\u0219ti \u021binut \u00een m\u00e2na Creatorului? Mai mult, cum se poate exprima \u00een mod adecvat lauda \u0219i recuno\u0219tin\u021ba pentru voca\u021bia cre\u0219tin\u0103 care re\u00eennoie\u0219te sensul vie\u021bii, eliber\u00e2ndu-l pe credincios de orice team\u0103 de moarte? La urma urmei, orice triste\u021be \u0219i orice p\u0103cat, orice nedreptate \u0219i l\u0103comie se ascund de frica de moarte. Cre\u0219tinul nu tr\u0103ie\u0219te cu speran\u021ba de a nu muri sau de a se feri de necazurile vie\u021bii, cum ar fi bolile \u0219i dificult\u0103\u021bile; mai degrab\u0103, el \u0219tie c\u0103 este locuit de o speran\u021b\u0103 vie, care \u00eel sus\u021bine, \u00een deplina con\u0219tiin\u021b\u0103 c\u0103 nu este un bun deja dob\u00e2ndit, ci \u00ee\u0219i are temelia solid\u0103 \u00een realitatea \u00eenvierii lui Cristos, pecetea divin\u0103 a istoriei biblice a lui Isus din Nazaret. De mare interes este, a\u0219adar, expresia care dezv\u0103luie realitatea credin\u021bei \u00een Cel \u00cenviat: suntem regenera\u021bi. A crede, de fapt, are sarcina de a ne face capabili s\u0103 tr\u0103im, s\u0103 respir\u0103m cu acela\u0219i spirit al lui Dumnezeu, acel Duh Sf\u00e2nt care se d\u0103ruie\u0219te continuu pentru ca trupul lui Isus s\u0103 se adune \u0219i s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 unul. Credem \u00een Cristos pentru a tr\u0103i cu o libertate total\u0103 de orice team\u0103. Aceasta este realitatea care \u00eei sus\u021bine pe martirii de ieri \u0219i de azi \u0219i \u00eei tulbur\u0103 pe p\u0103g\u00e2nii de atunci, precum \u0219i pe cei din jurul nostru, mereu preocupa\u021bi s\u0103 nu piard\u0103 buc\u0103\u021bi din pu\u021binul de existen\u021b\u0103 pe care cred c\u0103 \u00eel posed\u0103 \u021bin\u00e2ndu-l \u00een m\u00e2n\u0103.<\/p>\n

EVANGHELIA<\/strong><\/p>\n

Perioada pascal\u0103 este celebrat\u0103 \u00een cele cincizeci de zile dintre Pa\u0219te \u0219i Rusalii, un interval mai lung dec\u00e2t Postul Mare, care const\u0103 \u00een patruzeci de zile caracterizate de spiritul de convertire. Nu sunt doar c\u00e2teva zile \u00een plus sau \u00een minus care dau valoare lucrurilor.<\/p>\n

Nu se poate nega c\u0103 Postul Mare este \u00een vederea Pa\u0219telui \u0219i acesta merit\u0103 s\u0103 fie celebrat mai mult timp, pentru ca sufletul credinciosului s\u0103 se formeze pentru a avea o atitudine zilnic\u0103 mai preg\u0103tit\u0103 pentru laud\u0103, pentru recuno\u0219tin\u021b\u0103, pentru a tr\u0103i, adic\u0103 potrivit cu Euharistia. Din aceste cincizeci de zile, primele optsprezece constituie matricea fundamental\u0103 a tot ceea ce se celebreaz\u0103: de fapt, de la Pa\u0219ti \u0219i p\u00e2n\u0103 \u00een aceast\u0103 a doua duminic\u0103, se citesc textele apari\u021biilor Celui \u00cenviat, se c\u00e2nt\u0103 Aleluia \u0219i se celebreaz\u0103 \u00een mod solemn ca \u0219i cum ar fi ziua de Pa\u0219ti, deoarece aceasta cuprinde toate cele opt zile ale s\u0103pt\u0103m\u00e2nii.<\/p>\n

Timpul \u00eenvierii.<\/em><\/strong> R\u0103d\u0103cina acestui mod de a percepe celebrarea Pa\u0219telui se g\u0103se\u0219te \u00een Evanghelia, \u00een care evanghelistul al patrulea este preocupat s\u0103 transmit\u0103 memoriei viitoare c\u0103 Isus \u00eenviat apare \u00een seara aceleia\u0219i zile \u0219i “opt zile mai t\u00e2rziu” se prezint\u0103 din nou celor ai s\u0103i. Indicarea unui ritm ebdomadar \u00een apari\u021biile Celui \u00cenviat este deosebit de interesant\u0103 \u0219i distinge a patra Evanghelie de cele sinoptice. Nu se \u0219tie dac\u0103 comunitatea evanghelistului cuno\u0219tea deja duminica a\u0219a cum o cunoa\u0219tem noi \u0219i dac\u0103 s-a preocupat s\u0103 institu\u021bionalizeze un precept festiv. Importan\u021ba duminicii cre\u0219tine precede regula preceptului festiv, care, de-a lungul anilor, a acumulat alte motive de odihn\u0103 sau cerin\u021be calendaristice. \u00een centrul aten\u021biei evanghelistului se afl\u0103 \u00eent\u00e2lnirea dintre Isus \u0219i ucenici \u00een Cenaclul din Ierusalim. \u00cenvierea sa, care a avut loc \u00een prima zi a s\u0103pt\u0103m\u00e2nii, redefine\u0219te timpul crea\u021biei \u00eentr-o alt\u0103 lumin\u0103: nu mai este doar \u00eenceputul unei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni de munc\u0103 \u0219i de angajament \u00een a\u0219teptarea odihnei sabatice, ci devine o participare la opera creatoare a lui Dumnezeu, pentru c\u0103 \u00een aceast\u0103 zi \u00cenviatul le d\u0103ruie\u0219te Spiritul discipolilor s\u0103i pentru ca ace\u0219tia s\u0103 aduc\u0103 \u00een lume spiritul de reconciliere \u0219i de pace. A\u0219a cum Sabatul a fost voit de Dumnezeu pentru a \u00eentrerupe munca omului care obose\u0219te \u0219i obose\u0219te, tot a\u0219a celebrarea duminical\u0103 \u00een jurul Celui \u00cenviat devine momentul \u00een care credincio\u0219ii se inspir\u0103 din bog\u0103\u021bia Pa\u0219telui, pentru ca fracturile, p\u0103catele \u0219i diviziunile s\u0103pt\u0103m\u00e2nii s\u0103 se recompun\u0103 \u00een unitate. Textul Didahiei, datat spre sf\u00e2r\u0219itul secolului I, ne aminte\u0219te c\u0103 adev\u0103rata jertf\u0103 pl\u0103cut\u0103 lui Dumnezeu este reconcilierea \u00een comunitate, singura condi\u021bie necesar\u0103 pentru a putea celebra Euharistia \u00een “ziua Domnului” (Didahia <\/em>14,2).<\/p>\n

O centralitate care se re\u00eennoie\u0219te. <\/em><\/strong>Dac\u0103 privim dincolo de aceast\u0103 indica\u021bie a ritmului temporal al apari\u021biilor Celui \u00cenviat, trebuie subliniate cel pu\u021bin alte dou\u0103 aspecte esen\u021biale pentru memoria evanghelic\u0103: centralitatea lui Isus \u0219i credin\u021ba ucenicilor. \u00cen ceea ce-l prive\u0219te pe primul, evanghelistul exprim\u0103 aproape o centralitate “fizic\u0103”: “st\u0103tea \u00een mijloc”. Inima vie\u021bii unei comunit\u0103\u021bi cre\u0219tine este prezen\u021ba lui Isus, care este motorul ei \u0219i radiatorul vie\u021bii discipolilor s\u0103i. F\u0103r\u0103 polemic\u0103, dar cu un ochi critic, evanghelistul interzice orice form\u0103 de adunare care nu \u00eel are ca motiva\u021bie principal\u0103 pe Isus. Cre\u0219tinii nu se adun\u0103 pentru anumite interese politice, economice sau familiale, nu se adun\u0103 pentru a \u00eent\u0103ri leg\u0103turile de prietenie sau pentru a se ocupa de treburile vie\u021bii cotidiene. Motivul adun\u0103rii lor este Isus, acceptat ca fiind \u00eenviat, activ \u0219i la lucru \u00een istorie prin prezen\u021ba \u0219i angajamentul generos al discipolilor s\u0103i.<\/p>\n

De la el vine Duhul Sf\u00e2nt, care pune \u00een aplicare \u0219i \u00eenso\u021be\u0219te misiunea, de la el se deschid por\u021bile reconcilierii \u0219i este \u00eentotdeauna cel care ofer\u0103 posibilitatea de a deveni noi f\u0103pturi. suflarea cu care \u00cenviatul d\u0103ruie\u0219te Spiritul este un semn al acestei re\u00eennoiri a crea\u021biei: a\u0219a cum \u00een Genez\u0103 omul a fost creat prin suflarea lui Dumnezeu \u00een n\u0103rile sale, tot a\u0219a noua umanitate tr\u0103ie\u0219te datorit\u0103 sufl\u0103rii \u00cenviatului care anim\u0103 via\u021ba de comuniune, reconciliere \u0219i pace. Isus este \u00een mijloc \u0219i trebuie s\u0103 fie \u00een mijloc, \u00eentotdeauna, \u00een via\u021ba discipolilor s\u0103i, pentru c\u0103 nu are alt loc \u00een care s\u0103 ac\u021bioneze ca Domn \u0219i St\u0103p\u00e2n.<\/p>\n

Credin\u021ba \u0219i comunitatea lui Isus.<\/em><\/strong> \u00cen ceea ce prive\u0219te credin\u021ba ucenicilor, Evanghelia reu\u0219e\u0219te s\u0103 reuneasc\u0103 mai multe paradoxuri care sunt at\u00e2t de asem\u0103n\u0103toare cu via\u021ba noastr\u0103 de credincio\u0219i. Absen\u021ba lui Toma la prima \u00eent\u00e2lnire cu Cel \u00cenviat nu numai c\u0103 eviden\u021biaz\u0103 dificultatea de a crede a unui apostol (de talia lui Toma!), dar mai ales ne verosimilitatea celorlal\u021bi apostoli, care, de\u0219i L-au v\u0103zut pe Cel \u00cenviat cu ochii lor, par incapabili de a face credibil\u0103 experien\u021ba lor de credin\u021b\u0103 pentru Toma. Isus trebuie s\u0103 vin\u0103 a doua oar\u0103, \u00een prezen\u021ba lui Toma, pentru a-i permite acestuia s\u0103-\u0219i m\u0103rturiseasc\u0103 credin\u021ba cu una dintre cele mai \u00eenalte expresii ale \u00eentregii experien\u021be cre\u0219tine: “Domnul meu \u0219i Dumnezeul meu”. Aceast\u0103 relatare ne permite s\u0103 \u00een\u021belegem c\u0103 credin\u021ba se na\u0219te din \u00eent\u00e2lnirea cu Isus \u0219i c\u0103 numai el poate fi \u00eenceputul \u0219i fundamentul credin\u021bei fiec\u0103ruia dintre discipolii s\u0103i. Dac\u0103 comunitatea ar pretinde s\u0103 nasc\u0103 credin\u021ba \u00een Isus prin orice alt mijloc, s-ar dovedi \u00een cur\u00e2nd o \u0219coal\u0103 filosofic\u0103 sau un club de ini\u021bia\u021bi care nu au la inim\u0103 itinerariul persoanei individuale, ci doresc doar s\u0103 afirme drepturile grupului, pun\u00e2nd pe locul doi primatul lui Cristos, care a venit s\u0103 cheme pe fiecare persoan\u0103 pe nume. O a doua consecin\u021b\u0103 se refer\u0103 la darul credin\u021bei c\u0103tre comunitate: Toma, chiar dac\u0103 \u00eei este greu s\u0103-i cread\u0103 pe fra\u021bii s\u0103i \u00een credin\u021b\u0103, se duce la comunitate, pentru c\u0103 aceasta a fost aleas\u0103 de Domnul pentru a fi locul manifest\u0103rilor sale. Acolo Isus \u00eei cheam\u0103 s\u0103 interac\u021bioneze cu el \u0219i s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 credin\u021ba fiec\u0103ruia \u00een beneficiul tuturor. Toma, de fapt, se afl\u0103 \u00een comunitatea care \u00eel declar\u0103 pe Isus “Domnul meu \u0219i Dumnezeul meu”. Dac\u0103 aceasta, potrivit celui de-al patrulea evanghelist, este cea mai \u00eenalt\u0103 m\u0103rturisire de credin\u021b\u0103 care poate fi f\u0103cut\u0103 pentru Isus \u00een fa\u021ba sa, ea nu se na\u0219te spontan, ci este rodul unui parcurs personal care include momente de entuziasm, \u00eendoial\u0103 \u0219i nesiguran\u021b\u0103, necesare \u00een orice parcurs autentic de credin\u021b\u0103. Faptul de a fi \u00een comunitate serve\u0219te tocmai pentru a le reaminti celor care fac parte din ea c\u0103 tr\u0103d\u0103rile lui Petru sau ezit\u0103rile lui Toma sunt momente deja acceptate de Domnul, astfel \u00eenc\u00e2t a crede \u00een el este omene\u0219te posibil \u0219i eficient. A crede nu \u00eenseamn\u0103 a avea o idee fix\u0103, ci o rela\u021bie care trebuie men\u021binut\u0103 \u0219i \u00een care trebuie s\u0103 fii, accept\u00e2nd t\u0103ceri \u0219i cuvinte, c\u0103ldura \u0219i entuziasmul, truda \u0219i bucuriile.<\/p>\n

REFLEC\u021aIE PENTRU TIMPUL PASCAL<\/u><\/strong><\/p>\n

M\u00c2NTUIREA SUFLETULUI<\/strong><\/p>\n

de Alberto Carrara<\/em><\/p>\n

\u00cenv\u0103\u021b\u0103tura bisericii, precum \u0219i sensibilitatea spiritual\u0103 a cre\u0219tinismului, modelat\u0103 de o practic\u0103 bimilenar\u0103 a credin\u021bei \u0219i de o cercetare teologic\u0103 tot mai aprofundat\u0103, g\u0103sesc o trimitere clar\u0103 \u0219i incontestabil\u0103 la discursul privind m\u00e2ntuirea sufletului<\/em><\/strong>. Accentul pus pe atingerea acestui scop, at\u00e2t \u00een lucrarea Bisericii, prin intermediul slujitorilor \u0219i sacramentelor, c\u00e2t \u0219i \u00een via\u021ba de credin\u021b\u0103 a fiec\u0103rui credincios \u00een parte, a riscat adesea s\u0103 traduc\u0103 inima mesajului cre\u0219tin \u00een termenii unei respect\u0103ri ascult\u0103toare a unui set de norme, limit\u00e2nd astfel \u00een mod clar o libertate uman\u0103 care este ea \u00eens\u0103\u0219i destinat\u0103 s\u0103 fie p\u0103c\u0103toas\u0103.<\/p>\n

\u00cen acela\u0219i timp, angajamentul trebuie s\u0103 fie orientat spre p\u0103strarea sufletului curat \u0219i cast, \u00een vederea r\u0103scump\u0103r\u0103rii din p\u0103cat, dep\u0103\u0219ind tenta\u021bia c\u0103rnii fiin\u021bei sale trupe\u0219ti-muritoare. Ne confrunt\u0103m astfel cu o dubl\u0103 reducere: pe de o parte, o viziune legalist\u0103 a credin\u021bei cre\u0219tine ca rela\u021bie legat\u0103 de o porunc\u0103 care trebuie respectat\u0103; pe de alt\u0103 parte, o viziune dualist\u0103 centrat\u0103 exclusiv pe \u00eengrijirea sufletului, \u00een detrimentul realit\u0103\u021bii p\u0103c\u0103toase a corporalit\u0103\u021bii \u00een sine. Dep\u0103\u0219irea acestor false alternative (libertate \u0219i lege; trup \u0219i suflet) necesit\u0103 o relectur\u0103 competent\u0103 \u0219i angajat\u0103 a problemei \u00een ansamblul ei, revenind la fundamentele biblice \u0219i evanghelice ale subiectului \u0219i la principalele leg\u0103turi istorico-teologice care au determinat dezvoltarea temei \u00een toate aspectele sale. Scopul prezentelor contribu\u021bii este, a\u0219adar, de a trasa contururile acestei evolu\u021bii \u0219i de a indica pa\u0219ii necesari pentru a readuce \u00een centrul sensului autentic al “m\u00e2ntuirii” c\u0103utate de credin\u021ba cre\u0219tin\u0103, \u00eentr-o \u00een\u021belegere inclusiv\u0103 a sufletului ca totalitate a fiin\u021bei umane \u00een fa\u021ba Creatorului \u0219i Domnului s\u0103u.<\/p>\n

“M\u00e2ntuirea sufletului”. \u00cen ce sens “a m\u00e2ntui”? \u0218i, mai ales, ce se \u00een\u021belege prin termenul foarte fascinant \u0219i prea cuprinz\u0103tor de “suflet”? Foarte vag, \u00een verbul “a m\u00e2ntui” – \u0219i \u00een termenii care intr\u0103 sub aceea\u0219i umbrel\u0103 tematic\u0103 – se simte ceva ca un punct de plecare reprezentat de o amenin\u021bare, un pericol, o urgen\u021b\u0103… \u0219i un punct de sosire ca ceva care d\u0103 u\u0219urare, restabile\u0219te pacea \u0219i lini\u0219tea.<\/p>\n

    \n
  1. M\u00e2ntuirea dificil\u0103 a sufletului nev\u0103zut<\/strong><\/li>\n<\/ol>\n

    Multe dintre pove\u0219tile noastre clasice, marile nara\u021biuni care stau la \u00eenceputul marilor noastre epoci culturale, con\u021bin nara\u021biuni care vorbesc, direct sau indirect, despre evenimente salvatoare. Capodoperele homerice ne vin \u00een minte \u00een mare parte. Nu este oare Odiseea<\/em> o serie interminabil\u0103 de salv\u0103ri din nenum\u0103rate pericole? \u0218i nu este \u00eens\u0103\u0219i Comedia<\/em> lui Dante o ascensiune anevoioas\u0103 de la pierzania infernal\u0103 la extazul ceresc?<\/p>\n

    Am \u00een m\u00e2n\u0103 Pinocchio<\/em> al lui Collodi. Situa\u021biile periculoase \u00een care, invariabil, se afl\u0103 Pinocchio sunt numeroase, la fel \u0219i personajele \u0219i \u00eent\u00e2mpl\u0103rile care \u00eel salveaz\u0103. De fapt, dac\u0103 parcurgi marii clasici, \u00ee\u021bi dai seama c\u0103 ei sunt adesea str\u0103b\u0103tu\u021bi de aceast\u0103 anxietate de salvare, de o dorin\u021b\u0103 irepresibil\u0103 de a se “trage \u00een siguran\u021b\u0103”. Am \u00eencercat s\u0103 l\u0103rgesc mica mea investiga\u021bie \u0219i am pus cuv\u00e2ntul “m\u00e2ntuire” \u00een notele mele de lectur\u0103. Analiza mi-a readus \u00een memorie c\u00e2teva dintre nuvelele lui Boccaccio, Don Quijote<\/em> al lui Cervantes, Daniel Defoe \u0219i al s\u0103u Robinson Crusoe<\/em>… Am reg\u0103sit acela\u0219i cuv\u00e2nt la Musil \u0219i al s\u0103u Omul f\u0103r\u0103 calit\u0103\u021bi<\/em>, la Proust \u0219i la C\u00e9line, la Hemingway etc., \u00een pove\u0219tile despre pierzanie \u0219i salvare. Lumea marilor nara\u021biuni literare este plin\u0103 de pove\u0219ti de pierzanie \u0219i de m\u00e2ntuire, cele \u00eendep\u0103rtate \u0219i fondatoare, cele mai apropiate de noi \u0219i care interpreteaz\u0103 numeroasele angoase ale umanit\u0103\u021bii de ieri \u0219i de azi. Este, cu infinite varia\u021biuni, dezn\u0103dejde tout court,<\/em> nu m\u00e2ntuire a sufletului.<\/p>\n

    De fapt, un alt topos literar celebru \u0219i recurent este dezam\u0103girea amar\u0103 a unui protagonist care vrea s\u0103 \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eze, \u00een “lumea cealalt\u0103”, un disp\u0103rut, dar descoper\u0103 c\u0103 este o umbr\u0103 care \u00eei scap\u0103. De asemenea, \u00een Odiseea<\/em>, Odiseu a cobor\u00e2t \u00een Hade\u0219 pentru a-l consulta pe prezic\u0103torul Tiresias cu privire la rezultatul c\u0103l\u0103toriei de \u00eentoarcere \u0219i la propriul s\u0103u viitor. El reu\u0219e\u0219te s\u0103 aib\u0103 o conversa\u021bie cu mama sa, Anticlea. La finalul dialogului, fiul \u00eencearc\u0103 s\u0103-\u0219i \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eze mama: “De trei ori m-am aplecat \u00eenainte, ca s-o \u00eembr\u0103\u021bi\u0219ez, m\u0103 \u00eendemna inima, de trei ori mi-a fugit din m\u00e2ini, ca o umbr\u0103 sau ca un vis”. Scen\u0103 similar\u0103 \u00een Eneida<\/em>. \u00cen timpul cobor\u00e2rii \u00een lumea subteran\u0103, Enea \u00ee\u0219i \u00eent\u00e2lne\u0219te tat\u0103l, care trebuie s\u0103-i dezv\u0103luie soarta Romei. De trei ori, Enea se \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 doar pe el \u00eensu\u0219i (C\u00e2ntul VI, vv. 700-702).<\/p>\n

    R\u0103m\u00e2n\u00e2nd tot la marile texte “fondatoare”, Dante \u00eel \u00eent\u00e2lne\u0219te \u00een Purgatoriu pe prietenul s\u0103u fratern, Casella, care se apropie de el cu inten\u021bia de a-l \u00eembr\u0103\u021bi\u0219a, \u00eendemn\u00e2ndu-l pe Dante s\u0103 fac\u0103 acela\u0219i lucru. Casella, \u00eens\u0103, este o umbr\u0103 (C\u00e2ntul II, vv. 76-81). Trebuie remarcat faptul c\u0103 surpriza fa\u021b\u0103 de la corporalitatea poetului este o tem\u0103 recurent\u0103 \u00een cele trei C\u00e2nturi ale lui Dante. Cel mai tipic gest de iubire fa\u021b\u0103 de persoana iubit\u0103, \u00eendep\u0103rtat\u0103 pentru c\u0103 este \u00eenchis\u0103 \u00een “lumea cealalt\u0103”, r\u0103m\u00e2ne ineficient, tocmai pentru c\u0103 lipse\u0219te destinatarul “normal” al gestului, corpul. \u00cen consecin\u021b\u0103, \u0219i la prima vedere, a spune c\u0103 cineva \u00eel “salveaz\u0103” pe cel\u0103lalt salv\u00e2ndu-i sufletul poate ascunde de fapt inten\u021bia de a nu-l salva de fapt.<\/p>\n

      \n
    1. Sufletul ca centru, inim\u0103 a fiin\u021bei umane<\/strong><\/li>\n<\/ol>\n

      Cu toate acestea, expresia este auzit\u0103 \u0219i folosit\u0103. \u00centr-adev\u0103r, trebuie s\u0103 ne g\u00e2ndim c\u0103 utilizarea este resim\u021bit\u0103 ca fiind rezonabil\u0103, deoarece termenului “suflet” i se atribuie un sens propriu, tipic celor mai diverse situa\u021bii de via\u021b\u0103. Spun\u00e2nd “m\u00e2ntuirea sufletului”, nu ne g\u00e2ndim la ceea ce nu este acolo, la trup, ci ne g\u00e2ndim, \u00een mod necesar, la ceva important, la ceva pre\u021bios, at\u00e2t de pre\u021bios \u00eenc\u00e2t merit\u0103 s\u0103 ne petrecem timpul pentru a-l salva.<\/p>\n

      Dac\u0103 ar fi s\u0103 se justifice folosirea cuv\u00e2ntului “suflet”, ar trebui s\u0103 ne g\u00e2ndim nu la restul care r\u0103m\u00e2ne dup\u0103 ce totul a fost luat \u00een considerare, ci la inim\u0103, la centru, la esen\u021bial. \u00cen acest sens, expresia luat\u0103 \u00een acest fel trebuie considerat\u0103 ca un mod sintetic de a spune, un fel de prescurtare lingvistic\u0103. Exist\u0103 ceva care ne este drag, care este important, ceva de care depinde via\u021ba noastr\u0103. Acest “ceva” trebuie s\u0103 fie pre\u021buit cu orice pre\u021b. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, “suflet”, \u00een acest sens, este un termen fluid, care \u00eenseamn\u0103 orice vrea cineva s\u0103 \u00eensemne. M\u00e2ntuirea sufletului, pentru cineva, \u00eentr-o anumit\u0103 situa\u021bie, poate coincide cu salvarea unei afec\u021biuni importante, sau cu salvarea unei amintiri de familie atacate, sau cu salvarea unei acuza\u021bii nedrepte. Via\u021ba mea coincide, \u00een aceast\u0103 circumstan\u021b\u0103 particular\u0103, cu acest lucru, iar salvarea acestui lucru \u00eenseamn\u0103 m\u00e2ntuirea inimii vie\u021bii mele, a sufletului meu.<\/p>\n

        \n
      1. M\u00e2ntuirea ca har <\/strong><\/li>\n<\/ol>\n

        “Sufletul” are, a\u0219adar, ceva fluid, indefinit, misterios. Se poate explica, prin urmare, c\u0103 “m\u00e2ntuirea sufletului” poate face aluzie la impulsuri nea\u0219teptate, inspira\u021bii inexplicabile, revela\u021bii misterioase. L-am citat mai sus pe Defoe \u0219i al s\u0103u Robinson Crusoe<\/em>. Eroul romanului, dup\u0103 ce descoper\u0103 urme umane pe insula pe care a naufragiat, este cuprins de team\u0103. Mai presus de toate, este \u00eensp\u0103im\u00e2ntat de g\u00e2ndul la ce s-ar fi putut \u00eent\u00e2mpla cu el dac\u0103, \u00een primele zile ale naufragiului, ar fi dat peste o hoard\u0103 de s\u0103lbatici. El \u00ee\u0219i dezvolt\u0103 astfel frica \u00een care face cu ochiul chiar tema m\u00e2ntuirii. El se g\u00e2nde\u0219te: Ce minune este s\u0103 fim salva\u021bi f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tim; cum, atunci c\u00e2nd ne afl\u0103m la r\u0103scruce, cum se spune, \u00eentr-o stare de perplexitate, \u00eendoial\u0103 sau ezitare \u00een a decide dac\u0103 s\u0103 mergem pe o cale sau alta, o sugestie secret\u0103 ne \u00eendreapt\u0103 pe aceast\u0103 cale, \u00een timp ce noi eram hot\u0103r\u00e2\u021bi s\u0103 o lu\u0103m pe cealalt\u0103; ba nu, c\u00e2nd bunul sim\u021b, \u0219i propria noastr\u0103 \u00eenclina\u021bie, \u0219i poate \u0219i afacerile, ne \u00eendemnau s\u0103 o lu\u0103m pe cealalt\u0103, chiar un impuls arcanic, venit la noi de cine \u0219tie unde, imprimat de nu \u0219tim ce putere, ia conducerea \u0219i ne \u00eendreapt\u0103 pe aceast\u0103 cale; \u0219i mai t\u00e2rziu ne va fi clar c\u0103 dac\u0103 am fi luat-o pe calea pe care o pl\u0103nuisem. M\u00e2ntuirea, \u00een acest caz, este harul, intui\u021bia, inspira\u021bia care vine de sus. M\u00e2ntuirea sufletului ar putea fi \u00een\u021beleas\u0103 ca un genitiv obiectiv (m\u00e2ntuie\u0219te sufletul) sau ca un genitiv subiectiv (sufletul m\u00e2ntuie\u0219te). Sufletul m\u00e2ntuie\u0219te, dar sufletul este m\u00e2ntuit. Totul accentuat de situa\u021bia de incertitudine \u0219i dezvoltare. La urma urmei, se \u00eent\u00e2mpl\u0103 adesea, \u00een mijlocul rela\u021biilor intense care ne ajung, s\u0103 fim oricum singuri. Anumite decizii de care depinde totul, depind doar de noi. Iar greutatea deciziei este direct propor\u021bional\u0103 cu singur\u0103tatea prin care trebuie s\u0103 trecem pentru a o lua. Iar traversarea acestei singur\u0103t\u0103\u021bi este, mai mult ca oric\u00e2nd, “m\u00e2ntuirea” \u0219i salvarea a ceea ce avem mai scump, a sufletului.<\/p>\n

          \n
        1. M\u00e2ntuirea sufletului ca o fug\u0103 de lume<\/strong><\/li>\n<\/ol>\n

          Uneori, cineva este m\u00e2ntuit, sufletul este salvat \u00een ciuda singur\u0103t\u0103\u021bii. Alteori, singur\u0103tatea devine condi\u021bia pentru ca m\u00e2ntuirea s\u0103 vin\u0103. Este un lucru comun ast\u0103zi s\u0103 vorbim despre disconfortul credinciosului \u00een societatea modern\u0103. A crede<\/em> a devenit o alegere minoritar\u0103 dificil\u0103, iar valorile credin\u021bei proprii sunt \u00eentotdeauna cele mai desconsiderate. Cre\u0219tinii sunt adesea marginaliza\u021bi: pentru c\u0103 sunt sau pentru c\u0103 a\u0219a se simt. Credin\u021ba nu se bucur\u0103 de “consolare” social\u0103. Mul\u021bi cre\u0219tini, \u00een aceast\u0103 situa\u021bie, cred c\u0103 cel mai bun mod de a-\u0219i proteja credin\u021ba este s\u0103 se distan\u021beze. M\u00e2ntuirea, \u00een acest caz, este mai presus de toate s\u0103 fugi. \u00cen lumea secularizat\u0103, \u00een care credinciosul trebuie s\u0103 tr\u0103iasc\u0103, farmecul fugii revine. Sufletul, \u00een acest caz, se m\u00e2ntuie\u0219te prin reafirmarea “diversit\u0103\u021bii” sale. Cre\u0219tinul, \u00een raport cu lumea, \u00ee\u0219i \u00eensu\u0219e\u0219te, \u00een acest fel, un dualism acut care se dubleaz\u0103 cu dualismul suflet-trup care a marcat genera\u021bii \u00eentregi de credincio\u0219i. Anticele angoase biblice se \u00eentorc. \u00centr-adev\u0103r, riscul pentru cre\u0219tini este ca, pentru a-\u0219i salva sufletul, s\u0103 aleag\u0103 nu numai s\u0103 nu fie “din lume”, ci nici m\u0103car s\u0103 nu fie “\u00een lume” (cf. In 15,18-21).<\/p>\n

          (va urma)<\/em><\/p>\n

          Materialul prezentat este o prelucrare \u0219i adaptare dup\u0103 textul italian al revistei \u201eServizio della Parola\u201d, nr. 546\/aprilie-mai 2023 \u0219i a revistei spaniole \u201eEucarist\u00eda\u201d, editat\u0103 de Misionarii Cuv\u00e2ntului Divin \u00een Spania.<\/em><\/p>\n

          Imagine: Guercino, \u00cendoiala lui Toma\u00a0<\/em><\/p>\n

          Hits: 194<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

          Oficiul pentru Pastora\u021bia Liturgic\u0103 \u0219i Sacramente propune un material liturgic succint pentru fiecare duminic\u0103 a Timpului Pascal 2023. Duminica aceasta este s\u0103rb\u0103toarea credin\u021bei \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ite, a milostivirii primite \u0219i d\u0103ruite. Punctul culminant al m\u0103rturisirii de credin\u021b\u0103 a lui Toma la Cina cea de Tain\u0103, \u201eDomnul meu \u0219i Dumnezeul meu\u201d (Evanghelia), se potrive\u0219te cu comunitatea cre\u0219tin\u0103 din […]<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":32663,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[24],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/32662"}],"collection":[{"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=32662"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/32662\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":32665,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/32662\/revisions\/32665"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/media\/32663"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=32662"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=32662"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/arcb.ro\/website\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=32662"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}