Am intrat \u00een Postul Mare \u0219i, conform programului pastoral trasat de \u00cePS Aurel Perc\u0103, vom aprofunda, \u00een mod sistematic, \u201eSacramentele de slujire a comuniunii: Preo\u021bia \u0219i C\u0103s\u0103toria\u201d. Pr. Claudiu Eva, responsabilul Oficiului pentru Pastora\u021bia Liturgic\u0103 \u0219i Sacramente al ARCB, a preg\u0103tit mai multe cateheze, cuprinse \u00een\u00a0bro\u0219ura \u201eSacramentele de slujire a comuniunii: preo\u021bia \u0219i c\u0103s\u0103toria\u201d, disponibil\u0103 la Libr\u0103ria \u201eSf. Iosif\u201d.<\/p>\n
Materialul P\u0103rintelui Claudiu Eva este un GHID comun pentru comunit\u0103\u021bile parohiale \u0219i religioase din ARCB, \u00een acest an pastoral.<\/p>\n
\u201e\u00cen timpul primelor celebr\u0103ri ale Sf. Liturghii, dup\u0103 hirotonirea sacerdotal\u0103, un t\u00e2n\u0103r preot tremura \u00een fa\u021ba altarului, datorit\u0103 ideii \u00eenalte, a emo\u021biilor puternice \u00een fa\u021ba misterului care urma s\u0103-l celebreze. Dup\u0103 c\u00e2\u021biva ani de experien\u021b\u0103 pastoral\u0103, devine sigur pe sine, uneori cu at\u00e2ta prezum\u021bie \u0219i activism. Acum c\u00e2nd merge la altar pentru a celebra e altarul care \u00eencepe s\u0103 tremure \u00een fa\u021ba lui\u201d. Aceste cuvinte le spunea unul din preo\u021bii mai \u00een v\u00e2rst\u0103, formator al unui seminar din Italia.<\/em><\/p>\n A fi preot este o voca\u021bie sau\/\u0219i o profesie? Ce a\u0219teapt\u0103 lumea de la un preot al lui Dumnezeu? Cum se preg\u0103tesc tinerii pentru \u201ea deveni\u201d preo\u021bi: ca \u0219i ceilal\u021bi \u201emuncitori\u201d sau urmeaz\u0103 o formare specific\u0103? Finalitatea studiilor este preo\u021bia ca sacrament sau slujirea poporului lui Dumnezeu? Aleg s\u0103 \u201edevin\u201d preot sau sunt ales? De ce nu se c\u0103s\u0103toresc preo\u021bii romano-catolici? Dac\u0103 ar face acest lucru multe probleme s-ar rezolva (sic!!!) … \u0219i multe altele s-ar ivi?! Care sunt provoc\u0103rile de ast\u0103zi c\u0103rora preo\u021bii ar trebui s\u0103 le fac\u0103 fa\u021b\u0103 \u0219i s\u0103 dea un r\u0103spuns? C\u00e2teva \u00eentreb\u0103ri ce ar putea s\u0103 se nasc\u0103 \u00een inimile celor care au \u00eent\u00e2lnit un preot sau sunt obi\u0219nui\u021bi s\u0103 stea \u00eempreun\u0103 cu preo\u021bii.<\/em><\/p>\n Papa Benedict al XVI-lea \u00een cartea sa, scris\u0103 \u00eempreun\u0103 cu Cardinalul Robert Sarah, Din ad\u00e2ncul inimii noastre<\/em>despre preo\u021bia catolic\u0103 expune motivul pentru care a dorit s\u0103 scrie acest text: \u201e\u00cen fa\u021ba acestei crize persistente prin care trece preo\u021bia de mul\u021bi ani, am considerat necesar s\u0103 merg \u00eenapoi la r\u0103d\u0103cinile profunde ale acestei probleme (…) la r\u0103d\u0103cinile situa\u021biei grave \u00een care se afl\u0103 ast\u0103zi preo\u021bia se g\u0103se\u0219te un defect metodologic \u00een primirea Sfintei Scripturi drept Cuv\u00e2nt al lui Dumnezeu\u201d[1]<\/a>.<\/p>\n Catehismul Bisericii Catolice[2]<\/a> subliniaz\u0103 importan\u021ba preo\u021biei \u00een economia m\u00e2ntuirii rezum\u00e2nd \u0219i concentr\u00e2nd \u00een cinci paragrafe importan\u021ba preo\u021biei veterotestamentare.<\/p>\n \u00cen ritul latin, Biserica se adreseaz\u0103 lui Dumnezeu \u00een rug\u0103ciunea de consacrare pentru hirotonirea episcopilor dup\u0103 cum urmeaz\u0103:<\/p>\n \u201eDumnezeule, Tat\u0103l Domnului nostru Isus Cristos, (\u2026) de-a lungul Vechiului Leg\u0103m\u00e2nt, Tu ai \u00eenceput s\u0103 dai chip Bisericii tale; \u00eenc\u0103 de la origine, Tu ai r\u00e2nduit poporul ie\u0219it din Abraham s\u0103 devin\u0103 un popor sf\u00e2nt; ai instituit conduc\u0103tori \u0219i preo\u021bi \u0219i te-ai \u00eengrijit mereu de slujirea sanctuarului t\u0103u\u2026\u201d[3]<\/a>.<\/p>\n La hirotonirea preo\u021bilor, Biserica se roag\u0103:<\/p>\n \u201eDoamne, P\u0103rinte preasf\u00e2nt, (\u2026) \u00eenc\u0103 din Vechiul Leg\u0103m\u00e2nt, prevestind parc\u0103 sacramentele viitoare, Tu ai r\u00e2nduit \u00een fruntea poporului mari preo\u021bi \u00eens\u0103rcina\u021bi s\u0103-l c\u0103l\u0103uzeasc\u0103, dar ai ales \u0219i al\u021bi oameni, pe care i-ai unit cu ei \u00een slujire \u0219i care i-au ajutat \u00een misiunea lor. Astfel, Tu le-ai \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219it celor \u0219aptezeci de b\u0103rba\u021bi, plini de \u00een\u021belepciune, duhul pe care i-l d\u0103ruise\u0219i lui Moise \u0219i i-ai f\u0103cut pe fiii lui Aaron p\u0103rta\u0219i la consacrarea pe care o primise tat\u0103l lor.\u201d[4]<\/a>.<\/p>\n Iar \u00een rug\u0103ciunea de consacrare pentru hirotonirea diaconilor, Biserica m\u0103rturise\u0219te:<\/p>\n \u201eP\u0103rinte preasf\u00e2nt, (\u2026) pentru zidirea acestui templu nou (Biserica), Tu ai r\u00e2nduit slujitori din trei ordine diferite \u2013 episcopii, preo\u021bii \u0219i diaconii -, \u00eens\u0103rcina\u021bi cu to\u021bii s\u0103 te slujeasc\u0103, a\u0219a cum alt\u0103dat\u0103, \u00een Vechiul Leg\u0103m\u00e2nt, pentru a sluji la cortul t\u0103u, i-ai pus deoparte pe fiii tribului lui Levi \u0219i Tu le erai lor mo\u0219tenire.\u201d[5]<\/a>.<\/p>\n Toate prefigur\u0103rile preo\u021biei din Vechiul Leg\u0103m\u00e2nt \u00ee\u0219i g\u0103sesc \u00eemplinirea \u00een Isus Cristos, \u201esingurul […] mijlocitor \u00eentre Dumnezeu \u0219i oameni\u201d (1Tim 2, 5).<\/p>\n Instituirea Sacramentului Preo\u021biei<\/strong><\/p>\n La Cina cea de Tain\u0103, Isus \u00ee\u0219i manifest\u0103 voin\u021ba de a-i face pe apostolii s\u0103i p\u0103rta\u0219i la preo\u021bia sa, exprimat\u0103 drept consacrare \u0219i misiune: \u201eDup\u0103 cum m-ai trimis pe mine \u00een lume, \u015fi eu \u00eei trimit pe ei \u00een lume \u015fi pentru ei m\u0103 consacru pe mine \u00eensumi, ca \u015fi ei s\u0103 fie consacra\u0163i \u00een adev\u0103r\u201d (In 17,18-19). Aceast\u0103 participare, \u00een timpul ministeriului lui Cristos, se verific\u0103 \u00een diferite momente care pot fi considerate ca preg\u0103tire pentru instituirea sfintei Preo\u0163ii: c\u00e2nd \u00eei cheam\u0103 pe apostoli, constituindu-i drept colegiu (cf. Mc 3,13-19), c\u00e2nd \u00eei instruie\u0219te \u0219i \u00eei trimite s\u0103 predice (cf. Lc 9,1-6), c\u00e2nd le \u00eencredin\u021beaz\u0103 misiunea universal\u0103 (cf. Mt 28,18-20), \u00een sf\u00e2r\u0219it c\u00e2nd le porunce\u015fte s\u0103 celebreze Euharistia: \u201eface\u021bi aceasta \u00een amintirea mea\u201d (1Cor 11,24).<\/p>\n Diaconatul, prezbiteratul \u0219i episcopatul<\/strong> sunt legate printr-o rela\u021bie intrinsec\u0103, ca grade ale unei singure realit\u0103\u021bi sacramentale a ordinului sacru, primite succesiv \u00eentr-o manier\u0103 incluziv\u0103. La r\u00e2ndul lor, ele se disting \u00een func\u021bie de realitatea sacramental\u0103 conferit\u0103 \u0219i de func\u021biile corespunz\u0103toare \u00een Biseric\u0103.<\/p>\n Episcopatul<\/em><\/strong> este \u201eplenitudinea sacramentului Preo\u021biei, pe care uzan\u021ba liturgic\u0103 a Bisericii \u0219i glasul sfin\u021bilor p\u0103rin\u021bi o numesc preo\u021bia suprem\u0103, culmea slujirii sacre\u201d (LG 21). Episcopilor le este \u00eencredin\u021bat\u0103 \u201emisiunea de a sluji comunitatea, misiune pe care s\u0103 o exercite ajuta\u021bi de preo\u021bi \u0219i de diaconi, conduc\u00e2nd \u00een numele lui Dumnezeu turma ai c\u0103rei p\u0103stori sunt, ca \u00eenv\u0103\u021b\u0103tori ai doctrinei, preo\u021bi ai cultului sacru \u0219i av\u00e2nd drept slujire conducerea Bisericii\u201d (LG 20).<\/p>\n Episcopii sunt:<\/p>\n \u00a0<\/em><\/strong>Prezbiteratul<\/em><\/strong> a fost instituit de Dumnezeu pentru ca slujitorii s\u0103i \u201es\u0103 fie \u00eenzestra\u021bi cu puterea sacr\u0103 a Preo\u021biei pentru a aduce jertfa \u0219i a ierta p\u0103catele \u0219i s\u0103 exercite \u00een mod public func\u021bia sacerdotal\u0103 pentru oameni, \u00een numele lui Cristos\u201d (PO. 2).<\/p>\n Preotului \u00eei este conferit\u0103 func\u021bia de slujire<\/strong>: \u201ea fost transmis\u0103 \u00een grad subordonat preo\u021bilor pentru ca ace\u0219tia, constitui\u021bi \u00een starea preo\u021beasc\u0103, s\u0103 fie colaboratorii episcopatului pentru a \u00eemplini cum se cuvine misiunea apostolic\u0103 \u00eencredin\u021bat\u0103 de Cristos\u201d (PO 20).<\/p>\n Preotul \u201eparticip\u0103 la autoritatea cu care Cristos \u00eensu\u0219i \u00ee\u0219i zide\u0219te, sfin\u021be\u0219te \u0219i c\u00e2rmuie\u0219te trupul s\u0103u\u201d \u015fi, prin sacramentul primit, sunt \u00eensemna\u021bi cu un caracter special \u0219i, astfel, sunt f\u0103cu\u021bi asemenea chipului lui Cristos Preotul, a\u0219a \u00eenc\u00e2t s\u0103 poat\u0103 ac\u021biona \u00een numele \u015fi \u00een persoana lui Cristos Capul\u201d (PO 20).<\/p>\n Preo\u021bii \u201ealc\u0103tuiesc, \u00eempreun\u0103 cu episcopul lor, o unic\u0103 preo\u021bie distribuit\u0103, desigur, pentru \u00eendeplinirea a diferite \u00eendatoriri \u0219i \u00ee\u0219i \u00eendeplinesc misiunea \u00een contact direct cu oamenii. Mai precis, prezbiterii \u201eau ca prim\u0103 \u00eendatorire s\u0103 vesteasc\u0103 tuturor evanghelia lui Dumnezeu pentru ca, \u00eemplinind porunca Domnului: \u00abMerge\u021bi \u00een lumea \u00eentreag\u0103 \u0219i predica\u021bi evanghelia la toat\u0103 f\u0103ptura\u00bb (Mc 16,15), s\u0103 constituie \u0219i s\u0103 sporeasc\u0103 poporul lui Dumnezeu\u201d (PO 4).<\/p>\n Preo\u021bii \u201e\u00ee\u0219i exercit\u0103 \u00eens\u0103 \u00een cel mai \u00eenalt grad func\u021bia sacr\u0103 \u00een cultul sau adunarea euharistic\u0103 \u00een care, ac\u021bion\u00e2nd in persona Christi<\/em> \u0219i proclam\u00e2nd misterul lui, unesc rug\u0103ciunile credincio\u0219ilor cu jertfa capului lor \u0219i, \u00een jertfa Liturghiei, actualizeaz\u0103 \u0219i aplic\u0103 p\u00e2n\u0103 la venirea Domnului (cf. 1Cor 11, 26), jertfa unic\u0103 a Noului\u00a0Testament, cea a lui Cristos care se ofer\u0103, o dat\u0103 pentru totdeauna, pe sine Tat\u0103lui ca victim\u0103 nep\u0103tat\u0103 (cf. Evr 9,11-28) (LG 28).<\/p>\n Acest lucru trebuie s\u0103 fie unit cu \u201eslujirea de reconciliere \u0219i de m\u00e2ng\u00e2iere fa\u0163\u0103 de credincio\u0219ii peniten\u021bi sau bolnavi\u201d. Ca adev\u0103ra\u021bi p\u0103stori, \u201eexercit\u00e2nd, \u00een limitele autorit\u0103\u021bii lor, misiunea lui Cristos, p\u0103stor \u0219i cap, ei adun\u0103 familia lui Dumnezeu \u00eentr-o fraternitate \u00eensufle\u021bit\u0103 de un singur scop \u0219i o aduc, prin Cristos, \u00een Duhul Sf\u00e2nt, la Dumnezeu Tat\u0103l\u201d (LG 28).<\/p>\n Diaconatul<\/em><\/strong> constituie gradul inferior al ierarhiei. Asupra diaconilor se impun m\u00e2inile \u201enu pentru preo\u021bie, ci pentru slujire\u201d, pe care o exercit\u0103 ca rapraesentatio Christi Servi<\/em>.<\/p>\n Datoria diaconului este \u201es\u0103 administreze \u00een mod solemn Botezul, s\u0103 p\u0103streze \u0219i s\u0103 distribuie Euharistia, s\u0103 asiste la c\u0103s\u0103torie \u0219i s\u0103 o binecuv\u00e2nteze \u00een numele Bisericii, s\u0103 duc\u0103 Viaticul la muribunzi, s\u0103 citeasc\u0103 Sf\u00e2nta Scriptur\u0103 credincio\u0219ilor, s\u0103 instruiasc\u0103 \u0219i s\u0103 \u00eendemne poporul, s\u0103 prezideze cultul \u0219i rug\u0103ciunea credincio\u0219ilor, s\u0103 administreze sacramentaliile, s\u0103 s\u0103v\u00e2r\u0219easc\u0103 ceremoniile funeraliilor \u0219i \u00eenmorm\u00e2nt\u0103rilor\u201d (LG 29).<\/p>\n \u201eCine are o credin\u021b\u0103 clar\u0103, conform Crezului Bisericii, de multe ori i se aplic\u0103 eticheta de fundamentalist. \u00cen timp ce relativismul, adic\u0103, a se l\u0103sa purtat \u00een deriv\u0103 de orice v\u00e2nt doctrinar, pare s\u0103 fie unica atitudine adecvat\u0103 \u00een timpurile actuale. Se constituie o dictatur\u0103 a relativismului care nu recunoa\u0219te nimic ca fiind definitiv \u0219i care are ca ultim\u0103 m\u0103sur\u0103 propriul eu \u0219i poftele sale\u201d[6]<\/a>.<\/p>\n Dincolo de crizele, c\u0103ut\u0103rile \u0219i dezbaterile interioare ale omului de azi descoperirea propriei voca\u021bii, a chem\u0103rii lui Dumnezeu face parte din drumul de reg\u0103sire a omului, acea reg\u0103sire cu sacrul \u0219i umanitatea, cu harul \u0219i fragilitatea, cu puterea \u0219i sl\u0103biciunea, cu for\u021ba divin\u0103 \u0219i libertatea creaturii.<\/p>\n Deoarece sacramentul Preo\u0163iei este sacramentul slujirii apostolice, episcopii, ca urma\u015fi ai Apostolilor, au misiunea de a transmite acest dar spiritual \u015fi apostolic[7]<\/a>. Materia \u0219i forma sacramentului Preo\u021biei sunt stabilite conform Constitu\u0163iei Apostolice Sacramentum Ordinis <\/em>promulgat\u0103 de Papa Pius al XII-lea pe data de 30 noiembrie 1947 \u015fi a c\u0103rei doctrin\u0103 este valabil\u0103 \u015fi ast\u0103zi: materia<\/strong> sacramentului Preo\u0163iei pentru toate cele trei grade \u2013\u00a0 episcopatul, prezbiteratul \u015fi al diaconatul \u2013\u00a0 este una singur\u0103, \u015fi anume, impunerea m\u00e2inilor<\/strong>. Acela\u015fi document proclam\u0103 c\u0103 forma <\/strong>sacramentului Preo\u0163iei este constituit\u0103 din cuvintele care determin\u0103 aplicarea acestei materii<\/strong>, cuvinte prin care sunt exprimate efectele sacramentale\u00a0 \u2013 puterea ordinului sacru \u015fi harul Duhului Sf\u00e2nt[8]<\/a>.<\/p>\n Cine poate primi sacramentul Preo\u0163iei<\/strong>?<\/strong><\/p>\n \u00a0\u00cen conformitate cu tradi\u0163ia ei plurisecular\u0103, Biserica Catolic\u0103 proclam\u0103 f\u0103r\u0103 echivoc:\u00a0 \u201eNumai un b\u0103rbat botezat poate primi \u00een mod valid hirotonirea sacr\u0103\u201d[9]<\/a>. Pentru Biserica Catolic\u0103, faptul c\u0103 Isus Cristos a ales pentru misiunea de Apostoli doar b\u0103rba\u0163i \u015fi faptul c\u0103 \u00een\u015fi\u015fi Apostolii la r\u00e2ndul lor au ales ca urma\u015fi ai lor doar b\u0103rba\u0163i, exprim\u0103 voin\u0163a lui Isus Cristos de a conferi sacramentul Preo\u0163iei doar unor b\u0103rba\u0163i ale\u015fi de El.<\/p>\n Ca atare, Biserica recunoa\u015fte obliga\u0163ia sa de a conferi acest sacrament doar unor b\u0103rba\u0163i chema\u0163i de Dumnezeu la aceast\u0103 misiune \u015fi de a nu admite femeile la Ordinele sacre. \u00cen acest sens, \u00een Scrisoarea Apostolic\u0103 Ordinatio sacerdotalis<\/em>promulgat\u0103 pe data de 24 noiembrie 1994, Sf. Ioan Paul al II-lea decreteaz\u0103:<\/p>\n Pentru a \u00eenl\u0103tura orice \u00eendoial\u0103 asupra unui argument de mare importan\u0163\u0103 care se refer\u0103 la constitu\u0163ia divin\u0103 a Bisericii, \u00een virtutea misiunii mele de a-i \u00eent\u0103ri \u00een credin\u0163\u0103 pe fra\u0163ii mei (cf. Lc 22,32), declar c\u0103 Biserica nu are nicidecum puterea de a conferi femeilor hirotonirea preo\u0163easc\u0103, \u015fi c\u0103 aceast\u0103 sentin\u0163\u0103 trebuie considerat\u0103 de c\u0103tre to\u0163i membrii Bisericii ca fiind definitiv\u0103\u00bb.<\/p>\n Spre deosebire de Bisericile orientale, Biserica latin\u0103 confer\u0103 sacramentul Preo\u0163iei doar b\u0103rba\u0163ilor catolici nec\u0103s\u0103tori\u0163i \u201ecare vor s\u0103-\u015fi p\u0103streze celibatul pentru \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia cerurilor\u201d[10]<\/a>. Aceast\u0103 disciplin\u0103 a fost introdus\u0103 \u00een Biserica latin\u0103 \u00eencep\u00e2nd cu secolul IV[11]<\/a>, iar ulterior a fost ratificat\u0103 de autorit\u0103\u0163ile Bisericii, \u00een mod deosebit de Conciliul de Trento.<\/p>\n Biserica latin\u0103 confer\u0103 sacramentul Preo\u0163iei doar unor b\u0103rba\u0163i celibatari \u00eenzestra\u0163i de Dumnezeu cu acest dar deosebit, pentru o serie de motive:<\/p>\n – celibatul permite preo\u0163ilor s\u0103 adere la Dumnezeu cu mai mult\u0103 u\u015furin\u0163\u0103 \u015fi cu o inim\u0103 ne\u00eemp\u0103r\u0163it\u0103, favoriz\u00e2nd\u00a0 astfel \u00een mod deosebit progresul pe calea sfin\u0163eniei,<\/p>\n – celibatul permite preo\u0163ilor s\u0103 se dedice cu mai mult\u0103 libertate slujirii lui Dumnezeu \u015fi oamenilor,<\/p>\n – celibatul permite preo\u0163ilor s\u0103 slujeasc\u0103 cu mai mult\u0103 eficacitate lucrarea lui Dumnezeu de re\u00eennoire supranatural\u0103 a oamenilor \u015fi \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia Sa,<\/p>\n – prin via\u0163a celibatar\u0103 preotul devine un semn viu al lumii viitoare, \u00een care oamenii nu se vor c\u0103s\u0103tori[12]<\/a>.<\/p>\n \u00a0<\/strong>Preo\u021bia ca dar<\/strong><\/p>\n Specifica identitate a preotului hirotonit este fundamentul ministerului preo\u021besc \u00een tripla sa dimensiune de a sfin\u021bi, de<\/strong> a \u00eenv\u0103\u021ba \u0219i de<\/strong> a conduc<\/strong>e (Tria munera<\/em>). Plec\u00e2nd de la identitate este modul cel mai bun de a evita func\u021bionalismul \u00een exerci\u021biul ministerului preo\u021biei. Se ajunge la func\u021bionalismul ministerial golind de con\u021binut teologic identitatea preotului valid hirotonit. La aceast\u0103 goliciune contribuie mai mul\u021bi factori care \u00een mod aparent nu au leg\u0103tur\u0103 direct\u0103 cu identitatea preo\u021biei ministeriale, dar care de fapt influen\u021beaz\u0103 ministerul \u0219i via\u021ba preotului, ca de altfel \u0219i a credincio\u0219ilor.<\/p>\n Ace\u0219ti factori au leg\u0103tur\u0103 cu secularizarea, adic\u0103 cu acea viziune comun\u0103 a vie\u021bii care cuprinde, de fiecare dat\u0103 mai pu\u021bin, dimensiunea religioas\u0103 a fiin\u021bei umane; ap\u0103rarea exasperat\u0103 a subiectivit\u0103\u021bii, care are\u00a0tendin\u021ba de a \u00eenchide persoana uman\u0103 \u00eentr-un individualism incapabil de rela\u021bii umane normale; relativismul moral \u0219i cultural; hedonismul; ruperea sau distrugerea realit\u0103\u021bii familiei \u0219i denaturalizarea adev\u0103ratului sens al sexualit\u0103\u021bii umane \u0219i a corporeit\u0103\u021bii, printre altele[13]<\/a>.<\/p>\n Referitor la relativismul moral \u0219i cultural, Benedict al XVI-lea sublinia: \u201eajun\u0219i la acest punct, e important s\u0103 arunc\u0103m o privire asupra problemelor actuale. Individul nu poate cump\u0103ra avansul uman, bun\u0103starea sa cu pre\u021bul tr\u0103d\u0103rii adev\u0103rului recunoscut. Cu at\u00e2t mai pu\u021bin \u00eentreaga omenire ar putea-o face. Atingem aici punctul real al modernit\u0103\u021bii: ideea de adev\u0103r a fost practic abandonat\u0103 \u0219i substituit\u0103 cu cea a progresului. Progresul \u00eensu\u0219i este adev\u0103rul. Cu aceast\u0103 aparent\u0103 \u00een\u0103l\u021bare \u0219i \u00eenaintare progresul pierde scopul s\u0103u \u0219i devine inutil lui \u00eensu\u0219i. Pentru c\u0103 atunci c\u00e2nd nu ai o direc\u021bie precis\u0103, totul poate fi \u00een mod egal un progres bun sau o recesiune. Teoria relativit\u0103\u021bii formulat\u0103 de Einstein este \u00eengrijor\u0103toare chiar \u0219i pentru lumea fizicii. Mi se pare c\u0103 poate descrie cu certitudine situa\u021bia lumii spirituale a timpului nostru[14]<\/a>.<\/p>\n<\/blockquote>\n Acest ambient cultural \u0219i social afecteaz\u0103 comunitatea cre\u0219tin\u0103, adic\u0103 \u0219i pe preo\u021bi, \u0219i o conduce spre o puternic\u0103 criz\u0103 de credin\u021b\u0103. Acest climat cultural-religios<\/em> rarefiat, acceptat \u0219i expansiv, de multe ori ajutat de mass-media \u0219i de opinia public\u0103 \u00een general, are repercusiuni asupra identit\u0103\u021bii unei institu\u021bii at\u00e2t de rafinat\u0103 supranatural \u0219i eclezial, cum este preo\u021bia ministerial\u0103 catolic\u0103. Benedict al XVI-lea, \u00een discursul din 12 martie 2010 adresat participan\u021bilor prezen\u021bi la Congresul organizat de Congrega\u021bia pentru Cler cu ocazia Anului preo\u021biei, a amintit c\u0103 identitatea preo\u021biei este determinant\u0103 pentru exercitarea preo\u021biei ministeriale \u00een timpul prezent \u0219i \u00een cel viitor<\/em>[15]<\/a>.<\/p>\n Dac\u0103 se dore\u0219te recuperarea entuziasmului preo\u021biei ministeriale \u00een Biseric\u0103 \u0219i \u00een lume e important s\u0103 r\u0103spundem la \u00eentrebarea: care este identitatea preotului catolic?<\/strong> At\u00e2t \u00een ambientele teologice c\u00e2t \u0219i \u00een practica pastoral\u0103 concret\u0103 \u0219i \u00een formarea clerului se confrunt\u0103 \u0219i uneori sunt opuse dou\u0103 concep\u021bii distincte ale preo\u021biei. Cu privire la acest aspect Papa Benedict al XVI-lea observa c\u0103\u00a0exist\u0103 pe de o parte o concep\u021bie socio-func\u021bional\u0103 care define\u0219te esen\u021ba preo\u021biei prin conceptul de \u201eslujire\u201d: slujirea comunit\u0103\u021bii, \u00een realizarea unei func\u021bii. Pe de alt\u0103 parte exist\u0103 concep\u021bia sacramental-ontologic\u0103, care natural nu neag\u0103 caracterul slujirii preo\u021be\u0219ti, dar o vede ancorat\u0103 \u00een existen\u021ba \u00eens\u0103\u0219i a preotului \u0219i consider\u0103 c\u0103 aceast\u0103 existen\u021b\u0103 este determinat\u0103 de un har d\u0103ruit de Dumnezeu prin medierea Bisericii, a c\u0103rui nume este Sacramentul Preo\u021biei[16]<\/a>.<\/p>\n Aceast\u0103 dimensiune \u201eontologico-sacramental\u0103\u201d este legat\u0103 de Euharistie, \u00een binomul \u201epreo\u021bie-jertf\u0103\u201d, \u00een timp ce conceptului \u201esocio-func\u021bional\u201d \u00eei corespunde primatul Cuv\u00e2ntului \u0219i vestirea Evangheliei. Conciliul Vatican al II-lea, \u00een documentul Presbyterorum Ordinis<\/em>, pune \u00eempreun\u0103 aceste dou\u0103 perspective diverse subliniind bog\u0103\u021bia preo\u021biei ministeriale:\u00a0prin vestirea apostolic\u0103 a evangheliei, este chemat \u0219i str\u00e2ns laolalt\u0103 poporul lui Dumnezeu, astfel c\u0103 to\u021bi aceia care fac parte din acest popor, fiind sfin\u021bi\u021bi prin Duhul Sf\u00e2nt, se ofer\u0103 pe ei \u00een\u0219i\u0219i ca \u201ejertf\u0103 vie, sf\u00e2nt\u0103, pl\u0103cut\u0103 lui Dumnezeu\u201d (Rom 12, 1). Dar slujirea preo\u021beasc\u0103 este aceea prin care se s\u0103v\u00e2r\u0219e\u0219te jertfa spiritual\u0103 a credincio\u0219ilor \u00een unire cu jertfa lui Cristos, unicul mijlocitor, oferit\u0103 prin m\u00e2inile preo\u021bilor \u00een numele \u00eentregii Biserici \u00een mod sacramental \u0219i nes\u00e2ngeros \u00een Euharistie, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd va veni \u00eensu\u0219i Domnul[17]<\/a>.<\/p>\n \u00cen Exorta\u021bia apostolic\u0103 post sinodal\u0103 Pastores dabo vobis<\/em>, Sf. Ioan Paul al II-lea define\u0219te identitatea preotului astfel: \u201e\u00een Biseric\u0103 \u0219i pentru Biseric\u0103, preo\u021bii sunt o reprezentare sacramental\u0103 a lui Isus Cristos, cap \u0219i p\u0103stor. Ei \u00eei proclam\u0103 cu autoritate cuv\u00e2ntul, \u00eei repet\u0103 gesturile iert\u0103rii \u0219i ale oferirii m\u00e2ntuirii, mai ales prin botez, poc\u0103in\u021b\u0103 \u0219i euharistie, \u00eei exercit\u0103 grija plin\u0103 de iubire, p\u00e2n\u0103 la d\u0103ruirea total\u0103 de sine pentru turma pe care o adun\u0103 \u00een unitate \u0219i o conduc la Tat\u0103l prin Cristos \u00een Duhul Sf\u00e2nt. \u00centr-un cuv\u00e2nt, preo\u021bii exist\u0103 \u0219i ac\u021bioneaz\u0103 pentru vestirea Evangheliei \u00een lume \u0219i pentru edificarea Bisericii \u00een numele \u0219i \u00een persoana lui Cristos, cap \u0219i p\u0103stor[18]<\/a>.<\/p>\n<\/blockquote>\n Cu adev\u0103rat \u00eentreaga Biseric\u0103 a fost constituit\u0103 s\u0103 participe la ungerea Unicului \u0219i Marelui Preot, Cristos, \u00een Duhul Sf\u00e2nt. \u00cen Biseric\u0103 de fapt, \u00een el to\u021bi credincio\u0219ii formeaz\u0103 o preo\u021bie sf\u00e2nt\u0103 \u0219i \u00eemp\u0103r\u0103teasc\u0103, ofer\u0103 lui Dumnezeu jertfe spirituale prin Isus Cristos \u0219i vestesc faptele minunate ale aceluia care i-a chemat din \u00eentuneric la minunata sa lumin\u0103 <\/em>(1Pt 2, 5.9)[19]<\/a>. \u00cen preo\u021bia lui Cristos, tot Trupul s\u0103u mistic este unit cu Tat\u0103l prin Duhul Sf\u00e2nt, pentru m\u00e2ntuirea tuturor oamenilor, f\u0103r\u0103 nicio deosebire.<\/p>\n Spiritualitatea preotului const\u0103 mai ales \u00een rela\u021bia profund\u0103 de prietenie cu Cristos, \u00eentruc\u00e2t el este chemat s\u0103 \u201emearg\u0103 la El\u201d (Mc 3,13). \u00cen acest sens, \u00een via\u021ba preotului, Isus va avea \u00eentotdeauna \u00eent\u00e2ietate asupra tuturor lucrurilor. Fiecare preot ac\u021bioneaz\u0103 \u00eentr-un anumit context istoric, cu diverse provoc\u0103ri \u0219i exigen\u021be. Tocmai din acest motiv, garan\u021bia rodniciei \u00een slujire \u00ee\u0219i are r\u0103d\u0103cinile \u00eentr-o via\u021b\u0103 interioar\u0103 profund\u0103. Dac\u0103 preotul nu se bazeaz\u0103 pe primatul harului, el nu va putea r\u0103spunde provoc\u0103rilor vremurilor \u0219i orice plan pastoral, oric\u00e2t de elaborat ar fi, ar fi sortit e\u0219ecului.<\/p>\n Este o surs\u0103 de mare m\u00e2ng\u00e2iere s\u0103 constat\u0103m c\u0103, ast\u0103zi, preo\u021bii de toate v\u00e2rstele, \u0219i \u00een marea lor majoritate, \u00ee\u0219i desf\u0103\u0219oar\u0103 slujirea sacr\u0103 cu o angajare plin\u0103 de bucurie, adesea rod al unui eroism t\u0103cut, lucr\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la limita puterilor f\u0103r\u0103 s\u0103 vad\u0103 uneori roadele muncii lor. Datorit\u0103 angajamentului lor, ei sunt ast\u0103zi o proclamare vie a acelui har divin care, acordat \u00een momentul hirotonirii, continu\u0103 s\u0103 dea mereu noi for\u021be pentru activitatea ministerial\u0103.<\/p>\n Slujirea pastoral\u0103 este o activitate fascinant\u0103, dar dificil\u0103, mereu expus\u0103 ne\u00een\u021belegerii \u0219i marginaliz\u0103rii \u0219i, mai ales ast\u0103zi, oboselii, ne\u00eencrederii, izol\u0103rii \u0219i, uneori, singur\u0103t\u0103\u021bii. Pentru a dep\u0103\u0219i provoc\u0103rile pe care mentalitatea secular\u0103 le pune continuu, preotul va avea grij\u0103 s\u0103 rezerve primatul absolut vie\u021bii spirituale, s\u0103 fie mereu cu Cristos \u0219i s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 caritatea pastoral\u0103 cu generozitate, intensific\u00e2nd comuniunea cu to\u021bi \u0219i, \u00een primul r\u00e2nd, cu ceilal\u021bi preo\u021bi. A\u0219a cum le amintea Benedict al XVI-lea preo\u021bilor, \u201erela\u021bia cu Cristos, conversa\u021bia personal\u0103 cu Cristos este o prioritate pastoral\u0103 fundamental\u0103, este o condi\u021bie pentru munca noastr\u0103 pentru ceilal\u021bi! Iar rug\u0103ciunea nu este ceva marginal: este \u201eprofesiunea\u201d preotului de a se ruga, chiar \u0219i ca reprezentant al poporului care nu \u0219tie s\u0103 se roage sau nu g\u0103se\u0219te timp s\u0103 se roage\u201d[21]<\/a>.<\/p>\n Aceea\u0219i conforma\u021bie cu Cristos \u00eei cere preotului s\u0103 cultive un climat de prietenie cu Domnul Isus, tr\u0103ind o \u00eent\u00e2lnire personal\u0103 cu el, \u0219i s\u0103 se pun\u0103 \u00een slujba Bisericii, Trupul s\u0103u, pe care va ar\u0103ta c\u0103 o iube\u0219te tocmai prin \u00eendeplinirea fidel\u0103 \u0219i neobosit\u0103 a \u00eendatoririlor de slujire pastoral\u0103[22]<\/a>.<\/p>\n Este necesar, prin urmare, ca din via\u021ba de rug\u0103ciune a preotului s\u0103 nu lipseasc\u0103 niciodat\u0103:<\/p>\n Benedict al XVI-lea prezint\u0103 un text extrem de semnificativ cu privire la lupta \u00eempotriva l\u00e2ncezelii spirituale pe care trebuie s\u0103 o duc\u0103 chiar \u0219i cei care sunt cei mai apropia\u021bi de Domnul din motive de slujire: \u201eNimeni nu este at\u00e2t de apropiat de Domnul s\u0103u ca slujitorul care are acces la dimensiunea cea mai intim\u0103 a vie\u021bii sale. \u00cen acest sens, \u201ea servi\u201d \u00eenseamn\u0103 apropiere, presupune familiaritate. Aceast\u0103 familiaritate aduce cu sine \u0219i un pericol: sacrul pe care \u00eel \u00eent\u00e2lnim \u00een mod continuu devine pentru noi o obi\u0219nuin\u021b\u0103. Frica reveren\u021bioas\u0103 se stinge astfel. Condi\u021biona\u021bi de toate obiceiurile, nu mai percepem marele, noul, surprinz\u0103torul fapt c\u0103 El \u00eensu\u0219i este prezent, ne vorbe\u0219te, ni se d\u0103ruie\u0219te. \u00cempotriva acestei obi\u0219nuin\u021be fa\u021b\u0103 de realitatea extraordinar\u0103, \u00eempotriva indiferen\u021bei inimii, trebuie s\u0103 lupt\u0103m f\u0103r\u0103 \u00eencetare, recunosc\u00e2nd mereu \u0219i mereu propria noastr\u0103 insuficien\u021b\u0103 \u0219i harul care exist\u0103 \u00een faptul c\u0103 El se d\u0103ruie\u0219te astfel \u00een m\u00e2inile noastre\u201d[23]<\/a>.<\/p>\n Predicarea Cuv\u00e2ntului: fidelitatea fa\u021b\u0103 de Cuv\u00e2nt<\/strong><\/p>\n Cristos a \u00eencredin\u021bat apostolilor \u0219i Bisericii misiunea de a propov\u0103dui vestea cea bun\u0103 tuturor oamenilor. A transmite credin\u021ba \u00eenseamn\u0103 a preg\u0103ti un popor pentru Domnul, a dezv\u0103lui, a proclama \u0219i a aprofunda voca\u021bia cre\u0219tin\u0103, adic\u0103 chemarea pe care Dumnezeu o adreseaz\u0103 fiec\u0103rui om, manifest\u00e2ndu-i misterul m\u00e2ntuirii \u0219i, \u00een acela\u0219i timp, locul pe care trebuie s\u0103-l ocupe \u00een raport cu acest mister, ca fiu prin adop\u021bie \u00een Fiul.<\/p>\n Dou\u0103 exigen\u021be sunt apoi puse asupra ministerului preo\u021besc:<\/p>\n Pentru o slujire rodnic\u0103 a Cuv\u00e2ntului, \u021bin\u00e2nd cont de acest context, prezbiterul va da \u00eent\u00e2ietate m\u0103rturiei vie\u021bii, care dezv\u0103luie puterea iubirii lui Dumnezeu \u0219i face conving\u0103tor cuv\u00e2ntul s\u0103u. Mai mult, el nu va neglija predicarea explicit\u0103 a misterului lui Cristos credincio\u0219ilor, necre\u0219tinilor \u0219i necredincio\u0219ilor; cateheza, care este expunerea ordonat\u0103 \u0219i organic\u0103 a doctrinei Bisericii; aplicarea adev\u0103rului revelat la rezolvarea unor cazuri concrete[24]<\/a>.<\/p>\n Mai ales pentru societatea contemporan\u0103, marcat\u0103 \u00een multe \u021b\u0103ri de materialism teoretic \u0219i practic, de subiectivism \u0219i de relativism cultural, este necesar ca Evanghelia s\u0103 fie prezentat\u0103 ca \u201eputerea lui Dumnezeu pentru m\u00e2ntuirea oricui crede\u201d (Rom 1,16). Pentru a fi autentic, Cuv\u00e2ntul trebuie s\u0103 fie transmis f\u0103r\u0103 duplicitate \u0219i f\u0103r\u0103 nici o falsificare, ci prin manifestarea sincer\u0103 a adev\u0103rului \u00een fa\u021ba lui Dumnezeu (cf. 2 Cor 4,2). Cu o maturitate responsabil\u0103, preotul va evita contrafacerea, reducerea, denaturarea sau diluarea con\u021binutului mesajului divin.<\/p>\n Prin urmare, predica nu poate fi redus\u0103 la comunicarea propriilor g\u00e2nduri, la manifestarea experien\u021bei personale, la simple explica\u021bii de natur\u0103 psihologic\u0103[25]<\/a>, sociologic\u0103 sau filantropic\u0103; nici nu poate s\u0103 se complac\u0103 excesiv \u00een farmecul retoricii, at\u00e2t de des prezent\u0103 \u00een comunicarea de mas\u0103. Este vorba de a vesti un Cuv\u00e2nt de care nu se poate dispune, \u00een m\u0103sura \u00een care a fost dat Bisericii, pentru ca ea s\u0103-l p\u0103zeasc\u0103, s\u0103-l cerceteze \u0219i s\u0103-l transmit\u0103 cu fidelitate.<\/p>\n Celebrarea Misterului Pascal: jertfa Sfintei Liturghii<\/strong><\/p>\n Dac\u0103 slujirea Cuv\u00e2ntului este un element fundamental al slujbei preo\u021be\u0219ti, inima \u0219i centrul vital al acesteia este constituit, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, de Euharistie, care este, \u00eenainte de toate, prezen\u021ba real\u0103 \u00een timp a singurei \u0219i ve\u0219nicei jertfe a lui Cristos.<\/p>\n Preotul este chemat s\u0103 celebreze Sf\u00e2nta Jertf\u0103 Euharistic\u0103, s\u0103 mediteze \u00een mod constant la ceea ce \u00eenseamn\u0103 aceasta \u0219i s\u0103-\u0219i transforme via\u021ba \u00eentr-o Euharistie, ceea ce se manifest\u0103 \u00een dragostea sa pentru jertfa zilnic\u0103, mai ales \u00een \u00eendeplinirea \u00eendatoririlor st\u0103rii proprii. Iubirea de cruce \u00eel determin\u0103 pe preot s\u0103 devin\u0103 el \u00eensu\u0219i o jertf\u0103 pl\u0103cut\u0103 Tat\u0103lui prin Cristos (cf. Rom 12,1).<\/p>\n S\u0103 iube\u0219ti crucea \u00eentr-o societate hedonist\u0103 este un scandal, dar, din perspectiva credin\u021bei, este o surs\u0103 de via\u021b\u0103 interioar\u0103. Preotul trebuie s\u0103 propov\u0103duiasc\u0103 valoarea r\u0103scump\u0103r\u0103toare a crucii prin stilul s\u0103u de via\u021b\u0103.<\/p>\n Este necesar s\u0103 amintim valoarea de ne\u00eenlocuit pe care o are pentru preot celebrarea zilnic\u0103 a Sfintei Liturghii \u2013 \u201eizvor \u0219i culme\u201d[26]<\/a> a vie\u021bii preo\u021be\u0219ti – chiar \u0219i atunci c\u00e2nd nu exist\u0103 o mul\u021bime de credincio\u0219i[27]<\/a>. \u00cen acest sens, Benedict al XVI-lea \u00eenva\u021b\u0103: \u201e\u00cempreun\u0103 cu P\u0103rin\u021bii Sinodului, recomand preo\u021bilor \u201ecelebrarea zilnic\u0103 a Sfintei Liturghii, chiar \u0219i atunci c\u00e2nd nu exist\u0103 participarea credincio\u0219ilor\u201d. Aceast\u0103 recomandare este \u00een primul r\u00e2nd \u00een concordan\u021b\u0103 cu valoarea obiectiv infinit\u0103 a fiec\u0103rei celebr\u0103ri euharistice; apoi \u00ee\u0219i trage ra\u021biunea din eficacitatea sa spiritual\u0103 singular\u0103, pentru c\u0103, dac\u0103 este tr\u0103it\u0103 cu aten\u021bie \u0219i credin\u021b\u0103, Sf\u00e2nta Liturghie este formativ\u0103 \u00een sensul cel mai profund al termenului, \u00een m\u0103sura \u00een care favorizeaz\u0103 conturarea cu Cristos \u0219i \u00eent\u0103re\u0219te preotul \u00een voca\u021bia sa\u201d[28]<\/a>.<\/p>\n \u00centr-o civiliza\u021bie din ce \u00een ce mai sensibil\u0103 la comunicarea prin semne \u0219i imagini, preotul va acorda aten\u021bia cuvenit\u0103 la tot ceea ce poate spori decorul \u0219i caracterul sacru al celebr\u0103rii euharistice. Este important ca, \u00eentr-o astfel de celebrare, s\u0103 se \u021bin\u0103 cont de proprietatea \u0219i cur\u0103\u021benia locului, de arhitectura altarului \u0219i a tabernacolului[29]<\/a>, de noble\u021bea vaselor sacre, a ve\u0219mintelor, a c\u00e2nt\u0103rii, a muzicii, de t\u0103cerea sacr\u0103, de folosirea t\u0103m\u00e2iei la cele mai solemne celebr\u0103ri, etc., repet\u00e2nd acel gest de iubire al Mariei fa\u021b\u0103 de Domnul, c\u00e2nd \u201ea luat trei sute de grame de parfum pur de nard, foarte pre\u021bios, l-a stropit pe picioarele lui Isus, apoi le-a uscat cu p\u0103rul ei \u0219i toat\u0103 casa s-a umplut de mireasma acelui parfum\u201d (In 12,3). Toate acestea sunt elemente care pot contribui la o mai bun\u0103 participare la Jertfa euharistic\u0103. De fapt, slaba aten\u021bie acordat\u0103 aspectelor simbolice ale liturghiei \u0219i, mai mult, neglijen\u021ba \u0219i graba, superficialitatea \u0219i dezordinea, \u00eei golesc sensul \u0219i \u00eei sl\u0103besc func\u021bia de cre\u0219tere a credin\u021bei. Cel care celebreaz\u0103 prost manifest\u0103 sl\u0103biciunea credin\u021bei sale \u0219i nu-i educ\u0103 pe al\u021bii \u00een credin\u021b\u0103. Celebr\u00e2nd bine constituie o prim\u0103 catehez\u0103 important\u0103 despre Sf\u00e2nta Euharistie.<\/p>\n \u00cen mod special, \u00een celebrarea Euharistiei, normele liturgice trebuie respectate cu fidelitate generoas\u0103. \u201eArs celebrandi<\/em> este cea mai bun\u0103 condi\u021bie pentru actuosa participatio<\/em>. Ars celebrandi<\/em> izvor\u0103\u0219te din ascultarea credincioas\u0103 a normelor liturgice \u00een integralitatea lor, deoarece tocmai acest mod de celebrare asigur\u0103 de dou\u0103 mii de ani via\u021ba de credin\u021b\u0103 a tuturor credincio\u0219ilor, care sunt chema\u021bi s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 celebrarea ca popor al lui Dumnezeu, preo\u021bie regal\u0103, na\u021biune sf\u00e2nt\u0103 (cf. 1Pt 2,4-5.9)\u201d[30]<\/a>.<\/p>\n [1]<\/a> ROBERT SARAH CARDINAL, JOSEPH RATZINGER\/BENEDICT AL XVI-LEA, Din ad\u00e2ncul inimii noastre<\/em>, 10.<\/p>\n [2]<\/a> Catehismul Bisericii Catolice<\/em>, ARCB 1993, 1539-1543.<\/p>\n [3]<\/a> Ritualul Consacr\u0103rii Episcopilor \u0219i a hirotonirii preo\u021bilor \u0219i a diaconilor<\/em>, 47.<\/p>\n [4]<\/a> Idem,<\/em> nr. 159.<\/p>\n [5]<\/a> Idem<\/em>, nr. 207.<\/p>\n [6]<\/a> ROBERT SARAH CARDINAL, JOSEPH RATZINGER\/BENEDICT AL XVI-LEA, Din ad\u00e2ncul inimii noastre<\/em>, Sapientia, Ia\u0219i 2020, 7.<\/p>\n [7]<\/a> Cf. CBC,<\/em> 1576.<\/p>\n [8]<\/a> Cf. Pius al XII-lea, Constitu\u0163ia Apostolic\u0103 Sacramentum ordinis<\/em> (30 noiembrie 1947),\u00a0 4 \u00een Dz <\/em>3859.<\/p>\n [9]<\/a> Catehismul Bisericii Catolice<\/em>, 1577; Codex <\/em>I<\/em>uris <\/em>C<\/em>anonici<\/em>, can. 1024.<\/p>\n [10]<\/a> Ibidem<\/em>, 1579.<\/p>\n [11]<\/a> Cf. G. Pelliccia \u2013 G. Rocca, Celibato<\/em>, \u00een Dizionario degli istituti di perfezione<\/em>, vol. II, Ed. Paoline, Roma 1975, col. 740.<\/p>\n [12]<\/a> Cf. Ibidem<\/em>.<\/p>\n [13]<\/a> IOAN PAUL AL II-LEA, Exorta\u021bia post sinodal\u0103 Pastores dabo vobis<\/em>, 7. Accesibil pe www.magisteriu.ro.<\/p>\n [14]<\/a> JOSEPH RATZINGER\/BENEDICT AL XVI-LEA, El elogio de la conciencia<\/em>, Ed. Palabra, Madrid 2010, 23.<\/p>\n [15]<\/a> BENEDICT AL XVI-LEA, Discursul adresat participan\u021bilor Congresului Teologic organizat de Congrega\u021bia pentru Cler<\/em> (12 Martie 2010): AAS 102 (2010), 240.<\/p>\n [16]<\/a> BENEDICT AL XVI-LEA, Ministero e vita del Sacerdote<\/em>, \u00een Elementi di Teologia fondamentale. Saggio su fede e ministero<\/em>, Brescia 2005, 165.<\/p>\n [17]<\/a> CONCILIUL VATICAN II, Decr. Presbyterorum Ordinis<\/em>, 2. Accesibil pe www.magisteriu.ro.<\/p>\n [18]<\/a> IOAN PAUL AL II-LEA, Exorta\u021bia apostolic\u0103 post sinodal\u0103, Pastores dabo vobis<\/em>, 15; AAS 84 (1992), 679-681.<\/p>\n [19]<\/a> CONCILIUL VATICAN II, Decr. Presbyterorum Ordinis<\/em>, 2. Accesibil pe www.magisteriu.ro.<\/p>\n [20]<\/a> CONGREGA\u021aIA PENTRU CLER, Direttorio per il ministero e la vita dei prezbiteri<\/em>, Libreria Editrice Vaticana, Roma 2013, 67-104.<\/p>\n [21]<\/a> BENEDICT AL XVI-LEA, Veglia in occasione della Conclusione dell\u2019Anno sacerdotale <\/em>(10 iunie 2010), 397-406.<\/p>\n [22]<\/a> Cf. CIC, can. 276, \u00a7 2, 1\u00b0.<\/p>\n [23]<\/a> BENEDICT AL XVI-LEA, Omelia nella Santa Messa del Crisma<\/em> (20 martie 2008): Insegnamenti IV\/1<\/em> (2008), 442-446.<\/p>\n [24]<\/a> IOAN PAUL AL II-LEA, Audien\u021ba general\u0103 <\/em>(21 aprilie 1993), 6: Insegnamenti XVI\/1<\/em> (1993), 936-947.<\/p>\n [25]<\/a> IOAN PAUL AL II-LEA, Audien\u021ba general\u0103<\/em> (12 mai 1993): Insegnamenti<\/em> XVI\/1 (1993), 1194-1204.<\/p>\n [26]<\/a> BENEDICT AL XVI-LEA, Exort. ap. post-sinodal\u0103 Sacramentum caritatis<\/em> (22 februarie 2007), 80.<\/p>\n [27]<\/a> Cf. CIC, can. 904.<\/p>\n [28]<\/a> BENEDICT AL XVI-LEA, Exort. ap. post-sinodal\u0103 Sacramentum caritatis<\/em> (22 februarie 2007), 81.<\/p>\n\n
Cateheza 2<\/em><\/strong><\/h3>\n
\n
IDENTITATEA PREOTULUI<\/strong><\/h3>\n<\/li>\n<\/ol>\n
\n
\n
\u00a0<\/strong>Cateheza 3<\/em><\/strong><\/h3>\n
\n
\n
\n