articol de Francisca Kobielski<\/p>\n
<\/p>\n
Joseph Alois Ratzinger, Benedict al XVI-lea, s-a n\u0103scut pe data de 16 aprilie 1927, \u00een Ziua S\u00e2mbetei Mari, la Marktl am Inn, pe teritoriul Diecezei de Passau \u2013 Germania, fiind ultimul dintre cei trei copii, doi b\u0103ie\u021bi \u0219i o fat\u0103, ai lui Joseph \u0219i Maria Ratzinger. \u00cen ziua urm\u0103toare a primit Sacramentul Botezului \u00een cadrul Sfintei Liturghii a \u00cenvierii Domnului. \u00cen Bavaria, a fi botezat primul cu noua ap\u0103 sfin\u021bit\u0103 din noaptea Pa\u0219telui era considerat un important semn \u00een via\u021ba botezatului.<\/p>\n
Astfel, \u00eenc\u0103 de la \u00eenceput, via\u021ba lui a fost cufundat\u0103 \u00een Taina Sfintelor Pa\u0219ti: \u201enu era Duminica Pa\u0219tilor, ci S\u00e2mb\u0103ta Sf\u00e2nt\u0103. \u0218i totu\u0219i, cu c\u00e2t m\u0103 g\u00e2ndesc mai mult, cu at\u00e2t mi se pare a fi o tr\u0103s\u0103tur\u0103 a existen\u021bei omene\u0219ti ce \u00eenc\u0103 a\u0219teapt\u0103 Pa\u0219tile, nu este \u00eenc\u0103 \u00een lumin\u0103 deplin\u0103, ci merge cu \u00eencredere spre ea\u201d[1]<\/a>.Tat\u0103l s\u0103u fiind comisar de jandarmerie, trebuia s\u0103 se mute frecvent, \u00eempreun\u0103 cu familia, \u00een diferite localit\u0103\u021bi ale Bavariei de Jos. \u00cen 1937, dup\u0103 pensionarea tat\u0103lui s\u0103u, familia se stabile\u0219te la periferia ora\u0219ului Traunstein, nu departe de vechiul \u0219i venerabilul Sanctuar al Maicii Domnului de la Alt\u00f6tting care, \u00eenc\u0103 din Evul Mediu, este locul marilor pelerinaje pentru toat\u0103 Bavaria \u0219i Austria occidental\u0103. \u00cen acela\u0219i an, se \u00eenscrie la gimnaziul umanistic din localitate unde \u00eenva\u021b\u0103 temeinic limba latin\u0103. Doi ani mai t\u00e2rziu, \u00een 1939, tot de s\u0103rb\u0103toarea Sfintelor Pa\u0219ti, urm\u00e2nd exemplul \u0219i sfatul fratelui s\u0103u mai mare, Georg, se decide s\u0103 intre la seminar. \u00cen 1943, an tulbure pentru Germania \u0219i pentru \u00eentreaga lume, este chemat, \u00eempreun\u0103 cu to\u021bi ceilal\u021bi seminari\u0219ti, s\u0103 presteze serviciul militar la bateria antiaerian\u0103 din localitate, iar un an mai t\u00e2rziu s\u0103 se \u00eenroleze \u00een armat\u0103.<\/p>\n Dup\u0103 \u00eencheierea r\u0103zboiului, \u00een 1945, plin de dorin\u021ba de rena\u0219tere a Bisericii \u0219i a lumii, se transfer\u0103 la Seminarul din Freising: \u201ese n\u0103\u0219tea voin\u021ba puternic\u0103 de a recupera timpul pierdut \u0219i de a-L sluji pe Cristos \u0219i Biserica Sa \u00eentr-un timp nou \u0219i mai bun. Nimeni nu se \u00eendoia de faptul c\u0103 Biserica era locul speran\u021belor noastre. \u00cen ciuda sl\u0103biciunilor omene\u0219ti, ea a fost nucleul opozi\u021biei fa\u021b\u0103 de ideologia distructiv\u0103 a dictaturii naziste. Ea a r\u0103mas neclintit\u0103 \u00een iadul care i-a \u00eenghi\u021bit pe cei puternici, gra\u021bie puterii sale izvor\u00e2te din ve\u0219nicie\u201d[2]<\/a>.<\/p>\n Dup\u0103 terminarea celor doi ani de filosofie prev\u0103zu\u021bi \u00een programa de studii din acea vreme, se \u00eenscrie la Facultatea de Teologie din M\u00fcnchen. Aici are prilejul s\u0103 colaboreze cu mari personalit\u0103\u021bi, precum: Michael Schmaus, profesor de Teologie Dogmatic\u0103; Gottlieb S\u00f6hngen, profesor de Teologie Fundamental\u0103; Friederich Wilhelm Maier, profesor de Exegeza Noului Testament.<\/p>\n \u00cen vara anului 1950, dup\u0103 terminarea studiilor teologice, scrie lucrarea \u201ePoporul \u0219i casa lui Dumnezeu \u00een \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura Sf\u00e2ntului Augustin despre Biseric\u0103\u201d,<\/em> premiat\u0103 de corpul profesoral de la M\u00fcnchen, fapt ce-i permite \u00eenceperea lucrului la teza de doctorat.<\/p>\n \u00cen anul 1951, de S\u0103rb\u0103toarea Sfin\u021bilor Petru \u0219i Paul, este sfin\u021bit preot \u00een Domul din Freising prin punerea m\u00e2inilor Cardinalului Faulhaber: \u201eEra o splendid\u0103 zi de var\u0103, ce r\u0103m\u00e2ne de neuitat ca momentul cel mai important din via\u021ba mea. Nu trebuie s\u0103 fim supersti\u021bio\u0219i, dar \u00een clipa \u00een care b\u0103tr\u00e2nul Arhiepiscop \u00ee\u0219i puse m\u00e2inile peste mine, o pas\u0103re s-a \u00een\u0103l\u021bat de pe altarul central al catedralei \u00eenton\u00e2nd un mic c\u00e2ntec vesel. Pentru mine a fost ca o voce din \u00eenalt care \u00eemi spunea: e bine a\u0219a, e\u0219ti pe drumul cel bun\u201d[3]<\/a>.<\/p>\n C\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni mai t\u00e2rziu \u00eencepe activitatea pastoral\u0103 ca vicar \u00een Parohia Preascumpul S\u00e2nge al M\u00e2ntuitorului din M\u00fcnchen. \u00cen perioada petrecut\u0103 \u00een parohie, a fost edificator pentru el exemplul bunului paroh Blumschein \u201ece nu se limita numai s\u0103 spun\u0103 c\u0103 un preot trebuie \u00abs\u0103 ard\u0103\u00bb, ci era el \u00eensu\u0219i un om ce ardea. P\u00e2n\u0103 la ultima suflare \u0219i-a dus slujirea preo\u021beasc\u0103 cu toate fibrele existen\u021bei sale. A murit \u00een timp ce ducea Sf\u00e2nta \u00cemp\u0103rt\u0103\u0219anie la un bolnav\u201d[4]<\/a>.<\/p>\n Dup\u0103 ce \u00eencepe o vast\u0103 munc\u0103 pastoral\u0103 \u00een parohia M\u00fcnchen, \u2013 16 ore de religie la 5 clase diferite, \u00een fiecare diminea\u021b\u0103; de la 6 la 7 \u00een confesional; s\u00e2mb\u0103ta st\u0103tea \u00een confesional 4 ore; 2 celebr\u0103ri \u0219i 2 predici duminicale; cununii \u0219i \u00eenmorm\u00e2nt\u0103ri) \u2013, este chemat profesor la Seminarul din Freising, la 1 octombrie 1952. \u00cen luna iulie din anul urm\u0103tor ob\u021bine titlul de Doctor \u00een Teologie cu o lucrare \u00een care dezvolt\u0103 tema premiat\u0103 trei ani mai \u00eenainte: \u201ePoporul \u0219i casa lui Dumnezeu \u00een \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura Sf\u00e2ntului Augustin despre Biseric\u0103\u201d ( \u201eVolk und Haus Gottes in Augustinus Lehre von der Kirche\u201d).<\/p>\n Sub \u00eendrumarea profesorului Gottlieb S\u00f6hngen, sus\u021bine \u00een 11 februarie 1957 lucrarea de habilitare[5]<\/a> ca profesor la Facultatea de Teologie din M\u00fcnchen \u00een care analizeaz\u0103 conceptul de Revela\u021bie la Sf\u00e2ntul Bonaventura, \u201eTeologia istoriei a Sf\u00e2ntului Bonaventura\u201d (Die Geschichtstheologie des heiligen Bonaventura). \u00cen vara anului 1958 prime\u0219te invita\u021bia de a prelua catedra de Teologie Fundamental\u0103 din cadrul Universit\u0103\u021bii din Bonn, iar la 15 aprilie 1959 \u00eencepe efectiv predarea cursului.<\/p>\n \u00cen urma unei conferin\u021be despre teologia conciliului \u021binut\u0103 la Academia Catolic\u0103 din Bensberg, audiat\u0103 \u0219i de Cardinalul de K\u00f6ln, Joseph Frings, \u00eentre profesorul Joseph Ratzinger \u0219i Cardinal se na\u0219te o colaborare \u0219i o prietenie sincer\u0103 \u0219i cordial\u0103.<\/p>\n \u00centre timp Papa Ioan al XXIII-lea a convocat Conciliul Ecumenic Vatican II, iar din Comisia Central\u0103, \u00eens\u0103rcinat\u0103 cu preg\u0103tirea Conciliului, f\u0103cea parte \u0219i Cardinalul Frings. La \u00eenceperea efectiv\u0103 a lucr\u0103rilor conciliare, Cardinalul a luat ca \u00eenso\u021bitori la Roma pe secretarul s\u0103u personal Luthe \u0219i pe profesorul Ratzinger ca expert teologic. La Conciliu este membru al Comisiei Doctrinale din Conferin\u021ba Episcopal\u0103 German\u0103 \u0219i al Comisiei Teologice Pontificale Interna\u021bionale la Roma. Participarea la Conciliu a fost interpretat\u0103 de viitorul Pap\u0103 ca o confirmare a propriei voca\u021bii pe care \u00eei place s\u0103 o numeasc\u0103 \u201eteologic\u0103\u201d.<\/p>\n \u00cen timpul perioadelor petrecute la Roma, teologul Joseph Ratzinger \u00eent\u00e2lne\u0219te pe marii teologi catolici contemporani: Henri de Lubac, Jean Dani\u00e8lou, Yves Congar, Gerard Philips, Karl Rahner. \u00cempreun\u0103 cu Rahner lucreaz\u0103 la schema care va constitui punctul de plecare al viitoarei Constitu\u021bii despre Revela\u021bie Dei Verbum<\/em>.<\/p>\n \u00cen 1963, \u00een plin\u0103 desf\u0103\u0219urare a lucr\u0103rilor Conciliului, accept\u0103 catedra de Teologie Dogmatic\u0103 la Facultatea de Teologie a Universit\u0103\u021bii din M\u00fcnster. Trei ani mai t\u00e2rziu, \u00een vara anului 1966, se transfer\u0103 la Universitatea din T\u00fcbingen, unde \u00een scurt timp este ales Decan al Facult\u0103\u021bii de Teologie Catolic\u0103. Aici colaboreaz\u0103 cu profesorul Hans K\u00fcng \u0219i cu teologul protestant J\u00fcrgen Moltmann, care publicase de cur\u00e2nd Teologia speran\u021bei<\/em>. \u00cen aceast\u0103 perioad\u0103, profesorul Ratzinger scrie opera care s-a bucurat poate de cel mai mare succes, Introducere \u00een cre\u0219tinism. Medita\u021bii la Crezul Apostolic.<\/em><\/p>\n \u00cen anul 1967 Joseph Ratzinger alege s\u0103 revin\u0103 \u00een p\u0103m\u00e2ntul natal, la Regensburg. Primii ani de profesorat la Regensburg s-au concluzionat cu invita\u021bia de a face parte din Comisia Teologic\u0103 Interna\u021bional\u0103 instituit\u0103 de Papa Paul al VI-lea. La \u00eent\u00e2lnirile Comisiei re\u00eent\u00e2lne\u0219te marii teologi ce au participat la Conciliul Vatican II dar \u0219i pe Hans Urs von Balthasar: \u201e\u00eent\u00e2lnirea cu von Balthasar a fost pentru mine \u00eenceputul unei prietenii ce a durat toat\u0103 via\u021ba, prietenie de care eu nu pot fi dec\u00e2t recunosc\u0103tor\u201d[6]<\/a>. \u00cempreun\u0103 cu von Balthasar \u0219i cu al\u021bi teologi catolici va publica Revista Interna\u021bional\u0103 Communio<\/em>. La Regensburg, \u00eempreun\u0103 cu profesorul Auer, va publica o sintez\u0103 \u00een mai multe volume a Dogmaticii Catolice.<\/p>\n \u00cen 1976, la 24 iulie afl\u0103 despre moartea Arhiepiscopului de M\u00fcnchen, Cardinalul Julius D\u00f6pfner. C\u00e2teva luni mai t\u00e2rziu prime\u0219te vizita Nun\u021biului Apostolic \u00een Germania, Del Mestri, care-i \u00eenm\u00e2neaz\u0103 scrisoarea prin care i se comunica inten\u021bia Sf\u00e2ntului P\u0103rinte Papa Paul al VI-lea de a-l numi Arhiepiscop de M\u00fcnchen \u0219i Freising: \u201eA fost pentru mine, o hot\u0103r\u00e2re foarte dificil\u0103. Mi s-a acordat permisiunea de a-mi consulta confesorul. Am vorbit cu profesorul Auer, ce cuno\u0219tea bine limitele mele teologice \u0219i umane. M\u0103 a\u0219teptam ca el s\u0103 m\u0103 sf\u0103tuiasc\u0103 s\u0103 refuz. Dar, spre marea mea surprindere, mi-a spus, f\u0103r\u0103 s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 prea mult: \u00abTrebuie s\u0103 accep\u021bi!\u00bb. Astfel, dup\u0103 ce am mai expus odat\u0103 Nun\u021biului rezervele mele, sub ochii lui, \u00een camera hotelului la care era cazat, am scris declara\u021bia prin care acceptam numirea\u201d[7]<\/a>.<\/p>\n Consacrarea episcopal\u0103 a lui Ratzinger a avut loc pe 28 mai 1977 de S\u0103rb\u0103toarea Rusaliilor, \u00een Catedrala din capitala bavarez\u0103. Ca motto episcopal \u0219i-a ales expresia \u201eCooperatores Veritatis\u201d (\u201e\u00cempreun\u0103 lucr\u0103tori pentru adev\u0103r\u201d), din a treia Epistol\u0103 a Sf\u00e2ntului Ioan. \u00cen acela\u0219i an, \u00een Consistoriul din 27 iunie, Papa Paul al VI-lea \u00eel nume\u0219te Cardinal.<\/p>\n Dup\u0103 patru ani de p\u0103storire la M\u00fcnchen, \u00een 1981, Papa Ioan Paul al II-lea \u00eel nume\u0219te pe Cardinalul Joseph Ratzinger, Prefect al Congrega\u021biei pentru Doctrina Credin\u021bei. \u00cen mod obi\u0219nuit, numirea \u00eentr-o astfel de func\u021bie este pentru cinci ani. Papa Ioan Paul al II-lea l-a reconfirmat de cinci ori, chiar \u0219i dup\u0103 ce Cardinalul a \u00eemplinit 75 de ani \u0219i ar fi dorit s\u0103 se retrag\u0103. \u00cen penultima sa carte, \u201eAlzatevi, andiamo!\u201d (\u201eRidica\u021bi-v\u0103 s\u0103 mergem!\u201d), Papa Wojtyla \u00eel nume\u0219te pe Cardinalul Joseph Ratzinger, \u201eprietenul meu de \u00eencredere\u201d.<\/p>\n La 30 noiembrie 2002, Ioan Paul al II-lea a aprobat alegerea lui ca Decan al Colegiului Cardinalilor. A fost pre\u0219edintele Comisiei pentru Redactarea Catehismului Bisericii Catolice, \u0219i dup\u0103 \u0219ase ani de munc\u0103 (1986-1992), i-a prezentat Sf\u00e2ntului P\u0103rinte noul Catehism al Bisericii Catolice.<\/p>\n \u00cen aceast\u0103 func\u021bie \u00eel va surprinde alegerea ca al 265-lea succesor al Sf\u00e2ntului Petru, \u00een 19 aprilie 2005, la al patrulea scrutin, dup\u0103 doar 24 de ore de la rostirea sintagmei latine extra omnes<\/em> (to\u021bi afar\u0103), care a marcat \u00eenchiderea u\u0219ilor Capelei Sixtine \u0219i \u00eenceperea Conclavului. Anun\u021bul alegerii noului Pap\u0103 a fost f\u0103cut, \u00een mod solemn, la ora 18:43, de c\u0103tre Jorge Arturo Medina Est\u00e9vez, Cardinalul Camerleng, care a spus \u00een latin\u0103: \u201eAnnuntio vobis gaudium magnum: Habemus Papam\u201d (\u201eV\u0103 anun\u021b bucurie mare: avem Pap\u0103\u201d. A rostit apoi numele celui ales: Cardinalul Joseph Ratzinger), care a ales s\u0103 se numeasc\u0103 Benedict al XVI-lea.<\/p>\n Noul Pontif ia numele de Benedict<\/i>,<\/i> cu referin\u021b\u0103 la Sf\u00e2ntul Benedict de Norcia, \u00eentemeietorul Ordinului Benedictin, un sf\u00e2nt al echilibrului dintre rug\u0103ciune \u0219i munc\u0103, exprimat at\u00e2t de clar \u00een mottoul \u201eOra et labora\u201d \u2013 \u201eRoag\u0103-te \u0219i munce\u0219te\u201d, care a fost \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103 un sf\u00e2nt al rug\u0103ciunii \u0219i al studiului. Totodat\u0103, se inspir\u0103 \u0219i de la ultimul Pontif cu numele de Benedict (al XV-lea), care gra\u021bie ini\u021biativelor sale \u00een favoarea p\u0103cii \u00een timpul Primului R\u0103zboi Mondial, a fost numit \u201ePapa p\u0103cii\u201d.<\/p>\n Benedict al XVI-lea este primul Pap\u0103 din perioada modern\u0103 care, \u00een stem\u0103, renun\u021b\u0103 la tiar\u0103, simbol al puterii temporale a Bisericii, \u00eenlocuind-o cu o mitr\u0103 mai sobr\u0103. Dar va fi \u0219i primul care introduce \u00een stema pontifical\u0103 palliumul<\/i> (purtat \u0219i de mitropoli\u021bi, ca expresie de deschidere \u0219i referin\u021b\u0103 la perioada antecedent\u0103 schismei din 1054, c\u00e2nd Biserica din Orient \u0219i Biserica din Occident erau \u00eenc\u0103 unite sub succesorul lui Petru)[8]<\/a>.<\/p>\n Dup\u0103 anun\u021bul Cardinalului Camerleng, noul Pap\u0103 Benedict al XVI-lea, a adresat mul\u021bimii adunat\u0103 \u00een Pia\u021ba Sf\u00e2ntul Petru din Roma urm\u0103toarele cuvinte: \u201eDup\u0103 marele Pap\u0103 Ioan Paul al II-lea, P\u0103rin\u021bii Cardinali m-au ales pe mine, umil lucr\u0103tor \u00een via Domnului, s\u0103 conduc Biserica lui Dumnezeu aici pe p\u0103m\u00e2nt\u2026 Surprinz\u00e2nd orice previziune a mea, Providen\u021ba Divin\u0103, prin votul venerabililor P\u0103rin\u021bi Cardinali, m-a chemat s\u0103-i succed acestui mare Pap\u0103. M\u0103 g\u00e2ndesc din nou \u00een aceste ceasuri la ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een regiunea Cezareei lui Filip, acum dou\u0103 mii de ani. Parc\u0103 aud cuvintele lui Petru: Tu e\u0219ti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu \u0219i <\/em>afirma\u021bia solemn\u0103 a Domnului: Tu e\u0219ti Petru \u0219i pe aceast\u0103 piatr\u0103 voi zidi Biserica mea<\/em>\u2026 \u021aie \u00ee\u021bi voi da cheile \u00eemp\u0103r\u0103\u021biei Cerurilor (Mt 16,15-19). <\/em>Tu e\u0219ti Cristos! Tu e\u0219ti Petru! Parc\u0103 retr\u0103ind aceea\u0219i scen\u0103 evanghelic\u0103; eu, Succesorul lui Petru, repet cu team\u0103 cuvintele \u00eenfrico\u0219\u0103toare ale pescarului din Galileea \u0219i ascult din nou cu emo\u021bie interioar\u0103 f\u0103g\u0103duin\u021ba \u00eencurajatoare a \u00eenv\u0103\u021b\u0103torului divin. Dac\u0103 este enorm\u0103 povara responsabilit\u0103\u021bii care se revars\u0103 pe s\u0103rmanii mei umeri, este cu siguran\u021b\u0103 nem\u0103surat\u0103 puterea divin\u0103 pe care pot conta: Tu e\u0219ti Petru \u0219i pe aceast\u0103 piatr\u0103 voi zidi Biserica mea (Mt 16,18). <\/em>Aleg\u00e2ndu-m\u0103 ca Episcop al Romei, Domnul m-a vrut Vicar al s\u0103u, m-a vrut ca \u201epiatr\u0103\u201d pe care to\u021bi s\u0103 se poat\u0103 sprijini cu siguran\u021b\u0103. \u00cei cer Lui s\u0103 suplineasc\u0103 s\u0103rmanele mele puteri, ca s\u0103 fiu P\u0103stor curajos \u0219i fidel al turmei sale, mereu docil inspira\u021biilor Duhului Sf\u00e2nt. M\u0103 preg\u0103tesc s\u0103 \u00eentreprind acest minister deosebit, ministerul petrin \u00een slujba Bisericii Universale, abandon\u00e2ndu-m\u0103 cu umilin\u021b\u0103 \u00een m\u00e2inile Providen\u021bei lui Dumnezeu. \u00cen primul r\u00e2nd re\u00eennoiesc fa\u021b\u0103 de Cristos adeziunea mea total\u0103 \u0219i plin\u0103 de \u00eencredere: In Te, Domine, speravi; non confundar in aeternum!<\/i><\/b>[9]<\/a>\u201d<\/p>\n [1]<\/a> J. RATZINGER, La mia vita. Autobiografia, <\/em>Milano 1997, 6.<\/p>\n [2]<\/a> J. RATZINGER, La mia vita, <\/em>42.<\/p>\n [3]<\/a> Idem<\/em>, 65.<\/p>\n [4]<\/a> J. RATZINGER, La mia vita,<\/em> 66.<\/p>\n [5]<\/a> Habilitation \u2013 lucrare pentru ob\u021binerea gradului \u0219tiin\u021bific de profesor universitar.<\/p>\n [6]<\/a>J. RATZINGER, La mia vita, <\/em>119.<\/p>\n [7]<\/a> J. RATZINGER, 120.<\/p>\n