A 60-a aniversare a deschiderii Conciliului al II-lea din Vatican este un moment de har deosebit \u015fi pentru Sinod, care reprezint\u0103 un rod al acelei adun\u0103ri ecumenice, ba chiar una din \u201emo\u015ftenirile sale cele mai pre\u0163ioase” (Francisc, Constitu\u0163ia apostolic\u0103 Episcopalis Communio<\/i>, 15 septembrie 2018, 1). De fapt, Synodus Episcoporum<\/i> a fost instituit de Sf\u00e2ntul Paul al VI-lea la \u00eenceputul celei de-a patra \u015fi ultime perioade a Conciliului (15 septembrie 1965), venind \u00een \u00eent\u00e2mpinarea cererilor \u00eenaintate de numero\u015fi p\u0103rin\u0163i conciliari.<\/p>\n
Scopul Sinodului era \u015fi r\u0103m\u00e2ne acela de a prelungi, \u00een via\u0163a \u015fi \u00een misiunea Bisericii, stilul Conciliului al II-lea din Vatican, precum \u015fi de a favoriza \u00een poporul lui Dumnezeu \u00eensu\u015firea vie a \u00eenv\u0103\u0163\u0103turii sale, av\u00e2nd con\u015ftiin\u0163a c\u0103 acel Conciliu a reprezentat \u201emarele har de care Biserica a beneficiat \u00een secolul al XX-lea”<\/i> (Ioan Paul al II-lea, Scrisoarea apostolic\u0103 Novo millennio ineunte<\/i>, 6 ianuarie 2001, 57). O misiune departe de a fi epuizat\u0103, dat fiind c\u0103 receptarea magisteriului conciliar este un proces \u00een desf\u0103\u015furare, ba chiar la \u00eenceputuri \u00een anumite aspecte.<\/p>\n
\u00cen decursul acestor decenii, Sinodul s-a pus \u00een mod constant \u00een slujba Conciliului, contribuind prin partea sa la re\u00eennoirea fe\u0163ei Bisericii, \u00eentr-o fidelitate tot mai profund\u0103 fa\u0163\u0103 de Sf\u00e2nta Scriptur\u0103 \u015fi de Tradi\u0163ia vie \u015fi \u00een ascultare atent\u0103 a semnelor timpurilor. Adun\u0103rile sale – generale ordinare, generale extraordinare \u015fi speciale – au fost toate, fiecare \u00een modul s\u0103u, impregnate de limfa vital\u0103 a Conciliului, ale c\u0103rui \u00eenv\u0103\u0163\u0103turi le-au aprofundat, ale c\u0103rui poten\u0163ialit\u0103\u0163i \u00een fa\u0163a noilor scenarii le-au deschis, a c\u0103rui \u00eenculturare \u00eentre diferitele popoare au favorizat-o de fiecare dat\u0103.<\/p>\n
\u015ei procesul sinodal aflat \u00een desf\u0103\u015furare, dedicat \u201eSinodalit\u0103\u0163ii \u00een via\u0163a \u015fi \u00een misiunea Bisericii”, se situeaz\u0103 pe urma Conciliului. Sinodalitatea este \u00een \u00eentregime o tem\u0103 conciliar\u0103, cu toate c\u0103 acest termen – de creare recent\u0103 – nu se afl\u0103 \u00een mod expres \u00een documentele adun\u0103rii ecumenice. Magna charta<\/i> a Sinodului 2021-2023 este doctrina Conciliului despre Biseric\u0103, \u00eendeosebi teologia poporului lui Dumnezeu, un popor care \u201eare drept condi\u0163ie demnitatea \u015fi libertatea fiilor lui Dumnezeu, \u00een inima c\u0103rora Duhul Sf\u00e2nt locuie\u015fte ca \u00eentr-un templu” (Lumen gentium<\/i>, 9).<\/p>\n
De altfel, \u201ecomuniune, participare \u015fi misiune” – termenii pe care Papa Francisc a voit s\u0103-i includ\u0103 chiar \u00een titlul parcursului sinodal, f\u0103c\u00e2nd din ei, ca s\u0103 spunem a\u015fa, cuvintele cheie – sunt eminamente cuvinte conciliare. Biserica pe care suntem chema\u0163i s-o vis\u0103m \u015fi s-o edific\u0103m este o comunitate de femei \u015fi b\u0103rba\u0163i uni\u0163i \u00een comuniune de credin\u0163a unic\u0103, de botezul comun \u015fi de aceea\u015fi euharistie, dup\u0103 imaginea lui Dumnezeu Treime: femei \u015fi b\u0103rba\u0163i care \u00eempreun\u0103, \u00een diversitatea slujirilor \u015fi a carismelor primite, particip\u0103 activ la instaurarea \u00cemp\u0103r\u0103\u0163iei lui Dumnezeu, cu r\u00e2vna misionar\u0103 de a duce la toate \u015fi la to\u0163i m\u0103rturia bucuroas\u0103 a lui Cristos, unic M\u00e2ntuitor al lumii.<\/p>\n
Deja Benedict al XVI-lea afirma c\u0103 \u201edimensiunea sinodal\u0103 este constitutiv\u0103 a Bisericii: ea const\u0103 \u00een a con-veni din fiecare popor \u015fi cultur\u0103 pentru a deveni una \u00een Cristos \u015fi a merge \u00eempreun\u0103 \u00een urma Lui, care a spus: \u00abEu sunt calea, adev\u0103rul \u015fi via\u0163a\u00bb (In<\/i> 14,6)” (Angelus<\/i>, 5 octombrie 2008). \u00cen acela\u015fi orizont Papa Francisc, comemor\u00e2nd a 50-a aniversare a instituirii Sinodului, a afirmat c\u0103 drumul sinodalit\u0103\u0163ii, \u201edimensiune constitutiv\u0103 a Bisericii”, \u201eeste drumul pe care Dumnezeu \u00eel a\u015fteapt\u0103 de la Biserica din al treilea mileniu” (17 octombrie 2015).<\/p>\n