Mesajul Sf\u00e2ntului P\u0103rinte pentru Postul Mare 2022<\/p>\n
“S\u0103 nu obosim \u00een a face binele, c\u0103ci la timpul potrivit vom secera,
\ndac\u0103 nu vom deveni lene\u015fi!
\nA\u015fadar, acum, c\u00e2t avem timp, s\u0103 facem bine tuturor”<\/i>
\n(<\/i>Gal 6,9-10a)<\/i><\/p>\n
Iubi\u0163i fra\u0163i \u015fi surori,<\/p>\n
Postul Mare este timp favorabil de re\u00eennoire personal\u0103 \u015fi comunitar\u0103 care ne conduce la Pa\u015ftele lui Isus Cristos mort \u015fi \u00eenviat. Pentru drumul din Postul Mare din 2022 ne va face bine s\u0103 reflect\u0103m asupra exorta\u0163iei Sf\u00e2ntului Paul adresate galatenilor: “S\u0103 nu obosim \u00een a face binele, c\u0103ci la timpul potrivit vom secera, dac\u0103 nu vom deveni lene\u015fi! A\u015fadar, acum, c\u00e2t avem timp (kair\u00f3s<\/i>), s\u0103 facem bine tuturor” (Gal<\/i> 6,9-10).<\/p>\n1. Sem\u0103natul \u015fi seceratul<\/b><\/h3>\n
\u00cen acest text apostolul evoc\u0103 imaginea sem\u0103natului \u015fi a seceratului, at\u00e2t de \u00eendr\u0103git\u0103 de Isus (cf. Mt<\/i>13). Sf\u00e2ntul Paul ne vorbe\u015fte despre un kair\u00f3s<\/i>: un timp propice pentru sem\u0103nat binele \u00een vederea unui secerat. Ce este pentru noi acest timp favorabil? Cu siguran\u0163\u0103 este Postul Mare, dar este \u015fi toat\u0103 existen\u0163a p\u0103m\u00e2nteasc\u0103, pentru care Postul Mare este \u00eentr-un fel o imagine[1]<\/a>. \u00cen via\u0163a noastr\u0103 prea des prevaleaz\u0103 l\u0103comia \u015fi m\u00e2ndria, dorin\u0163a de a avea, de a acumula \u015fi de a consuma, a\u015fa cum arat\u0103 omul nechibzuit din parabola evanghelic\u0103, omul care considera via\u0163a sa sigur\u0103 \u015fi fericit\u0103 datorit\u0103 marii recolte adunate \u00een hambarele sale (cf. Lc<\/i> 12,16-21). Postul Mare ne invit\u0103 la convertire, la schimbarea mentalit\u0103\u0163ii, a\u015fa \u00eenc\u00e2t via\u0163a s\u0103 aib\u0103 adev\u0103rul \u015fi frumuse\u0163ea sa nu at\u00e2t \u00een a avea c\u00e2t mai ales \u00een a d\u0103rui, nu at\u00e2t \u00een a aduna c\u00e2t mai ales \u00een a sem\u0103na binele \u015fi \u00een a \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fi.<\/p>\n Primul agricultor este \u00eensu\u015fi Dumnezeu, care cu generozitate “continu\u0103 s\u0103 semene \u00een omenire semin\u0163e de bine” (Enciclica Fratelli tutti<\/i>, 54). \u00cen timpul Postului Mare suntem chema\u0163i s\u0103 r\u0103spundem la darul lui Dumnezeu primind cuv\u00e2ntul s\u0103u “viu \u015fi plin de putere” (Evr<\/i> 4,12). Ascultarea asidu\u0103 a cuv\u00e2ntului lui Dumnezeu maturizeaz\u0103 o docilitate prompt\u0103 fa\u0163\u0103 de ac\u0163iunea sa (cf. Iac<\/i> 1,21) care face rodnic\u0103 via\u0163a noastr\u0103. Dac\u0103 deja asta ne \u00eembucur\u0103, \u015fi mai mare este \u00eens\u0103 chemarea de a fi “colaboratori ai lui Dumnezeu” (1Cor<\/i> 3,9), folosind bine timpul prezent (cf. Ef<\/i> 5,16) pentru a sem\u0103na \u015fi noi f\u0103c\u00e2nd binele. Aceast\u0103 chemare de a sem\u0103na binele nu trebuie v\u0103zut\u0103 ca o povar\u0103, ci ca un har cu care Creatorul ne vrea uni\u0163i activ cu m\u0103rinimia sa rodnic\u0103.<\/p>\n \u015ei seceratul? Oare sem\u0103natul nu este \u00een \u00eentregime \u00een vederea recoltei? Desigur. Leg\u0103tura str\u00e2ns\u0103 \u00eentre sem\u0103nat \u015fi recolt\u0103 este reafirmat\u0103 de acela\u015fi Sf\u00e2nt Paul, care afirm\u0103: “Cine seam\u0103n\u0103 cu zg\u00e2rcenie va \u015fi secera cu zg\u00e2rcenie, dar cine seam\u0103n\u0103 cu generozitate va \u015fi secera cu generozitate” (2Cor<\/i> 9,6). Dar despre care recolt\u0103 este vorba? Un prim rod al binelui sem\u0103nat exist\u0103 \u00een noi \u00een\u015fine \u015fi \u00een rela\u0163iile noastre zilnice, chiar \u015fi \u00een gesturile cele mai mici de bun\u0103tate. \u00cen Dumnezeu niciun act de iubire, oric\u00e2t de mic ar fi, \u015fi nicio “trud\u0103 generoas\u0103” nu sunt pierdute (cf. Exorta\u0163ia apostolic\u0103 Evangelii gaudium<\/i>, 279). A\u015fa cum pomul se recunoa\u015fte din roade (cf. Mt<\/i> 7,16.20), tot a\u015fa via\u0163a plin\u0103 de fapte bune este luminoas\u0103 (cf. Mt<\/i> 5,14-16) \u015fi duce mireasma lui Cristos \u00een lume (cf. 2Cor<\/i> 2,15). A-l sluji pe Dumnezeu, liberi de p\u0103cat, maturizeaz\u0103 roade de sfin\u0163ire pentru m\u00e2ntuirea tuturor (cf. Rom<\/i>6,22).<\/p>\n \u00cen realitate, ne este dat s\u0103 vedem numai \u00een mic\u0103 parte rodul a ceea ce sem\u0103n\u0103m de vreme ce, conform proverbului evanghelic, “unul este sem\u0103n\u0103torul, altul este secer\u0103torul” (In<\/i> 4,37). Tocmai sem\u0103n\u00e2nd pentru binele altuia noi particip\u0103m la m\u0103rinimia lui Dumnezeu: “Este mare noble\u0163e a fi capabili s\u0103 demar\u0103m procese ale c\u0103ror roade vor fi culese de al\u0163ii, cu speran\u0163a pus\u0103 \u00een for\u0163a secret\u0103 a binelui care se seam\u0103n\u0103” (Enciclica Fratelli tutti<\/i>, 196). A sem\u0103na binele pentru ceilal\u0163i ne elibereaz\u0103 de logicile \u00eenguste ale beneficiului personal \u015fi confer\u0103 ac\u0163iunii noastre respira\u0163ia ampl\u0103 a gratuit\u0103\u0163ii, inser\u00e2ndu-ne \u00een orizontul minunat al planurilor binevoitoare ale lui Dumnezeu.<\/p>\n Cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu l\u0103rge\u015fte \u015fi ridic\u0103 \u015fi mai mult privirea noastr\u0103: ne veste\u015fte c\u0103 seceratul cel mai adev\u0103rat este cel escatologic, cel din ultima zi, din ziua f\u0103r\u0103 de apus. Rodul \u00eemplinit al vie\u0163ii noastre \u015fi al ac\u0163iunilor noastre este “rodul pentru via\u0163a ve\u015fnic\u0103” (In<\/i> 4,36), care va fi “comoara noastr\u0103 din ceruri” (Lc<\/i> 12,33; 18,22). Isus \u00eensu\u015fi folose\u015fte imaginea semin\u0163ei care moare \u00een p\u0103m\u00e2nt \u015fi d\u0103 rod pentru a exprima misterul mor\u0163ii \u015fi \u00eenvierii sale (cf. In<\/i> 12,24); \u015fi Sf\u00e2ntul Paul o reia pentru a vorbi despre \u00eenvierea trupului nostru: “Se seam\u0103n\u0103 \u00een putrezire \u015fi se \u00eenvie \u00een neputrezire; se seam\u0103n\u0103 \u00een necinste \u015fi se \u00eenvie \u00een glorie; se seam\u0103n\u0103 \u00een sl\u0103biciune \u015fi se \u00eenvie \u00een putere; se seam\u0103n\u0103 un trup fizic \u015fi \u00eenvie un trup spiritual” (1Cor<\/i> 15,42-44). Aceast\u0103 speran\u0163\u0103 este marea lumin\u0103 pe care Cristos \u00eenviat o aduce \u00een lume: “\u015ei dac\u0103 ne-am pus speran\u0163a \u00een Cristos numai \u00een via\u0163a aceasta, suntem cei mai vrednici de mil\u0103 dintre to\u0163i oamenii. Dar acum, Cristos a \u00eenviat din mor\u0163i, fiind \u00eenceputul \u00eenvierii celor adormi\u0163i” (1Cor<\/i> 15,19-20), a\u015fa \u00eenc\u00e2t cei care sunt intim uni\u0163i cu el \u00een iubire, “\u00eentr-o moarte asem\u0103n\u0103toare cu a lui” (Rom<\/i> 6,5), s\u0103 fie uni\u0163i \u015fi cu \u00eenvierea lui pentru via\u0163a ve\u015fnic\u0103 (cf. In<\/i> 5,29): “Atunci cei drep\u0163i vor str\u0103luci ca soarele \u00een \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia Tat\u0103lui lor” (Mt<\/i> 13,43).<\/p>\n \u00cenvierea lui Cristos anim\u0103 speran\u0163ele p\u0103m\u00e2nte\u015fti cu “marea speran\u0163\u0103 a vie\u0163ii ve\u015fnice \u015fi pune deja \u00een timpul prezent germenul m\u00e2ntuirii” (cf. Benedict al XVI-lea, Enciclica Spe salvi<\/i>, 3; 7). \u00cen fa\u0163a dezam\u0103girii amare pentru at\u00e2tea vise spulberate, \u00een fa\u0163a preocup\u0103rii datorit\u0103 provoc\u0103rilor care amenin\u0163\u0103, \u00een fa\u0163a descuraj\u0103rii datorit\u0103 s\u0103r\u0103ciei mijloacelor noastre, ispita este aceea de a ne \u00eenchide \u00een propriul egoism individualist \u015fi de a ne refugia \u00een indiferen\u0163\u0103 fa\u0163\u0103 de suferin\u0163ele celuilalt. “Cei tineri obosesc, iar cei maturi se ostenesc \u015fi se poticnesc” (Is<\/i> 40,30). Dar Dumnezeu “d\u0103 putere celui ostenit \u015fi \u00eenmul\u0163e\u015fte t\u0103ria celui vl\u0103guit. [\u2026] Cei care sper\u0103 \u00een Domnul \u00ee\u015fi \u00eent\u0103resc puterea, se \u00eenal\u0163\u0103 ca pe aripi de vultur, alearg\u0103, dar nu ostenesc, umbl\u0103, dar nu obosesc” (Is<\/i> 40,29.31). Postul Mare ne cheam\u0103 s\u0103 repunem credin\u0163a noastr\u0103 \u015fi speran\u0163a noastr\u0103 \u00een Domnul (cf. 1Pt<\/i> 1,21), pentru c\u0103 numai cu privirea \u00eendreptat\u0103 spre Isus Cristos \u00eenviat (cf. Evr<\/i> 12,2) putem primi exorta\u0163ia apostolului: “S\u0103 nu obosim \u00een a face binele” (Gal<\/i> 6,9).<\/p>\n S\u0103 nu obosim \u00een a ne ruga<\/i>. Isus a \u00eenv\u0103\u0163at c\u0103 este necesar “de a ne ruga \u00eentotdeauna \u015fi de a nu ne descuraja” (Lc<\/i> 18,1). Avem nevoie s\u0103 ne rug\u0103m pentru c\u0103 avem nevoie de Dumnezeu. Iluzia c\u0103 suntem suficien\u0163i pentru noi \u00een\u015fine este o iluzie periculoas\u0103. Dac\u0103 pandemia ne-a f\u0103cut s\u0103 atingem cu m\u00e2na fragilitatea noastr\u0103 personal\u0103 \u015fi social\u0103, acest Post Mare s\u0103 ne permit\u0103 m\u00e2ng\u00e2ierea credin\u0163ei \u00een Dumnezeu, f\u0103r\u0103 de care nu putem avea stabilitate (cf. Is<\/i> 7,9). Nimeni nu se salveaz\u0103 singur, pentru c\u0103 to\u0163i suntem \u00een aceea\u015fi barc\u0103 printre furtunile istoriei[2]<\/a>; dar mai ales nimeni nu se salveaz\u0103 f\u0103r\u0103 Dumnezeu, pentru c\u0103 numai misterul pascal al lui Isus Cristos d\u0103 victoria asupra apelor \u00eentunecate ale mor\u0163ii. Credin\u0163a nu ne scute\u015fte de suferin\u0163ele vie\u0163ii, dar permite s\u0103 trecem prin ele uni\u0163i cu Dumnezeu \u00een Cristos, cu marea speran\u0163\u0103 care nu dezam\u0103ge\u015fte \u015fi a c\u0103rei garan\u0163ie este iubirea pe care Dumnezeu a rev\u0103rsat-o \u00een inimile noastre prin Duhul Sf\u00e2nt (cf. Rom<\/i> 5,1-5).<\/p>\n S\u0103 nu obosim \u00een a extirpa r\u0103ul din via\u0163a noastr\u0103<\/i>. Postul trupesc la care ne cheam\u0103 Postul Mare s\u0103 \u00eent\u0103reasc\u0103 duhul nostru pentru lupta \u00eempotriva p\u0103catului. S\u0103 nu obosim \u00een a cere iertare \u00een sacramentul Poc\u0103in\u0163ei \u015fi al Reconcilierii<\/i>, \u015ftiind c\u0103 Dumnezeu nu obose\u015fte niciodat\u0103 s\u0103 ierte[3]<\/a>. S\u0103 nu obosim \u00een a lupta \u00eempotriva concupiscen\u0163ei<\/i>, acea fragilitate care \u00eempinge la egoism \u015fi la orice r\u0103u, g\u0103sind \u00een decursul secolelor diferite c\u0103i prin care s\u0103-l pr\u0103bu\u015feasc\u0103 pe om \u00een p\u0103cat (cf. Enciclica Fratelli tutti<\/i>, 166). Una din aceste c\u0103i este riscul de dependen\u0163\u0103 de media<\/i> digitale, care s\u0103r\u0103ce\u015fte raporturile umane. Postul Mare este timp propice pentru a contrasta aceste curse \u015fi pentru a cultiva \u00een schimb o comunicare uman\u0103 mai integral\u0103 (cf. ibid.<\/i>, 43) f\u0103cut\u0103 din “\u00eent\u00e2lniri reale” (ibid.<\/i>, 50), fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103.<\/p>\n S\u0103 nu obosim \u00een a face binele \u00een caritatea activ\u0103 fa\u0163\u0103 de aproapele<\/i>. \u00cen timpul acestui Post Mare, s\u0103 practic\u0103m pomana d\u0103ruind cu bucurie (cf. 2Cor<\/i> 9,7). Dumnezeu “care d\u0103 s\u0103m\u00e2n\u0163\u0103 sem\u0103n\u0103torului \u015fi p\u00e2ine ca hran\u0103” (2Cor<\/i> 9,10) are grij\u0103 fa\u0163\u0103 de fiecare dintre noi nu numai s\u0103 putem avea cu ce s\u0103 ne hr\u0103nim, ci \u015fi s\u0103 putem fi genero\u015fi \u00een a face binele fa\u0163\u0103 de ceilal\u0163i. Dac\u0103 este adev\u0103rat c\u0103 toat\u0103 via\u0163a noastr\u0103 este timp pentru a sem\u0103na binele, s\u0103 profit\u0103m \u00eendeosebi de acest Post Mare pentru a ne \u00eengriji de cel care ne este aproape, pentru a deveni aproapele fa\u0163\u0103 de acei fra\u0163i \u015fi surori care sunt r\u0103ni\u0163i pe drumul vie\u0163ii (cf. Lc<\/i> 10,25-37). Postul Mare este timp propice pentru a c\u0103uta, \u015fi nu a evita, pe cel care se afl\u0103 \u00een nevoie; pentru a chema, \u015fi nu a ignora, pe cel care dore\u015fte ascultare \u015fi un cuv\u00e2nt bun; pentru a vizita, \u015fi nu a abandona, pe cel care sufer\u0103 de singur\u0103tate. S\u0103 punem \u00een practic\u0103 apelul de a face binele fa\u0163\u0103 de to\u0163i<\/i>, lu\u00e2ndu-ne timpul pentru a-i iubi pe cei mai mici \u015fi lipsi\u0163i de ap\u0103rare, pe cei abandona\u0163i \u015fi dispre\u0163ui\u0163i, pe cel care este discriminat \u015fi marginalizat (cf. Enciclica Fratelli tutti<\/i>, 193).<\/p>\n Postul Mare ne aminte\u015fte \u00een fiecare an c\u0103 “binele, ca \u015fi iubirea, dreptatea \u015fi solidaritatea nu se ob\u0163in o dat\u0103 pentru totdeauna; trebuie cucerite \u00een fiecare zi” (ibid.<\/i>, 11). A\u015fadar, s\u0103-i cerem lui Dumnezeu statornicia r\u0103bd\u0103toare a agricultorului (cf. Iac<\/i> 5,7) pentru a nu deveni lene\u015fi \u00een a face binele, pas cu pas. Cel care cade, s\u0103 \u00eentind\u0103 m\u00e2na c\u0103tre Tat\u0103l care ne ridic\u0103 mereu. Cel care s-a r\u0103t\u0103cit, \u00een\u015felat de seduc\u0163iile celui r\u0103u, s\u0103 nu \u00eent\u00e2rzie s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la el care este “m\u0103rinimos \u00een iertare” (Is<\/i> 55,7). \u00cen acest timp de convertire, g\u0103sind sprijin \u00een harul lui Dumnezeu \u015fi \u00een comuniunea Bisericii, s\u0103 nu obosim \u00een a sem\u0103na binele. Postul preg\u0103te\u015fte terenul, rug\u0103ciunea irig\u0103, caritatea fecundeaz\u0103. Avem certitudinea \u00een credin\u0163\u0103 c\u0103 “la timpul potrivit vom secera, dac\u0103 nu vom deveni lene\u015fi” \u015fi c\u0103 noi, cu darul perseveren\u0163ei, vom ob\u0163ine bunurile promise (cf. Evr<\/i> 10,36) pentru m\u00e2ntuirea noastr\u0103 \u015fi a altora (cf. 1Tim<\/i> 4,16). Practic\u00e2nd iubirea fratern\u0103 fa\u0163\u0103 de to\u0163i suntem uni\u0163i cu Cristos, care \u015fi-a dat via\u0163a pentru noi (cf. 2Cor<\/i> 5,14-15) \u015fi pregust\u0103m bucuria \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei cerurilor, c\u00e2nd Dumnezeu va fi “totul \u00een to\u0163i” (1Cor<\/i> 15,28).<\/p>\n Fecioara Maria, din s\u00e2nul c\u0103reia s-a n\u0103scut M\u00e2ntuitorul \u015fi care p\u0103stra toate lucrurile “medit\u00e2ndu-le \u00een inima ei” (Lc<\/i> 2,19) s\u0103 ne dob\u00e2ndeasc\u0103 darul r\u0103bd\u0103rii \u015fi s\u0103 fie aproape de noi cu prezen\u0163a sa matern\u0103, a\u015fa \u00eenc\u00e2t acest timp de convertire s\u0103 aduc\u0103 roade de m\u00e2ntuire ve\u015fnic\u0103.<\/p>\n Roma, Sf\u00e2ntul Ioan din Lateran, 11 noiembrie 2021, comemorarea Sf\u00e2ntului Martin, episcop<\/i><\/p>\n Franciscus<\/p>\n Traducere de Pr. Mihai P\u0103tra\u015fcu<\/p>\n Sursa: ercis.ro<\/a><\/p>\n Note:<\/p>\n [1]<\/a> Cf. Sf\u00e2ntul Augustin, Serm.<\/i> 243, 9,8; 270, 3; En. in Ps.<\/i> 110, 1.<\/p>\n2. \u201eS\u0103 nu obosim \u00een a face binele”<\/b><\/h3>\n
3. \u201eLa timpul potrivit vom secera, dac\u0103 nu vom deveni lene\u015fi”<\/b><\/h3>\n