Iubi\u0163i fra\u0163i \u015fi surori,<\/p>\n
Anul trecut am reflectat asupra necesit\u0103\u0163ii de “a merge \u015fi a vedea” pentru a descoperi realitatea \u015fi a o putea relata pornind de la experien\u0163a evenimentelor \u015fi de la \u00eent\u00e2lnirea cu persoanele. Continu\u00e2nd pe aceast\u0103 linie, doresc acum s\u0103 \u00eendrept aten\u0163ia spre un alt verb, “a asculta”, decisiv \u00eentr-o gramatic\u0103 a comunic\u0103rii \u015fi condi\u0163ie a unui dialog autentic.<\/p>\n
De fapt, pierdem capacitatea de a asculta pe cel pe care-l avem \u00een fa\u0163a noastr\u0103, fie \u00een \u0163es\u0103tura normal\u0103 a raporturilor zilnice, fie \u00een dezbaterile despre cele mai importante teme ale tr\u0103irii civile. \u00cen acela\u015fi timp, ascultarea cunoa\u015fte o nou\u0103 dezvoltare important\u0103 \u00een domeniul comunicativ \u015fi informativ, prin diferitele oferte de podcast<\/i> \u015fi chat audio<\/i>, confirm\u00e2nd c\u0103 ascultarea r\u0103m\u00e2ne esen\u0163ial\u0103 pentru comunicarea uman\u0103.<\/p>\n
Un medic ilustru, obi\u015fnuit s\u0103 vindece r\u0103nile sufletului, a fost \u00eentrebat care este cea mai mare nevoie a fiin\u0163elor umane. A r\u0103spuns: “Dorin\u0163a nem\u0103rginit\u0103 de a fi asculta\u0163i”. O dorin\u0163\u0103 care adesea r\u0103m\u00e2ne ascuns\u0103, dar care interpeleaz\u0103 pe oricine este chemat s\u0103 fie educator sau formator, sau desf\u0103\u015foar\u0103 oricum un rol de comunicator: p\u0103rin\u0163ii \u015fi profesorii, p\u0103storii \u015fi lucr\u0103torii pastorali, lucr\u0103torii din informa\u0163ie \u015fi cei care presteaz\u0103 un serviciu social sau politic.<\/p>\n
Din paginile biblice \u00eenv\u0103\u0163\u0103m c\u0103 ascultarea nu are numai semnifica\u0163ia unei percep\u0163ii acustice, ci este \u00een mod esen\u0163ial legat\u0103 de raportul dialogic \u00eentre Dumnezeu \u015fi omenire. “Shema\u2019 Israel<\/i> \u2013 Ascult\u0103, Israel” (Dt<\/i> 6,4), \u00eenceputul primei porunci din Torah, este repropus \u00eencontinuu \u00een Biblie, p\u00e2n\u0103 acolo \u00eenc\u00e2t sf\u00e2ntul Paul va afirma c\u0103 “credin\u0163a vine din ascultare” (Rom<\/i> 10,17). De fapt, ini\u0163iativa este a lui Dumnezeu care ne vorbe\u015fte, c\u0103ruia noi \u00eei r\u0103spundem ascult\u00e2ndu-l; \u015fi, \u00een fond, \u015fi aceast\u0103 ascultare vine de la harul s\u0103u, a\u015fa cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 nou-n\u0103scutului care r\u0103spunde la privirea \u015fi la vocea mamei \u015fi a tat\u0103lui. Printre cele cinci sim\u0163uri, cel privilegiat de Dumnezeu pare s\u0103 fie tocmai auzul, probabil pentru c\u0103 este mai pu\u0163in invaziv, mai discret dec\u00e2t vederea, a\u015fadar las\u0103 fiin\u0163a uman\u0103 mai liber\u0103.<\/p>\n
Ascultarea corespunde stilului umil al lui Dumnezeu. Este acea ac\u0163iune care \u00eei permite lui Dumnezeu s\u0103 se reveleze ca Acela care, vorbind, \u00eel creeaz\u0103 pe om dup\u0103 chipul s\u0103u, \u015fi ascult\u00e2nd \u00eel recunoa\u015fte ca interlocutor propriu. Dumnezeu \u00eel iube\u015fte pe om: pentru aceasta \u00eei adreseaz\u0103 Cuv\u00e2ntul, pentru aceasta “\u00ee\u015fi apleac\u0103 urechea” pentru a-l asculta.<\/p>\n
Dimpotriv\u0103, omul tinde s\u0103 alunge rela\u0163ia, s\u0103 \u00eentoarc\u0103 spatele \u015fi “s\u0103 \u00eenchid\u0103 urechile” pentru a nu trebui s\u0103 asculte. Refuzul de a asculta adesea ajunge s\u0103 devin\u0103 agresivitate fa\u0163\u0103 de cel\u0103lalt, a\u015fa cum li s-a \u00eent\u00e2mplat ascult\u0103torilor diaconului \u015etefan care, astup\u00e2ndu-\u015fi urechile, s-au n\u0103pustit to\u0163i \u00eempreun\u0103 \u00eempotriva lui (cf. Fap<\/i> 7,57).<\/p>\n
A\u015fadar, pe de o parte este mereu Dumnezeu cel care se reveleaz\u0103 comunic\u00e2ndu-se gratuit, pe de alt\u0103 parte este omul c\u0103ruia \u00eei este cerut s\u0103 se sintonizeze, s\u0103 asculte. Domnul \u00eel cheam\u0103 explicit pe om la o alian\u0163\u0103 de iubire, pentru ca el s\u0103 poat\u0103 deveni pe deplin ceea ce este: chip \u015fi asem\u0103nare a lui Dumnezeu \u00een capacitatea sa de a asculta, de a primi, de a da spa\u0163iu celuilalt. \u00cen fond, ascultarea este o dimensiune a iubirii.<\/p>\n
Pentru aceasta Isus \u00eei cheam\u0103 pe discipolii s\u0103i s\u0103 verifice calitatea ascult\u0103rii lor. “Vede\u0163i, a\u015fadar, cum<\/i>asculta\u0163i” (Lc<\/i> 8,18): a\u015fa \u00eei \u00eendeamn\u0103 dup\u0103 ce a relatat parabola sem\u0103n\u0103torului, l\u0103s\u00e2nd s\u0103 se \u00een\u0163eleag\u0103 c\u0103 nu este suficient a asculta, trebuie f\u0103cut bine acest lucru. Numai cel care prime\u015fte Cuv\u00e2ntul cu inima “frumoas\u0103 \u015fi bun\u0103” \u015fi \u00eel p\u0103streaz\u0103 cu fidelitate aduce roade de via\u0163\u0103 \u015fi de m\u00e2ntuire (cf. Lc<\/i> 8,15). Numai acord\u00e2nd aten\u0163ie celui<\/i> pe care-l ascult\u0103m, la ceea ce<\/i> ascult\u0103m, la cum<\/i> ascult\u0103m, putem cre\u015fte \u00een arta de a comunica, al c\u0103rei centru nu este o teorie sau o tehnic\u0103, ci “capacitatea inimii care face posibil\u0103 proximitatea” (Exorta\u0163ia apostolic\u0103 Evangelii gaudium<\/i>, 171).<\/p>\n
To\u0163i avem urechi, dar de at\u00e2tea ori \u015fi cel care are un auz perfect nu reu\u015fe\u015fte s\u0103-l asculte pe cel\u0103lalt. De fapt, exist\u0103 o surzenie interioar\u0103, mai rea dec\u00e2t cea fizic\u0103. De fapt, ascultarea nu se refer\u0103 numai la sim\u0163ul auzului, ci la toat\u0103 persoana. Adev\u0103ratul sediu al ascult\u0103rii este inima. Regele Solomon, de\u015fi foarte t\u00e2n\u0103r, s-a dovedit \u00een\u0163elept pentru c\u0103 a cerut Domnului s\u0103-i dea “o inim\u0103 care ascult\u0103” (1Rg<\/i>3,9). \u015ei Sf\u00e2ntul Augustin invita la ascultarea cu inima (corde audire<\/i>), la primirea cuvintelor nu exterior \u00een urechi, ci spiritual \u00een inimi: “S\u0103 nu ave\u0163i inima \u00een urechi, ci urechile \u00een inim\u0103”[1]<\/a>. \u015ei Sf\u00e2ntul Francisc de Assisi \u00eendemna pe fra\u0163ii s\u0103i s\u0103 “aplece urechea inimii”[2]<\/a>.<\/p>\n De aceea, prima ascultare de redescoperit atunci c\u00e2nd se caut\u0103 o comunicare adev\u0103rat\u0103 este ascultarea de sine, de propriile exigen\u0163e mai adev\u0103rate, cele \u00eenscrise \u00een interiorul fiec\u0103rei persoane. \u015ei nu se poate dec\u00e2t s\u0103 se reporneasc\u0103 ascult\u00e2nd ceea ce ne face unici \u00een crea\u0163ie: dorin\u0163a de a fi \u00een rela\u0163ie cu ceilal\u0163i \u015fi cu Cel\u0103lalt. Nu suntem f\u0103cu\u0163i pentru a tr\u0103i ca atomi, ci \u00eempreun\u0103.<\/p>\n Exist\u0103 o folosire a auzului care nu este o adev\u0103rat\u0103 ascultare, ci opusul s\u0103u: a trage cu urechea. De fapt, o ispit\u0103 mereu prezent\u0103 \u015fi care ast\u0103zi, \u00een timpul lui social web<\/i>, pare s\u0103 se fi acutizat este aceea de a trage cu urechea \u015fi a spiona, instrumentaliz\u00e2ndu-i pe ceilal\u0163i pentru un interes al nostru. Dimpotriv\u0103, ceea ce face comunicarea bun\u0103 \u015fi pe deplin uman\u0103 este tocmai ascultarea celui pe care-l avem \u00een fa\u0163a noastr\u0103, fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103, ascultarea celuilalt de care ne apropiem cu deschidere leal\u0103, \u00eencrez\u0103toare \u015fi onest\u0103.<\/p>\n Lipsa de ascultare, pe care o experiment\u0103m de at\u00e2tea ori \u00een via\u0163a zilnic\u0103, apare din p\u0103cate evident\u0103 \u015fi \u00een via\u0163a public\u0103, unde, \u00een loc de a ne asculta, adesea “ne vorbim pe la spate”. Acesta este simptom al faptului c\u0103, mai mult dec\u00e2t adev\u0103rul \u015fi binele, se caut\u0103 consensul; mai mult dec\u00e2t la ascultare, suntem aten\u0163i la audience<\/i>. \u00cen schimb, buna comunicare nu \u00eencearc\u0103 s\u0103 impresioneze publicul cu gluma cu efect, cu scopul de a-l ridiculiza pe interlocutor, ci acord\u0103 aten\u0163ie motiva\u0163iilor celuilalt \u015fi \u00eencearc\u0103 s\u0103 duc\u0103 la perceperea complexit\u0103\u0163ii realit\u0103\u0163ii. Este trist atunci c\u00e2nd, \u015fi \u00een Biseric\u0103, se formeaz\u0103 grup\u0103ri ideologice, ascultarea dispare \u015fi las\u0103 locul la contrapozi\u0163ii sterile.<\/p>\n \u00cen realitate, \u00een multe dialoguri noi nu comunic\u0103m deloc. Pur \u015fi simplu a\u015ftept\u0103m ca s\u0103 termine cel\u0103lalt de vorbit pentru a impune punctul nostru de vedere. \u00cen aceste situa\u0163ii, a\u015fa cum noteaz\u0103 filozoful Abraham Kaplan[3]<\/a>, dialogul este un duolog<\/i>, un monolog pe dou\u0103 voci. \u00cen schimb, \u00een adev\u0103rata comunicare eul \u015fi tu-ul sunt ambii “\u00een ie\u015fire”, \u00eendrepta\u0163i unul spre cel\u0103lalt.<\/p>\n A\u015fadar, ascultarea este primul ingredient indispensabil al dialogului \u015fi al bunei comunic\u0103ri. Nu se comunic\u0103 dac\u0103 mai \u00eent\u00e2i nu s-a ascultat \u015fi nu se face bun jurnalism f\u0103r\u0103 capacitatea de a asculta. Pentru a oferi o informa\u0163ie solid\u0103, echilibrat\u0103 \u015fi complet\u0103 este necesar de a asculta \u00eendelung. Pentru a relata un eveniment sau a descrie o realitate \u00eentr-un reportage<\/i> este esen\u0163ial a \u015fti s\u0103 se asculte, dispu\u015fi chiar de a schimba idea, de a modifica propriile ipoteze de pornire.<\/p>\n De fapt, numai dac\u0103 se iese din monolog se poate ajunge la acea concordan\u0163\u0103 de voci care este garan\u0163ie a unei adev\u0103rate comunic\u0103ri. A asculta mai multe surse, “a nu se opri la primul local” \u2013 a\u015fa cum \u00eenva\u0163\u0103 exper\u0163ii meseriei \u2013 asigur\u0103 credibilitate \u015fi seriozitate informa\u0163iilor pe care le transmitem. A asculta mai multe voci, a ne asculta, \u015fi \u00een Biseric\u0103, \u00eentre fra\u0163i \u015fi surori, ne permite s\u0103 exercit\u0103m arta discern\u0103m\u00e2ntului, care apare mereu drept capacitatea de a ne orienta \u00eentr-o simfonie de voci.<\/p>\n Dar de ce s\u0103 \u00eenfrunt\u0103m truda ascult\u0103rii? Un mare diplomat al Sf\u00e2ntului Scaun, cardinalul Agostino Casaroli, vorbea despre “martiriu al r\u0103bd\u0103rii”, necesar pentru a asculta \u015fi a fi asculta\u0163i \u00een tratativele cu interlocutorii mai dificili, cu scopul de a ob\u0163ine cel mai bun bine posibil \u00een condi\u0163ii de limitare a libert\u0103\u0163ii. Dar \u015fi \u00een situa\u0163ii mai pu\u0163in dificile, ascultarea cere mereu virtutea r\u0103bd\u0103rii, \u00eempreun\u0103 cu capacitatea de a ne l\u0103sa surprin\u015fi de adev\u0103r, fie el \u015fi numai un fragment de adev\u0103r, \u00een persoana pe care o ascult\u0103m. Numai uimirea permite cunoa\u015fterea. M\u0103 g\u00e2ndesc la curiozitatea infinit\u0103 a copilului care prive\u015fte la lumea \u00eenconjur\u0103toare cu ochii holba\u0163i. A asculta cu aceast\u0103 dispozi\u0163ie a sufletului \u2013 uimirea copilului \u00een con\u015ftiin\u0163a unui adult \u2013 este mereu o \u00eembog\u0103\u0163ire, pentru c\u0103 va exista mereu un lucru, chiar minim, pe care-l voi putea \u00eenv\u0103\u0163a de la cel\u0103lalt \u015fi a-l pune \u00een practic\u0103 \u00een via\u0163a mea.<\/p>\n Capacitatea de a asculta societatea este deosebit de pre\u0163ioas\u0103 \u00een acest timp r\u0103nit de lunga pandemie. At\u00e2ta ne\u00eencredere acumulat\u0103 anterior fa\u0163\u0103 de “informa\u0163ia oficial\u0103” a provocat \u015fi o “infodemie”, \u00een care este tot mai greu de a face credibil\u0103 \u015fi transparent\u0103 lumea informa\u0163iei. Trebuie aplecat\u0103 urechea \u015fi asculta \u00een profunzime, mai ales dificult\u0103\u0163ile sociale m\u0103rite de \u00eencetinirea sau de \u00eencetarea multor activit\u0103\u0163i economice.<\/p>\n \u015ei realitatea migra\u0163iilor for\u0163ate este o problem\u0103 complex\u0103 \u015fi nimeni nu are re\u0163eta prompt\u0103 pentru a o rezolva. Repet c\u0103, pentru a \u00eenvinge prejudec\u0103\u0163ile despre migran\u0163i \u015fi a topi \u00eempietrirea inimilor noastre, ar trebui \u00eencercat s\u0103 se asculte istoriile lor. A da un nume \u015fi o istorie fiec\u0103ruia dintre ei. Mul\u0163i jurnali\u015fti buni fac deja asta. \u015ei mul\u0163i al\u0163ii ar vrea s\u0103 fac\u0103 asta, numai dac\u0103 ar putea. S\u0103-i \u00eencuraj\u0103m! S\u0103 ascult\u0103m aceste istorii! Apoi fiecare va fi liber s\u0103 sus\u0163in\u0103 politicile migratoare pe care le va considera mai adecvate pentru propria \u0163ar\u0103. Dar vom avea \u00een fa\u0163a ochilor, \u00een orice caz, nu ni\u015fte numere, nu ni\u015fte invadatori periculo\u015fi, ci fe\u0163e \u015fi istorii de persoane concrete, priviri, a\u015ftept\u0103ri, suferin\u0163e ale b\u0103rba\u0163ilor \u015fi femeilor care trebuie asculta\u0163i.<\/p>\n \u015ei \u00een Biseric\u0103 exist\u0103 at\u00e2ta nevoie de a asculta \u015fi de a ne asculta. Este darul cel mai pre\u0163ios \u015fi generativ pe care-l putem oferii unii altora. Noi, cre\u015ftinii, uit\u0103m c\u0103 slujirea ascult\u0103rii ne-a fost \u00eencredin\u0163at\u0103 de Cel care este auditorul prin excelen\u0163\u0103, la opera c\u0103ruia suntem chema\u0163i s\u0103 particip\u0103m. “Noi trebuie s\u0103 ascult\u0103m prin urechea lui Dumnezeu, dac\u0103 vrem s\u0103 putem vorbi prin Cuv\u00e2ntul s\u0103u”[4]<\/a>. A\u015fa ne aminte\u015fte teologul protestant Dietrich Bonhoeffer c\u0103 prima slujire care trebuie dat\u0103 celorlal\u0163i \u00een comuniune const\u0103 \u00een a le da ascultare. Cine nu \u015ftie s\u0103-l asculte pe fratele foarte repede nu va mai fi capabil s\u0103-l asculte nici pe Dumnezeu[5]<\/a>.<\/p>\n \u00cen ac\u0163iunea pastoral\u0103, cea mai important\u0103 lucrare este “apostolatul urechii”. A asculta, \u00eenainte de a vorbi, a\u015fa cum \u00eendeamn\u0103 apostolul Iacob: “Fiecare om s\u0103 fie prompt la ascultare, \u00eencet la vorbire” (1,19). A da gratuit un pic din propriul timp pentru a asculta persoanele este primul gest de caritate.<\/p>\n De pu\u0163in timp a fost demarat un proces sinodal. S\u0103 ne rug\u0103m pentru ca s\u0103 fie o mare ocazie de ascultare reciproc\u0103. De fapt, comuniunea nu este rezultatul strategiilor \u015fi programelor, ci se edific\u0103 \u00een ascultarea reciproc\u0103 \u00eentre fra\u0163i \u015fi surori. Ca \u00eentr-un cor, unitatea nu cere uniformitatea, monotonia, ci pluralitatea \u015fi varietatea vocilor, polifonia. \u00cen acela\u015fi timp, fiecare voce din cor c\u00e2nt\u0103 ascult\u00e2nd celelalte voci \u015fi \u00een rela\u0163ie cu armonia ansamblului. Aceast\u0103 armonie este creat\u0103 de compozitor, dar realizarea sa depinde de simfonia tuturor \u015fi a fiec\u0103rei voci.<\/p>\n Av\u00e2nd con\u015ftiin\u0163a de a participa la o comuniune care ne preced\u0103 \u015fi ne include, putem redescoperi o Biseric\u0103 simfonic\u0103, \u00een care fiecare este \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 c\u00e2nte cu propria voce, primind ca dar pe cele ale celorlal\u0163i, pentru a manifesta armonia ansamblului pe care \u00eel compune Duhul Sf\u00e2nt.<\/p>\n Roma, la Sf\u00e2ntul Ioan din Lateran, 24 ianuarie 2022, comemorarea sf\u00e2ntului Francisc de Sales<\/i><\/p>\n Franciscus<\/p>\n Traducere de pr. Mihai P\u0103tra\u015fcu<\/p>\n Sursa: ercis.ro<\/a><\/p>\n Note:<\/p>\n [1]<\/a> \u00abNolite habere cor in auribus, sed aures in corde\u00bb (Sermo<\/i> 380, 1: Nuova Biblioteca Agostiniana<\/i>34, 568).<\/p>\n [2]<\/a> Scrisoare c\u0103tre tot Ordinul<\/i>: Fonti Francescane<\/i>, 216.<\/p>\n [3]<\/a> Cf. The life of dialogue<\/i>, \u00een J. D. Roslansky ed., Communication. A discussion at the Nobel Conference<\/i>, North-Holland Publishing Company – Amsterdam 1969, 89-108.<\/p>\n [4]<\/a> D. Bonhoeffer, La vita comune<\/i>, Queriniana, Brescia 2017, 76.<\/p>\nAscultarea drept condi\u0163ie a bunei comunic\u0103ri<\/i><\/h3>\n
A ne asculta \u00een Biseric\u0103<\/i><\/h3>\n