Pe 25 iulie 2021, Mons. Rino Fisichella, pre\u0219edintele Consiliului Pontifical pentru Noua Evanghelizare, a \u00a0celebrat \u00een calitate de reprezentant al Sf\u00e2ntul P\u0103rinte Papa Francisc – Sf\u00e2nta Liturghie \u00een Bazilica Vaticanului \u00een prima Zi Mondial\u0103 a Bunicilor \u0219i V\u00e2rstnicilor, d\u00e2nd citire omiliei preg\u0103tit\u0103 de Sf\u00e2ntul P\u0103rinte cu aceast\u0103 ocazie. Pentru Papa, \u201eacestea sunt zile de convalescen\u0163\u0103 \u015fi noi dorim ca s\u0103 nu se oboseasc\u0103 mai mult, pentru ca s\u0103 poat\u0103 petrece aceste ultime zile de odihn\u0103 pentru a-\u015fi rec\u0103p\u0103ta for\u0163ele \u015fi a putea relua slujirea sa pastoral\u0103\u201d, a comentat Mons. Fisichella.<\/p>\n
\u00cen timp ce st\u0103tea pentru a \u00eenv\u0103\u021ba, Isus \u201eridic\u00e2ndu-\u015fi ochii \u015fi v\u0103z\u00e2nd c\u0103 o mul\u0163ime mare venea dup\u0103 el, Isus i-a zis lui Filip: \u00abDe unde vom cump\u0103ra p\u00e2ini ca ace\u015ftia s\u0103 m\u0103n\u00e2nce?\u00bb” (In<\/em>\u00a06,5). Isus nu se limiteaz\u0103 la a da \u00eenv\u0103\u021b\u0103turi, ci se las\u0103 interpelat de foamea care locuie\u0219te \u00een via\u021ba oamenilor. \u0218i, \u00een acest fel, hr\u0103ne\u0219te mul\u021bimea distribuind cele cinci p\u00e2ini de orz \u0219i cei doi pe\u0219ti primi\u021bi de un b\u0103iat. \u00cen cele din urm\u0103, deoarece au mai r\u0103mas c\u00e2teva buc\u0103\u021bi de p\u00e2ine, el le spune alor s\u0103i s\u0103 le adune, \u201eastfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu se piard\u0103 nimic\u201d (v. 12).<\/p>\n \u00cen aceast\u0103 zi, dedicat\u0103 bunicilor \u0219i b\u0103tr\u00e2nilor, a\u0219 vrea s\u0103 m\u0103 opresc asupra acestor trei momente: Isus care vede foamea mul\u021bimii; Isus care \u00eemparte p\u00e2inea; Isus care recomand\u0103 s\u0103 se adune buc\u0103\u021bile r\u0103mase. Trei momente care pot fi rezumate \u00een trei verbe: a vedea, a \u00eemp\u0103r\u021bi, a p\u0103stra.<\/em><\/p>\n \u00a0<\/em>Primul, a vedea.<\/em> Evanghelistul Ioan, la \u00eenceputul relat\u0103rii, subliniaz\u0103 acest detaliu: Isus ridic\u0103 ochii \u0219i vede mul\u021bimea fl\u0103m\u00e2nd\u0103 dup\u0103 ce a mers mult timp ca s\u0103-l \u00eent\u00e2lneasc\u0103. Astfel \u00eencepe minunea: cu privirea lui Isus, care nu este indiferent sau ocupat, ci simte \u00eempuns\u0103turile foamei care cuprinde omenirea obosit\u0103. \u00cei pas\u0103 de noi, are grij\u0103 de noi, vrea s\u0103 ne sature foamea de via\u021b\u0103, de dragoste \u0219i de fericire. \u00cen ochii lui Isus vedem privirea lui Dumnezeu: este o privire atent\u0103, care devine con\u0219tient\u0103 de noi, care examineaz\u0103 a\u0219tept\u0103rile pe care le purt\u0103m \u00een inimile noastre, care vede oboseala, oboseala \u0219i speran\u021ba cu care mergem \u00eenainte. O privire care \u0219tie s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 nevoia fiec\u0103ruia: \u00een ochii lui Dumnezeu nu exist\u0103 o mul\u021bime anonim\u0103, ci fiecare persoan\u0103 cu foamea sa. Isus are o privire contemplativ\u0103, adic\u0103 capabil\u0103 s\u0103 se opreasc\u0103 \u00een fa\u021ba vie\u021bii celuilalt \u0219i s\u0103 citeasc\u0103 \u00een interiorul ei.<\/p>\n Aceasta este \u0219i privirea pe care bunicii \u0219i b\u0103tr\u00e2nii au avut-o asupra vie\u021bii noastre. Este modul \u00een care au avut grij\u0103 de noi \u00eenc\u0103 din copil\u0103rie. Dup\u0103 o via\u021b\u0103 de sacrificiu, nu ne-au fost indiferen\u021bi sau ocupa\u021bi cu altceva \u00een afar\u0103 de noi. Aveau ochi aten\u021bi, plini de tandre\u021be. C\u00e2nd am crescut \u0219i ne-am sim\u021bit ne\u00een\u021bele\u0219i sau ne-am temut de provoc\u0103rile vie\u021bii, ei ne-au observat, ce se schimb\u0103 \u00een inimile noastre, lacrimile noastre ascunse \u0219i visele pe care le purtam \u00een\u0103untru. Am trecut cu to\u021bii pe genunchii bunicilor, care ne \u021bineau \u00een bra\u021be. \u0218i datorit\u0103 acestei iubiri am devenit adul\u021bi.<\/p>\n Iar noi, ce priviri avem spre bunici \u0219i b\u0103tr\u00e2ni? C\u00e2nd a fost ultima dat\u0103 c\u00e2nd am \u021binut companie sau am sunat la o persoan\u0103 \u00een v\u00e2rst\u0103 pentru a-i spune c\u0103 suntem aproape de el \u0219i pentru a l\u0103sa cuvintele sale s\u0103 ne binecuv\u00e2nteze? Suf\u0103r c\u00e2nd v\u0103d o societate care alearg\u0103, ocupat\u0103, indiferent\u0103, prins\u0103 cu prea multe lucruri \u0219i incapabil\u0103 s\u0103 se opreasc\u0103 s\u0103 priveasc\u0103, s\u0103 salute, s\u0103 m\u00e2ng\u00e2ie. Mi-e team\u0103 de o societate \u00een care suntem cu to\u021bii o mul\u021bime anonim\u0103 \u0219i nu mai suntem capabili s\u0103 ne ridic\u0103m privirea \u0219i s\u0103 ne recunoa\u0219tem reciproc. Bunicii, care ne-au hr\u0103nit via\u021ba, ast\u0103zi sunt fl\u0103m\u00e2nzi dup\u0103 noi: dup\u0103 aten\u021bia noastr\u0103, dup\u0103 tandre\u021bea noastr\u0103. S\u0103 ne simt\u0103 aproape de ei. S\u0103 \u00eei privim, a\u0219a cum face Isus cu noi.<\/p>\n Al doilea verb: a \u00eemp\u0103r\u021bi.<\/em> Dup\u0103 ce a v\u0103zut foamea acelor oameni, Isus dore\u0219te s\u0103-i hr\u0103neasc\u0103. Dar acest lucru se \u00eent\u00e2mpl\u0103 datorit\u0103 darului unui t\u00e2n\u0103r, care \u00ee\u0219i ofer\u0103 cele cinci p\u00e2ini \u0219i cei doi pe\u0219ti. Este frumos c\u0103 \u00een centrul acestui minuni, de care au beneficiat at\u00e2t de mul\u021bi adul\u021bi – aproximativ cinci mii de oameni – exist\u0103 un b\u0103iat, un t\u00e2n\u0103r, care \u00eemparte ceea ce are.<\/p>\n Ast\u0103zi este nevoie de o nou\u0103 alian\u021b\u0103 \u00eentre tineri \u0219i b\u0103tr\u00e2ni, este nevoie s\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219im tezaurul comun al vie\u021bii, s\u0103 vis\u0103m \u00eempreun\u0103, s\u0103 dep\u0103\u0219im conflictele dintre genera\u021bii pentru a preg\u0103ti viitorul tuturor. F\u0103r\u0103 aceast\u0103 alian\u021b\u0103 de via\u021b\u0103, vise \u0219i viitor, risc\u0103m s\u0103 murim de foame, deoarece leg\u0103turile rupte, singur\u0103tatea, egoismul, for\u021bele care dezintegreaz\u0103 cresc. Adesea, \u00een societ\u0103\u021bile noastre am dat via\u021b\u0103 ideii c\u0103 \u201efiecare g\u00e2nde\u0219te pentru sine\u201d. Dar asta ucide! Evanghelia ne \u00eendeamn\u0103 s\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219im ceea ce suntem \u0219i ceea ce avem: numai astfel putem fi mul\u021bumi\u021bi. De multe ori mi-am amintit ce spune profetul Ioel despre aceasta (cf. Il 3,1): tineri \u0219i b\u0103tr\u00e2ni \u00eempreun\u0103. Tinerii, profe\u021bii viitorului care nu uit\u0103 istoria din care provin; b\u0103tr\u00e2nii, vis\u0103tori niciodat\u0103 obosi\u021bi, care transmit experien\u021b\u0103 tinerilor, f\u0103r\u0103 s\u0103 le blocheze drumul. Tineri \u0219i b\u0103tr\u00e2ni, comoara tradi\u021biei \u0219i prospe\u021bimea Duhului. Tineri \u0219i b\u0103tr\u00e2ni \u00eempreun\u0103. \u00cen societate \u0219i \u00een Biseric\u0103: \u00eempreun\u0103.<\/p>\n Al treilea verb: a p\u0103stra.<\/em> Dup\u0103 ce au m\u00e2ncat, Evanghelia consemneaz\u0103 c\u0103 au r\u0103mas multe buc\u0103\u021bi de p\u00e2ine. Iar Isus recomand\u0103: \u201eAduna\u021bi buc\u0103\u021bile r\u0103mase, ca s\u0103 nu se piard\u0103 nimic\u201d (In 6,12). La fel \u0219i inima lui Dumnezeu: nu numai c\u0103 ne d\u0103 mai mult dec\u00e2t avem nevoie, ci se \u0219i \u00eengrije\u0219te s\u0103 nu se piard\u0103 nimic, nici m\u0103car un fragment. O bucat\u0103 mic\u0103 de p\u00e2ine poate p\u0103rea un lucru mic, dar \u00een ochii lui Dumnezeu nimic nu trebuie aruncat. Cu at\u00e2t mai mult, nimeni nu trebuie aruncat. Este o invita\u021bie profetic\u0103 la care ast\u0103zi suntem chema\u021bi s\u0103 o facem s\u0103 r\u0103sune \u00een noi \u0219i \u00een lume: aduna\u021bi, p\u0103stra\u021bi cu grij\u0103, p\u0103zi\u021bi. Bunicii \u0219i v\u00e2rstnicii nu sunt resturi din via\u021b\u0103, rebuturi de aruncat. Sunt acele buc\u0103\u021bi pre\u021bioase de p\u00e2ine l\u0103sate pe masa vie\u021bii noastre, care \u00eenc\u0103 ne pot hr\u0103ni cu un parfum pe care l-am pierdut, \u201eparfumul milostivirii \u0219i al memoriei\u201d. S\u0103 nu pierdem memoria c\u0103reia b\u0103tr\u00e2nii \u00eei sunt purt\u0103tori, pentru c\u0103 suntem fii ai acelei istorii \u0219i f\u0103r\u0103 r\u0103d\u0103cini ne vom ofili. Ei ne-au p\u0103zit pe calea cre\u0219terii, acum depinde de noi s\u0103 le p\u0103zim via\u021ba, s\u0103 le u\u0219ur\u0103m dificult\u0103\u021bile, s\u0103 le ascult\u0103m nevoile, s\u0103 le cre\u0103m condi\u021biile pentru a putea fi u\u0219ura\u021bi \u00een sarcinile lor zilnice \u0219i pentru a nu se sim\u021bi singuri . S\u0103 ne \u00eentreb\u0103m: \u201eLe-am f\u0103cut o vizit\u0103 bunicilor? V\u00e2rstnicilor din familia mea sau din cartier? I-am ascultat? Le-am dedicat pu\u021bin timp? ” S\u0103-i p\u0103zim, ca s\u0103 nu se piard\u0103 nimic: nimic din via\u021ba \u0219i visele lor. Depinde de noi ast\u0103zi s\u0103 prevenim regretul de m\u00e2ine de a nu fi acordat suficient\u0103 aten\u021bie celor care ne-au iubit \u0219i ne-au dat via\u021b\u0103.<\/p>\n Fra\u021bi \u0219i surori, bunicii \u0219i b\u0103tr\u00e2nii sunt p\u00e2ine care ne hr\u0103ne\u0219te via\u021ba. Suntem recunosc\u0103tori pentru ochii lor aten\u021bi, care ne-au observat, pentru genunchii care ne-au \u021binut \u00een bra\u021be, pentru m\u00e2inile lor care ne-au \u00eenso\u021bit \u0219i ridicat, pentru jocurile pe care le-au jucat cu noi \u0219i pentru m\u00e2ng\u00e2ierile cu care ne-au consolat. V\u0103 rog s\u0103 nu uita\u021bi de ei. S\u0103 ne aliem cu ei. S\u0103 \u00cenv\u0103\u021b\u0103m s\u0103 ne oprim, s\u0103-i recunoa\u0219tem, s\u0103-i ascult\u0103m. S\u0103 nu-i arunc\u0103m niciodat\u0103 ca pe un rebut. S\u0103-i p\u0103str\u0103m \u00een iubire. \u0218i s\u0103 \u00eenv\u0103\u021b\u0103m s\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219im timp cu ei. Vom ie\u0219i din aceasta mai buni. \u0218i, \u00eempreun\u0103, tineri \u0219i b\u0103tr\u00e2ni, vom fi \u00eendestula\u021bi la masa \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219irii, binecuv\u00e2nta\u021bi de Dumnezeu.<\/p>\n Franciscus<\/p>\n <\/p>\n