Isus le apare discipolilor de mai multe ori. Cu r\u0103bdare m\u00e2ng\u00e2ie inimile lor descurajate. Dup\u0103 \u00eenvierea sa, realizeaz\u0103 astfel “\u00eenvierea discipolilor”. \u015ei ei, ridica\u0163i de Isus, \u00ee\u015fi schimb\u0103 via\u0163a. \u00cenainte, at\u00e2tea cuvinte \u015fi at\u00e2tea exemple ale Domnului n-au reu\u015fit s\u0103-i transforme. Acum, la Pa\u015fte, se \u00eent\u00e2mpl\u0103 ceva nou. \u015ei are loc sub semnul milostivirii. Isus \u00eei ridic\u0103 prin milostivire – \u00eei ridic\u0103 prin milostivire – \u015fi ei, milostivi\u0163i<\/i>, devin milostivi<\/i>. Este foarte greu a fi milostiv dac\u0103 unul nu-\u015fi d\u0103 seama c\u0103 este milostivit.<\/p>\n
1. \u00cenainte de toate sunt milostivi\u0163i<\/i>, prin trei daruri: mai \u00eent\u00e2i Isus le ofer\u0103 pacea<\/i>, apoi pe Duhul<\/i>, \u00een sf\u00e2r\u015fit r\u0103nile<\/i>. \u00cen primul r\u00e2nd le d\u0103 pacea<\/i>. Acei discipoli erau nelini\u015fti\u0163i. Se \u00eencuiaser\u0103 \u00een cas\u0103 de team\u0103, de frica de a fi aresta\u0163i \u015fi de a avea acela\u015fi sf\u00e2r\u015fit al \u00cenv\u0103\u0163\u0103torului. \u00cens\u0103 nu erau \u00eenchi\u015fi numai \u00een cas\u0103, erau \u00eenchi\u015fi \u015fi \u00een remu\u015fc\u0103rile lor. \u00cel abandonaser\u0103 \u015fi \u00eel renegaser\u0103 pe Isus. Se sim\u0163eau incapabili, buni de nimic, gre\u015fi\u0163i. Isus vine \u015fi repet\u0103 de dou\u0103 ori: “Pace vou\u0103!<\/i>“. Nu aduce o pace care elimin\u0103 problemele din afar\u0103, ci o pace care revars\u0103 \u00eencredere \u00een\u0103untru. Nu o pace exterioar\u0103, ci pacea inimii. Spune: \u201ePace vou\u0103! A\u015fa cum m-a trimis Tat\u0103l, v\u0103 trimit \u015fi eu pe voi” (In<\/i> 20,21). Este ca \u015fi cum ar spune: \u201eV\u0103 trimit pentru c\u0103 eu cred \u00een voi\u201d. Acei discipoli descuraja\u0163i sunt \u00eemp\u0103ca\u0163i cu ei \u00een\u015fi\u015fi. Pacea lui Isus \u00eei face s\u0103 treac\u0103 de la remu\u015fcare la misiune<\/i>. De fapt, pacea lui Isus provoac\u0103 misiunea. Nu este lini\u015fte, nu este comoditate, este ie\u015fire din sine. Pacea lui Isus elibereaz\u0103 de \u00eenchiderile care paralizeaz\u0103, rupe lan\u0163urile care \u0163in inima prizonier\u0103. \u015ei discipolii se simt milostivi\u0163i: simt c\u0103 Dumnezeu nu-i condamn\u0103, nu-i umile\u015fte, ci crede \u00een ei. Da, crede \u00een noi mai mult dec\u00e2t credem noi \u00een noi \u00een\u015fine. “Ne iube\u015fte mai mult dec\u00e2t ne iubim noi \u00een\u015fine” (cf. Sf. J.H. Newman, Meditations and Devotions<\/i>, III,12,2). Pentru Dumnezeu nimeni nu este gre\u015fit, nimeni nu este inutil, nimeni nu este exclus. Isus repet\u0103 ast\u0103zi iar\u0103\u015fi: \u201ePace \u0163ie, care e\u015fti pre\u0163ios \u00een ochii mei. Pace \u0163ie, care e\u015fti important pentru mine. Pace \u0163ie, care ai o misiune. Nimeni n-o poate desf\u0103\u015fura \u00een locul t\u0103u. E\u015fti de ne\u00eenlocuit. \u015ei eu cred \u00een tine”.<\/p>\n
\u00cen al doilea r\u00e2nd, Isus \u00eei milostive\u015fte pe discipoli oferindu-le Duhul Sf\u00e2nt.<\/i> \u00cel d\u0103ruie\u015fte pentru iertarea p\u0103catelor (cf. v. 22-23). Discipolii erau vinova\u0163i, fugiser\u0103 p\u0103r\u0103sindu-l pe \u00cenv\u0103\u0163\u0103torul. \u015ei p\u0103catul chinuie\u015fte, r\u0103ul are pre\u0163ul s\u0103u. P\u0103catul nostru, spune Psalmul (cf. 51,5), st\u0103 pururi \u00eenaintea noastr\u0103. Singuri nu putem s\u0103-l \u015ftergem. Numai Dumnezeu \u00eel elimin\u0103, numai el cu milostivirea sa ne scoate din mizeriile noastre mai profunde. Ca acei discipoli, avem nevoie s\u0103 ne l\u0103s\u0103m ierta\u0163i, s\u0103 spunem din inim\u0103: “Iertare, Doamne”. A deschide inima pentru a ne l\u0103sa ierta\u0163i. Iertarea \u00een Duhul Sf\u00e2nt este darul pascal pentru a \u00eenvia \u00een\u0103untru. S\u0103 cerem harul de a o primi, de a \u00eembr\u0103\u0163i\u015fa sacramentul iert\u0103rii<\/i>. \u015ei de a \u00een\u0163elege c\u0103 \u00een centrul Spovezii nu suntem noi cu p\u0103catele noastre, ci Dumnezeu cu milostivirea sa. Nu ne spovedim pentru a ne dobor\u00ee, ci pentru a ne l\u0103sa ridica\u0163i. Avem at\u00e2ta nevoie de asta, cu to\u0163ii. Avem nevoie de asta a\u015fa cum copiii mici, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd cad, au nevoie s\u0103 fie ridica\u0163i de tata. \u015ei noi c\u0103dem adesea. \u015ei m\u00e2na Tat\u0103lui este gata s\u0103 ne repun\u0103 \u00een picioare \u015fi s\u0103 ne fac\u0103 s\u0103 mergem \u00eenainte. Aceast\u0103 m\u00e2n\u0103 singur\u0103 \u015fi credibil\u0103 este Spovada. Este sacramentul care ne ridic\u0103, nu ne las\u0103 la p\u0103m\u00e2nt s\u0103 pl\u00e2ngem pe pavimentele dure ale c\u0103derilor noastre. Este Sacramentul \u00cenvierii<\/i>, este milostivire pur\u0103. \u015ei cine ascult\u0103 Spovezile trebuie s\u0103 fac\u0103 s\u0103 se simt\u0103 dulcea\u0163a milostivirii. \u015ei aceasta este calea celor care ascult\u0103 spovezile oamenilor: s\u0103 fac\u0103 s\u0103 simt\u0103 milostivirea lui Isus care iart\u0103 tot. Dumnezeu iart\u0103 tot.<\/p>\n
Dup\u0103 pacea care reabiliteaz\u0103 \u015fi iertarea care ridic\u0103, iat\u0103 al treilea dar cu care Isus \u00eei milostive\u015fte pe discipoli: el le ofer\u0103 r\u0103nile<\/i>. De acele r\u0103ni am fost vindeca\u0163i (cf. 1Pt<\/i> 2,24; Is<\/i> 53,5). Dar cum poate s\u0103 ne vindece o ran\u0103? Cu milostivirea. \u00cen acele r\u0103ni, ca \u015fi Toma, atingem cu m\u00e2na c\u0103 Dumnezeu ne iube\u015fte p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, ca \u015fi-a \u00eensu\u015fit r\u0103nile noastre, c\u0103 a purtat \u00een trupul s\u0103u fragilit\u0103\u0163ile noastre. R\u0103nile sunt canale deschise \u00eentre el \u015fi noi, care revars\u0103 milostivire asupra mizeriilor noastre. R\u0103nile sunt c\u0103ile pe care Dumnezeu ni le-a deschis larg pentru ca noi s\u0103 intr\u0103m \u00een duio\u015fia sa \u015fi s\u0103 atingem cu m\u00e2na cine este el. \u015ei s\u0103 nu ne mai \u00eendoim de milostivirea sa. Ador\u00e2nd, s\u0103rut\u00e2nd r\u0103nile sale descoperim c\u0103 orice sl\u0103biciune a noastr\u0103 este primit\u0103 \u00een duio\u015fia sa. Asta se \u00eent\u00e2mpl\u0103 la fiecare Liturghie<\/i>, unde Isus ne ofer\u0103 trupul s\u0103u r\u0103nit \u015fi \u00eenviat: \u00eel atingem \u015fi el atinge vie\u0163ile noastre. \u015ei face s\u0103 coboare cerul \u00een noi. R\u0103nile sale luminoase rup \u00eentunericul pe care-l purt\u0103m \u00eenl\u0103untrul nostru. \u015ei noi, ca \u015fi Toma, \u00eel g\u0103sim pe Dumnezeu, \u00eel descoperim intim \u015fi apropiat, \u015fi \u00eenduio\u015fa\u0163i \u00eei spunem: \u201eDomnul meu \u015fi Dumnezeul meu!” (In<\/i> 20,28). \u015ei totul se na\u015fte de aici, din harul de a fi milostivi\u0163i. De aici \u00eencepe drumul cre\u015ftin. \u00cen schimb dac\u0103 ne baz\u0103m pe capacit\u0103\u0163ile noastre, pe eficien\u0163a structurilor noastre \u015fi a proiectelor noastre, nu vom merge departe. Numai dac\u0103 primim iubirea lui Dumnezeu vom putea s\u0103 d\u0103m ceva nou lumii.<\/p>\n
2. A\u015fa au f\u0103cut discipolii: milostivi\u0163i, au devenit milostivi<\/i>. Vedem asta \u00een prima lectur\u0103. Faptele Apostolilor relateaz\u0103 c\u0103 \u201eniciunul dintre ei nu spunea c\u0103 ceea ce are este al s\u0103u, ci pe toate le aveau \u00een comun\u201d (4,32). Nu este comunism, este cre\u015ftinism \u00een stare pur\u0103. \u015ei este cu at\u00e2t mai surprinz\u0103tor dac\u0103 ne g\u00e2ndim c\u0103 tot acei discipoli cu pu\u0163in \u00eenainte se certaser\u0103 despre premii \u015fi onoruri, despre cine era mai mare \u00eentre ei (cf. Mc<\/i> 10,37; Lc<\/i> 22,24). Acum \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fesc totul, au “o singur\u0103 inim\u0103 \u015fi un singur suflet” (Fap<\/i> 4,32). Cum au reu\u015fit s\u0103 se schimbe astfel? Au v\u0103zut \u00een cel\u0103lalt aceea\u015fi milostivire care a transformat via\u0163a lor. Au descoperit c\u0103 au \u00een comun misiunea, c\u0103 au \u00een comun iertarea \u015fi trupul lui Isus: a \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fi bunurile p\u0103m\u00e2nte\u015fti a p\u0103rut consecin\u0163\u0103 natural\u0103. Textul spune dup\u0103 aceea c\u0103 “nimeni nu ducea lips\u0103” (v. 34). Temerile lor au disp\u0103rut ating\u00e2nd r\u0103nile Domnului, acum nu le este fric\u0103 s\u0103 \u00eengrijeasc\u0103 r\u0103nile celor nevoia\u015fi. Pentru c\u0103 acolo \u00eel v\u0103d pe Isus. Pentru c\u0103 acolo este Isus, \u00een r\u0103nile celor nevoia\u015fi.<\/p>\n
Sor\u0103, frate, vrei o dovad\u0103 c\u0103 Dumnezeu a atins via\u0163a ta? Verific\u0103 dac\u0103 te apleci asupra r\u0103nilor celorlal\u0163i. Ast\u0103zi este ziua \u00een care s\u0103 ne \u00eentreb\u0103m: \u201eEu, care de at\u00e2tea ori am primit pacea lui Dumnezeu, care de at\u00e2tea ori am primit iertarea sa \u015fi milostivirea sa, sunt milostiv cu ceilal\u0163i? eu, care de at\u00e2tea ori m-am hr\u0103nit cu trupul lui Cristos, fac ceva pentru a-l s\u0103tura pe cel care este s\u0103rac?”. S\u0103 nu r\u0103m\u00e2nem indiferen\u0163i. S\u0103 nu tr\u0103im o credin\u0163\u0103 pe jum\u0103tate<\/i>, care prime\u015fte dar nu d\u0103, care accept\u0103 darul dar nu se face dar. Am fost milostivi\u0163i, s\u0103 devenim milostivi. Pentru c\u0103, dac\u0103 iubirea se termin\u0103 cu noi \u00een\u015fine, credin\u0163a se usuc\u0103 \u00eentr-un intimism steril. F\u0103r\u0103 ceilal\u0163i devine desc\u0103rnat\u0103. F\u0103r\u0103 faptele de milostenie moare (cf. Iac<\/i> 2,17). Fra\u0163i, surori, s\u0103 ne l\u0103s\u0103m \u00eenvia\u0163i de pacea, de iertarea \u015fi de r\u0103nile lui Isus milostiv. \u015ei s\u0103 cerem harul de a deveni martori ai milostivirii<\/i>. Numai a\u015fa credin\u0163a va fi vie. \u015ei via\u0163a va fi unificat\u0103. Numai a\u015fa vom vesti evanghelia lui Dumnezeu, care este evanghelie de milostivire.<\/p>\n
Franciscus<\/b><\/p>\n
Traducere de pr. Mihai P\u0103tra\u015fcu<\/b><\/p>\n