Sf\u00e2ntul Iosif: visul voca\u0163iei<\/i><\/b><\/p>\n
Iubi\u0163i fra\u0163i \u015fi surori!<\/p>\n
La 8 decembrie 2020, cu ocazia celei de-a 150-a anivers\u0103ri a declar\u0103rii Sf\u00e2ntului Iosif ca Patron al Bisericii Universale, a \u00eenceput Anul special dedicat lui (cf. Decret al Peniten\u0163iariei Apostolice<\/i>, 8 decembrie 2020). Din partea mea, am scris scrisoarea apostolic\u0103 Patris corde<\/i>, cu scopul de “a m\u0103ri iubirea fa\u0163\u0103 de acest mare sf\u00e2nt”. De fapt, este vorb\u0103 de o figur\u0103 extraordinar\u0103, \u00een acela\u015fi timp “at\u00e2t de aproape de condi\u0163ia uman\u0103 a fiec\u0103ruia dintre noi”. Sf\u00e2ntul Iosif nu stabilea, nu era \u00eenzestrat cu carisme deosebite, nu ap\u0103rea special \u00een ochii celor care-l \u00eent\u00e2lneau. Nu era vestit \u015fi nici nu se remarca: Evangheliile nu prezint\u0103 nici m\u0103car un cuv\u00e2nt al s\u0103u. \u015ei totu\u015fi, prin via\u0163a sa obi\u015fnuit\u0103, a realizat ceva extraordinar \u00een ochii lui Dumnezeu.<\/p>\n
Dumnezeu vede inima (cf. 1Sam<\/i> 16,7) \u015fi \u00een Sf\u00e2ntul Iosif a recunoscut o inim\u0103 de tat\u0103, capabil\u0103 s\u0103 dea \u015fi s\u0103 genereze via\u0163\u0103 \u00een cotidianitate. La asta tind voca\u0163iile: de a genera \u015fi de a regenera vie\u0163i \u00een fiecare zi. Domnul dore\u015fte s\u0103 pl\u0103smuiasc\u0103 inimi de ta\u0163i, inimi de mame: inimi deschise, capabile de mari elanuri, generoase \u00een d\u0103ruire, comp\u0103timitori \u00een m\u00e2ng\u00e2ierea angoaselor \u015fi tari pentru a \u00eent\u0103ri speran\u0163ele. De asta au nevoie preo\u0163ia \u015fi via\u0163a consacrat\u0103, ast\u0103zi \u00een mod deosebit, \u00een timpuri marcate de fragilit\u0103\u0163i \u015fi suferin\u0163e datorate \u015fi pandemiei, care a dat na\u015ftere la incertitudini \u015fi frici cu privire la viitorul \u015fi \u00eensu\u015fi sensul vie\u0163ii. Sf\u00e2ntul Iosif ne vine \u00een \u00eent\u00e2mpinare cu bl\u00e2nde\u0163ea sa, de sf\u00e2nt de la u\u015fa vecin\u0103; \u00een acela\u015fi timp m\u0103rturia sa puternic\u0103 poate s\u0103 ne orienteze pe drum.<\/p>\n
Sf\u00e2ntul Iosif ne sugereaz\u0103 trei cuvinte-cheie<\/i> pentru voca\u0163ia fiec\u0103ruia. Primul este vis<\/i>. To\u0163i \u00een via\u0163\u0103 viseaz\u0103 s\u0103 se realizeze. \u015ei este corect a nutri mari a\u015ftept\u0103ri, a\u015ftept\u0103ri \u00eenalte pe care \u0163inte efemere – cum sunt succesul, banul \u015fi distrac\u0163ia – nu reu\u015fesc s\u0103 le satisfac\u0103. De fapt, dac\u0103 am cere persoanelor s\u0103 exprime \u00eentr-un singur cuv\u00e2nt visul vie\u0163ii, n-ar fi dificil s\u0103 ne imagin\u0103m r\u0103spunsul: “iubire”. Iubirea d\u0103 sens vie\u0163ii, pentru c\u0103 \u00eei reveleaz\u0103 misterul. De fapt, via\u0163a o avem<\/i> numai dac\u0103 o d\u0103m<\/i>, posed\u0103m cu adev\u0103rat numai dac\u0103 d\u0103ruim pe deplin. Sf\u00e2ntul Iosif are multe s\u0103 ne spun\u0103 \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103, pentru c\u0103, prin intermediul viselor Dumnezeu i-a inspirat, a f\u0103cut din existen\u0163a sa un dar.<\/p>\n
Evangheliile relateaz\u0103 patru vise (cf. Mt<\/i> 1,20; 2,13.19.22). Erau numite divine, dar n-au fost u\u015for de primit. Dup\u0103 fiecare vis Iosif a trebuit s\u0103-\u015fi schimbe planurile \u015fi s\u0103 intre \u00een joc, sacrific\u00e2nd propriile proiecte pentru a le urma pe cele misterioase ale lui Dumnezeu. El a avut \u00eencredere p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t. \u00cens\u0103 putem s\u0103 ne \u00eentreb\u0103m: “Ce era un vis nocturn pentru a pune \u00een el at\u00e2ta \u00eencredere?”. Oric\u00e2t i s-a acordat \u00een vechime mult\u0103 aten\u0163ie, era totu\u015fi mereu mic lucru \u00een fa\u0163a realit\u0103\u0163ii concrete a vie\u0163ii. \u015ei totu\u015fi Sf\u00e2ntul Iosif s-a l\u0103sat condus de vise f\u0103r\u0103 a ezita. De ce? Pentru c\u0103 inima sa era orientat\u0103 spre Dumnezeu, era deja dispus\u0103 fa\u0163\u0103 de el. Pentru “ochiul s\u0103u interior” vigilent \u00eei era suficient\u0103 o mic\u0103 aluzie pentru a-i recunoa\u015fte glasul. Acest lucru este valabil \u015fi pentru chem\u0103rile noastre: lui Dumnezeu nu-i place s\u0103 se reveleze \u00een mod spectaculos, for\u0163\u00e2nd libertatea noastr\u0103. El ne transmite proiectele sale cu bl\u00e2nde\u0163e; nu ne fulger\u0103 cu viziuni str\u0103lucitoare, ci se adreseaz\u0103 cu delicate\u0163e interiorit\u0103\u0163ii noastre, devenind intim nou\u0103 \u015fi vorbindu-ne prin g\u00e2ndurile noastre \u015fi sentimentele noastre. \u015ei astfel, a\u015fa cum a f\u0103cut cu Sf\u00e2ntul Iosif, ne propune \u0163inte \u00eenalte \u015fi surprinz\u0103toare.<\/p>\n
De fapt, visele l-au dus pe Iosif \u00een aventuri pe care nu \u015fi le-ar fi imaginat vreodat\u0103. Primul i-a destabilizat logodna, \u00eens\u0103 l-a f\u0103cut tat\u0103 al lui Mesia; al doilea l-a f\u0103cut s\u0103 fug\u0103 \u00een Egipt, \u00eens\u0103 a salvat via\u0163a familiei sale. Dup\u0103 al treilea, care prevestea \u00eentoarcerea \u00een patrie, al patrulea iar\u0103\u015fi l-a f\u0103cut s\u0103-\u015fi schimbe planurile, duc\u00e2ndu-l la Nazaret, chiar acolo unde Isus avea s\u0103 \u00eenceap\u0103 vestirea \u00cemp\u0103r\u0103\u0163iei lui Dumnezeu. \u00cen toate aceste r\u0103sturn\u0103ri curajul de a urma voin\u0163a lui Dumnezeu s-a revelat a\u015fadar \u00eenving\u0103tor. A\u015fa se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een voca\u0163ie: chemarea divin\u0103 determin\u0103 mereu s\u0103 ie\u015fim, s\u0103 ne d\u0103ruim, s\u0103 mergem dincolo. Nu exist\u0103 credin\u0163\u0103 f\u0103r\u0103 risc. Numai abandon\u00e2ndu-ne cu \u00eencredere harului, pun\u00e2nd deoparte propriile programe \u015fi propriile comodit\u0103\u0163i, spunem cu adev\u0103rat “da” lui Dumnezeu. \u015ei fiecare “da” aduce rod, pentru c\u0103 ader\u0103 la un plan mai mare, din care percepem numai am\u0103nunte, \u00eens\u0103 pe care Artistul divin \u00eel cunoa\u015fte \u015fi \u00eel duce \u00eenainte, pentru a face din fiecare via\u0163\u0103 o capodoper\u0103. \u00cen acest sens Sf\u00e2ntul Iosif reprezint\u0103 o icoan\u0103 exemplar\u0103 a primirii proiectelor lui Dumnezeu. \u00cens\u0103 primirea sa este o primire activ\u0103<\/i>: niciodat\u0103 demisionar sau capitulant, el “nu este un om resemnat pasiv. Protagonismul s\u0103u este unul curajos \u015fi puternic” (Scrisoarea apostolic\u0103 Patris corde<\/i>, 4). Fie ca el s\u0103-i ajute pe to\u0163i, mai ales pe tinerii afla\u0163i \u00een discern\u0103m\u00e2nt, s\u0103 realizeze visele lui Dumnezeu pentru ei; fie ca el s\u0103 inspire ac\u0163iunea curajoas\u0103 de a spune “da” Domnului, care \u00eentotdeauna surprinde \u015fi niciodat\u0103 nu dezam\u0103ge\u015fte!<\/p>\n
Un al doilea cuv\u00e2nt marcheaz\u0103 itinerarul Sf\u00e2ntului Iosif \u015fi al voca\u0163iei: slujire<\/i>. Din evanghelii reiese cum el a tr\u0103it \u00eentru totul pentru al\u0163ii \u015fi niciodat\u0103 pentru el \u00eensu\u015fi. Poporul sf\u00e2nt al lui Dumnezeu \u00eel nume\u015fte so\u0163 preacurat<\/i>, dezv\u0103luind cu asta capacitatea sa de a iubi f\u0103r\u0103 a re\u0163ine nimic pentru sine. Eliber\u00e2nd iubirea de orice posesie, s-a deschis de fapt unei slujiri \u015fi mai rodnice: grija sa iubitoare a str\u0103b\u0103tut genera\u0163iile, paza sa grijulie l-a f\u0103cut patron al Bisericii. Este \u015fi patron al mor\u0163ii bune, el care a \u015ftiut s\u0103 \u00eentrupeze sensul jertfelnic al vie\u0163ii. \u00cens\u0103 slujirea sa \u015fi jertfele sale au fost posibile numai pentru c\u0103 au fost sus\u0163inute de o iubire mai mare: “Fiecare voca\u0163ie adev\u0103rat\u0103 se na\u015fte din d\u0103ruirea de sine, care este maturizarea jertfei simple. Chiar \u015fi \u00een preo\u0163ie \u015fi \u00een via\u0163a consacrat\u0103 este cerut acest tip de maturitate. Acolo unde o voca\u0163ie, matrimonial\u0103, celibatar\u0103 sau feciorelnic\u0103, nu ajunge la maturizarea d\u0103ruirii de sine oprindu-se numai la logica jertfei, atunci \u00een loc s\u0103 devin\u0103 semn al frumuse\u0163ii \u015fi bucuriei iubirii risc\u0103 s\u0103 exprime nefericire, triste\u0163e \u015fi frustrare” (ibid.<\/i>, 7).<\/p>\n
Slujirea, exprimare concret\u0103 a d\u0103ruirii de sine, n-a fost pentru Sf\u00e2ntul Iosif numai un ideal \u00eenalt, ci a devenit regul\u0103 de via\u0163\u0103 zilnic\u0103. El s-a str\u0103duit pentru a g\u0103si \u015fi a aranja o g\u0103zduire unde s\u0103 se nasc\u0103 Isus; s-a dedicat pentru a-l ap\u0103ra de furia lui Irod organiz\u00e2nd o c\u0103l\u0103torie rapid\u0103 \u00een Egipt; a fost gata s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la Ierusalim \u00een c\u0103utarea lui Isus r\u0103t\u0103cit; a \u00eentre\u0163inut familia muncind, chiar \u00een \u0163ar\u0103 str\u0103in\u0103. A\u015fadar, s-a adaptat la diferitele circumstan\u0163e cu atitudinea celui care nu se descurajeaz\u0103 dac\u0103 via\u0163a nu merge a\u015fa cum vrea: cu disponibilitatea<\/i> celui care tr\u0103ie\u015fte pentru a sluji<\/i>. Cu acest spirit Iosif a primit c\u0103l\u0103toriile numeroase \u015fi adesea neprev\u0103zute ale vie\u0163ii: de la Nazaret la Betleem pentru recens\u0103m\u00e2nt, apoi \u00een Egipt \u015fi iar\u0103\u015fi la Nazaret, \u015fi \u00een fiecare an la Ierusalim, foarte dispus de fiecare dat\u0103 s\u0103 vin\u0103 \u00een \u00eent\u00e2mpinarea noilor circumstan\u0163e, f\u0103r\u0103 a se pl\u00e2nge de ceea ce se \u00eent\u00e2mpla, gata s\u0103 dea o m\u00e2n\u0103 de ajutor pentru a ajusta situa\u0163iile. Se poate spune c\u0103 a fost m\u00e2na \u00eentins\u0103<\/i> a Tat\u0103lui ceresc spre Fiul s\u0103u pe p\u0103m\u00e2nt. A\u015fadar, nu poate dec\u00e2t s\u0103 fie model pentru toate voca\u0163iile, care la asta sunt chemate: s\u0103 fie m\u00e2inile active ale Tat\u0103lui<\/i> pentru fiii s\u0103i \u015fi fiicele sale.<\/p>\n
A\u015fadar \u00eemi place s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc la Sf\u00e2ntul Iosif, p\u0103zitor al lui Isus \u015fi al Bisericii, ca p\u0103zitor al voca\u0163iilor<\/i>. De fapt, din disponibilitatea sa de a sluji deriv\u0103 grija sa \u00een a p\u0103zi<\/i>. “Scul\u00e2ndu-se, Iosif a luat copilul \u015fi pe mama lui \u00een timpul nop\u0163ii \u015fi a plecat \u00een Egipt” (Mt<\/i> 2,14), spune evanghelia, semnal\u00e2ndu-i promptitudinea \u015fi dedicarea pentru familie. N-a pierdut timp pentru a-\u015fi bate capul despre ceea ce nu mergea, pentru a nu lipsi celui care i-a fost \u00eencredin\u0163at. Aceast\u0103 \u00eengrijire atent\u0103 \u015fi grijulie este semnul unei voca\u0163ii reu\u015fite. Este m\u0103rturia unei vie\u0163i atinse de iubirea lui Dumnezeu. Ce exemplu frumos de via\u0163\u0103 cre\u015ftin\u0103 oferim atunci c\u00e2nd nu urm\u0103rim cu \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2nare ambi\u0163iile noastre \u015fi nu ne l\u0103s\u0103m paraliza\u0163i de nostalgiile noastre, ci ne \u00eengrijim de ceea ce Domnul, prin Biseric\u0103, ne \u00eencredin\u0163eaz\u0103! Atunci Dumnezeu revars\u0103 Duhul s\u0103u, creativitatea sa, asupra noastr\u0103; \u015fi realizeaz\u0103 minun\u0103\u0163ii, ca \u00een Iosif.<\/p>\n
\u00cen afar\u0103 de chemarea lui Dumnezeu – care realizeaz\u0103 visele<\/i> noastre cele mai mari – \u015fi de r\u0103spunsul nostru – care se realizeaz\u0103 \u00een slujirea<\/i> disponibil\u0103 \u015fi \u00een \u00eengrijirea atent\u0103 -, exist\u0103 un al treilea aspect care str\u0103bate via\u0163a Sf\u00e2ntului Iosif \u015fi voca\u0163ia cre\u015ftin\u0103, ritm\u00e2ndu-i cotidianitatea: fidelitatea<\/i>. Iosif este “omul drept” (Mt<\/i> 1,19), care \u00een activitatea t\u0103cut\u0103 de fiecare zi persevereaz\u0103 \u00een adeziunea la Dumnezeu \u015fi la planurile sale. \u00centr-un moment deosebit de dificil \u00eencepe “s\u0103 cugete la toate acestea” (cf. v. 20). Mediteaz\u0103, c\u00e2nt\u0103re\u015fte: nu se las\u0103 dominat de grab\u0103, nu cedeaz\u0103 ispitei de a lua decizii pripite, nu merge dup\u0103 instinct \u015fi nu tr\u0103ie\u015fte clipa. Cultiv\u0103 totul \u00een r\u0103bdare. \u015etie c\u0103 existen\u0163a se edific\u0103 numai pe o adeziune continu\u0103 la marile alegeri. Asta corespunde h\u0103rniciei bl\u00e2nde \u015fi constante cu care a desf\u0103\u015furat meseria umil\u0103 de t\u00e2mplar (cf. Mt<\/i> 13,55), motiv pentru care n-a inspirat cronicile timpului, ci cotidianitatea fiec\u0103rui tat\u0103, a fiec\u0103rui muncitor, a fiec\u0103rui cre\u015ftin de-a lungul secolelor. Pentru c\u0103 voca\u0163ia, ca via\u0163a, se maturizeaz\u0103 numai prin fidelitatea de fiecare zi.<\/p>\n
Cum se alimenteaz\u0103 aceast\u0103 fidelitate? \u00cen lumina fidelit\u0103\u0163ii lui Dumnezeu. Primele cuvinte care i-au fost adresate \u00een vis Sf\u00e2ntului Iosif au fost invita\u0163ia de a nu se teme, pentru c\u0103 Dumnezeu este fidel fa\u0163\u0103 de promisiunile sale: “Iosif, fiul lui David, nu te teme” (Mt<\/i> 1,20). Nu te teme<\/i>: sunt cuvintele pe care Domnul le adreseaz\u0103 \u015fi \u0163ie, drag\u0103 sor\u0103, \u015fi \u0163ie, drag\u0103 frate, atunci c\u00e2nd, de\u015fi printre incertitudini \u015fi \u015fov\u0103ieli, sim\u0163i c\u0103 nu mai poate fi am\u00e2nat\u0103 dorin\u0163a de a d\u0103rui lui via\u0163a. Sunt cuvintele pe care \u0163i le repet\u0103 atunci c\u00e2nd, acolo unde te afli, eventual \u00een mijlocul \u00eencerc\u0103rilor \u015fi ne\u00een\u0163elegerilor, lup\u0163i pentru a urma \u00een fiecare zi voin\u0163a sa. Sunt cuvintele pe care le redescoperi atunci c\u00e2nd, de-a lungul drumului chem\u0103rii, te \u00eentorci la prima iubire. Sunt cuvintele care, ca un refren, \u00eenso\u0163esc pe cel care spune “da” lui Dumnezeu cu via\u0163a ca Sf\u00e2ntul Iosif: \u00een fidelitatea de fiecare zi.<\/p>\n
Aceast\u0103 fidelitate este secretul bucuriei. \u00cen casa din Nazaret, spune un imn liturgic, era “o bucurie limpede”. Era bucuria zilnic\u0103 \u015fi transparent\u0103 a simplit\u0103\u0163ii, bucuria pe care o simte cel care p\u0103streaz\u0103 ceea ce conteaz\u0103: apropierea fidel\u0103 de Dumnezeu \u015fi de aproapele. C\u00e2t de frumos ar fi dac\u0103 aceea\u015fi atmosfer\u0103 simpl\u0103 \u015fi radioas\u0103, sobr\u0103 \u015fi \u00eencrez\u0103toare, ar impregna seminariile noastre, institutele noastre c\u0103lug\u0103re\u015fti, casele noastre parohiale! Este bucuria pe care v-o urez vou\u0103, fra\u0163i \u015fi surori care cu generozitate a\u0163i f\u0103cut din Dumnezeu visul<\/i> vie\u0163ii, pentru a-l sluji<\/i> \u00een fra\u0163ii \u015fi surorile care v\u0103 sunt \u00eencredin\u0163a\u0163i, printr-o fidelitate<\/i> care este deja \u00een sine m\u0103rturie, \u00eentr-o epoc\u0103 marcat\u0103 de alegeri trec\u0103toare \u015fi emo\u0163ii care dispar f\u0103r\u0103 a l\u0103sa bucuria. Sf\u00e2ntul Iosif, p\u0103zitor al voca\u0163iilor, s\u0103 v\u0103 \u00eenso\u0163easc\u0103 cu inim\u0103 de tat\u0103!<\/p>\n
Roma, la “Sf\u00e2ntul Ioan din Lateran”, 19 martie 2021, Solemnitatea Sf\u00e2ntului Iosif<\/i><\/p>\n
Franciscus<\/b><\/p>\n
Traducere de pr. Mihai P\u0103tra\u015fcu<\/b><\/p>\n