\u00cencepem drumul Postului Mare. El se deschide cu cuvintele profetului Ioel, care indic\u0103 direc\u0163ia de urmat. Este o invita\u0163ie care se na\u015fte din inima lui Dumnezeu, care cu bra\u0163ele larg deschise \u015fi ochii plini de nostalgie ne implor\u0103: “\u00centoarce\u0163i-v\u0103 la mine din toat\u0103 inima voastr\u0103” (Il<\/i> 2,12). \u00centoarce\u0163i-v\u0103 la mine<\/i>. Postul Mare este o c\u0103l\u0103torie de \u00eentoarcere<\/i> la Dumnezeu. De c\u00e2te ori, ocupa\u0163i cu treburi sau indiferen\u0163i, i-am spus: “Doamne, voi veni la tine dup\u0103 aceea, a\u015fteapt\u0103… Ast\u0103zi nu pot, dar m\u00e2ine voi \u00eencepe s\u0103 m\u0103 rog \u015fi s\u0103 fac ceva pentru ceilal\u0163i”. \u015ei astfel o zi dup\u0103 alta. Acum Dumnezeu face apel la inima noastr\u0103. \u00cen via\u0163\u0103 vom avea mereu lucruri de f\u0103cut \u015fi vom avea scuze de prezentat, \u00eens\u0103, fra\u0163i \u015fi surori, ast\u0103zi este timpul de a ne \u00eentoarce la Dumnezeu.<\/p>\n
\u00centoarce\u0163i-v\u0103 la mine, spune, din toat\u0103 inima<\/i>. Postul Mare este o c\u0103l\u0103torie care implic\u0103 toat\u0103 via\u0163a noastr\u0103, pe noi \u00een\u015fine \u00een \u00eentregime. Este timpul pentru a verifica drumurile pe care le parcurgem, pentru a reg\u0103si calea care ne duce din nou acas\u0103, pentru a redescoperi leg\u0103tura fundamental\u0103 cu Dumnezeu, de care depinde totul. Postul Mare nu este o adunare de florilegii, \u00eenseamn\u0103 a discerne unde este orientat\u0103 inima. Acesta este centrul Postului Mare: unde este orientat\u0103 inima mea? S\u0103 \u00eencerc\u0103m s\u0103 ne \u00eentreb\u0103m: unde m\u0103 duce navigatorul vie\u0163ii mele, spre Dumnezeu sau spre eul meu? Tr\u0103iesc pentru a-i pl\u0103cea Domnului sau pentru a fi observat, l\u0103udat, preferat, pe primul loc \u015fi a\u015fa mai departe? Am o inim\u0103 “balerin\u0103”, care face un pas \u00eenainte \u015fi unul \u00eenapoi, \u00eel iube\u015fte un pic pe Domnului \u015fi un pic lumea, sau o inim\u0103 statornic\u0103 \u00een Dumnezeu? M\u0103 simt bine cu ipocriziile mele sau lupt pentru a elibera inima de duplicit\u0103\u0163ile \u015fi de falsit\u0103\u0163ile care o \u00eenl\u0103n\u0163uie?<\/p>\n
C\u0103l\u0103toria din Postul Mare este un exod, este un exod din sclavie la libertate<\/i>. Sunt patruzeci de zile care amintesc cei patruzeci de ani \u00een care poporul lui Dumnezeu a c\u0103l\u0103torit \u00een pustiu pentru a se \u00eentoarce \u00een \u0163ara de origine. \u00cens\u0103 c\u00e2t de dificil a fost s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 Egiptul! A fost mai dificil s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 Egiptul inimii poporului lui Dumnezeu, acel Egipt pe care-l purtau mereu \u00een ei, dec\u00e2t s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 \u0163ara Egiptului… Este foarte greu de p\u0103r\u0103sit Egiptul. Mereu, \u00een timpul drumului, exista ispita de a regreta cepele (vezi Num<\/i> 11,5), de a se \u00eentoarce \u00eenapoi, de a se lega de amintirile din trecut, de vreun idol. \u015ei pentru noi este a\u015fa: c\u0103l\u0103toria de \u00eentoarcere la Dumnezeu este \u00eempiedicat\u0103 de alipirile noastre nes\u0103n\u0103toase, este re\u0163inut\u0103 de la\u0163urile seduc\u0103toare ale viciilor, de siguran\u0163ele false ale banilor \u015fi ale apari\u0163iei, de pl\u00e2nsul de victim\u0103 care paralizeaz\u0103. Pentru a merge trebuie demascate aceste iluzii.<\/p>\n
Dar ne \u00eentreb\u0103m: cum s\u0103 \u00eenaint\u0103m atunci pe drumul spre Dumnezeu? Ne ajut\u0103 c\u0103l\u0103toriile de \u00eentoarcere pe care ni le relateaz\u0103 cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu.<\/p>\n
S\u0103 privim la fiul risipitor \u015fi \u00een\u0163elegem c\u0103 \u015fi pentru noi este timp de a ne \u00eentoarce la Tat\u0103l<\/i>. Ca acel fiu, \u015fi noi am uitat parfumul din cas\u0103, am delapidat bunuri pre\u0163ioase pentru lucruri de mic\u0103 valoare \u015fi am r\u0103mas cu m\u00e2inile goale \u015fi inima nemul\u0163umit\u0103. Am c\u0103zut: suntem fii care cad \u00eencontinuu, suntem ca pruncii mici care \u00eencearc\u0103 s\u0103 mearg\u0103, dar cad la p\u0103m\u00e2nt \u015fi au nevoie s\u0103 fie ridica\u0163i de fiecare dat\u0103 de tata. Iertarea Tat\u0103lui<\/i> ne repune mereu \u00een picioare: iertarea lui Dumnezeu, Spovada, este primul pas al c\u0103l\u0103toriei noastre de \u00eentoarcere. Am spus la Spovad\u0103, v\u0103 rog, duhovnicilor: fi\u0163i ca tat\u0103l, nu cu biciul, cu \u00eembr\u0103\u0163i\u015farea.<\/p>\n
Apoi avem nevoie s\u0103 ne \u00eentoarcem la Isus<\/i>, s\u0103 facem ca acel lepros vindecat care s-a \u00eentors ca s\u0103-i mul\u0163umeasc\u0103. Zece au fost vindeca\u0163i, \u00eens\u0103 numai el a fost \u015fi m\u00e2ntuit<\/i>, pentru c\u0103 s-a \u00eentors la Isus (cf. Lc<\/i> 17,12-19). To\u0163i, to\u0163i avem boli spirituale, singuri nu le putem vindeca; to\u0163i avem vicii \u00eenr\u0103d\u0103cinate, singuri nu le putem extirpa; to\u0163i avem frici care paralizeaz\u0103, singuri nu le putem \u00eenfr\u00e2nge. Avem nevoie s\u0103-l imit\u0103m pe acel lepros, care s-a \u00eentors la Isus \u015fi s-a aruncat la picioarele sale. Avem nevoie de vindecarea lui Isus<\/i>, avem nevoie s\u0103-i punem \u00een fa\u0163\u0103 r\u0103nile noastre \u015fi s\u0103-i spunem: “Isuse, sunt aici \u00een fa\u0163a ta, cu p\u0103catul meu, cu mizeriile mele. Tu e\u015fti medicul, tu m\u0103 po\u0163i elibera. Vindec\u0103 inima mea, vindec\u0103 lepra mea”.<\/p>\n
De asemenea: cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu ne cere s\u0103 ne \u00eentoarcem la Tat\u0103l, ne cere s\u0103 ne \u00eentoarcem la Isus \u015fi suntem chema\u0163i s\u0103 ne \u00eentoarcem la Duhul Sf\u00e2nt<\/i>. Cenu\u015fa pe cap ne aminte\u015fte c\u0103 suntem p\u0103m\u00e2nt \u015fi \u00een p\u0103m\u00e2nt ne vom \u00eentoarce. \u00cens\u0103 asupra acestui p\u0103m\u00e2nt Dumnezeu a suflat Duhul s\u0103u de via\u0163\u0103. A\u015fadar, nu putem tr\u0103i urm\u0103rind p\u0103m\u00e2ntul, merg\u00e2nd \u00een urma lucrurilor care ast\u0103zi sunt \u015fi m\u00e2ine dispar. S\u0103 ne \u00eentoarcem la Duhul, d\u0103t\u0103tor de via\u0163\u0103, s\u0103 ne \u00eentoarcem la focul care face s\u0103 \u00eenvie cenu\u015fa noastr\u0103, la acel foc care ne \u00eenva\u0163\u0103 s\u0103 iubim. Vom fi mereu p\u0103m\u00e2nt \u00eens\u0103, a\u015fa cum spune un imn liturgic, p\u0103m\u00e2nt \u00eendr\u0103gostit. S\u0103 ne \u00eentoarcem s\u0103-l rug\u0103m pe Duhul Sf\u00e2nt, s\u0103 redescoperim focul laudei<\/i>, care arde cenu\u015fa pl\u00e2ngerii \u015fi a resemn\u0103rii.<\/p>\n
Fra\u0163i \u015fi surori, aceast\u0103 c\u0103l\u0103torie de \u00eentoarcere<\/i> a noastr\u0103 la Dumnezeu este posibil\u0103 numai pentru c\u0103 a existat c\u0103l\u0103toria sa de dus spre noi<\/i>. Altminteri n-ar fi fost posibil\u0103. \u00cenainte ca noi s\u0103 mergem la el, el a cobor\u00e2t spre noi. Ne-a precedat, ne-a venit \u00een \u00eent\u00e2mpinare. Pentru noi a cobor\u00e2t mai jos dec\u00e2t ne puteam imagina: s-a f\u0103cut p\u0103cat, s-a f\u0103cut moarte. Este ceea ce ne-a amintit Sf\u00e2ntul Paul: “Pe cel care nu a cunoscut p\u0103catul el l-a f\u0103cut p\u0103cat de dragul nostru” (2Cor<\/i> 5,21). Pentru a nu ne l\u0103sa singuri \u015fi a ne \u00eenso\u0163i pe drum, a cobor\u00e2t \u00eenl\u0103untrul p\u0103catului nostru \u015fi al mor\u0163ii noastre, a atins p\u0103catul, a atins moartea noastr\u0103. A\u015fadar, c\u0103l\u0103toria noastr\u0103 \u00eenseamn\u0103 s\u0103 ne l\u0103s\u0103m prin\u015fi de m\u00e2n\u0103. Tat\u0103l care ne cheam\u0103 s\u0103 ne \u00eentoarcem este cel care iese din cas\u0103 pentru a veni s\u0103 ne caute; Domnul care ne vindec\u0103 este cel care s-a l\u0103sat r\u0103nit pe cruce; Duhul care ne face s\u0103 ne schimb\u0103m via\u0163a este cel care sufl\u0103 cu putere \u015fi delicate\u0163e asupra p\u0103m\u00e2ntului nostru.<\/p>\n
Iat\u0103, a\u015fadar, implorarea apostolului: “L\u0103sa\u0163i-v\u0103 \u00eemp\u0103ca\u0163i cu Dumnezeu” (v. 20). L\u0103sa\u0163i-v\u0103 \u00eemp\u0103ca\u0163i<\/i>: drumul nu se bazeaz\u0103 pe for\u0163ele noastre; nimeni nu se poate reconcilia cu Dumnezeu cu propriile for\u0163e, nu poate. Convertirea inimii, cu gesturile \u015fi practicile care o exprim\u0103, este posibil\u0103 numai dac\u0103 porne\u015fte de la primatul ac\u0163iunii lui Dumnezeu. Ceea ce ne face s\u0103 ne \u00eentoarcem la el nu sunt capacit\u0103\u0163ile noastre \u015fi meritele noastre de ar\u0103tat, ci harul s\u0103u de primit. Ne m\u00e2ntuie\u015fte harul, m\u00e2ntuirea este pur \u015fi simplu har, pur \u015fi simplu gratuitate. Isus ne-a spus asta clar \u00een evanghelie: ceea ce ne face drep\u0163i nu este dreptatea pe care o practic\u0103m \u00een fa\u0163a oamenilor, ci rela\u0163ia sincer\u0103 cu Tat\u0103l. \u00cenceputul \u00eentoarcerii la Dumnezeu este de a recunoa\u015fte c\u0103 avem nevoie de el, avem nevoie de milostivire, avem nevoie de harul s\u0103u. Aceasta este calea corect\u0103, calea umilin\u0163ei. Eu simt c\u0103 am nevoie sau m\u0103 simt autosuficient?<\/p>\n
Ast\u0103zi ne aplec\u0103m capul pentru a primi cenu\u015fa. Dup\u0103 ce se termin\u0103 Postul Mare ne vom apleca \u015fi mai mult pentru a sp\u0103la picioarele fra\u0163ilor. Postul Mare este o cobor\u00e2re umil\u0103 \u00een\u0103untrul nostru \u015fi c\u0103tre ceilal\u0163i. \u00censeamn\u0103 a \u00een\u0163elege c\u0103 m\u00e2ntuirea nu este un urcu\u015f pentru glorie, ci o \u00eenjosire din iubire. \u00censeamn\u0103 a ne face mici. Pe acest drum, pentru a nu pierde direc\u0163ia, s\u0103 ne punem \u00een fa\u0163a crucii lui Isus: este catedra t\u0103cut\u0103 a lui Dumnezeu. S\u0103 privim \u00een fiecare zi r\u0103nile sale, r\u0103nile pe care el le-a dus \u00een cer \u015fi le arat\u0103 Tat\u0103lui, \u00een toate zilele, \u00een rug\u0103ciunea sa de mijlocire. S\u0103 privim \u00een fiecare zi r\u0103nile sale. \u00cen acele g\u0103uri recunoa\u015ftem golul nostru, lipsurile noastre, r\u0103nile p\u0103catului, loviturile care ne-au f\u0103cut r\u0103u. \u015ei totu\u015fi chiar acolo vedem c\u0103 Dumnezeu nu ne acuz\u0103, ci ne deschide larg m\u00e2inile. R\u0103nile sale sunt deschise pentru noi \u015fi de acele r\u0103ni am fost vindeca\u0163i (cf. 1Pt<\/i> 2,25; Is<\/i> 53,5). S\u0103 le s\u0103rut\u0103m \u015fi vom \u00een\u0163elege c\u0103 tocmai acolo, \u00een g\u0103urile cele mai dureroase ale vie\u0163ii, Dumnezeu ne a\u015fteapt\u0103 cu milostivirea sa infinit\u0103. Pentru c\u0103 acolo, unde suntem mai vulnerabili, unde ne ru\u015fin\u0103m mai mult, el ne-a venit \u00een \u00eent\u00e2mpinare. \u015ei acum c\u00e2nd ne-a venit \u00een \u00eent\u00e2mpinare, ne invit\u0103 s\u0103 ne \u00eentoarcem la el, pentru a reg\u0103si bucuria c\u0103 suntem iubi\u0163i.<\/p>\n
Franciscus<\/b><\/p>\n
Traducere de pr. Mihai P\u0103tra\u015fcu<\/b><\/p>\n