ÎPS Aurel Percă: Scrisoare Pastorală pentru Solemnitatea Învierii Domnului 2024

„Nu vă temeți! Știu că îl căutați pe Isus cel răstignit. Nu este aici, căci a înviat după cum a zis” (Mt 28,5).

Dragi Confrați preoți, parohi și vicari,
Dragi persoane consacrate,
Iubiți frați și surori în Cristos,

Acesta este anunțul minunat, plin de bucurie și mângâiere, pe care Evanghelia ni-l dă la celebrarea Paștelui: „Isus a înviat!”.

Fie ca această Scrisoare pastorală pe care o adresez clerului, persoanelor consacrate și credincioșilor din  Arhidieceza de București, să aducă tuturor bucuria și speranța pascală, împreună cu salutul pascal: CRISTOS A ÎNVIAT! PAȘTE FERICIT!

Dragi frați și surori,

„Domnul Isus Cristos a înviat, aleluia, să ne bucurăm!”, este minunatul mesaj al Paștelui. Acest mesaj nu a fost înțeles imediat –  căci cine mai auzise vreodată de așa ceva. Chiar dacă îl auziseră, era doar în unele narațiuni mitologice – păgâne. Mediul evreiesc din care a ieșit Isus, în care a crescut, a predicat, a suferit și a fost răstignit, nu era, de asemenea, unitar în ceea ce privește problema vieții de după moarte.  Nu este surprinzător, prin urmare, când chiar și apostolilor le-a fost deosebit de greu să accepte și să creadă în Cristos cel înviat.

Pe parcursul timpului pascal vom putea auzi mai multe despre prezența lui Isus și despre slujirea sa de după înviere în Biserica aflată în formare prin intermediul Cuvântului lui Dumnezeu. Totul va culmina, în cele din urmă, în mărturisirile minunate ale multor martori ai credinței vii care, parcă fiecare dintre ei mărturisește împreună cu Sfântul Paul: „știu pe cine am crezut” (2 Tim 1,12),  „pentru mine a trăi este Cristos și a muri este un câștig” (Fil 1,21), „dacă Cristos nu a înviat, zadarnică este vestirea noastră și zadarnică este și credința voastră” (1 Cor 15,14).

Paștele, pe care îl sărbătorim și în acest an, ne oferă ocazia de a trăi bucuria Învierii lui Cristos cu credință reînnoită.

Încă o dată suntem atrași în „povestea” din dimineața zilei de duminică, în care mai întâi Maria Magdalena și apoi Petru și Ioan găsesc mormântul lui Isus gol. În inimile lor se naște credința pascală. Sfântul Ioan însuși mărturisește că „a văzut și a crezut” (Ioan 20,8). Această credință crește apoi cu fiecare întâlnire cu Cel Înviat.

Și nouă, în timp ce ascultăm relatarea acestor evenimente pascale, nu ne poate scăpa faptul că bucuria Învierii lui Cristos este legată de misiune. Nu este suficient ca ucenicii să se poată întâlni cu Cel Înviat, să poată vorbi din nou cu Cristos și să mănânce cu El, ci, în puterea acestei bucurii, Cristos îi trimite să dea mărturie despre învierea sa: „așa cum m-a trimis pe mine Tatăl, așa vă trimit și eu pe voi” (Ioan 20,21).

Ecoul acestui eveniment, care a avut loc la Ierusalim cu douăzeci de secole în urmă, continuă să răsune și astăzi în Biserică, care poartă în inima sa credința vibrantă a acelor martori care au văzut piatra îndepărtată și mormântul gol și au crezut, pentru că atunci Stăpânul și Domnul, viu și palpabil, s-a arătat Mariei Magdalena, celor doi ucenici din Emaus și, în sfârșit, celor unsprezece pe când stăteau la masă (cf. Mc 16,9-14).

Învierea lui Cristos nu este rodul unor speculații sau al unei experiențe mistice, ci este un eveniment, un fapt care transcende cu siguranță istoria, dar care are loc într-un moment precis al istoriei, lăsând asupra ei o amprentă de neșters. Este un semn care continuă să marcheze Biserica, pentru a o conduce prin istorie.

Iată de ce astăzi comunitatea ucenicilor misionari ai lui Cristos rupe tăcerea morții pentru a face loc cântării de bucurie pascală Aleluia, Cristos a înviat!

Din păcate, însă, cântarea de bucurie, Aleluia pascală pe care Biserica o proclamă astăzi contrastează încă cu lamentațiile și strigătele care provin din atâtea situații dureroase care devin tot mai frecvente în lume și aproape de noi: războaiele, violența, corupția, nedreptatea, nesiguranța, inegalitatea, marginalizarea și sărăcia.

Însă de fiecare dată, la sărbătoarea Învierii, anunțul îngerului către femei răsună din nou în Biserica din întreaga lume și pentru fiecare dintre noi: „Nu vă temeți! Știu că îl căutați pe Isus cel răstignit. Nu este aici, căci a înviat după cum a zis!”  (Mt 28,5-6), ceea ce este un motiv de speranță și de bucurie.

Acesta este punctul culminant al Evangheliei, este Vestea cea bună prin excelență: Isus, cel răstignit, a înviat! Acest eveniment este baza credinței și a speranței noastre: dacă Cristos nu ar fi înviat, creștinismul și-ar pierde valoarea; întreaga misiune a Bisericii s-ar epuiza, pentru că de acolo, de la Înviere, a pornit și reîncepe mereu misiunea ei.

Mesajul pe care creștinii îl aduc lumii este acesta: Isus, Iubirea întrupată, a murit pe cruce pentru păcatele noastre, dar Dumnezeu Tatăl l-a înviat și l-a făcut Domn al vieții și al morții. În Isus, Iubirea a triumfat asupra urii, mila asupra păcatului, binele asupra răului, adevărul asupra minciunii, viața asupra morții.

În orice situație umană, marcată de fragilitate, de păcat și de moarte, Vestea cea Bună a Învierii nu este doar un cuvânt, ci o mărturie de iubire gratuită și fidelă: este ieșirea din sine pentru a-l întâlni pe celălalt, înseamnă a fi aproape de cei răniți în viața lor, înseamnă a împărtăși cu cei lipsiți cele necesare, înseamnă a rămâne aproape de cei bolnavi sau bătrâni sau cei excluși…

„Veniți și vedeți!” că Iubirea este mai puternică, că iubirea dă viață, că iubirea face să înflorească speranța chiar și în deșert!

Aceste cuvinte simple aș vrea să le reamintesc tuturor fraților și surorilor care trăiesc în viața lor patima Domnului; că Isus Cristos a murit și a înviat tocmai pentru a ne aduce pacea și a ne lumina cu Adevărul. A murit din cauza păcatelor de astăzi și a înviat pentru a răscumpăra istoria noastră.

Vestirea Învierii Domnului luminează și zonele întunecate ale lumii în care trăim. Căci în mijlocul nemulțumirilor și al neputinței față de destrămarea societății noastre și a valorilor noastre, față de încălcarea drepturilor fundamentale ale fiecărei persoane, față de lipsa administrării dreptății și a responsabilității, Învierea lui Cristos este un motiv de speranță.

Dacă omul îl îndepărtează pe Cristos și Învierea sa din viața sa, el nu mai are nici o ieșire din situațiile grele, iar toată speranța lui ar fi iluzorie. Într-adevăr, dacă Cristos nu ar fi înviat, „răul” ar fi învins în cele din urmă. Dar nu este cazul. Tocmai astăzi, proclamarea Învierii Domnului răspunde cererii constante de Dreptate și Adevăr și are un impact puternic asupra vieții: anunțul Învierii Domnului este veșnica noutate, o noutate care schimbă existența celor care o primesc.

Fie ca bucuria proclamării Învierii, pe care noi, creștinii, o celebrăm la Paște, să-i permită lui Cristos Înviat să deschidă calea libertății, a dreptății și a păcii, care face posibilă restabilirea țesutului social și contribuie la o bună coexistență pașnică între oameni.

Probleme vor rămâne, chiar și după sărbătoare; dar ceva se întâmplă. După întâlnirea noastră cu Cristos, Domnul răstignit și înviat, sper că devenim diferiți: să fie mai multă lumină în noi și în jurul nostru, mai multă pace, mai multă speranță, mai multă bucurie, mai multă bunătate, mai multă răbdare, mai multă interconectare cu semenii noștri, mai multă coresponsabilitate și solidaritate….

De aceea, dragi frați și surori, să deschidem ușa inimilor noastre lui Cristos cel Înviat, pentru creșterea Împărăției lui Dumnezeu printre noi, în Arhidieceza noastră și în Biserica din țara noastră; pentru sfințirea și mântuirea noastră, pentru un viitor luminos. Atunci acest Paște va fi cu adevărat plin de bucurie, fericit și binecuvântat.

Dragi frați și surori în Cristos,

Cristos înviat merge înaintea noastră spre cerurile noi și pământul nou (cf. Ap 21,1), unde vom trăi în sfârșit ca o singură familie, copii ai aceluiași Tată. El este cu noi până la sfârșitul veacurilor. Să mergem după el în această lume zdrobită, cântând Aleluia!

În inimile noastre există bucurie și tristețe; pe fețele noastre, zâmbete și lacrimi. Aceasta este realitatea noastră pământească. Dar Cristos a înviat, este viu și merge cu noi. De aceea cântăm și mergem, cu ochii ațintiți spre cer, credincioși angajamentului nostru în această lume.

Vă reînnoiesc salutul meu pascal tuturor, dragi frați și surori, preoți și credincioși consacrați și laici, care alcătuiesc această porțiune a poporului lui Dumnezeu aflat în pelerinaj în Arhidieceza de București; îi salut și pe cei care se unesc cu noi în spirit de credință prin intermediul mass-mediei; îi salut pe frații și surorile noastre bolnave, pe emigrați, pe cei care se află în închisori. Tuturor le spun: „Dumnezeu Atotputernic să vă binecuvânteze în această zi solemnă de Paști și, având milă de voi, să vă păzească de orice rău”.

Cristos a înviat, aleluia, aleluia, aleluia!

Paște fericit!

Solemnitatea Învierii Domnului 2024

+ Aurel Percă

Arhiepiscop Mitropolit de București

Hits: 300