Meditație pentru Duminica Floriilor

277817416_5007522525950229_5655966562603152862_n

Meditație pentru Duminica Floriilor

Oficiul pentru Pastorația Liturgică și Sacramente al ARCB propune o meditație pentru Duminica Floriilor 

DUMINICA  FLORIILOR

2 aprilie 2023

 

ÎMPLINIREA ÎNTREGII MÂNTUIRI

Dumnezeu fidel și-a manifestat mântuirea față de omenire prin împlinirea Scripturilor în Patima și moartea Fiului său Isus. Relatarea lui Matei (evanghelia) încearcă să arate că, în evenimentul paradoxal al morții lui Mesia, este cuprinsă cheia pentru a înțelege întreaga acțiune a lui Dumnezeu în favoarea omenirii, ducând la îndeplinire un plan de mântuire neașteptat și universal. Paradoxul fusese deja experimentat de unii profeți, așa cum se poate citi în prima lectură, în care autorul își afirmă propria suferință nevinovată, dar și încrederea în Dumnezeul care îi vorbește. Imnul din Filipeni, în cea de-a doua lectură, este contemplarea ascultării lui Cristos față de planul de iubire al Tatălui de la începutul până la sfârșitul vieții sale pământești, la sfârșitul căreia Isus a obținut o victorie în glorie la care sunt asociați și cei care îl recunosc ca Domn.

O INTRARE CIUDATĂ

O intrare, cea a lui Isus în Ierusalim, care prezintă nu puține „ciudățenii”. Dacă El urmărește o învestitură mesianică, cu siguranță nu lasă o imagine puternică de sine călărind un măgar. Referirea la profet nu este însă lipsită de importanță. Isus nu vrea să alimenteze revolta zeloților și nu se identifică cu un general carismatic care îi va alunga pe romani și va restabili independența lui Israel după mult timp. El vrea mai degrabă să fie regele blând și bun, dezarmant și dezarmat în simplitatea sa. Isus nu blochează însă entuziasmul popular, gesturile prin care mulțimea vrea să-i arate afecțiunea, dar nici recunoașterea pe care liderii insistă să i-o refuze. Mantiile întinse pe drumul său, împreună cu ramurile copacilor, mărturisesc considerația pe care poporul o are pentru el. El nu este cu siguranță un învățător sau un predicator obișnuit, dar este identificat ca fiind cel așteptat, ca „Fiul lui David”, care vine „în numele Domnului”. Această „popularitate” nu este criteriul după care Isus își judecă misiunea, chiar dacă bucuria poporului este un semn al bucuriei săracilor care se simt ascultați de Dumnezeu! Nu lipsesc „ciudățeniile”și această intrare festivă este preludiul unei procesiuni dureroase care se va deplasa de la pretoriul lui Pilat la muntele Calvar. O concluzie amară pentru un început care părea destinat unei încheieri foarte diferite? Isus este dispus să meargă până la capăt, cu orice preț, să își asume chiar și riscul de a sfârși pe cruce. Iubirea care l-a călăuzit în cei trei ani de slujire publică îl determină acum să intre cu hotărâre în Cetatea Sfântă, încrezător în Tatăl care nu-l va abandona, orice s-ar întâmpla. Această iubire este adevărata protagonistă: o iubire fără limite, dispusă să înfrunte chiar și suferința, dispusă să-și ofere propria viață, pentru ca oamenii să fie eliberați pentru totdeauna de păcat, de rău, de temerile care îi pândesc adesea. O iubire care acceptă chiar și eșecul, aparenta înfrângere, pentru a transforma viețile tuturor și pentru a oferi un nou și etern legământ cu Dumnezeu.

PRIMA LECTURĂ

Acest text din Isaia face parte din setul de imnuri cunoscute în mod obișnuit sub numele de „Slujitorul lui Iahve”. În relatările despre Patimile lui Cristos din Evanghelii găsim aluzii la ele (uneori citate explicit, alteori implicit), ceea ce indică faptul că ele au făcut obiectul relecturii și al reflecției primilor ucenici ai lui Isus, care, după răstignire, au încercat să dea sens acestui eveniment, regăsindu-l în propria lor tradiție religioasă și în Scripturi. Aceste versete de astăzi fac aluzie, pe de o parte, la o acțiune de ascultare a lui Iahve din partea Slujitorului, care ascultă ceea ce îi spune ca un inițiat, adică ca unul care a trecut prin procesul de transformare necesar pentru a deveni unul „de-al Său” și prin care a învățat să privească viața, realitatea, ca pe Sine însuși. Această ascultare este legată de vorbire: Slujitorul se adresează celuilalt, și anume celui care este descurajat în fața dificultăților, tot ca un inițiat. Aceasta este chestiunea centrală a pasajului: faptul că fidelitatea Slujitorului este strâns legată de suferință, și nu de orice suferință, ci de suferința victimelor. A fi credincios lui Dumnezeu, a ceea ce înțelegem că este voința sa, duce adesea la neînțelegere și respingere, nu pentru că trebuie să fie neapărat așa, ci pentru că poate provoca punerea în discuție a unor aspecte adânc înrădăcinate și, ca urmare, reacții defensive cu diferite grade și tipuri de violență.

A DOUA LECTURĂ

Aceste versete erau cel mai probabil un imn foarte vechi, cunoscut de Paul și folosit mai târziu de el. În ele este citat Deutero-Isaia (Is 45, 23). Motivul citării este foarte asemănător cu cel menționat mai sus: căutarea unui sens pentru ceea ce i s-a întâmplat lui Isus de către primii săi ucenici și găsirea de răspunsuri în tradiția lui Israel. Imnul îl prezintă pe Isus sub logica (mai degrabă ilogică) umilire – exaltare. Înțelege răstignirea sa ca renunțare a lui Isus la exercitarea puterii și voința sa expresă de a nu se impune. Isus, respins până la extrem de contemporanii săi, este totuși îndreptățit de Dumnezeu, care îl înalță. Citatul din Isaia menționat mai sus indică amploarea acestei înălțări: până la însăși condiția divină (în Is 45, 23 genunchii se pleacă în fața lui Iahve). Aceste afirmații nu înseamnă că, pentru a fi înălțat de Dumnezeu, umilința este neapărat o condiție prealabilă (o abordare cu consecințe foarte grave și care ar putea merge împotriva propriului plan al lui Dumnezeu), ci că Dumnezeu se plasează de partea bărbaților și femeilor care nu trăiesc în conformitate cu principiile Împărăției, care luptă împotriva nedreptății, care încearcă să fie credincioși Evangheliei lui Isus, chiar și în mijlocul luminii și al umbrelor.

EVANGHELIA

Unul dintre subiectele Evangheliilor asupra căruia există un larg consens este vechimea relatării Patimilor. Presupusă a fi fost scrisă la Ierusalim, într-un moment foarte timpuriu și în apropierea evenimentelor. Prin urmare, primul lucru care a fost scris nu a fost viața lui Isus, ci moartea sa: ce s-a întâmplat, cine a fost implicat și de ce, în ce context? Textele din această ultimă parte a celor patru Evanghelii oferă o mulțime de detalii, care se pot vedea cel mai bine în comparație cu celelalte secțiuni, dar relatările Patimilor nu ne spun pur și simplu ce s-a întâmplat; ele oferă și o interpretare a evenimentelor de către fiecare evanghelist. În cazul lui Matei, vom evidenția două dintre ele. În primul rând, el îl prezintă pe Isus (la fel ca și Marcu) ca fiind Slujitorul lui Yahweh care suferă pe nedrept, dar care este răzbunat de Dumnezeu; astfel, de exemplu, în Mt 26, 67, Isus este scuipat, pălmuit și bătut, exact așa cum am văzut în textul din Isaia de mai sus. În al doilea rând (și acest element este propriu-zis mateian), în momentul morții lui Isus, nu numai că se rupe vălul Templului; Dumnezeu se manifestă și intervine, pământul se cutremură, stâncile și stâlpii se despică și mulți morți învie. Dumnezeu era cu Isus pe cruce, ne spune Matei. Acest lucru nu diminuează importanța dramei, ci o prezintă în credință și încredere. Pentru cei care cred, precum centurionul și cei care îl însoțesc, în Isus, Dumnezeu s-a făcut cunoscut, iar eșecul istoric nu are ultimul cuvânt.

REFLECȚIE PENTRU POSTUL MARE

 SERVITOR SUVERAN

de Jose Ignacio Blanco

 Este izbitor de paradoxal faptul că aceeași persoană care este aclamată ca rege al iudeilor este prezentată astăzi de Biserică drept un slujitor ascultător. Dumnezeu îi deschide urechea și Isus se supune fără să se întoarcă. În acest fel, el poate da un cuvânt de încurajare celor descurajați, celor disperați din toate timpurile. În același mod, Biserica a ales imnul cristologic din Filipeni pentru a putea percepe perspectiva din care îl celebrăm pe Cristos intrând ca rege în Ierusalim și totuși coborându-se la statutul de sclav și aplecându-se până la moartea pe cruce, unde se dezvăluie adevărata sa identitate: Isus Cristos este Domnul!

 ISUS, ASCULTĂTOR PÂNĂ LA MOARTE

Există mai multe perspective din care diferite grupuri de credincioși abordează Patimile lui Isus Cristos. O perspectivă este contrastul dintre triumful uman și eșecul uman; o altă perspectivă este contrastul dintre mesianismul așteptat de Israel și cel oferit de Dumnezeu în Isus; o altă perspectivă este transformarea de către Dumnezeu a eșecului și a nedreptății într-o sursă de mântuire; iar perspectiva Sfântului Matei ne obligă să privim cu credință: iubirea credincioasă a lui Dumnezeu își asumă iadul omului (a propos, iadul este creația omului, nu a lui Dumnezeu), iar iubirea ascultătoare a lui Isus pentru Tatăl îi lasă Tatălui ultimul cuvânt în tot acest iad, chiar și atunci când Tatăl îl abandonează în voia lui.

MOARTEA LUI ISUS PE CRUCE, SURSA SINGUREI VIEȚI: CEA CARE RĂMÂNE

Este curios contrastul dintre numărul de oameni care participă la procesiunile din Săptămâna Sfântă și cei puțini care participă la celebrările liturgice. Repet aici un lucru pe care îl spun adesea enoriașilor mei: „Imaginile hrănesc dorința; numai Cuvântul hrănește iubirea”.

A actualiza Patimile înseamnă, de asemenea, a identifica în fiecare scenă a Patimilor atâtea realități exprimate acolo și atât de actuale: violența irațională, folosirea maselor pentru o cauză religioasă inclusivă, inocența mereu pierdută…. Singurul lucru care ne învrednicește pe noi, ființele umane, și dă sens atâtor orori este credința în Isus, Mântuitorul care s-a dăruit gratuit pentru fiecare dintre noi, pentru ca noi să avem viață și viață din belșug.

NUMAI CEL CARE DĂRUIEȘTE VIAȚA ÎN MOD GRATUIT O DĂRUIEȘTE

Viață dăruită: pentru că există cei care se dăruiesc pe ei înșiși pentru a căuta acceptarea celorlalți, sau aplauzele, sau pentru a remedia singurătatea… Dăruită gratuit: pentru că există libertăți care se închid în ele însele și nu riscă să iubească de teamă să nu-și piardă libertatea.

Materialul prezentat este o prelucrare și adaptare după textul italian al revistei „Servizio della Parola”, nr. 545/februarie 2023 și a revistei spaniole „Eucaristía”, editată de Misionarii Cuvântului Divin în Spania.

Hits: 523

/ Știri / Tags:

Share the Post