Comunicat CCEE: Adunarea continentală europeană – observații finale

sinod 3

Comunicat CCEE: Adunarea continentală europeană – observații finale

Am trăit patru zile de ascultare și de dialog pe baza rezonanțelor pe care Documentul de Lucru pentru Etapa Continentală le-a suscitat în cadrul Bisericilor din care provenim. În calitate de Adunare Continentală Europeană, ne dăm seama că am avut o experiență profund spirituală prin metoda sinodală.

Mulțumim Duhului, care ne-a călăuzit pentru darul pe care l-am primit și pe care dorim să-l împărtășim aici. Am aprofundat informațiile pe care comunitățile ecleziale de pe continentul nostru le-au dobândit prin procesul sinodal, precum și tensiunile și întrebările cu care se confruntă Bisericile europene*. Mai presus de toate, am simțit încă o dată durerea rănilor care marchează istoria noastră recentă, începând cu cele pe care Biserica le-a provocat prin abuzurile săvârșite de persoane care exercitau o slujire sau o funcție eclezială. Am menționat de mai multe ori violența nemiloasă a războiului de agresiune care desfigurează Ucraina. Ne-am gândit la victimele cutremurului care a devastat Turcia și Siria.

Activitatea noastră a fost bogată și interesantă, deși nu a fost lipsită de probleme și dificultăți. Ea ne-a permis să privim în ochii Bisericii din Europa, cu toate comorile celor două mari tradiții latine și orientale care o alcătuiesc. Cu o conștiință care a crescut pe parcursul Adunării, simțim astăzi că putem afirma că Biserica noastră este frumoasă, arătând o varietate care este și bogăția noastră. Simțim că o iubim și mai profund, în ciuda rănilor pe care le-a provocat, pentru care trebuie să ceară iertare pentru a putea merge mai departe spre reconciliere, spre vindecarea memoriei și spre primirea celor răniți. Suntem convinși că aceste sentimente umplu și inimile tuturor celor care s-au implicat în drumul Sinodului 2021-2024, începând cu septembrie 2021.

Pe parcursul zilelor Adunării, am trecut printr-o experiență spirituală, și anume: este posibil să ne întâlnim, să ne ascultăm și să dialogăm pornind de la diferențele noastre și dincolo de numeroasele obstacole, ziduri și bariere pe care istoria noastră ni le pune în cale. Trebuie să iubim varietatea din cadrul Bisericii noastre și să ne sprijinim reciproc în stimă reciprocă, întăriți de credința noastră în Domnul și de puterea Duhului Său.

Acesta este motivul pentru care dorim să continuăm să înaintăm într-un stil sinodal: mai mult decât o metodologie, îl considerăm un mod de viață al Bisericii noastre, de discernământ comunitar și de discernământ al semnelor vremurilor. Concret, dorim ca această Adunare Continentală să nu rămână o experiență izolată, ci să devină o întâlnire periodică, bazată pe adoptarea generală a metodei sinodale, care să pătrundă în toate structurile și procedurile noastre la toate nivelurile. În acest stil, vor putea fi abordate problemele asupra cărora eforturile noastre trebuie să se maturizeze și să se intensifice: însoțirea celor răniți, „protagonismul” tinerilor și al femeilor, învățarea de la persoanele marginalizate etc.

Stilul sinodal ne permite, de asemenea, să abordăm tensiunile dintr-o perspectivă misionară, fără a ne lăsa paralizați de frică, ci extrăgând din ele energia necesară pentru a continua drumul. Două, în special, au apărut în activitatea noastră. Prima încurajează unitatea în diversitate, evitând tentația uniformizării. Cea de-a doua leagă disponibilitatea de a primi ca mărturie a iubirii necondiționate a Tatălui pentru copiii săi de curajul de a proclama adevărul Evangheliei în întregime: Dumnezeu este cel care promite: „Dragostea și adevărul se vor întâlni” (Ps 85,11).

Știm că toate acestea sunt posibile pentru că le-am experimentat în timpul acestei Adunări, dar și mai mult pentru că viața Bisericilor din care venim dă mărturie despre aceasta. Ne gândim aici în special la dialogul ecumenic, care au avut un puternic ecou în lucrările noastre, dar și la dialogul interreligios. Dar, mai presus de toate, credem că este posibil, pentru că este vorba de har: construirea unei Biserici din ce în ce mai sinodale este o modalitate de a pune în practică în mod concret egalitatea în demnitate a tuturor membrilor Bisericii, fondată prin botez. Ea ne configurează ca fii ai lui Dumnezeu și membri ai trupului lui Cristos, coresponsabili de misiunea unică de evanghelizare încredințată de Domnul Bisericii sale.

Suntem încrezători că continuarea Sinodului 2021-2024 ne poate sprijini și însoți, în special prin abordarea la nivelul Adunării Sinodale a unor priorități:
– aprofundarea practicii, teologiei și hermeneuticii sinodalității. Trebuie să redescoperim ceva care este străvechi, care aparține naturii Bisericii și care este mereu nou. Aceasta este o sarcină pentru noi. Facem primii pași pe o cale care se deschide pe măsură ce o parcurgem;
– să abordăm chestiunea unei Biserici exclusiv ministeriale, ca orizont al unei reflecții asupra carismelor și a ministerelor (ale celor ordinați și ne-ordinați) și a relațiilor dintre ele;
– să explorăm formele unui exercițiu sinodal al autorității, adică serviciul de însoțire a comunității și de păstrare a unității;
– să clarificăm criteriile de discernământ privind procesul sinodal și ce decizii aparțin fiecărui nivel, de la cel local la cel universal.
– să luăm decizii concrete și curajoase cu privire la rolul femeilor în cadrul Bisericii și la o mai mare implicare a acestora la toate nivelurile, inclusiv în procesele de decizie și de luare a deciziilor;
– să luăm în considerare tensiunile din jurul liturgiei, astfel încât să înțeleagă din nou sinodal Euharistia ca sursă de comuniune;
– să încurajăm formarea la sinodalitate a întregului popor al lui Dumnezeu, acordând o atenție deosebită discernământului semnelor vremurilor în vederea îndeplinirii misiunii comune;
– să reînnoim un simț viu al misiunii, făcând legătura între credință și cultură pentru a readuce Evanghelia la sentimentele oamenilor, găsind un limbaj capabil să articuleze tradiția și aggiornamento, dar mai presus de toate, mergând alături de oameni, mai degrabă decât vorbind despre ei sau către ei. Duhul ne cere să ascultăm strigătul săracilor și al pământului în Europa și, în special, strigătul disperat al victimelor războiului care cer o pace dreaptă.

A iubi Biserica, bogăția diversității sale, nu este o formă de sentimentalism doar de dragul Bisericii. Biserica este frumoasă pentru că Domnul vrea ca ea să fie așa în vederea sarcinii pe care i-a încredințat-o: să proclame Evanghelia și să invite toate femeile și toți bărbații să intre în dinamica de comuniune, participare și misiune care constituie rațiunea ei de a fi, animată de vitalitatea perenă a Duhului. A construi Biserica noastră europeană înseamnă, așadar, a ne reînnoi angajamentul de a îndeplini această misiune, chiar și pe continentul nostru, într-o cultură marcată de numeroasele diversități pe care le cunoaștem.

Încredințăm continuarea drumului nostru sinodal sfinților patroni și martiri ai Europei!

Adsumus Sancte Spiritus!


*Din această muncă va rezulta un document mai articulat care va fi trimis Secretariatului General al Sinodului ca o contribuție la următoarele etape ale procesului sinodal, și în principal la elaborarea Instrumentum laboris al Adunării Sinodale care va avea loc în octombrie. Împreună cu o mulțime de informații despre activitatea noastră și înregistrări video ale tuturor sesiunilor plenare, acest document va fi disponibil pe site-ul web al Adunării Continentale de la Praga, https://prague.synod2023.org, și pe site-urile web ale Conferințelor episcopale care doresc să îl facă public în diferitele limbi naționale.

 

 

Hits: 206

Share the Post