Iezuiții din București vă invită la meditații biblice săptămânale la Claudianum (Aleea Zânelor 9A) în fiecare joi de la ora 19.30.
„Scriba Mansuetudinis”: sub acest titlu începem o serie de meditații pe marginea Evangheliei după Sf. Luca, cel numit de Dante Scriba mansuetudinis Christi (Scriitorul blândeții lui Cristos după Luca ni se prezintă ca o mare cateheză, ce pornește de la dorința de a-l vedea pe Domnul și ne trasează calea spre împlinire prin ascultarea cuvântului său.
Evanghelia după Luca este o evanghelie „istorică”: ia în seama ei întreaga istorie a omului concret și o deschide spre mântuire, mai întâi promisă, iar acum realizată în Isus. El este centrul timpului, veșnicia unui prezent al lui Dumnezeu pentru om. Prin intermediul lui, „astăzi s-a făcut mântuire pentru această casă” (19,9).
În prolog, Luca vine cu toate acreditările lui de „istoric al mântuirii”. Vorbește despre acele fapte „care s-au împlinit printre noi”, așa cum le-au transmis „cei care de la început au fost martori oculari” și au devenit apoi „slujitori ai cuvântului”.
Istorisirea faptelor, așa cum au făcut-o mulți înaintea lui, e redată acum în scris cu grijă de către Luca, pentru ca Teofil, cel care-i citește rândurile, să se poată convinge de temeinicia învățăturilor pe care le-a primit.
Prima parte a evangheliei reprezintă o cateheză a ascultării (1,1-9,50). Cuvântul e o sămânță. Semănat în timpul vestirii, el pătrunde în ureche, își întinde rădăcinile în inimă, crește în „amintire” constantă și devine pâine și putere pentru drumul ce-l are de făcut pelerinul spre Ierusalim.
Cea de-a doua parte reprezintă o cateheză a viziunii (9,51-24,43), care schițează chipul celui ale cărui „căi sunt mereu în inima Domnului” (Ps 84(83),6) și care culminează în theoría (contemplarea priveliștii) lui Isus răstignit din milă față noi. Aceasta este teoria creștină și e singura dată când Noul Testament folosește respectivul termen (23,48)! Acolo contemplăm slava: iubirea unui Dumnezeu făcut una cu noi, răufăcătorii, și care ne aduce înapoi în grădina pierdută, în paradis (23,40-43).