Sinteza sinodală a Arhidiecezei de București

IMAGINE COPERTĂ

Sinteza sinodală a Arhidiecezei de București

SINODUL 2021-2023 PENTRU O BISERICĂ SINODALĂ: COMUNIUNE, PARTICIPARE, MISIUNE
SINTEZA SINODALĂ A ARHIDIECEZEI DE BUCUREȘTI

Sinodul – un drum de angajare pentru întreaga Biserică locală

Arhidieceza de Bucureşti, această porţiune a poporului lui Dumnezeu prezentă ca realitate distinctă pentru catolicii din partea de sud şi sud-est a României, a căutat de la bun început să se implice în asimilarea şi aprofundarea exigenţelor Sinodului Episcopilor, pe care Papa Francisc l-a dorit ca o consultare generală a întregii Biserici. Această iniţiativă pastorală a Sfântului Părinte, după cum se deduce din termenul „sinod”, este un drum interior care implică o angajare personală şi comunitară serioasă, asumată, care să arate că toţi, păstori sufleteşti, persoane consacrate şi credincioşi laici, suntem conştienţi că împreună constituim aceeaşi Biserică, dorită de Cristos ca semn al prezenţei sale în lume. Iar în aceste timpuri, în care omenirea cunoaşte profunzimea suferinţei cauzate de pandemia de coronavirus sau de tensiuni, precum războiul din Ucraina, Biserica este invitată să se cunoască mai bine, să-şi exprime realitatea şi aspiraţiile, să spună cum se gândeşte pe sine astăzi.

După ce duminică, 10 octombrie 2021, Papa Francisc a deschis în mod solemn, la Roma, parcursul sinodal, ÎPS Aurel Percă a prezentat, la 17 octombrie 2021, poporului credincios din Arhidieceza de Bucureşti un Mesaj pastoral, în care transmitea de la bun început că ,,Sfântul Părinte Francisc a convocat un Sinod special pentru Biserica Catolică, cu titlul: Pentru o Biserică sinodală: comuniune, participare și misiune, dorind să ajute întregul popor al lui Dumnezeu să reflecteze și să discute despre stilul de viață bisericească și despre modul de a trăi și de a fi Biserică în zilele noastre”[i].La aceeaşi dată, în Catedrala „Sfântul Iosif” din Bucureşti, a fost deschis, prin Sfânta Liturghie prezidată de Păstorul Arhidiecezei, parcursul sinodal în Biserica locală, în acord cu dorinţa Papei, întrucât „Arhidieceza noastră trebuie să simtă această alegere și invitație a Papei ca pe o ocazie specială de a trăi într-un mod real confruntarea nu numai cu realitățile noastre pastorale din comunitățile noastre parohiale, dar și cu frații și surorile care trăiesc în afara Bisericii sau îndepărtați total de ea.”[ii]

Noutatea absolută a acestui sinod, care se înscrie în tradiţia Bisericii de a reflecta constant asupra identităţii şi misiunii sale, este aceea de a chema la reflecţie întregul popor al lui Dumnezeu, care constituie, de fapt, fiinţa Bisericii. Acum este timpul de ascultare a Bisericii, care se lasă călăuzită de Duhul Sfânt în timpurile prezente, începând cu nivelul local şi până la cel universal.

Pentru ca acest proces de ascultare a Bisericii la nivel local să fie mai eficient şi mai bine structurat, cu binecuvântarea Păstorului Arhidiecezei, ÎPS Aurel Percă, a fost constituită echipa sinodală coordonată de Pr. Daniel Bulai, care îndeplineşte misiunea de Referent Diecezan pentru Sinodul Episcopilor. Această echipă sinodală a reunit mai mulţi reprezentanţi din sectoarele pastorale ale Arhidiecezei: asociaţii laice, mişcări carismatice şi instituţii de învăţământ catolic, persoane consacrate, parohii, tineret, familii (cu un accent deosebit pus pe familiile tinere), credincioşi şi oameni de bunăvoinţă. Prima reuniune a acestei echipe sinodale a avut loc la data de 7 decembrie 2021, în prezenţa ÎPS Aurel Percă, Păstorul Arhidiecezei de Bucureşti, iar activitatea ei a fost prezentată constant în secţiunea dedicată Sinodului Episcopilor, creată special pe site-ul Arhidiecezei de Bucureşti: www.arcb.ro.[iii]

Întânirile de lucru ale echipei sinodale au fost marcate de încredere, libertatea, ascultarea fiecărui membru în parte, respect, bunăvoință şi dorinţa ca membrii acesteia să crească împreună în credinţă şi conştientizarea propriei apartenenţe la Biserică prin împărtăşirea liberă a modului de a vedea Biserica astăzi, toate aceste aspecte fiind precedate de rugăciunea către Duhul Sfânt. Activitatea echipei sinodale s-a înscris în exigenţa de formare a conştiinţei de apartenenţă la Biserică în fraternitate, dialog, unitate și adevăr. Acest lucru s-a realizat de multe ori pornind de la experiențele personale, de la cunoaștere reciprocă. De asemenea, participanții au experimentat o adevărată convertire – întâlnirea cu Cristos – ca un rod al procesului sinodal, depăşind anumite temeri sau prejudecăţi de început. Un rezultat vizibil al muncii acestei echipe sinodale a fost redactarea unui număr de şapte fișe sinodale consultative, prezente şi pe site-ul Arhidiecezei, www.arcb.ro:

  1. Fișă consultativă pentru părinții parohi din Arhidieceza Romano-Catolică de București;
  2. Fișă consultativă pentru persoanele consacrate din Arhidieceza de București;
  3. Fișă consultativă pentru familiile din Arhidieceza Romano-Catolică de București;
  4. Fișă consultativă pentru tinerii din Arhidieceza Romano-Catolică de București;
  5. Fișă consultativă pentru mișcările, comunitățile carismatice și școlile catolice din Arhidieceza Romano-Catolică de București;
  6. Fișă consultativă pentru grupurile și asociațiile laice din Arhidieceza Romano-Catolică de București;
  7. Fișă generală consultativă pentru oamenii de bunăvoință, credincioși și necredincioși.

Echipa sinodală diecezană, primind răspunsurile, prin cele șapte fișe, de la toate realitățile locale, a descoperit o serie de puncte pozitive, însoțite de anumite provocări! Deși sunt chestiuni foarte cunoscute, ele revin în actualitate și au menirea de a revigora un nou dinamism pastoral.

  1. Tovarăși de drum

O Biserică deschisă ascultă de Duhul Sfânt și de Evanghelie. Din punct de vedere spiritual, „merg împreună” cei „de bunăvoință” care privesc și își iau forța din același punct de reper – Isus și voința lui. Faptul de „a merge” implică existența unui drum comunitar pe care merg toți, păstori și turmă, prin susținere reciprocă. „Împreună” înseamnă „același trup”, Trupul lui Cristos, care este Biserica. Astfel, merg împreună cei care se recunosc „un singur trup”. Unitatea este dată de același Crez, de aceeași hrană, care este Euharistia, dar și de aceeași „busolă”, care este Duhul Sfânt. Fără Duhul Sfânt, Biserica este departe, Cristos rămâne al trecutului, Evanghelia e o literă moartă, Biserica, o organizație. Iată de ce în acest timp de înţelegere a unei Biserici Sinodale ne-am rugat în mod deosebit Duhului Sfânt și ne-am propus să ascultăm de îndemnurile lui ca să ajungem la scopul Sinodului, adică „să mergem împreună” spre o participare mai deplină, spre o comuniune mai profundă și spre o mai mare deschidere către îndeplinirea misiunii noastre în lume.

Conștientizarea demnității vieții creștine, importanța mărturiei în comunitățile parohiale, înțelegerea profundă a provocărilor societății actuale au fost puncte de dezbatere unitare în cele șapte fișe sinodale consultative. Au fost încurajate inițiativele Bisericii în promovarea activităților deschise persoanelor care au mai mare nevoie de sprijin: săraci, marginalizați, bolnavi, tineri sau bătrâni, cei care își pun întrebări, creștinii care, din diferite motive, s-au îndepărtat de Biserică.

S-a exprimat dorința pentru o Biserică mult mai deschisă tinerilor, ei fiind numeroși în mișcări, în școli catolice și în parohii. Acest lucru ar fi posibil prin acceptarea culturii și a valorilor specifice vârstei lor, realizarea de proiecte pe termen limitat unde să fie implicați, în funcție de aptitudinile lor, evenimente dinamice și festive, pentru care li se încredințează responsabilitatea. Toate aceste lucruri ar încuraja prezența lor în viața Bisericii și ar aduce beneficii nu numai lor, ci tuturor credincioşilor.

Curiozitatea, ascultarea reciprocă și dialogul sunt atitudini susținute pentru a învăța de la alții, în special în domeniul cunoașterii Sfintei Scripturi. Toate acestea sunt căi pentru a crește împreună în fraternitate, fidelitatea față de întâlniri, generozitate, jertfire de sine, pentru a sluji poporul lui Dumnezeu.

În comunitățile parohiale, consiliile parohiale au un rol foarte important! Pe lângă faptul că părinții parohi au contact direct, prin reprezentanți, cu întreaga comunitate, consiliile parohiale sunt pentru parohia respectivă o mărturie că Biserica este vie și dinamică.

  1. Ascultare

 Ascultarea este fundamentală în Biserică, fiind în consens cu acceptarea semenului nostru și cu dialogul. Biserica este un loc de ascultare, de libertate de exprimare, de confruntare, de dezbatere, de încredere acordată, de ascultare reciprocă, blândă. Obiectivul ascultării și primirii în cadrul unei parohii nu vizează doar practica religioasă, ci și un răspuns la nevoile și așteptările spirituale ale oamenilor.

Cel mai mult, Dumnezeu ne vorbește prin Cuvântul său la diferitele întâlniri şi celebrări liturgice comunitare, prin circumstanțe, prin oameni (chiar şi prin persoane pe care nu le cunoaștem), prin îndrumarea spirituală. Uneori, Dumnezeu ne vorbește prin nevoile oamenilor, cărora trebuie să li se acorde mai multă atenție.

Propunerile pentru o Biserică deschisă variază de la formarea inițială și continuă a credincioșilor la primirea și ascultarea tuturor. În acest sens, s-a încurajat organizarea de întâlniri, de agape lunare la nivelul parohiilor, mediatizarea puternică, tot la nivelul parohiilor, dar și al comunităților și al asociațiilor, a diferitelor evenimente care au loc la nivelul Arhidiecezei noastre (conferințe, Școala Biblică, Școala de Cateheză, Școala la Iezuiți, Lecțio Divina, momente de rugăciune, adorație, cateheze online), prin anunțuri, comunicări, prin Angelus TV, e-mail, pliante de prezentare şi informare.

Catehezele începute încă de la vârste mici sunt o continuă aprofundare a Cuvântului lui Dumnezeu şi un ajutor în rândul familiilor. Ele nu trebuie să fie prezente în viaţa copiilor doar în anumite etape, ci este nevoie de o participare continuă la catehizare. Catehezele trebuie să fie parte a vieţii de familie, la care, atât copiii, cât şi părinţii, să participe cu bucurie şi astfel să pună în practică învăţătura Bisericii în viaţa de zi cu zi. Ele sunt o continuă formare a creştinului şi de aceea nu trebuie să lipsească nicicând din viaţa sa. Pe lângă cateheze, preoţii, împreună cu tinerii căsătoriţi, pot stabili şi alte activităţi, cum ar fi, excursii, întâlniri recreative la care să participe toţi membrii familiei. Astfel, părinţii şi copiii, tinerii căsătoriţi vor simţi cât de bine este să stea „la umbra” Bisericii şi că pe lângă aprofundarea învăţăturilor creştine, pot să se şi recreeze într-un ambient sănătos din punct de vedere moral și spiritual.

  1. Vorbind deschis

Pe plan intern, Biserica este invitată să încurajeze mai mult comuniunea profundă între parohii și mișcări, asociații caritabile, carismatice, institutele de viaţă consacrată, între parohiile aceluiași teritoriu, chiar în cadrul parohiilor înseşi. Avem în vedere o comunicare în ascultare și încredere, unde să se poată vorbi despre bucurii și dificultăți, cultivând o viață de rugăciune profundă, care ne formează capacitatea de a nu ne mai lăsa răniți prea ușor și ne ajută să îl primim mai ușor pe celălalt, așa cum este, ascultându-l, fără a mai căuta propria afirmare de sine sau confirmarea din partea celorlalți.

Pentru însușirea acestui stil comunicativ ne ajută momentele de comunicare, cateheză şi rugăciune, în grupuri mici, care pot fi constituite în parohii, în asociaţii sau întâlnirile dintre diferite realităţi pastorale – parohii, asociaţii, grupuri carismatice laice, persoane consacrate.

S-a subliniat și importanța activității mass-media, ca fenomen cultural și necesitate pastorală actuală de necontestat, pentru o comunicare bazată pe libertate, responsabilitate, solidaritate și adevăr.

  1. Sărbătoare. Sfânta Liturghie, cea mai înaltă dintre comuniuni

Liturghia este „euharistia comunitară”, constituie adunarea creștinilor și hrănește legăturile catolicilor între ei. Prin urmare, Biserica promovează participarea la Sfânta Liturghie, prin adaptarea programelor la viața oamenilor, prezența activă a tuturor prin celebrări liturgice destinate copiilor, tinerilor și adulților. Există o și mai mare dorință de formare, de introducere și aprofundare a catehezei liturgice, de cunoaștere a riturilor și textelor liturgice, explicate pe înţelesul diferitelor categorii de vârstă ale credincioşilor: copii, adolescenţi, tineri, adulţi.

Sărbătorile trebuie să cinstească frumusețea liturgică, pot fi diversificate prin cântări liturgice și animatori liturgici variați, prin pregătirea lor adecvată, prin implicarea mai vizibilă a mișcărilor laicale, congregațiilor, tinerilor și copiilor la Sfintele Liturghii, și punând în centru enoriașii în diversitatea lor, în special cei vulnerabili și excluși.

În cadrul fiecărei comunități parohiale, grupul de lectori, bine formați și organizați, poate fi un exemplu de implicare și de angajare pentru toți aceia care doresc să iasă din anonimat sau din izolare.

  1. O Biserică baptismală

Biserica este susținută de preoția comună, mistică, a celor botezați. Fiecare membru al unei comunități are un mandat misionar, conferit prin Botez și Mir și este chemat să dea mărturie prin viața lui personală. Zone concrete de misiune ar putea fi: locul de muncă, medii sociale diferite, contexte sociale particulare.

O importanță mai mare ar trebui acordată slujirii şi însoţirii spirituale şi umane a tinerilor, a bătrânilor și a celor care sunt departe de comunitate, a copiilor, a unor credincioşi angajaţi special în societate, cum ar fi cei care lucrează în politică, armată, poliţie sau a celor din penitenciare. De asemenea, s-a accentuat importanța misionară a persoanelor consacrate sau a familiilor din asociațiile de laici, colaborarea lor mai activă şi deschisă cu structurile parohiale, pentru o implicare mai mare în slujirea aproapelui, după modelul lui Cristos.

Nu trebuie negat sau diminuat rolul activ, din ce în ce mai mare, al comunităților carismatice, al asociațiilor și al școlilor catolice în Biserica locală, necesitatea de a atrage copiii și tinerii în activitățile parohiale, ajutorul dat tinerilor în identificarea corectă a vocației, o preocupare și mai intensă în catehizarea adulților.

  1. Dialogul în Biserică și în societate

Dialogul dintre Biserică și societate este văzut ca fiind absolut necesar, salutând astfel implicarea comunităților parohiale, ale celor de viaţă consacrată, ale celor carismatice sau ale diferitelor asociaţii în acţiuni comune de solidaritate, cu nuanţe caritabile, culturale, ecologice și mediatice. Se încurajează întâlnirea credincioşilor şi a celor de bunăvoință pentru împărtășirea de valori în comunități, care se deschid unui dialog social, dornice de a experimenta un interes comun, de fraternitate, prin organizarea de activități comune: tombole, târguri, campanii și evenimente social-creștine.

E nevoie și de o colaborare mai strânsă între asociații și între asociații și parohii, pentru a centraliza „nevoiașii și nevoile lor” și a-i încredința Trupului lui Cristos, Bisericii, spre vindecare și hrănire materială şi, mai ales, spirituală. De asemenea, este necesară identificarea unor abordări pastorale în privința problemelor legate de diferite adicții (alcool, drog, jocuri de noroc etc.).

  1. Ecumenismul

O cunoaștere mai profundă a propriei credințe și a specificului și bogăției aduse de celelalte confesiuni poate da o forță sporită iubirii la care suntem chemați de același unic Cristos. Pentru ca legăturile de credință să ne unească ar trebui să ne amintim că există o fraternitate „de sânge” care ne precedă și care nu a încetat niciodată din punct de vedere mistic. Sunt martiri și mărturisitori ai credinței aparținând diferitor confesiuni care și-au dat viața împreună pentru credinţă.

De asemenea, prin punerea în comun a obiectivului de a ne apăra împreună valorile creștine, mai ales viața și familia, printr-un front comun împotriva ideologiilor și prin transmiterea mesajului creștin în lumea secularizată, se propun conferințe tematice, dezbateri teologice comune, finalizate cu documente care să promoveze concret o „cultură a vieții” în modernitatea târzie, care, în ciuda progresului tehnic şi ştiinţific galopant, a neglijat o cultură a vieţii autentică.

Alte modalități de a merge împreună în aprofundarea credinţei sunt primirea reciprocă şi liberă, caritatea, răbdarea, ascultarea mai profundă, eliminarea prejudecăților, a prezumțiilor; de asemenea, mărturia propriei vieți, evanghelizarea de la om la om, coerența dintre ceea ce spunem și fapte, întrajutorare socială sau chiar mai mult decât atât, dacă ni se cere.

Un interes sporit ar trebui să fie acordat cunoașterii cultelor din jurul nostru. Istoria și aspectele doctrinale și liturgice ale cultelor de lângă noi de cele mai multe ori sunt neglijate, iar ele ar putea deveni căi concrete de apropiere și de prietenie.

  1. Autoritate și participare

„Biserica este chemată și angajată să practice acest fel de autoritate care este slujirea, și ea o exercită nu în propriul ei nume, ci în numele lui Isus Cristos… Prin păstorii Bisericii, într-adevăr, Cristos își hrănește turma: el este cel care o îndrumă, o protejează, o dojenește, pentru că o iubește profund[iv].”

Comuniunea în Biserică se realizează prin intermediul slujirii comunitare, organizată prin ministere (slujiri pastorale), care presupune mereu munca în echipă și coresponsabilitatea. De la Păstorul Arhidiecezei până la cel mai tânăr preot din Biserica noastră locală; de la provincialul unei congregații religioase și până la ultimul novice; de la responsabilii de mișcări (asociații, grupuri laice) și până la cel mai „rece” credincios din Arhidieceză – toți avem un rol important în Biserica noastră locală. Nimeni nu slujește singur în comunitate, în afară de slujirea de îndrumare spirituală care, pentru a salvgarda forul interior, nu poate fi făcută decât de îndrumător. În rest, orice slujire pornește de la cel puțin doi slujitori, care să fie animaţi de convingerea că nu lucrează pentru folosul lor personal, ci pentru comunitatea Bisericii. De o mare valoare în viaţa comunităţii parohiale este Consiliul Pastoral Parohial, recomandat călduros de binele însuşi al parohiei. Scopul acestui Consiliu este de a promova activitatea pastorală a parohiei, de a individualiza problemele ei, de a proiecta și a verifica inițiativele, în comuniune cu întreaga Biserică, în special în baza indicațiilor Consiliului Pastoral Diecezan.

Slujirile implică rugăciunea în comun, mijlocire și discernământ premergător unor slujiri, comunicare, împărtășire și consultare. Pot fi identificate noi slujiri, prin recunoașterea diversității chemărilor, a stării de viață și a misiunii. Este de dorit încurajarea formării de grupuri parohiale de lectori, cantori, comentatori liturgici, precum şi formarea lor adecvată.

Din partea poporului credincios se aşteaptă ca celebările liturgice să fie bine și frumos pregătite, atât cu aportul preotului, cât și al credincioșilor: mai mult accent pe profunzime, păstrarea tradițiilor, utilizarea artei sacre în a-l glorifica pe Dumnezeu, activitați muzicale, concerte de muzică sacră, încurajarea compunerii de cântece bisericeşti noi. Este de dorit să se organizeze chiar şi un Festival religios anual, care să reunească talente din comunităţile catolice, iar asociaţiile laice, comunităţile de viaţă consacrată şi cele parohiale să se facă cunoscute tuturor.

Alte activități propuse care ar putea fi desfășurate ca să dea naștere și să favorizeze creşterea unui sentiment de bucurie și dragoste față de Biserică: grupuri de cateheză și destindere pentru tineri și copii, redescoperirea Liturghiilor animate de copii şi de tineri, un program de instruire diecezană şi parohială a ministranților, grupuri de sprjin reciproc pentru familii, mai ales pentru cele tinere, care tind să se îndepărteze de Biserică din cauza ritmului antrenant al vieţii de zi cu zi, dar şi a faptului că uneori nu se regăsesc în viaţa parohială; grupuri de lectură sau meditaţii pentru şcoală, orice tip de activitate care ar servi la crearea unui simț de familiaritate între enoriași și care să-i ajute să se cunoască mai bine și să se poată sprijini unii pe ceilalți, ca o familie; excursii, conferințe, activităţi organizate de voluntariat, vizionări de filme tematice urmate de discuţii, mese luate împreună.

Trebuie recunoscut faptul că numărul tinerilor activi în parohii se află pe o pantă descendentă. Pentru a trezi din nou interesul lor pentru viaţa Bisericii s-au propus trei posibile soluții: în primul rând, este necesar să se cunoască numărul tinerilor care sunt prezenți în parohie, iar acest lucru se poate realiza consultând registrul pentru botezați din ultimii 16-30 ani. Astfel, se pot propune activitați țintite pentru o anumită grupă de vârstă. În al doilea rând, se poate încerca formarea noilor tineri pornind de la cei care au primit Sfântul Mir. Să se organizeze cateheze, campusuri și întâlniri în continuarea pregătirii pentru primirea Sacramentului Mirului, pentru ca aceştia să nu se piardă în anonimat. În al treilea rând, să existe activități, poate chiar la nivel diecezan, care să se se ocupe atât de evanghelizare, cât și de catolicii care nu mai vin la biserică. S-ar putea organiza sesiuni de întrebări și răspunsuri generale despre religia catolică pentru cei curioşi și alte astfel de activități care să ofere oamenilor șansa să învețe și să vorbească despre credință în general, și despre catolicism în special.

Nu în ultimul rând, se scoate în evidență dimensiunea socială a credinței. Sunt necesare cateheze și formare pe problemele actuale ale societății: chestiunea identităţii de gen, provocarea avortului etc. Biserica trebuie să investească în a pregăti oameni (preoţi și laici) care să explice argumentat aceste teme. Sunt subiecte sensibile, care necesită fermitate, dar şi delicateţe, pentru a transmite adevărul, dar cu iubire.

Deși aspectul financiar nu este un scop în viaţa de credinţă, acesta contribuie la buna desfășurare a activităților unei parohii, asociaţii sau a oricărei formă de organizare eclezială. S-ar putea organiza evenimente festive pentru strângere de fonduri și ar trebui încurajată în mod activ contribuția financiară a enoriașilor, pur și simplu de dragul Bisericii, pentru anumite sectoare administrative costisitoare în viaţa unei parohii (solidarizare pentru plata unor utilităţi, precum căldura, lumina, apa, gazele, sau amenajarea interioară a bisericii sau a dependinţelor acesteia, cum ar fi casa parohială, oratoriul sau orice altă clădire sau spaţiu pentru activităţi pastorale).

  1. Discernământ și decizie

Discernământul este o carismă, așadar, acesta trebuie cerut în rugăciune de la Duhul Sfânt. În discernământul comunitar se crește căutând cu sinceritate numai voința lui Dumnezeu, stând împreună în rugăciune și în ascultarea Duhului Sfânt, pentru ca astfel discernământul să fie și spiritual, și promovându-l atunci când este nevoie. Această creștere are loc prin primirea fiecărui frate, așa cum este și prin împărtășirea punctelor de vedere, dar și a ceea ce am înțeles fiecare în rugăciunea personală. Timpurile actuale arată că este nevoie de mai multă rugăciune și atenție sporită la șoaptele Duhului, de mai multă împărtășire şi de deschidere personală şi comunitară, de purificarea inimii și a intenției din gânduri, dar și de răbdare, până când Domnul ne vorbește pentru ca deciziile să nu fie luate doar din punct de vedere rațional, conjunctural. De asemenea, la nivel individual, e nevoie și de libertatea interioară de a accepta deciziile majorității sau ale responsabililor, dându-le girul personal al încrederii.

Important este cum vom gestiona pe viitor inițiativele, așteptările, bucuriile, chiar nemulțumirile credincioșilor, pentru ca ceea ce este sacru, sfânt, dumnezeiesc în viața noastră de credință să nu se piardă!

  1. Formarea noastră pentru sinodalitate

Bogăţia şi sinceritatea răspunsurilor venite ca urmare a completării celor şapte fişe consultative sinodale, propuse în acord cu procesul sinodal inițiat de Papa Francisc, a fost linia comună care a oglindit, de fapt, constatările şi aspiraţiile celor care alcătuiesc poporul lui Dumnezeu din Arhidieceza de Bucureşti. Visul lor este acela de a fi o familie a Bisericii, în care fiecare să se simtă responsabil de bunăstarea aproapelui său şi să se simtă cu adevărat membru al Bisericii.

Însuși drumul comunitar, la toate nivelele, ne formează pentru stilul de viață sinodal și de acțiune „în trup”, adică în comuniune cu Biserica. Așadar, vocația comunitară pe care o avem facilitează implicit drumul împreună, ascultarea reciprocă și dialogul.

„Calea sinodalității este calea pe care Dumnezeu o așteaptă de la Biserica mileniului trei. Acesta este angajamentul propus de Papa Francisc cu ocazia comemorării a 50 de ani de la instituirea Sinodului Episcopilor de către Fericitul Paul al VI-lea. Sinodalitatea, a subliniat el, este într-adevăr o dimensiune constitutivă a Bisericii, astfel că ceea ce ne cere Domnul, într-un anumit sens, este deja cuprins în întregime în cuvântul sinod[v].

Biserica locală din Arhidieceza de București, împreună cu întregul Popor al lui Dumnezeu, este conștientă că parcursul sinodal este o lucrare a Duhului Sfânt, care îi călăuzește pe toți spre înțelegerea și aprofundarea credinței astăzi, în contextul complex contemporan în care trăim și în care suntem chemați să fim martori credibili ai lui Cristos.

Concluzie

  1. S-a evidenţiat în mod deosebit necesitatea prezenţei sau a aprofundării următoarelor aspecte ale vieţii pastorale: cultura întâlnirii, a dialogului, a relaţionării. Aceste trei dimensiuni, înscrise în însăşi realitatea noastră ca oameni, sunt dorite pentru a arăta că Biserica locală, în toate formele ei de organizare, este cu adevărat un organism viu, dinamic, la viaţa căruia sunt chemaţi să participe toţi fiii ei, precum şi cei din alte confesiuni creştine sau convingeri religioase, fără prejudecăţi sau reţineri interioare, ci în libertatea inimii şi a conştiinţei fraterne, care trebuie să ne anime pe toţi.

  2. S-a subliniat importanţa acordării înţelegerii „semnelor timpului” în mod corect şi concret, prin reînnoirea sau împrospătarea dimensiunii catehetice la nivel parohial şi diecezan, prin abordarea de subiecte de interes real, însă în mod competent şi adaptat diferitor categorii de vârstă, cu precădere pentru tineri şi adulţi.

  3. S-a amintit necesitatea construirii unui climat de comuniune autentică şi coresponsabilă între parohii, institutele de viaţă consacrată, grupuri carismatice şi asociaţiile laicale. Toate acestea nu acţionează individualist, ci împreună, pentru binele aceluiaşi „unic Trup mistic al lui Cristos” – Biserica. S-a subliniat importanţa prezenţei mass-mediei în viaţa de credinţă şi căutarea de modalităţi pentru îmbunătăţirea şi eficientizarea prezenţei sale în viaţa credincioşilor şi a oamenilor de bunăvoinţă.

  4. S-a cerut întărirea unei adevărate „conştiinţe liturgice” a întregului popor al lui Dumnezeu, prin formarea de slujitori laici calificaţi – lectori, cantori, ministranţi – care să beneficieze de programe de instruire la nivel diecezan şi parohial. Astfel, aceştia îşi pot descoperi mai bine rolul în comunitatea parohială şi diecezană, precum şi ceea ce aşteaptă Cristos, Bunul Păstor, de la inima lor.

  5. Acţiunile de angajare socială, cum ar fi voluntariatul, organizarea de excursii și pelerinaje, întâlniri variate, conferinţe, vizite la bolnavi sau la persoane defavorizate, pot contribui la construirea unei conştiinţe caritative printre credincioşi şi a unei coeziuni între ei.

Provocări și așteptări pastorale

  1. Astăzi, toți formăm Biserica! În Biserică nu sunt creștini de categoria I și creștini de categoria a II-a. Străduindu-ne să-i ascultăm pe toți, chiar și pe cei mai îndepărtați de practica religioasă, ne dăm seama că toți pot avea o contribuție!

Provocarea: În acest punct, important este cum vom gestiona pe viitor inițiativele, așteptările, bucuriile, chiar nemulțumirile credincioșilor, pentru ca ceea ce este sacru, sfânt, dumnezeiesc în viața noastră de credință să nu se piardă! Trebuie să vorbim clar despre Dumnezeu!

  1. Toți suntem protagoniști în Biserică! De la Episcop până la cel mai tânăr preot din Biserica noastră locală; de la provincialul unei congregații religioasă și până la ultimul novice; de la responsabilii de mișcări (asociații, grupuri, comunități laice) și până la cel mai „rece” credincios din Arhidieceză, toți avem un rol important de jucat în Biserica noastră locală.

Provocarea: Asupra acestui aspect, important este să găsim înțelepciunea pentru a trăi în unitate și în armonie, fără a fugi de asumarea unor responsabilități esențiale! Laicii pot și trebuie să aibă responsabilități!

  1. Credincioșii noștri au așteptări mari de la preot! Aproape toți părinții parohi au experimentat, la întâlnirile cu Consiliul Parohial, în această perioadă, dificultatea credincioșilor de a propune anumite inițiative pastorale, care să îmbunătățească viața comunității parohiale, atât în prezent cât și pentru viitor! Este cert, credincioșii au inițiative… însă la final spun: „Cum credeți dumneavoastră, Părinte, că este mai bine, așa să facem!”

Provocarea: Aici, importantă este pregătirea continuă a preotului – atât umană, cât și spirituală și teologică, pentru contactul cu realități pastorale vechi și noi, pentru deschiderea față de provocările pe care le presupune utilizarea internetului, a mass-mediei; pentru colaborarea deschisă cu persoanele consacrate, cu asociațiile etc. Implicarea activă a preotului este vitală pentru o pastorație viabilă!

  1. Din programul unei comunități nu trebuie să lipsească zelul pentru participarea la Sfintele Liturghii, și nici sensibilitatea față de fapte de caritate. Viața liturgică și activitatea caritabilă din comunitățile noastre rămân izvoarele pentru toate celelalte inițiative și activități pastorale.

Provocarea: În acest aspect, important este să pregătim cât mai demn tot ceea ce înseamnă viața liturgică, și să prelungim apoi trăirea acestei vieți prin dăruirea ei spre cei cu adevărat nevoiași! Este de dorit și de așteptat ca Liturghia să fie principalul punct de atracție și iradiere în Biserică! Formarea liturgică este vitală.

  1. Mărturia vieții creștine. Credincioșii noștri au nevoie de martori adevărați ai credinței! Nu numai preoții și persoanele consacrate sunt menite să devină martori credibili, ci și credincioșii, între ei, să se încurajeze în trăirea credinței, prin exemplu reciproc.

Provocarea: Aici, important este să conștientizăm că și în afara zidurilor bisericii, comportamentul clerului, al persoanelor consacrate, dar și al laicilor trebuie să dea mărturie despre speranța noastră și, deci, se cuvine să fie unul exemplar, din care să transpară autenticitate umană și creștinească. Contribuția Bisericii în societate este vitală! Biserica trebuie să fie prezentă!

 2 iulie 2022, București

 Pr. Daniel Bulai
Referent diecezan


 

[i] https://arcb.ro/website/2021/10/17/ips-aurel-perca-mesaj-pastoral-catre-arhidieceza-de-bucuresti/.

[ii] https://arcb.ro/website/2021/10/17/ips-aurel-perca-mesaj-pastoral-catre-arhidieceza-de-bucuresti/.

[iii] https://arcb.ro/website/2021-2023-sinod-pentru-o-biserica-sinodala/

[iv] Discursul Papei Francisc pentru a XV-a Congregație Generală a Sinodului Episcopilor despre familie.

[v]Francisc, Discurs cu ocazia comemorării a 50 de ani de la instituirea Sinodului Episcopilor.

Hits: 630

Share the Post