Ora de adorație pentru familii

Cântec pentru expunerea Preasfântului Sacrament

Preotul: Doamne Dumnezeul meu şi prietenul meu, cât de frumos este să te privesc aici prezent în Ostia sfântă. Cântă siguranţă îmi dă prezenţa ta: să ştiu că tu eşti aici, că mă vezi, că mă asculţi şi că mă iubeşti. Îţi mulţumesc pentru prezenţa ta şi vreau ca această prezenţă să pună stăpânire pe sufletul meu, să-l transforme şi să-l sfinţească. Iată-mă în faţa ta, aşa sărac cum sunt. Nu pot să-ţi dau decât privirea mea: învăluie-mă cu puterea ta. Tu eşti în faţa mea ca izvor al fiecărei lumini şi al fiecărei vieţi, în tine se află focarul iubirii, al bucuriei, al păcii, al familiei şi al vocaţiei. Implor Milostivirea ta asupra tuturor familiilor, pentru ca prin harul tău, din sânul familiilor noastre, să se nască vocaţii sfinte la preoţie, la viaţa consacrată şi noi familii creştine.

Cântec la Duhul Sfânt

„Dumnezeu este duh şi cei care îl adoră, în duh şi adevăr trebuie să-l adore”. (In 4, 24)

Vino, Duhule Sfinte!
Vânt care aduce credinţa,
Tunet care-i cheamă pe cei rătăciţi,
Viscol care oţeleşte caracterul,
Cutremur care alungă idolii,
Plămân care dăruieşte respiraţie Bisericii,
Voce care declară prezenţa lui Dumnezeu,
Incendiu care ne lasă doar esenţialul,
Seif care păzeşte promisiunile lui Dumnezeu,
Căldură care dezvoltă talentele,
Lumină care alungă întunericul gândurilor,
Inspiraţie care deschide spre abandon în voinţa Domnului,
Nor benefic care apare când este aşteptat,
Porumbel care duce mesajul de speranţă de la Dumnezeu,
Dar, care trebuie invocat mereu.

(Pauză)

Cerem de la Duhul Sfânt lumina ca să ne ajute să-l adorăm pe Isus cu simplitatea inimii.

Cântec

Rugăciune către Sfânta Familie

Isuse, Marie și Iosife,
în voi contemplăm
frumuseţea adevăratei iubiri,
la voi alergăm cu încredere.
Sfântă Familie de la Nazaret,
fă ca și familiile noastre să fie
sanctuare de comuniune și de rugăciune,
autentice școli ale Cuvântului
și mici Biserici familiale.
Sfântă Familie de la Nazaret,
fă ca familiile să nu fie atinse de violență, de închidere și de dezbinare;
cine a fost rănit ori scandalizat
să fie imediat mângâiat și vindecat.
Sfântă Familie de la Nazaret,
fă-ne să fim tot mai conștienți
de caracterul sacru și inviolabil al familiei,
de frumusețea ei în planul lui Dumnezeu.
Isuse, Marie și Iosife,
ascultați și primiți rugăciunea noastră.
Amin.

 (Pauză)

Cântec

“După planul plin de milă al lui Dumnezeu, familia din Nazaret a fost locul unde a trăit ascuns mulţi ani Fiul lui Dumnezeu, deci această sfântă familie este prototipul şi icoana tuturor familiilor creştine. Această familie din Nazaret, unică în lume, care a avut o existenţă anonimă şi tăcută într-un mic târguşor din Palestina; care a fost încercată de sărăcie, persecuţie şi exil; care l-a preamărit pe Dumnezeu în chip incomparabil de mare şi pur nu va înceta să asiste familiile creştine şi toate familiile lumii la împlinirea statornică a datoriilor şi în suportarea încercărilor vieţii, în deschiderea generoasă a inimii către lipsurile altora şi în împlinirea cu bucurie a planului lui Dumnezeu asupra lor”. (Familiaris consortio, 86)

Te iubesc Isuse!

Ne rugăm pentru persoanele care experimentează durerea morţii soţului, soţiei; pentru familiile care au pierdut un membru drag; Isus euharistic, umple tu golul lăsat în urmă!

(Pauză)

Cântec

“Mărturia cea mai convingătoare a binecuvântării căsătoriei creştine este viaţa bună a soţilor creştini şi a familiei. Nu există mod mai bun pentru a exprima frumuseţea sacramentului! Căsătoria consacrată de Dumnezeu păstrează acea legătură dintre bărbat şi femeie pe care Dumnezeu a binecuvântat-o încă de la crearea lumii; şi este izvor de pace şi de bine pentru întreaga viaţă conjugală şi familială. (Papa Francisc)

Isuse doresc să-ţi mulţumesc pentru toate intervenţiile tale minunate:

Mulţumesc pentru că m-ai chemat la viaţă; pentru Biserica, care m-a renăscut la viaţa spirituală prin Botez şi care se îngrijeşte de mine ca o mamă. Mulţumesc pentru că mi-ai dăruit-o pe mama ta, Maria. Mulţumesc pentru Sfântul Părinte papa Francisc, pentru episcopii noştri Petru şi Aurel, care ne păstoresc cu atâta zel apostolic, mulţumesc pentru preoţi, pentru persoanele consacrate. Isuse Euharistic, mulţumesc pentru darul familiei creştine!

(Pauză)

Cântec

„De-a lungul secolelor atâţia bărbaţi şi femei, transformaţi de iubirea divină, au consacrat propriile existenţe pentru cauza împărăţiei. Deja pe malurile Mării Galileii, mulţi s-au lăsat cuceriţi de Isus: erau în căutarea vindecării trupului sau a spiritului şi au fost atinşi de puterea harului său. Alţii au fost aleşi personal de el şi au devenit apostolii săi. De asemenea, găsim persoane, ca Maria Magdalena şi alte femei, care l-au urmat din proprie iniţiativă, doar din iubire, care, asemenea discipolului Ioan, au ocupat şi ele un loc special în inima sa. Aceşti bărbaţi şi aceste femei, care au cunoscut prin Cristos misterul iubirii Tatălui, reprezintă mulţimea de vocaţii prezente din totdeauna în Biserică.

Model al celui care este chemat să mărturisească în mod deosebit iubirea lui Dumnezeu este Maria, mama lui Isus, asociată în mod direct, în pelerinajul său de credinţă, la misterul Întrupării şi al Răscumpărării”. (Benedict al XVI-lea)

Ne rugăm pentru familiile care se deschid la viaţă, chiar şi în timpul de criză materială şi morală specific timpurilor noastre; şi pentru familiile care nu se deschid vieţii, pentru că frica lor de a vedea fiii suferind, depăşeşte încrederea lor în frumuseţea vieţii în sine.

Cântec

„Creştinilor le revine îndatorirea de a vesti cu bucurie şi convingere “vestea bună” a familiei”. (Papa Ioan Paul al II-lea)

Vouă, soţilor, vouă, taţilor şi mamelor din familie; vouă, tinerilor şi tinerelor, care sunteţi viitorul şi speranţa Bisericii şi a lumii şi veţi fi nucleul vital şi dinamic al familiei în mileniul al treilea care se apropie; vouă, venerabililor şi iubiţilor fraţi în episcopat şi în preoţie, vouă, iubiţilor fii – călugări şi călugăriţe – suflete consacrate lui Dumnezeu, care daţi mărturie celor căsătoriţi despre realitatea ultimă a iubirii lui Dumnezeu; vouă, tuturor oamenilor cu judecată dreaptă, care – oricine aţi fi – sunteţi îngrijoraţi de soarta familiei; vouă mă adresez, (spunând):

Viitorul omenirii depinde de familie!

Este absolut necesar şi urgent ca fiecare om de bunăvoinţă să se implice pentru a salva şi promova valorile şi cerinţele familiei.

Un deosebit efort în această privinţă simt că trebuie să cer de la fiii Bisericii. Ei, care prin credinţa lor cunosc pe deplin planul minunat al lui Dumnezeu, au un motiv în plus pentru a se îngriji de realitatea familiei în timpul nostru de încercare şi de har.

Ei trebuie să iubească deosebit de mult familia. Aceasta este o dispoziţie concretă şi exigentă.

A iubi familia înseamnă a şti să-i stimezi valorile şi posibilităţile, promovându-le mereu. A iubi familia înseamnă a individualiza pericolele şi relele care o ameninţă, pentru a le putea depăşi. A iubi familia înseamnă a te strădui pentru a-i pregăti un ambient care să-i favorizeze dezvoltarea. Formă excelentă de iubire a familiei este aceea de a reda familiei creştine de astăzi motive de a se încrede în ea însăşi, în propriile bogăţii ale naturii umane şi ale harului, încredere în misiunea pe care i-a încredinţat-o Dumnezeu, tocmai astăzi când familia este încercată de lipsa confortului şi îngrijorată de greutăţile sporite ale vieţii. “Familiile noastre trebuie să-şi afle elanul de la început. Trebuie să-l urmeze pe Cristos” (Familiaris consortio, 86).

Cântec

„Familia trebuie să formeze pe copii pentru viaţă în aşa fel încât fiecare să-şi îndeplinească pe deplin misiunea după chemarea primită de la Dumnezeu (FC 53). Creştinilor le revine îndatorirea de a vesti cu bucurie şi convingere “vestea bună” a familiei, care are absolută nevoie să asculte din nou şi să înţeleagă deplin cuvintele autentice care îi descoperă identitatea, resursele interioare şi importanţa misiunii ei în cetatea oamenilor şi în cetatea lui Dumnezeu (Familiaris consortio, 86).

Ne rugăm pentru familiile în care trăiesc persoane care încă nu reuşesc să-şi găsească o identitate socială, religioasă sau antropologică.

(Pauză)

Cântec

Momentul fundamental şi de neînlocuit al educaţiei la rugăciune este exemplul concret, mărturia vie a faptelor părinţilor: numai rugându-se împreună cu copiii, tatăl şi mama îşi împlinesc rolul preoţesc propriu şi coboară în adâncul inimii copiilor, lăsând urme pe care nu le vor şterge evenimentele vieţii viitoare. Să ascultăm apelul Papei Paul al VI-lea către părinţi: „Mamelor, îi învăţaţi pe copiii voştri să se roage creştineşte? Îi pregătiţi, în colaborare armonioasă cu preoţii, pe copiii voştri la primirea sacramentelor iniţierii: Spovada, prima Împărtăşanie şi sfântul Mir? Îi obişnuiţi ca, atunci când sunt bolnavi, să se gândească la suferinţele lui Cristos? Să ceară ajutorul Maicii Domnului şi al sfinţilor? Recitaţi voi sfântul Rozariu în familie? Şi voi, taţilor, ştiţi să vă rugaţi împreună cu copiii voştri, cu toată comunitatea familială, cel puţin uneori? Exemplul vostru, în corectitudinea gândirii şi a faptelor, ajutat de rugăciunea făcută în comun, este o lecţie pentru viaţă, un act de cult, cu merit deosebit; şi în felul acesta duceţi pacea între pereţii casei voastre: “Pace casei acesteia!” Amintiţi-vă: în felul acesta construiţi Biserica! (Discursul pentru audienţa generală – 11 august 1976).

Tantum ergo şi binecuvântarea…

Hits: 233