„Biserica și cultura”, apariție nouă la Editura ARCB. Cuvânt înainte al ÎPS Aurel Percă

Departamentul de cercetare „Biserica și Istoria” și Arhiva „Vladimir Ghika” anunță apariția lucrării Biserica și Cultura, coordonată de dr. Dănuț Doboș și dr. Iulia Cojocariu, și publicată la Editura ARCB. Volumul va fi lansat în cadrul Sfintei Liturghii solemne ce va fi celebrată cu ocazia împlinirii a 139 de ani de la crearea Arhidiecezei Romano-Catolice de București, miercuri, 27 aprilie, ora 18.30, la Catedrala Sf. Iosif.  Redăm mai jos „Cuvântul înainte” semnat de Excelența Sa Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București.

Cuvânt înainte

Suntem bucuroși să prezentăm cea mai recentă lucrare de istorie și cultură bisericească apărută la Editura ARCB sub egida celor două departamente de specialitate ale Arhidiecezei – Centrul „Biserica și Istoria” și Arhiva „Vladimir Ghika”. Volumul se adaugă seriei de lucrări cu tematică istorică și culturală inițiate în ultimii ani, rod al colaborării unui grup inimos de specialiști – laici, preoți, persoane consacrate – aflați sub coordonarea domnului prof. dr. Dănuț Doboș și a doamnei dr. Iulia Cojocariu. Titlul lucrării – Biserica și cultura. Tradiții ale vieții culturale în Arhidieceza Romano-Catolică de București – evidențiază cu claritate faptul că Biserica a acordat mereu o importanță deosebită culturii, aceasta fiind o prezență constantă în doctrina socială a Bisericii precum și în documentele Magisteriului Bisericii. De exemplu, constituția Gaudium et spes conține un capitol întreg dedicat „promovării progresului culturii” (nr. 53-62), unde se face mențiunea că procesul întâlnirii și al confruntării cu diversele culturi reprezintă o experiență pe care Biserica a trăit-o încă de la începuturile predicării Evangheliei.

Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, în discursul adresat Adunării Națiunilor Unite la 5 octombrie 1995, menționa următoarele: „Cultura este un efort de reflecție asupra misterului lumii și, în special, al omului. Este un mod de a da expresie dimensiunii transcendente a vieții umane. Inima fiecărei culturi o constituie apropierea sa de cel mai mare dintre mistere: misterul lui Dumnezeu”.

Același Papă menționa în „Scrisoare autografă de întemeiere a Consiliului Pontifical pentru Cultură” (20 mai 1982) faptul că „o credință care nu devine cultură este o credință care nu este pe deplin primită, nu este în întregime gândită și nu este trăită cu fidelitate”.

Lucrarea de față reprezintă o incursiune în istoria culturii scrise a Arhidiecezei Romano-Catolice de București, aducând în fața cititorului oameni de cultură, evenimente culturale, periodice și lucrări de factură cultă care au marcat cei 139 de ani care au trecut de la înființarea Arhidiecezei Romano-Catolice de București, Fără a-și propune să fie exhaustivă, această bogată trecere în revistă este utilă și necesară în cunoașterea istoriei Arhidiecezei în aspectul său cultural.

Așa după cum recunoștea și marele istoric Nicolae Iorga, la începutul secolului al XX-lea era în desfășurare în Arhidieceza de București o adevărată „mișcare culturală”, cu referire expresă la activitatea „Revistei Catolice” și a istoricului Carol Auner, „părintele” istoriografiei catolice românești. Începuturile acestei „mișcări culturale” datează însă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, atunci când reprezentantul cel mai de seamă, savantul Gian Luigi Frollo, apologet al Bisericii, s-a străduit să înscrie cultura Bisericii locale în marea cultură a Bisericii Universale, implicit în cultura românească.

Momentul culminant al mișcării culturale în Arhidieceză l-a reprezentat existența celebrei publicații culturale „Revista Catolică” (1912-1916), suspendată din cauza Primului Război Mondial, fără a-și relua niciodată seria aparițiilor trimestriale. Nume precum cele ale Arhiepiscopului Raymund Netzhammer, canonicului Carol Auner, Episcopilor Ioan Bălan și Anton Durcovici, al Monseniorului Vladimir Ghika, istoricilor I. C. Filitti și Kiril Karalevskij, literaților Hildebrand Frollo, Mia Frollo, Ioan  Vanca, avocatului Mariu Theodorian Carada, preotului Lucius Fetz, între alții, au reprezentat cu cinste cultura catolică și românească, atât prin colaborarea lor la „Revista Catolică”, cât și prin numeroasele lucrări personale publicate.

Arhiepiscopul Alexandru Theodor Cisar (1924-1954) a revitalizat în perioada interbelică viața culturală a Arhidiecezei, atât prin exemplul personal, de colaborator la publicațiile catolice, cât și de animator cultural și protector al culturii. În acest sens, Arhiepiscopul Cisar a acordat prioritate presei catolice, în concordanță cu dezvoltarea mondială a presei catolice promovate de papi, presa catolică fiind recunoscută atât ca o necesitate în viața cotidiană a credincioșilor, având un rol social primordial în comunicarea și promovarea valorilor Evangheliei și a culturii îndreptate spre binele integral al omului.

Regăsim în paginile prezentei lucrări numele prestigioase ale publicațiilor catolice, reviste și ziare fanion ale presei catolice interbelice, precum „Farul Nou”, „Buletin Parohial”, „Raiul Copiilor”, „Raiul Tineretului” și „Bukarester Katolisches Sonntagsblatt”, care au fost continuatoarele nu mai puțin celebrelor „Revista Catolică”, „Bulletin Paroissial” și „Jugendfreund” apărute în perioada 1913-1923.

Cei mai străluciți reprezentanți ai fenomenului cultural catolic interbelic au fost, pe lângă Arhiepiscopul Cisar, scriitorii Ion Mihai Rașcu, Iosif Frollo, Mia Frollo, autorii unor lucrări de mare valoare literară și culturală. De menționat faptul că prestigioasa revistă „Farul Nou” aflată sub coordonarea canonicului cărturar Anton Durcovici, a fost opera grupului de intelectuali grupați în Congregația Mariană a Bărbaților și Tinerilor din București, al cărei președinte a fost același neobosit canonic Anton Durcovici, inițiatorul celebrului „Curs pentru intelectuali” ținut în Catedrala „Sfântul Iosif” și ulterior într-o sală a Palatului ARCB („Palatul Cisar”) în perioada 1936-1942. Totodată, Anton Durcovici este autorul lucrării „Paladinul Păcii”, una dintre cele mai valoroase lucrări apărute în istoria Arhidiecezei (1939).

Regimul ateu comunist a pus capăt în anul 1948 vieții culturale și scolastice a Arhidiecezei, aceasta renăscând târziu, în anul 1978, odată cu activitatea multiplă desfășurată la Buzău de preotul Ioan Ciuraru, tipografia de la Buzău având un rol important în istoria Arhidiecezei, în toate planurile acesteia – pastoral, cultural, liturgic și social.

Prăbușirea în anul 1989 a regimului comunist a fost semnalul pentru renașterea vieții Arhidiecezei, inclusiv în aspectele sale de cultură și presă scrisă. Astfel, revista „Verbum” a devenit o importantă publicație culturală, coordonată de profesorul universitar Daniel Barbu și de Violeta Barbu, de pioasă amintire, iar revista „Pro Memoria”, fondată în anul 2001 de Arhiepiscopul Mitropolit dr. Ioan Robu, a cărei apariție continuă, s-a dorit a fi continuatoarea „Revistei Catolice”. La rândul său, „Actualitatea creștină”, fondată de Arhiepiscopul Mitropolit dr. Ioan Robu, în anul 1990, este continuatoarea demnă a periodicelor catolice apărute până în anul 1948.

În cele trei decenii de libertate, cultura scrisă a Arhidiecezei a cunoscut o dezvoltare fără precedent, așa cum o atestă sutele de publicații apărute sub egida Editurii ARCB. Ne dorim și sperăm ca acest volum să fie urmat de lucrări dedicate și celorlalte dimensiuni ale vieții culturale: muzică, arte plastice, audio-vizual.

Adresăm felicitări autorilor lucrării.

Cu binecuvântarea noastră,

+ÎPS Aurel Percă
Arhiepiscop Mitropolit de București

Hits: 180