Mesajul Adunării Generale a Conferințelor Superioarelor Majore și a Superiorilor Majori din România (CRSM și CSRM)

superioare

Mesajul Adunării Generale a Conferințelor Superioarelor Majore și a Superiorilor Majori din România (CRSM și CSRM)

Ca pe niște Rusalii de toamnă: așa am trăit Adunarea Generală din 2021 a Conferințelor Superioarelor Majore și a Superiorilor Majori din România (CRSM și CSRM). Într-adevăr, cu peste 50 de participante și participanți reuniți virtual în zilele de 19-20 octombrie în căsuțele ZOOM asemenea ucenicilor în Cenacol, am simțit cu toții și în multe feluri cum Duhul Sfânt ne-a inspirat, călăuzit și încurajat să mergem mai departe împreună ca persoane consacrate pe drumul sinodal al Bisericii.

Odată deschisă prin rugăciunea „Împărate ceresc”, Adunarea Generală a fost încurajată de cuvântul Papei Francisc din salutul Excelenței Sale, Nunțiul Apostolic Miguel Maury Buendia: „Avem nevoie de răbdarea curajoasă de a merge, de a explora noi căi, de a căuta ceea ce ne sugerează Duhul Sfânt…”.Același Spirit dătător de viață s-a simțit prezent și în intervenția concisă, dar caldă și spirituală, a PS Ioan Călin Bot, noul Responsabil CER pentru Viața consacrată din România. După ce și-a exprimat prețuirea pentru congregațiile religioase din țară, acesta ne-a adresat două apeluri: să trăim diferențele dintre noi ca pe o complementaritate, fără a uita niciodată că omul, deși „nu este Dumnezeu”, este chemat să facă parte din Împărăția Sa.

Tema acestui an, „Transformare: prin diversitate spre unitate” a fost tratată de doi interlocutori, pe cât de diferiți, tot atât de inspirați! Mai întâi, sora Felicia Ghiorghieș, Superioara Generală a Congregației Oblatelor Asumpționiste, a declinat în cinci puncte aspectele esențiale ale acestei transformări la care este chemată Viața consacrată: 1) Unitate în diversitate, deviza Uniunii Europene, înțeleasă ca respect pentru oameni și pentru drepturile acestora; 2) Carisma și misiunea pentru Unitate a Congregației O.A fondate de Emmanuel d´Alzon prin legătura dintre Evanghelizare, Ecumenism și Caritate, concretizată prin „teologia pașilor mici” în viața comunitară; 3) Îndemnul la Interculturalitate, menită să facă din persoanele consacrate niște „profeți ai speranței”; 4) Apelul la o convertire a mentalității, prin care să privim „diferența ca pe o binecuvântare”, pornind de la constatarea Papei Francisc din Pactul Educativ Global, după care diferența nu se opune unității, ci o face posibilă; 5) pentru a evoca în încheiere frumusețea și bogăția diversității din Viața Consacrată, din Biserică și din lumea de azi – fiecare contribuie în felul său unic la mozaicul care reflectă chipul aceluiași Dumnezeu!

Dacă prima conferință ne-a purtat de la unitatea lăuntrică spre aceea cu oamenii din jurul nostru, în cea de-a doua, Don Ben (PS Benoni Ambăruș, Episcop Auxiliar de Roma) ne-a călăuzit în sens invers, provocându-ne cu întrebarea dacă îl iubim într-adevăr aproapele ca pe noi înșine și dacă nu cumva, în loc să ne lăsăm transformați de această iubire, transformăm Evanghelia într-o metaforă sau „poezie” golită de conținut. Pornind de la constatarea că nu trăim într-o „epocă a schimbărilor”, ci într-o „schimbare de epocă”, am fost interpelați de nevoia unei noi mentalități pastorale. Aceasta presupune nu doar o nouă atitudine față de oamenii sărmani și imigranți, mai primitoare și cu adevărat fraternă, ci și o privire înnoită asupra vieții consacrate, deschisă spre vocații multiculturale și dispusă la descentralizare instituțională, gata să iasă din confortul propriu spre periferiile existențiale. Avertizându-ne asupra „pericolului pomanei” – care urmărește mai mult să ne liniștească conștiința decât să ajute cu adevărat aproapele – și asupra „cristalizării nevoii” – care vede mai degrabă problema, decât persoana întreagă, Preasfinția Sa ne-a amintit că săracii ne salvează, de fapt, pe noi, ei fiind o „prelungire a Întrupării” după spune Papa Francisc în Evangelii Gaudium 179. De aici, întreitul apel: de la subsidiaritate la fraternitate, la hrănirea sufletului gol, dar și a stomacului gol prin Ecologia integrală, precum și convertirea pastoralei misionare, de la primire spre ieșire!

Încheierea acestui „moment de Rusalii” – cu timp și fără timp – a fost marcată de intervenția PS Lászlo Böcskei, Episcopul romano-catolic de Oradea. Acesta – deși nu a avut nici acum bucuria de a ne primi în Dieceza Sa, așa cum era planificat de doi ani – ne-a îndemnat să trăim fiecare în parte și toti împreună „Bucuria Credinței”: „când în mine este Duhul Sfânt, mă bucur ca David!”

Cu ce rămânem, atunci, din aceste zile copleșite de Darurile Duhului, revărsate spiritual pe cale virtuală? Cu urgența convertirii privirilor noastre: asupra propriei realități ca persoane și institute de viață consacrată, asupra oamenilor din lumea întreagă, dincolo de diferențele lor, și mai ales asupra lui Dumnezeu, care nu încetează să ne privească, văzându-l pe Fiul Său în fiecare soră și frate de pe acest pământ!

Consiliile CRSM și CSMR

Hits: 240

/ Știri / Tags:

Share the Post