Papa Francisc la Qaraqosh: „Spunem NU terorismului şi instrumentalizării religiei”

202103033-1

Papa Francisc la Qaraqosh: „Spunem NU terorismului şi instrumentalizării religiei”

Vizită la comunitatea din Qaraqosh

Biserica “Neprihănita Zămislire la Qaraqosh, duminică, 7 martie 2021

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Sunt recunoscător Domnului pentru oportunitatea de a fi în mijlocul vostru în această dimineaţă. Am aşteptat cu nerăbdare acest moment. Mulţumesc Preafericirii Sale patriarhul Ignace Youssif Younan pentru cuvintele sale de salut, precum şi doamnei Doha Sabah Abdallah şi părintelui Ammar Yako pentru mărturiile lor. Privindu-vă, văd diversitatea culturală şi religioasă a oamenilor din Qaraqosh, şi asta arată ceva din frumuseţea pe care regiunea voastră o oferă viitorului. Prezenţa voastră aici aminteşte că frumuseţea nu este monocromatică, ci străluceşte prin varietate şi diferenţe.

În acelaşi timp, cu mare tristeţe, privim în jurul nostru şi vedem alte semne, semnele puterii distructive a violenţei, urii şi războiului. Câte lucru au fost distruse! Şi cât de mult trebuie reconstruit! Această întâlnire a noastră demonstrează că terorismul şi moartea nu au niciodată ultimul cuvânt. Ultimul cuvânt aparţine lui Dumnezeu şi Fiului său, învingător al păcatului şi al morţii. Chiar şi în mijlocul devastărilor terorismului şi ale războiului, putem vedea, cu ochii credinţei, triumful vieţii asupra morţii. Aveţi în faţa voastră exemplul taţilor şi mamelor voastre în credinţă, care l-au adorat şi l-au lăudat pe Dumnezeu în acest loc. Au perseverat cu speranţă fermă pe drumul lor pământesc, încrezându-se în Dumnezeu care nu dezamăgeşte niciodată şi care ne susţine mereu cu harul său. Marea moştenire spirituală pe care ne-au lăsat-o continuă să trăiască în voi. Îmbrăţişaţi această moştenire! Această moştenire este forţa voastră! Acum este momentul de a reconstrui şi de a reîncepe, încredinţându-se harul lui Dumnezeu, care conduce destinele fiecărui om şi ale tuturor popoarelor. Nu sunteţi singuri! Întreaga Biserică este aproape de voi, cu rugăciunea şi caritatea concretă. Şi în această regiune atâţia v-au deschis uşile în momentul de necesitate.

Preaiubiţilor, acesta este momentul de a vindeca nu numai edificiile, ci mai înainte legăturile care unesc comunităţi şi familii, tineri şi bătrâni. Profetul Ioel spune: “Fiii tăi şi fiicele tale vor profetiza, bătrânii tăi vor visa şi tinerii tăi vor avea viziuni” (cf. Il 3,1). Când bătrânii şi tinerii se întâlnesc, ce se întâmplă? Bătrânii visează, visează un viitor pentru tineri; iar tinerii pot să adune aceste vise şi să profetizeze, să le ducă înainte. Când bătrânii şi tinerii se unesc, păstrăm şi transmitem darurile pe care le dă Dumnezeu. Îi privim pe copiii noştri, ştiind că vor moşteni nu numai un pământ, o cultură şi o tradiţie, ci şi roadele vii ale credinţei care sunt binecuvântările lui Dumnezeu pe acest pământ. Vă încurajez să nu uitaţi cine sunteţi şi de unde veniţi! Să păstraţi legăturile care vă ţin împreună, vă încurajez să păstraţi rădăcinile voastre!

Cu siguranţă există momente în care credinţa poate să şovăie, când pare că Dumnezeu nu vede şi nu acţionează. Acest lucru pentru voi era adevărat în zilele mai întunecate ale războiului, şi este adevărat şi în aceste zile de criză sanitară globală şi de mare nesiguranţă. În aceste momente, amintiţi-vă că Isus este alături de voi. Nu încetaţi să visaţi! Nu capitulaţi, nu pierdeţi speranţa! Din cer sfinţii veghează asupra noastră: să-i invocăm şi să nu încetăm să cerem mijlocirea lor. Şi sunt şi “sfinţii de la uşa vecină”, “care, trăind în mijlocul nostru, reflectă prezenţa lui Dumnezeu” (Exortaţia apostolică Gaudete et exsultate, 7). Această ţară are mulţi din aceştia, este o ţară cu atâţia bărbaţi şi femei sfinţi. Lăsaţi ca să vă însoţească spre un viitor mai bun, un viitor de speranţă.

Un lucru pe care l-a spus doamna Doha m-a emoţionat: a spus că iertarea este necesară din partea celor care au supravieţuit atacurilor teroriste. Iertare: acesta este un cuvânt-cheie. Iertarea este necesară pentru a rămâne în iubire, pentru a rămâne creştini. Drumul pentru o vindecare deplină ar putea să fie încă lung, însă vă cer, cu rugăminte, să nu vă descurajaţi. Este nevoie de capacitate de a ierta şi, în acelaşi timp, curaj de a lupta. Ştiu că acest lucru este foarte dificil. Însă credem că Dumnezeu poate aduce pacea în această ţară. Noi ne încredem în el şi, împreună cu toate persoanele de bunăvoinţă, spunem “nu” terorismului şi instrumentalizării religiei.

Părintele Ammar, amintind ororile terorismului şi războiului, i-a mulţumit Domnului care v-a susţinut mereu în timpuri bune şi în cele rele, în sănătate şi în boală. Recunoştinţa se naşte şi creşte când ne amintim de darurile şi de promisiunile lui Dumnezeu. Amintirea trecutului plăsmuieşte prezentul şi ne duce înainte spre viitor.

În fiecare moment, să aducem mulţumire lui Dumnezeu pentru darurile sale şi să-i cerem să dea pace, iertare şi fraternitate acestei ţări şi oamenilor săi. Să nu încetăm să ne rugăm pentru convertirea inimilor şi pentru triumful unei culturi a vieţii, a reconcilierii şi a iubirii fraterne, respectând diferenţele, diferitele tradiţii religioase, în efortul de a construi un viitor de unitate şi colaborare între toate persoanele de bunăvoinţă. O iubire fraternă care să recunoască “valorile fundamentale ale umanităţii noastre comune, valori în numele cărora putem şi trebuie să cooperăm, să construim şi să dialogăm, să iertăm şi să creştem” (Enciclica Fratelli tutti, 283).

În timp ce veneam cu elicopterul, am văzut statuia Fecioarei Maria pe această biserică a Neprihănitei Zămisliri şi i-am încredinţat ei renaşterea acestui oraş. Sfânta Fecioară Maria nu numai că ne ocroteşte de sus, ci cu duioşie maternă coboară spre noi. Efigia sa aici a fost chiar rănită şi călcată în picioare, însă faţa Născătoarei de Dumnezeu continuă să ne privească duios. Pentru că aşa fac mamele: mângâie, întăresc, dau viaţă. Şi aş vrea să spun mulţumesc din inimă tuturor mamelor şi tuturor femeilor din această ţară, femei curajoase care continuă să doneze viaţă în pofida samavolniciilor şi rănilor. Femeile să fie respectate şi ocrotite! Să le fie date lor atenţie şi oportunităţi! Şi acum s-o rugăm împreună pe Mama noastră, invocând mijlocirea sa pentru necesităţile voastre şi pentru proiectele voastre. Vă pun pe toţi sub ocrotirea sa. Şi vă cer, cu rugăminte, să vă rugaţi pentru mine.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

sursa: ercis.ro

Foto: Vatican Media

Hits: 10

/ Știri

Share the Post