ÎPS Aurel Percă: „Euharistia este iubirea lui Cristos care devine hrana noastră, pentru a ne face să iubim așa cum iubește Dumnezeu”

ÎPS Aurel Percă: „Euharistia este iubirea lui Cristos care devine hrana noastră, pentru a ne face să iubim așa cum iubește Dumnezeu”

Predica ÎPS Aurel Percă
Arhiepiscop Mitropolit de București

Solemnitatea Preasfântului Trup și Sânge al Domnului, 11 iunie 2020

Preaiubiți credincioși,
Dragi frați şi surori care ne urmăriți prin intermediul Televiziunii Române şi prin internet,

Celebrăm astăzi solemnitatea Preasfântului Trup şi Sânge al lui Cristos, sau, mai sintetic, solemnitatea Corpus Domini. Celebrăm cu solemnitate misterul prezenței reale a lui Cristos în trup şi sânge, suflet şi divinitate în sacramentul Euharistiei.

2020-06-11_175506-1154027

Scopul sărbătorii este triplu: să ne facă mai conștienți cât de mare este acest sacrament; să facă mereu mai vie şi convingătoare credința noastră în acest dar; să exprime sentimentele de profundă recunoștință față de Domnul Isus, care a instituit Euharistia tocmai „în noaptea în care a fost trădat”, ca semn al iubirii extreme față de noi.

Ce este de fapt Euharistia? Din catehism știm deja că „euharistia este adevăratul trup şi sânge al lui Cristos, sub chipul pâinii şi al vinului”.

Știm de asemenea că Euharistia este un mister, şi în fața unui mister nu ne rămâne decât să îngenunchem şi să adorăm. Tocmai liturgia de astăzi este o chemare la manifestarea recunoștinței şi a adorației noastre pentru că Isus Cristos a rămas în mijlocul nostru în acest mod privilegiat.

În această solemnitate, Biserica ne invită pe noi, noul popor al lui Dumnezeu să ne amintim şi să nu uităm de faptele minunate săvârșite de Dumnezeu pentru mântuirea noastră, culminând cu patima, moartea şi învierea Fiului său; să ne amintim şi să nu uităm că toate aceste fapte minunate, în special Misterul Pascal, sunt exprimate în Euharistie, memorialul veșnic. De aceea Sfântul Toma scrie că Euharistia „este cea mai mare dintre toate minunile săvârșite de Cristos, documentul minunat al iubirii sale imense față de oameni” (lectura II).

Vă invit să mergem la izvoarele Euharistiei şi să  intrăm cu credință în Cenacol, unde Isus ne-a dat Euharistia; ne simțim mișcați alături de Petru și Ioan; și ne fixăm privirea asupra lui Isus pentru a imprima în ochii noștri fața bunătății sale infinite.

Pentru a înțelege ce a făcut Isus în Cenacol, sala Cinei de taină, trebuie să reconstruim atmosfera acelui moment dramatic. Isus a avut înaintea sa doisprezece oameni săraci, care reprezentau întreaga omenire și, prin urmare, și pe noi; acei oameni vor fugi cu toții în noaptea aceea și îl vor părăsi pe Isus … lăsându-l singur; unul dintre ei îl va trăda și un altul se va lepăda de el. Şi nu numai atât. Isus știa că o mulțime de „Iuda” se vor perinda peste secole pentru a-l trăda… chiar și pentru mai puțin de treizeci de dinari. Isus știa că o armată de „Caiafa” îl va condamna din nou și o mulțime incredibilă de „Pilat” va refuza să-l apere, mânjindu-și mâinile cu apa lașității. Isus avea tot dreptul să se supere și să  strice atmosfera de la acea masă de cină, murdărită de trădarea umană.

Și în schimb, nu. Isus nu încearcă un sentiment de indignare, ci o imensă compasiune. Acesta este misterul lui Dumnezeu, misterul bunătății pe care ne străduim să-l înțelegem, pentru că ne depășește infinit de mult. Așadar, Isus, în acel moment de dezolare a umanității (dezolarea noastră!), dă omenirii o poruncă care pare cu adevărat imposibilă. El spune cu curaj divin: „Iubiți-vă unii pe alții așa cum v-am iubit şi eu pe voi. Aceasta este porunca mea! De pe aceasta va şti lumea că sunteți ucenicii mei. Dacă veţi avea dragoste unul pentru celălalt ”.

Poate ne vine în mod spontan întrebarea: și cum vom putea iubi așa cum a iubit Isus?

Noi, care avem în venele noastre sângele trădării și renegării, cum vom putea să trăim o poruncă care este atât de departe de orizontul nostru mic? Cu toate acestea, porunca lui Isus este clară: iar Dumnezeu nu cere lucruri imposibile.

De fapt, pentru a face posibilă porunca iubirii, Isus adaugă imediat un dar: darul Euharistiei. Euharistia este iubirea lui Cristos care devine hrana noastră, pentru a ne face să iubim așa cum iubește Dumnezeu. Să nu uităm că fiecare Euharistie este construită în jurul acestor cuvinte precise: „Acesta este trupul meu care este dat pentru voi”, adică „Aici eu mă fac prezent cu gestul iubirii care dă viață pentru voi”. „Acesta este sângele meu vărsat pentru voi”, adică „Aici mă fac prezent cu gestul carității supreme, care îşi vărsă sângele pentru a mărturisi puterea și sinceritatea iubirii”.

La  fiecare Euharistie, acest mister al iubirii ne învăluie, ne implică, intră în noi și scoate din inimile noastre toate rezervele răutății, ale egoismului și ale mândriei, astfel încât misterul iubirii lui Dumnezeu să fie altoit în noi.

Sfântul Francisc de Assisi a uimit și continuă să uimească lumea prin intensitatea iubirii sale. Cum a devenit un om atât de bun, atât de blând, un om atât de liber de atașamentul față de bani? Totul a pornit de la Euharistie! De fiecare dată când Francisc vedea o clopotniță de la distanță, îngenunchea, gândindu-se că Isus era prezent acolo în Euharistie și spunea cu adânc devotament și emoție: „Doamne Isuse, te adorăm aici și în toate Bisericile din lume și te binecuvântăm pentru că prin crucea ta, ai răscumpărat lumea”. Euharistia i-a dat lui Francisc de Assisi fizionomia lui Cristos: iar viața sa a devenit o minune care impresionează și pe necredincioși.

Damian De Veuster, un tânăr preot belgian, în mai 1873 s-a dus să trăiască voluntar pe insula Molokai, în arhipelagul insulelor Hawai, unde au fost adunați aproximativ o mie de leproși: era un iad de durere și disperare … și a devenit un paradis al fraternității și al speranței. Cum a avut loc acest miracol? Prin puterea Euharistiei! Damian a putut să spună: „Mă simt cel mai fericit misionar din lume! Cu puterea Euharistiei, simt că pot transforma nu unul, ci o sută Molokai! “.

La 15 septembrie 1993, un preot din Sicilia, pe nume Don Pino Puglisi, generos și curajos paroh al orașului Palermo a fost oprit de câțiva asasini în timp ce deschidea ușa casei la capătul unei zile dăruită în întregime pentru alții și, mai ales, pentru a-i scoate pe tineri din noroiul corupției și al violenței. Ei și-au îndreptat revolverul cu intenția de a-i opri caritatea. Don Pino s-a uitat în ochii criminalului care urma să tragă și i-a oferit un zâmbet dezarmant. Criminalul a tras în grabă, dar mai târziu a declarat: „Zâmbetul acela bun și dezarmant m-a învins. În acel moment am înțeles că bunătatea este mai puternică decât răutatea”.

Unde a găsit Don Pino puterea unei asemenea bunătăți? În Sfânta Euharistie pe care o celebra în fiecare zi, care îi îmbiba întreaga a viață. De ce nu se întâmplă aceeași minune şi în noi? Pentru că noi rezistăm euharistiei! Noi ne apărăm de Euharistie, ridicăm ziduri de mândrie și egoism, pentru ca Euharistia să nu ne reînnoiască și să nu ne transforme.

Să luăm astăzi o hotărâre fermă: propunerea de a deschide mai  mult inima noastră pentru Euharistie, pentru ca Isus să vindece violența și răutatea inimii noastre cu un nou potop de bunătate.

Nu vedeți cum lumea se frământă, cum ura devine o epidemie, egoismul ucide fărâmă de fraternitate și altruism? Nu vedeți că mulți tineri se distrug pe ei înșiși pentru că sunt goi și incapabili să iubească și să viseze un viitor luminat de un ideal?

Preasfântă Euharistie, ajută-ne! Preasfântă Euharistie, îți dăruim inima noastră, astfel încât prin noi lumea să găsească calea bunătății care coincide cu cea a fericirii. Amin.

/ documente, Știri / Tags: , , ,

Share the Post

About the Author