Predică, 19.03.2020: ÎPS Aurel Percă – „Ite ad Joseph! Mergeţi la Iosif!”
Solemnitatea Sfântului Iosif
Bucureşti – 19 martie 2020
Preasfinţiile Voastre şi dragi Confraţi preoţi,
Dragi credincioşi, iubiţi cinstitori ai Sfântului Iosif,
Dragi şi scumpi telespectatori care ne urmăriţi în toată ţara, din casele dumneavoastră, şi care vă aflaţi în imposibilitatea de fi prezenţi în biserici,
Iubiţi credincioşi care ne ascultaţi prin Radio Maria şi ne urmăriţi prin internet,
Sărbătorim patronul catedralei noastre, dar şi pe patronul Bisericii universale, pe Sfântul Iosif, într-un cadru restrâns, lipsit de fastul marilor sărbători. Nu este loc pentru sărbătoare cu fast exterior, dar sufleteşte şi plini de credinţă îi reprezentăm pe toţi cei care astăzi ar fi voit să fie de faţă, dar sunt uniţi cu noi acum spiritualiceşte prin intermediul mijloacelor de comunicaţie, mai ales a Televiziunii române, căreia îi mulţumim că este alături de noi, de credincioșii din întreaga ţară şi probabil al multora care sunt departe de ţară.
Mulţumim conducerii Televiziunii publice că este alături de oamenii care trec printr-o grea încercare şi prin intermediul ei pot găsi momente de alinare.
Pentru reflecţia noastră în sărbătoarea Sfântului Iosif aş vrea să vă propun câteva gânduri pornind de la situaţia grea şi plină de preocupare în care ne aflăm noi şi o mare parte din lume, indicând printre multele recomandări date în aceste zile – de autorităţi şi de glasul Bisericilor – şi o invitaţie care vine de la sărbătoarea de astăzi, a Sfântului Iosif, soţul feciorelnic al Preacuratei Fecioare Maria, patronul Bisericii Universale şi patronul catedralei noastre, în afara căreia ne aflăm din motive bine întemeiate.
Biserica ne înseamnă în sărbătoarea lui: Ite ad Joseph! Mergeţi la Iosif!
Dragi fraţi şi surori de pretutindeni,
Mă adresez dumneavoastră celor prezenţi aici în incinta catedralei precum şi celor care ne urmăriţi prin televiziune şi internet, pentru a împărtăşi neliniştea şi preocuparea din aceste zile grele pentru ţara noastră şi pentru omenire, luminaţi totuşi de speranţa în Domnul Dumnezeul nostru care a făcut cerul şi pământul…, şi care rămâne fidel pentru totdeauna, face dreptate celor oprimaţi şi dă pâine celor înfometaţi (Ps 146,6-7).
Suntem cu toţii neliniştiţi pentru că un rău întunecat ne întinde curse şi ne ameninţă, mai ales pe cel care este mai slab şi vulnerabil. Pentru acest motiv autorităţile publice impun – pe bună dreptate – restricţii importante libertăţilor noastre şi obişnuinţelor comune de viaţă. Aceste restricţii, după părerea experţilor, reprezintă unica formă de prevenţie eficace pentru ca pericolul contaminării să nu se răspândească pe mai departe.
Şi noi credincioşii catolici vrem să fim cetăţeni responsabili şi prin urmare exemplari în observarea dispoziţiilor date de autorităţi. Între aceste dispoziţii unele ating grav viaţa comunităţilor noastre ecleziale, cum este suspendarea celebrărilor comunitare a liturghiilor, a întâlnirilor catehetice şi a celorlalte activităţi pastorale.
Totuşi trebuie să fim conştienţi de gravitatea gestului şi de suferinţa pe care asemenea măsuri le cauzează în atâţia creştini. Şi totuşi ele sunt necesare. Nu este vorba de lipsă de credinţă, dar de prudenţă umană, care nu trebuie pusă în contrapoziţie cu încrederea în Domnul. Nu trebuie să-l ispitim pe Domnul, dar noi trebuie să-l invocăm să ne dea puterea de a trăi acest timp în speranţă şi în caritate!
Vă invit, dragi fraţi şi surori, să creaţi o reţea spirituală de rugăciune care să unească întreaga arhidieceză şi chiar dincolo de graniţele ei, gândindu-ne la situaţiile grave în care se află multe ţări, chiar unde se află mulţi compatrioţi de ai noştri.
Acesta este momentul pentru a dovedi solidaritatea cu ceilalți, în special cu cei mai fragili, pe măsură ce ne îndeplinim îndatoririle creștine și civice.
Vă cer să vă uniţi cu mine, cu preoţii dumneavoastră, în fiecare seară, singuri sau în familie, în recitarea rozariului pentru a medita misterele vieţii Mântuitorului şi ale Fecioarei Maria şi pentru a cere mijlocirea ei, pentru ca Domnul cel atotputernic şi milostiv să ne elibereze de acest rău, să întărească persoanele lovite de Coronavirus, persoanele pe cele care sunt izolate din cauza carantinei şi pe cele care sunt singure şi vulnerabile, să-i susţină pe medici, lucrătorii sanitari, autorităţile şi pe toţi cei care lucrează cu multă abnegaţie pentru a combate în toate formele contaminarea şi răspândirea coronavirusului.
Suntem obişnuiţi cu diferitele măsuri recomandate în aceste zile în combaterea Coronavirusului: acesta se dovedeşte ca o adevărată şi proprie nenorocire, nu atât şi nu numai pentru caracterul său periculos clinic, dar mai ales pentru cel social.
Virusul provoacă teamă. Şi teama, care este o rea sfătuitoare, ne împinge să ne închidem în mod exagerat în egoismul nostru, duce la agresivitate interpersonală şi la cea socială, dă spaţiu excesiv emotivităţii iraţionale. Mai mult decât de epidemia coronavirus, trebuie să ne temem de epidemia fricii.
Aşadar, să nu cedăm epidemiei fricii; nu suntem morţi vii. Cum ar spune Papa Francisc: „nu lăsaţi să vi se fure speranţa!” Nu vă lăsaţi contaminaţi la cap şi şi la inimă de viruşii mortali ai indiferenţei, ai egoismului, al corupţiei şi al mândriei: virusul care se preocupă numai de sine şi care provoacă panică dacă unele siguranţe ale sale se clatină!
Epidemiile și pandemia tind să trezească instinctele de supraviețuire brutale în noi toți. De asemenea, pot provoca alte reacții și comportamente care contrazic mesajul Evangheliei.
Teama este duşmanul omului, este duşmanul omenirii. Răsună, astfel, în inima creştinului cuvântul lui Isus, de mai multe ori repetat şi redat de mai multe ori în Evanghelii. Nu vă temeţi! Creştinul ştie că stă pe “palmele” mâinii lui Dumnezeu, deci ştie că se află pe mâini bune. Creştinul ştie că istoria umană şi întregul univers stau în mâinile puternice şi gingaşe ale lui Dumnezeu creatorul şi răscumpărătorul.
Omul este chemat să guverneze universul nu ca un despot, dar ca administrator fidel şi responsabil al bunurilor lui Dumnezeu date pentru omenire. De aceea omul este dotat de suficienţă inteligenţă pentru a descoperi şi a controla mecanismele naturii, mai ales cele care îi ameninţă integritatea şi viaţa. Dar omul nu este Dumnezeu, nici nu se poate juca de “a o face pe Dumnezeu”, pentru care motiv înaintea limitelor inteligenței sale el se opreşte, profund convins că există Cineva „sus”care, cu grijă şi respect, veghează asupra lui şi asupra zilelor sale.
La Acesta la Dumnezeu – alergăm şi prezentăm propriile necesităţi şi cerem ajutorul său, cu gândul la cuvintele Mântuitorului din Evanghelie: “Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi găsi, bateţi şi vi se va deschide. Căci oricine cere, primeşte; cine caută, găseşte; iar celui care bate, i se va deschide. Cine dintre voi, dacă fiul îi va cere pâine, îi va da o piatră? Sau dacă va cere un peşte îi va da un şarpe? Aşadar, dacă voi, răi cum sunteţi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da cele bune celor care i le cer?”
În numele omenirii întregi, noi creştinii voim să cerem Domnului eliberarea de teamă, înţelepciunea şi inteligenţa pentru a înfrunta dificultăţile din momentul prezent şi cele viitoare, solidaritatea care ne spune să nu excludem şi nici să îndepărtăm pe fraţii nevoiaşi.
Cu aceste convingeri de credinţă repet fiecărui credincios: curaj! Nu vă temeţi!
Domnul în care ne punem toată speranţa este mult mai puternic decât răul.
Fecioara Maria şi Sfântul Iosif, suntem siguri, se roagă cu noi şi mijlocesc pentru noi şi pentru lumea întreagă ca să dispară teama, frica, descurajarea. În asemenea momente vreau să vă amintesc de o invitaţie şi recomandare pe care le sugerează sărbătoarea de astăzi: „Ite ad Joseph!”
Dragi fraţi şi surori în Cristos de faţă şi uniţi cu noi prin mijloacele de comunicaţie,
Aceasta este o expresie foarte cunoscută creştinilor evlavioşi către Sfântul Iosif. Traducerea din latină înseamnă „mergeţi la Iosif!” Fireşte, nu este vorba de un mers fizic, nu este o deplasare spre un loc sau, admiţând posibilitatea, a merge până la casa din Nazaret unde marele Patriarh a trăit împreună cu Sfânta Familie, al cărui Cap şi Purtător de grijă era. Este clar că ne gândim la rugăciune, la încrederea în mijlocirea Sfântului Iosif.
Este bine să amintim numărul imens al sfinţilor şi sfintelor care au nutrit o mare devoţiune către Sfântul Iosif. O amintim pe Sfânta Tereza de Avila: ea susţinea, că orice am cere Sfântului Iosif, el ne va mijloci cu siguranţă. „Eu l-am luat drept avocat şi patron pe Sfântul Iosif şi m-am recomandat lui cu multă fervoare. Acest tată al meu şi protector m-a ajutat în nevoile în care mă aflam şi în multe alte lucruri grave, în care era în joc onoarea mea şi sănătatea sufletului meu. Am văzut că ajutorul său a fost totdeauna mult mai mare decât cel pe care l-am putut spera”. (cf. Autobiografie, cap VI).
Sfântul Pius de Pietrelcina – Padre Pio – spunea deseori: „Ite ad Joseph! Mergeţi la Iosif, deoarece şi eu, ca şi Sfânta Tereza de Avila, nu-mi amintesc să fi cerut vreodată ceva Sfântului Iosif şi să nu fi obţinut imediat”.
Sfânta Teresa di Calcutta pentru a obţine diferite haruri recita deseori „la tine alergăm o fericite Iosife în necazul nostru”.
Originea recomandării de „a merge la Iosif” este dreptul Iosif din Egipt.
S-au sfârşit anii de bunăstare în Egipt, şi au început şapte ani de foamete peste tot, după cum spusese Iosif, cel vândut de fraţii săi în Egipt. Întrucât în toată ţara Egiptului a început să se simtă foame şi poporul striga la faraon pentru a avea pâine, acesta le-a zis tuturor egiptenilor: „Mergeţi la Iosif; faceţi tot ceea ce vă va spune! (Fac 41,53-54).
Şi astăzi noi putem fi acel popor care simţim necazul şi strigăm către Dumnezeu pentru a-i cere în disperarea noastră cele de trebuinţă pentru viaţă, să scăpăm de necaz, să se termine pandemia. Dar El ne spune şi nouă astăzi: „mergeţi la Iosif şi faceţi ceea ce vă va spune el!”
Lui Iosif, soţul feciorelnic al Preacuratei, visătorul, ocrotitorul Mariei, a lui Isus şi a Bisericii, ne încredinţăm totdeauna şi mai ales în această perioadă de criză provocată de un minusculul virus „poreclit” Covid-19, pentru ca el, Iosif, ca tată de familie, ca adevărat protector al familiei umane să ne aducă pâinea siguranței de care avem nevoie în fiecare zi şi mai ales în această perioadă de grea încercare pentru omenire.
Îmi place să mă gândesc că atunci când copilul Isus se adresa Mariei pentru a-i cere ceva deosebit, primea de la dânsa răspunsul: „Mergi la tatăl tău, fă tot ceea ce îţi va spune!”, ca un proverb de repetat cu zâmbetul pe buze, conştient că pentru unele lucruri mai importante este nevoie de cuvântul unui tată.
„Mergeţi la Iosif!” În aceste cuvinte regăsim răspunsul la strigătul de astăzi, în această pandemie care ne face să ne simţim pe neaşteptate dezorientaţi, speriaţi, neputincioşi, vulnerabili.
Să mergem atunci la Iosif, care visează abundenţa Milostivirii lui Dumnezeu; să mergem şi la Maria, care păzește în credinţă orice lucru în inima ei, chiar în timpul acestei mari încercări, în care simţim povoara unei Cruci mari. Le vom găsi împreună, indicându-l pe Isus, noul Iosif, pentru a face ceea ce ne va spune el. Şi El ne va spune cuvinte de iubire, de curaj, de mângâiere, pentru ca să putem merge cu multă speranţă înainte.
În viaţă, în familie, în bucurie şi în durere, Iosif l-a căutat şi l-a iubit totdeauna pe Domnul, meritând elogiul Sfintei Scripturi de „bărbat drept” şi înţelept.
De aceea vă spun tuturor: „Mergeţi la Iosif!”
Iubiţi credincioşi,
În aceste zile Biserica este alături de toţi oamenii cuprinşi de teamă şi panică, şi aş vrea să repet cuvintele Sfântului Părinte Papa Francisc rostite într-o fericită împrejurare, asigurându-i pe toţi creştinii de apropierea şi solidaritatea ei:
„Eu văd cu claritate că ceea ce Biserica are mai multă nevoie astăzi este capacitatea de a îngriji rănile şi de a încălzi inimile credincioşilor, apropierea, proximitatea. Eu văd Biserica drept un spital de campanie după o bătălie… îngrijind rănile, da îngrijind rănile… Şi este nevoie să începem de jos”.
Şi nu este greu de intuit să-l vedem pe Iosif de data aceasta în postura de „infirmier”, în locul celui de tâmplar.
Acelaşi Papă Francisc ne spune: „Iosif este protector, pentru că ştie să asculte de Dumnezeu, se lasă călăuzit de voinţa sa şi tocmai pentru aceasta este şi mai sensibil faţă de persoanele care i se încredinţează, ştie să citească cu realism evenimentele, este atent la ceea ce îl înconjoară şi ştie să ia deciziile cele mai înţelepte. În el, dragi prieteni, cum se răspunde lui Dumnezeu – cu disponibilitate, cu promptitudine”.
„Iată slujitorul credincios şi înţelept, pe care l-a aşezat Domnul peste familia sa!”
Sfântul Iosif să mijlocească pentru toţi şi să obţină harul ca să fie limitate efectele negative ale Coronaviruslui!
Iubiţi fraţi şi surori în Cristos,
Vă invit, iubiţi credincioşi, prezenţi aici sau în faţa ecranelor, să ne sprijinim şi ne încurajăm reciproc în aceste zile, într-o multitudine de moduri, ca într-o singură familie umană, în umanitatea noastră comună fragilă și în credință. Cu siguranță că această perioadă dificilă, oricât ar dura, va avea consecințe pentru credința noastră și pentru Biserică. Şi cred că Domnul ne va ajuta să ieşim mai întăriţi în credinţă şi dornici de a fi mai buni, având mijlocirea puternică a Sfântului Iosif.
Aşa să fie!
Hits: 5